Efectele fiziologice ale cafeinei devin evidente la adulti la doze de numai 100-200 mg. Acest nivel este realizat cu usurinta prin consumarea a 1-3 cesti de cafea.
Ce este cafeina?
Cafeina este un drog consumat în mod frecvent. Se gaseste în diferite bauturi ca ceaiul negru, cafeaua, bauturi acidulate care contin cola si ciocolata. De asemenea, cafeina este adaugata si în compozitia altor bauturi, si este un ingredient prezent în unele medicamente eliberate fara reteta, cum ar fi cele pentru dureri de cap, raceala, alergii, antialgice si pilule pentru mentinerea starii de veghe.
Cca 80% din populatia adulta consuma cafeina, si cca 20% consuma peste 350 mg/zi – cantitate suficienta pentru a produce dependenta fizica.
Ce determina continutul în cafeina al unui produs?
Metoda de preparare a ceaiului sau cafelei determina continutul de cafeina al bauturii. O ceasca de cafea instant contine cca 65 mg cafeina, în timp ce cafeaua filtrata contine cca 110 mg/ceasca. Ceaiul negru si majoritatea bauturilor racoritoare cu cafeina contin cca 30-65 mg/portie. Bauturile din ciocolata fierbinte contin cca 5 mg/ceasca, în timp ce batoanele de ciocolata pot contine între 10 si 40 mg per 60 g.
Este cafeina periculoasa?
Efectele fiziologice ale cafeinei pot fi vazute dupa consumarea a doar 1-3 cesti de cafea. Raportat la greutatea corporala, copiii cu varsta de 1-5 ani sunt cei mai mari consumatori de cafeina. Un copil care bea o cutie de bautura racoritoare cu cafeina ingereaza echivalentul a 4 cesti de cafea pentru un adult.
Cafeina este absorbita cu usurinta în organism, nivelul sangvin atingand valoarea maxima la cca. 30 minute dupa ingestie. Viteza eliminarii ei din sange variaza de la cateva ore la adult la cateva zile la nou-nascut. Viteza eliminarii este redusa în timpul sarcinii si prin folosirea anticonceptionalelor orale. Fumatul, pe de alta parte, pare sa creasca rata de eliminare a cafeinei din corp. Din acest motiv ingestia de cafeina ar trebui sa fie mult redusa sau eliminata complet de persoanele care încearca sa renunte la fumat, pentru a împiedica cresterea nivelului cafeinei în sange si posibila crestere a dorintei dupa nicotina.
Cafeina poate produce multe efecte, printre care:
Creste nivelul zaharului din sange (ceea ce da senzatia unei cresteri a disponibilului de energie)
Creste nivelul grasimilor sangvine
Creste tensiunea arteriala
Stimuleaza sistemul nervos central (organismul nu mai resimte nevoia de odihna)
Batai cardiace neregulate
Creste pierderea urinara de calciu si magneziu (ceea care poate avea un impact negativ pe termen lung asupra sanatatii osoase)
Creste secretia acida a stomacului (agraveaza ulcerul gastric)
Tremur, iritabilitate, nervozitate
Insomnie si dereglarea orarului somnului
Anxietate si depresie
Accentueaza simptomele sindromului premenstrual (SPM)
Ce efect are cafeina asupra fatului?
Întrucat cafeina traverseaza placenta si este metabolizata de fat foarte încet, acesta risca sa fie expus unor cantitati semnificative de cafeina daca mama consuma bauturi care contin acest drog. In studiile pe animale, dozele mari de cafeina provoaca malformatii congenitale osoase, întarzierea cresterii fetale, greutate redusa la nastere si cresterea numarului de pui nascuti morti, în timp ce dozele mai mici, echivalentul a doua cesti de cafea/zi, pot provoca încetinirea cresterii osoase. La cobaii expusi unor doze modeste de cafeina s-a observat aparitia unor modificari neuro-comportamentale care au persistat si în timpul vietii de adult. Cafeina consumata de masculi înainte de împerechere poate, de asemenea, produce întarzieri semnificative a cresterii fetale.
Unele studii populationale au aratat ca ingestia unor cantitati mari de cafeina de catre femeile însarcinate se asociaza cu o incidenta mai mare decat normala de prematuritate, greutate scazuta la nastere si circumferinta craniana redusa. Pe baza datelor existente,
Organizatia Food and Drug Administration din SUA sfatuieste femeile însarcinate sa evite consumul de cafeina sub orice forma în timpul sarcinii.
Contribuie cafeina la îmbolnavire?
S-a demonstrat ca datorita consumului de cafeina creste riscul aparitiei anumitor boli, printre care se numara si bolile cardio-vasculare si cancerul.
Boli cardio-vasculare
Administrarea unei doze de 1-3 cesti de cafea determina o crestere substantiala a tensiunii arteriale la persoanele care nu folosesc cafea, în timp ce la consumatorii cronici efectul este mult mai modest. Majoritatea medicilor recomanda reducerea sau oprirea consumului de cafea în caz de palpitatii sau batai cardiace neregulate, întrucat cafeina poate declansa crize de aritmii cardiace. In afara de aceasta, un numar de studii stiintifice a aratat ca consumul de cafea se asociaza cu prezenta unor niveluri crescute de colesterol si trigliceride în sange. Un studiu recent a aratat ca pana si folosirea cafelei decafeinizate (peste 4 cesti/zi) creste riscul de boala cardiaca.
Studiul de sanatate al adventistilor a gasit ca folosirea cafelei se asocia cu o crestere a riscului de boala cardiaca de 50% la barbati si de 10-20% la femei.
Cancer
Desi studiile pe animale arata ca de una singura cafeina nu produce cancer, cafenia sau cafeaua par sa creasca frecventa cu care alti factori carcinogeni induc tumori. Exista cateva studii care au evidentiat o legatura între consumul de cafea si cancerele umane. Adventistii care folosesc cafea au un risc mai mare de cancer de colon si de vezica urinara. Consumul de cafea a fost implicat si în cancerele renal, ovarian si de intestin gros, în timp ce consumul de ceai a fost asociat cu cresterea riscului de cancer de rect, dar nu si de colon.
Cafeina si alte metilxantine (teofilina din ceai si teobromina din ciocolata) au fost identificate ca posibili factori de risc si pentru cancerul mamar. Exista dovezi si ca metilxantinele cresc riscul de boala fibrochistica mamara, o boala benigna care poate creste riscul de cancer mamar. Unii cercetatori sunt de parere ca simptomele acestei boli se amelioreaza daca metilxantinele sunt eliminate din dieta.
Tulburari gastro-intestinale
Cafeaua si ceaiul reduc semnificativ absorbtia fierului – cu 40 si respectiv 60%. Cafeina are un efect negativ asupra balantei calciului, reducand absorbtia calciului si crescand pierderea de calciu prin urina. De asemenea, cafeaua scade presiunea sfincterului esofagian inferior, contribuind astfel la aparitia pirozisului (arsuri retrosternale).
Ce este cafeinismul?
La animale, dozele foarte mari de cafeina determina agresivitate si comportament psihotic. La om, consumul a 650-1000 mg/zi determina aparitia cafeinismului, sindrom practic identic cu nevroza anxioasa. Persoanele sensibile la cafeina manifesta anxietate si depresie severa dupa consumul unei doze de numai 300 mg de cafeina. Pediatrii sunt îngrijorati de faptul ca atat de multi copii consuma cafeina, care poate determina comportament hiperactiv.
Da cafeina dependenta?
Multi din cei care folosesc cu regularitate cafeina sunt surprinsi sa constate cat de greu le vine sa renunte la ea. Dependenta, evidentiata de simptomele sindromului de întarcare, se poate instala dupa numai 6-15 zile de expunere la 600 mg sau mai mult de cafeina zilnic.
Persoanele care au devenit dependente de cafeina se pot astepta ca simptomele de întarcare sa apara la 12-24 ore dupa ultima doza de cafeina. Acestea difera de la un individ la altul, dar de obicei sunt reprezentate de dureri de cap, oboseala, apatie si (posibil) anxietate. De obicei aceste simptome ating apogeul la 36 ore si dispar la sfarsitul primei saptamani. Metodele de detoxificare pot varia de la renuntarea brusca la scaderea treptata a consumului si folosirea analgezicelor pentru a usura simptomele. Cafeina este un drog care da dependenta si folosirea lui regulata poate avea efecte necunoscute pe termen lung. Folosirea unei substante chimice pentru a te simti bine este un comportament de risc, care poate deschide poarte pentru folosirea altor droguri. Întrucat cafeaua si ceaiul contin numerosi compusi chimici în afara de cafeina, care pot produce efecte fiziologice sau psihologice, este recomandabila evitarea chiar si a bauturilor decafeinizate.
Recomandari
Alegeti cafea surogat din cereale sau ceaiuri din plante medicinale în loc de cafea, ceai, cola sau alte bauturi care contin cafeina.
Produsele care contin cafeina vor fi folosite numai la sfatul expres al medicului.
Femeile însarcinate si care alapteaza, precum si copiii vor evita orice produs care contine cafeina.
Daca doriti totusi sa consumati ciocolata si cacao, folositi-le rar si în cantitati foarte mici. Granulele din roscove (ceratonia) sunt un înlocuitor bun al ciocolatei.
Formati-va obiceiul de a bea apa curata, sucuri de fructe si legume. Daca simtiti nevoia de a bea ceva cald învatati sa folositi ceaiuri din plante medicinale sau bauturi pe baza de cereale în loc de ceai sau cafea decafeinizate.
Paradoxul francez
De mai bine de un deceniu, lumea se întreabă cum se face că francezii mănâncă ce vor şi totuşi suferă mai putin din cauza bolior de inimă.
Efectele alcoolului asupra sanatatii
Se ştie de mai mult timp că ingestia unor cantităti mari de grăsimi saturate, de origine animală, se asociază cu creşterea incidentei bolilor de inimă. Această corelatie se remarcă peste tot în lume, cu exceptia anumitor regiuni din Franta. Astfel, francezii din regiunea Toulouse, de exemplu, mănâncă după plăcere unt, smântână, produse de patiserie, brânzeturi grase, carne şi alte alimente bogate în grăsimi saturate, fără ca aceasta să conducă la o creştere riscului de boli de inimă şi obezitate comparabilă cu cea evidentiată în rândul americanilor sau al altor populatii occidentale. Francezii consumă de trei ori mai multe grăsimi saturate decât americanii, însă au doar o treime din mortalitatea prin boli cardiace a acestora.
Această discrepantă a fost numită "paradoxul francez".
Cercetătorii au căutat imediat explicatii. Aici este bine să vă opriti putin din lectură şi să vă puneti în pielea acestor cercetători. Unde ati fi căutat explicatia? De unde ati fi început investigatia? Ce strategie de explicare a paradoxului ati fi ales? Vă las câteva clipe să vă răspuneti, apoi puteti continua.
Cei mai multi cercetători au ales o strategie de lămurire a paradoxului care ar putea fi rezumată astfel: există ceva în stilul de viată al francezilor care îi protejează de efectele devastatoare ale grăsimilor animale şi colesterolului, iar noi am aflat că acel cevaeste...
...vinul roşu. Cel putin aceasta a fost, initial, părerea cercetătorului francez Serge Renaud, care dealtfel şi-a cucerit o faimă mondială explicând paradoxul francez prin obiceiul compatriotilor săi de a folosi cu regularitate vinul roşu. ªi, într-adevăr, vinul roşu s-a dovedit a fi capabil să crească nivelurile HDL-colesterolului (aşa-numitul colesterol bun). Ulterior s-a constatat că şi alte băuturi alcoolice cresc HDL-colesterolul, dar este vorba doar de o fractiune a acestuia, care nu este protectoare. Aşa că efectul protector al vinului roşu pare a fi datorat mai degrabă unor compuşi fitochimici prezenti în strugurii roşii (vezi mai jos). Secretul deci este în struguri, nu în alcool! Cu toate acestea, de atunci încoace, unii recomandă consumul moderat de alcool pentru reducerea riscului de boli de inimă. Multi alti specialişti au retineri serioase fată de această recomandare, şi pe bună dreptate. Folosirea alcoolului s-a dovedit a creşte riscul de cancer, hipertensiune arterială, malformatii congenitale grave şi osteoporoză. De asemenea, consumul de alcool stă la baza a numeroase decese prin accidente rutiere şi reprezintă unul din cei mai perturbatori factori ai vietii familiale. De fapt, explicatiile cele mai credibile ale paradoxului francez, aşa cum vom vedea mai departe, au lăsat la o parte alcoolul.
...uleiul de măsline. Populatiile din bazinul Mării Mediterane, inclusiv locuitorii din sudul Frantei, folosesc cu regularitate ulei de măsline. Acesta, gratie continutului bogat în grăsimi mono-nesaturate, are un efect protector împotriva bolilor de inimă, ceea ce ar explica mortalitate mai mică a francezilor datorită acestor maladii. De ce însă paradoxul eixstă doar la francezi?
...antioxidantii. Pornind de la observatia legată de vinul roşu, unii cercetători au tras concluzia că nu alcoolul este cel care protejează, ci alte substante din vinul roşu, în special anumiti fenoli cu efecte antioxidante foarte puternice. Vinul roşu contine cantităti mari de compuşi fenolici (epicatehină, quercetină etc.). Aceste substante au un puternic efect inhibitor asupra oxidării LDL-colesterolului (colesterolul „rău") – mult mai puternic decât cel al vitaminei E. De asemenea, flavonoizii fenolici din vinul roşu inhibă şi formarea cheagurilor de sânge, iar antocianinele, prezente în vinul roşu şi strugurii roşii, au şi ele un efect protector fată de bolile de inimă, gratie capacitătii lor de a inhiba sinteza de colesterol.
...timpul. Mai precis, unii specialişti consideră că francezii nu au fost suficient de mult timp expuşi la factorii moderni de risc pentru bolile de inimă, pentru a se observa o creştere a incidentei lor comparabilă cu cea din alte tări occidentale. Este o ipoteză discutabilă, dar care ascunde în ea un grăunte de adevăr.
...când şi cum, nu ce mănâncă francezii. Cel putin aşa par să indice ultimele studii în această privintă. Astfel, Curtis Ellison de la Universitatea din Boston, SUA, este de părere că explicatia paradoxului se găseşte în faptul că francezii servesc masa cea mai mare la prânz, consumând 60% din caloriile zilei înainte de ora 14:00. Americanii, în schimb, tind să consume masa cea mai bogată seara, după care privesc la televizor sau îşi ocupă timpul cu alte activităti sedentare. Consecinta – americanii metabolizează grăsimea mai putin eficient, iar plachetele lor sangvine vor tinde să se agrege şi să formeze cheaguri de sânge, ceea ce creşte riscul de boli de inimă. Alti cercetători au mai observat că francezii fac din servirea mesei un eveniment important, plăcut, social, peste care sar rareori, şi nu prea consumă nimic între mese, spre deosebire de alte popoare, la care „cultura" fast-food a devenit o prezentă ubicuitară...
În loc de concluzie
Probabil că, după citirea celor de mai sus, v-ati dat seama că munca de cercetător nu este chiar aşa de uşorară. Aşa este. Cercetătorii mai greşesc şi ei, uneori, plecând de la presupuneri greşite, sau trăgând concluzii eronate. De aceea, în final, consider oportune câteva sugestii:
Nu vă grăbiti să luati de bune concluziile tuturor studiilor despre care cititi sau auziti, în special atunci când ele contrazic descoperiri anterioare acceptate de comunitatea ştiintifică. Aşteptati ca ele să fie validate, infirmate sau corectate de studii ulterioare.
Încercati să aflati cine a sponsorizat studiul respectiv. Tot ce face omul, inlcusiv studiile ştiintifice, poartă amprenta omului, şi cred că multi ar ridica din sprâncene dacă ar şti cât a investit industria vinului în studiile care arată efectele benefice ale acestuia...
Cereti părerea unui specialist în sănătate, cu vederi echilibrate şi obiective.
Nu cădeti în capcana de a căuta „secretul" – acel unic lucru care explică paradoxul. Fiinta omenească este foarte complexă, iar bolile de inimă sunt cauzate de o multitudine de factori. Deşi mintea noastră este atrasă de idea panaceului, aşa ceva nu există. Explicatia completă a paradoxului este că efectul dietei bogată în grăsimi a francezilor este compensat de consumul crescut de fructe, legume şi băuturi bogate în compuşi fitochimici protectori.
În fine, din studiile efectuate în legătură cu paraxodul francez reiese că nu este necesar să consumăm vin pentru a ne bucura de protectia împotriva bolilor de inimă. Strugurii şi mustul nefermentat contin toti flavonoizii, compuşii fenolici şi antioxidantii care se găsesc în vin, mai putin in alcool. De fapt, multe alte fructe şi legume contin toti aceşti compuşi fitochimici (şi altii – de ex. carotenoizi etc.).
Efectele alcoolului asupra sanatatii
Se ştie de mai mult timp că ingestia unor cantităti mari de grăsimi saturate, de origine animală, se asociază cu creşterea incidentei bolilor de inimă. Această corelatie se remarcă peste tot în lume, cu exceptia anumitor regiuni din Franta. Astfel, francezii din regiunea Toulouse, de exemplu, mănâncă după plăcere unt, smântână, produse de patiserie, brânzeturi grase, carne şi alte alimente bogate în grăsimi saturate, fără ca aceasta să conducă la o creştere riscului de boli de inimă şi obezitate comparabilă cu cea evidentiată în rândul americanilor sau al altor populatii occidentale. Francezii consumă de trei ori mai multe grăsimi saturate decât americanii, însă au doar o treime din mortalitatea prin boli cardiace a acestora.
Această discrepantă a fost numită "paradoxul francez".
Cercetătorii au căutat imediat explicatii. Aici este bine să vă opriti putin din lectură şi să vă puneti în pielea acestor cercetători. Unde ati fi căutat explicatia? De unde ati fi început investigatia? Ce strategie de explicare a paradoxului ati fi ales? Vă las câteva clipe să vă răspuneti, apoi puteti continua.
Cei mai multi cercetători au ales o strategie de lămurire a paradoxului care ar putea fi rezumată astfel: există ceva în stilul de viată al francezilor care îi protejează de efectele devastatoare ale grăsimilor animale şi colesterolului, iar noi am aflat că acel cevaeste...
...vinul roşu. Cel putin aceasta a fost, initial, părerea cercetătorului francez Serge Renaud, care dealtfel şi-a cucerit o faimă mondială explicând paradoxul francez prin obiceiul compatriotilor săi de a folosi cu regularitate vinul roşu. ªi, într-adevăr, vinul roşu s-a dovedit a fi capabil să crească nivelurile HDL-colesterolului (aşa-numitul colesterol bun). Ulterior s-a constatat că şi alte băuturi alcoolice cresc HDL-colesterolul, dar este vorba doar de o fractiune a acestuia, care nu este protectoare. Aşa că efectul protector al vinului roşu pare a fi datorat mai degrabă unor compuşi fitochimici prezenti în strugurii roşii (vezi mai jos). Secretul deci este în struguri, nu în alcool! Cu toate acestea, de atunci încoace, unii recomandă consumul moderat de alcool pentru reducerea riscului de boli de inimă. Multi alti specialişti au retineri serioase fată de această recomandare, şi pe bună dreptate. Folosirea alcoolului s-a dovedit a creşte riscul de cancer, hipertensiune arterială, malformatii congenitale grave şi osteoporoză. De asemenea, consumul de alcool stă la baza a numeroase decese prin accidente rutiere şi reprezintă unul din cei mai perturbatori factori ai vietii familiale. De fapt, explicatiile cele mai credibile ale paradoxului francez, aşa cum vom vedea mai departe, au lăsat la o parte alcoolul.
...uleiul de măsline. Populatiile din bazinul Mării Mediterane, inclusiv locuitorii din sudul Frantei, folosesc cu regularitate ulei de măsline. Acesta, gratie continutului bogat în grăsimi mono-nesaturate, are un efect protector împotriva bolilor de inimă, ceea ce ar explica mortalitate mai mică a francezilor datorită acestor maladii. De ce însă paradoxul eixstă doar la francezi?
...antioxidantii. Pornind de la observatia legată de vinul roşu, unii cercetători au tras concluzia că nu alcoolul este cel care protejează, ci alte substante din vinul roşu, în special anumiti fenoli cu efecte antioxidante foarte puternice. Vinul roşu contine cantităti mari de compuşi fenolici (epicatehină, quercetină etc.). Aceste substante au un puternic efect inhibitor asupra oxidării LDL-colesterolului (colesterolul „rău") – mult mai puternic decât cel al vitaminei E. De asemenea, flavonoizii fenolici din vinul roşu inhibă şi formarea cheagurilor de sânge, iar antocianinele, prezente în vinul roşu şi strugurii roşii, au şi ele un efect protector fată de bolile de inimă, gratie capacitătii lor de a inhiba sinteza de colesterol.
...timpul. Mai precis, unii specialişti consideră că francezii nu au fost suficient de mult timp expuşi la factorii moderni de risc pentru bolile de inimă, pentru a se observa o creştere a incidentei lor comparabilă cu cea din alte tări occidentale. Este o ipoteză discutabilă, dar care ascunde în ea un grăunte de adevăr.
...când şi cum, nu ce mănâncă francezii. Cel putin aşa par să indice ultimele studii în această privintă. Astfel, Curtis Ellison de la Universitatea din Boston, SUA, este de părere că explicatia paradoxului se găseşte în faptul că francezii servesc masa cea mai mare la prânz, consumând 60% din caloriile zilei înainte de ora 14:00. Americanii, în schimb, tind să consume masa cea mai bogată seara, după care privesc la televizor sau îşi ocupă timpul cu alte activităti sedentare. Consecinta – americanii metabolizează grăsimea mai putin eficient, iar plachetele lor sangvine vor tinde să se agrege şi să formeze cheaguri de sânge, ceea ce creşte riscul de boli de inimă. Alti cercetători au mai observat că francezii fac din servirea mesei un eveniment important, plăcut, social, peste care sar rareori, şi nu prea consumă nimic între mese, spre deosebire de alte popoare, la care „cultura" fast-food a devenit o prezentă ubicuitară...
În loc de concluzie
Probabil că, după citirea celor de mai sus, v-ati dat seama că munca de cercetător nu este chiar aşa de uşorară. Aşa este. Cercetătorii mai greşesc şi ei, uneori, plecând de la presupuneri greşite, sau trăgând concluzii eronate. De aceea, în final, consider oportune câteva sugestii:
Nu vă grăbiti să luati de bune concluziile tuturor studiilor despre care cititi sau auziti, în special atunci când ele contrazic descoperiri anterioare acceptate de comunitatea ştiintifică. Aşteptati ca ele să fie validate, infirmate sau corectate de studii ulterioare.
Încercati să aflati cine a sponsorizat studiul respectiv. Tot ce face omul, inlcusiv studiile ştiintifice, poartă amprenta omului, şi cred că multi ar ridica din sprâncene dacă ar şti cât a investit industria vinului în studiile care arată efectele benefice ale acestuia...
Cereti părerea unui specialist în sănătate, cu vederi echilibrate şi obiective.
Nu cădeti în capcana de a căuta „secretul" – acel unic lucru care explică paradoxul. Fiinta omenească este foarte complexă, iar bolile de inimă sunt cauzate de o multitudine de factori. Deşi mintea noastră este atrasă de idea panaceului, aşa ceva nu există. Explicatia completă a paradoxului este că efectul dietei bogată în grăsimi a francezilor este compensat de consumul crescut de fructe, legume şi băuturi bogate în compuşi fitochimici protectori.
În fine, din studiile efectuate în legătură cu paraxodul francez reiese că nu este necesar să consumăm vin pentru a ne bucura de protectia împotriva bolilor de inimă. Strugurii şi mustul nefermentat contin toti flavonoizii, compuşii fenolici şi antioxidantii care se găsesc în vin, mai putin in alcool. De fapt, multe alte fructe şi legume contin toti aceşti compuşi fitochimici (şi altii – de ex. carotenoizi etc.).
Calculator al ovulatiei si perioadei fertile din ciclu
Ovulatia este finalitatea oricarui ciclu menstrual. Unele femei stiu cand se produce ovulatia gratie anumitor modificari ale organismului sau unor senzatii pe care le resimt cu aceasta ocazie. Dar pentru cele mai multe lucrurile nu sunt deloc evidente.
Estimarea datei ovulatiei
Calculatorul ovulatiei va ajuta sa determinati cu precizie maxima posibila momentul ovulatiei, precum si perioada cea mai fertila a ciclului. Remarcati ca am folosit termentul "precizie maxima posibila", ceea ce este diferit de o garantie 100%. Intotdeauna exista o mica margine de eroare, dat fiind faptul ca ciclul menstrual, desi regulat la majoritatea femeilor, este totusi un fenomen complex care are variatii mai mult sau mai putin semnificative de la o luna la alta.
Acest calculator al ovulatiei si fertilitatii pleaca de la premisa ca ciclul dvs are o lungime minima de 21 de zile si maxima de 35 de zile. De fapt, majoritatea ciclurilor care nu se incadreaza in acest interval (21-35 zile) de lungime sunt anovulatorii.
Daca folositi acest calculator al ovulatiei pentru a ramane insarcinata si nu reusiti dupa 6-12 luni, va recomand sa va adresati medicului de familie sau ginecolog. Este posibil sa suferiti de infertilitate. Astazi exista tratamente care permit obtinerea unei sarcini in cel putin doua treimi din cuplurile infertile.
Folositi formularul de mai jos pentru a estima momentul ovulatiei si perioada fertila din ciclu.
Pentru a obtine un rezultat cât mai precis, selectati ziua si luna corespunzatoare primei zile a ultimelor trei cicluri. Daca nu va amintiti aceste trei date, selectati doar prima zi a ultimului ciclu menstrual.
Este important sa retineti ca aceasta este doar o estimare - exista o sumedenie de factori care pot influenta ciclul menstrual, nivelurile hormonale, etc. Ca exemplu, viabilitatea ovulului dupa momentul ovulatiei este, in medie, de circa 12 ore. Prin contrast, viabilitatea spermatozoizilor este, in medie, 3-5 zile. Pornind de la aceste date, este posibil ca sarcina sa nu se produca desi actul sexual a avut loc in timpul perioadei fertile dar dincolo de cele 12 ore de viabilitate a ovulului. Invers, o femeie poate ramane insarcinata in unele situatii chiar daca actul sexual s-a produs inainte de inceperea perioadei fertile, in cazul in care spermatozoizii raman viabili pana in momentul ovulatiei.
Dincolo de aceste variatii, insa, acest calculator este una din metodele cele mai precise de estimare a perioadei fertile fara folosirea testelor de depistare a ovulatiei sau alte metode mai avansate.
Estimarea datei ovulatiei
Calculatorul ovulatiei va ajuta sa determinati cu precizie maxima posibila momentul ovulatiei, precum si perioada cea mai fertila a ciclului. Remarcati ca am folosit termentul "precizie maxima posibila", ceea ce este diferit de o garantie 100%. Intotdeauna exista o mica margine de eroare, dat fiind faptul ca ciclul menstrual, desi regulat la majoritatea femeilor, este totusi un fenomen complex care are variatii mai mult sau mai putin semnificative de la o luna la alta.
Acest calculator al ovulatiei si fertilitatii pleaca de la premisa ca ciclul dvs are o lungime minima de 21 de zile si maxima de 35 de zile. De fapt, majoritatea ciclurilor care nu se incadreaza in acest interval (21-35 zile) de lungime sunt anovulatorii.
Daca folositi acest calculator al ovulatiei pentru a ramane insarcinata si nu reusiti dupa 6-12 luni, va recomand sa va adresati medicului de familie sau ginecolog. Este posibil sa suferiti de infertilitate. Astazi exista tratamente care permit obtinerea unei sarcini in cel putin doua treimi din cuplurile infertile.
Folositi formularul de mai jos pentru a estima momentul ovulatiei si perioada fertila din ciclu.
Pentru a obtine un rezultat cât mai precis, selectati ziua si luna corespunzatoare primei zile a ultimelor trei cicluri. Daca nu va amintiti aceste trei date, selectati doar prima zi a ultimului ciclu menstrual.
Este important sa retineti ca aceasta este doar o estimare - exista o sumedenie de factori care pot influenta ciclul menstrual, nivelurile hormonale, etc. Ca exemplu, viabilitatea ovulului dupa momentul ovulatiei este, in medie, de circa 12 ore. Prin contrast, viabilitatea spermatozoizilor este, in medie, 3-5 zile. Pornind de la aceste date, este posibil ca sarcina sa nu se produca desi actul sexual a avut loc in timpul perioadei fertile dar dincolo de cele 12 ore de viabilitate a ovulului. Invers, o femeie poate ramane insarcinata in unele situatii chiar daca actul sexual s-a produs inainte de inceperea perioadei fertile, in cazul in care spermatozoizii raman viabili pana in momentul ovulatiei.
Dincolo de aceste variatii, insa, acest calculator este una din metodele cele mai precise de estimare a perioadei fertile fara folosirea testelor de depistare a ovulatiei sau alte metode mai avansate.
Autoexaminarea sânilor pentru depistarea precoce a cancerului mamar
Instructiuni pentru auto-examinarea sânilor (AES)
Prin examinarea regulata a sânilor femeia poate observa mult mai usor orice modificari care apar. Perioada cea mai buna pentru AES este dupa o saptamâna de la terminarea ciclului, întrucât atunci sânii nu sunt sensibili sau infiltrati. Daca aveti ciclu neregulat este bine sa efectuati AES în aceeasi zi a fiecarei luni. Si femeile însarcinate, care alapteaza sau care au implanturi mamare trebuie sa efectueze AES.
Tehnica auto-examinarea sânilor
Culcati-va pe spate. Asezati o perna sub umarul drept si plasati bratul drept sub cap.
Folosind pulpele celor trei degete mijlocii de la mâna stânga palpati sânul drept, încercând sa depistati prezenta unor eventuali noduli.
Palpati cu blândete, dar suficient de ferm pentru a va obisnui cu senzatia normala a sânilor dvs. Prezenta unei benzi mai ferme de-a lungul curburii inferioare a fiecarui sân este normala. Daca nu sunteti sigura cât de ferm trebuie sa apasati, consultati-va cu medicul.
Palpati sânii de jur împrejur, dupa un model circular, în sus si în jos sau dupa dispunerea spitelor de roata. Obisnuiti-va sa aplicati de fiecare data aceeasi metoda si sa verificati toata suprafata sânilor. De asemenea, retineti de la o luna la alta constatarile facute.
Repetati examenul descris si pentru sânul stâng, folosind degetele mâinii drepte. (Mutati perna sub umarul stâng).
Repetati examinarea ambilor sâni stând în picioare, tinând bratul de partea sânului examinat în spatele capului. Examinarea în picioare face mai usoara depistarea modificarilor din regiunile superioare si exterioare ale sânilor (axile). Aici îsi au sediul cca. jumatate din cancerele mamare.
Este foarte probabil sa preferati efectuarea examinarii stând în picioare a sânilor în timpul dusului. Unele modificari ale glandei mamare pot fi depistate mai usor când pielea este umeda si alunecoasa datorita sapunului.
Pentru mai multa siguranta, puteti verifica prezenta unor eventuali noduli, denivelari ale pielii, modificari ale areolei, rosetei, umflaturilor, stând în fata oglinzii imediat ce ati terminat AES, în fiecare luna. Pentru ca modificarile sa fie mai usor sesizabile, contractati muschii pieptului.
Daca depistati vreo modificare, solicitati imediat sfatul medicului.
Semnale de alarma pe care sa le urmariti în cursul AES:
Aspect roz sau rosu, persistent, al sânului
Noduli, formatiuni palpabile sau vizibile.
Modificari ale areolei mamare: secretii, descuamari, modificari de pozitie, etc.
Modificari ale pielii: denivelari, aspect de coaja de portocala, roseata, umflaturi, ulceratii, etc.
Important: ORICARE dintre modificarile de mai sus ale sânilor necesita consult medical imediat.
Preeclampsia si eclampsia
Poate fi preeclampsia prevenita?
Preeclampsia este de altfel una din cauzele naşterii premature, cauzând anual între 50.000 şi 75.000 de decese în rândul gravidelor din lumea întreagă.1
Măsurile preventive au două aspecte. Mai întâi, gravida trebuie să respecte calendarul examenelor şi controalelor medicale din cursul sarcinii. De asemenea, este important ca ea să cunoască simptomele de alarmă şi să se adreseze medicului de îndată ce acestea apar. Cuonaşterea simptomelor şi a factorilor de risc poate fi deci extrem de utilă. Iată o listă cu cei mai importanţi factori de risc cunoscuţi:
Ereditatea. Preeclampsia este mai frecventă la femeile ale căror mame au suferit de aceeaşi problemă. Astăzi se ştie că predispoziţia pentru preeclampsie poate fi transmisă şi de taţi la fiicele lor.
Tensiunea arterială foarte mult sau chiar moderat crescută înainte de împlinirea a 20 de săptămâni de sarcină creşte riscul. Un studiu asupra unui grup de 13.000 de femei a evidenţiată că cele care aveau o tensiune sistolică de 130 sau mai mult în prima jumătate a sarcini erau de aproape 4 ori mai expuse să sufere de preeclampsie decât cele a căror tensiune sistolică era sub 110.
Prima sarcină. Riscul este mai mare la prima sarcină.
Obezitatea creşte riscul de hipertensiune arterială şi se crede că măreşte şi riscul de preeclampsie, deşi încă mai persistă unele neclarităţi cu privire la acest factor de risc.
Prezenţa diabetului şi rezistenţa celulară la insulină creşte riscul de preeclampsie.
Sarcinile multiple (gemeni, etc.) cresc riscul.
Homocisteina. Nivelurile sangvine crescute de homocisteină cresc riscul.
Dieta inadecvată, inclusiv carenţele de calciu, zinc, vitaminele C şi E, precum şi de acizi graşi esenţiali cresc riscul.
A doua linie de apărare este prevenţia primară. Pentru ca sarcina să fie normală, toate cele de mai jos sunt importante, cu atât mai mult cu cât aveţi unul sau mai mulţi din factorii de risc de mai sus.
Importanţa îngrijirii prenatale de calitate nu poate fi subliniată îndeajuns. Aceasta trebuie să înceapă chiar înainte de concepţie, mai ales dacă femeia în cauză suferă deja de hipertensiune arterială, diabet sau alte boli cunoscute.
Faceţi tot posibilul pentru a reveni la greutatea normală înainte de sarcină.
Adoptaţi un stil de viaţă care ajută la coborârea valorilor tensiunii arteriale: efectuaţi zilnic cel puţin 30 minute de activitate fizică moderată, folosiţi cu moderaţie sarea (nu depăşiţi 2.000 mg sodiu/zi, adică mai mult de o linguriţă de sare), consumaţi cât mai multe fructe şi legume (5-9 porţii/zi) şi folosiţi numai lapte şi produse lactate degresate sau parţial degresate.
Alte obiceiuri alimentare sănătoase includ: folosirea cerealelor şi pâinii integrale (bogate în oligoelemente şi acizi graşi esenţiali), a grăsimilor sănătoase (uleiuri vegetale nehidrogenate, nuci, seminţe şi unturi de nuci). De asemenea, este important să consumaţi multe alimente bogate în vitamina C (citrice, fructe de pădure, pepeni, cartofi etc.).
Studii recente2 au explorat posibilitatea existenţei unui mecanism molecular care ar sta la baza preeclampsiei. Astfel, se pare că este vorba de o scădere a disponibilului de oxid nitric (NO), o substanţă din sânge care ajută arterele să se relaxeze, permiţând creştrea fluxului sangvin arterial şi reducerea tensiunii arteriale. Studiile arată că femeile care suferă de preeclampsie au niveluri mai mari dintr-o formă de oxid nitric care este legată de albumină, o proteină din sânge, stare în care se pare că nu poate fi eliberat corespunzător pentru a relaxa arterele.
Vitamina C este esenţială pentru eliberarea oxidului nitric şi funcţionarea lui adecvată. Cercetătorii speculează că deficitul de vitamina C (asociat frecvent cu preeclampsie) poate fi un factor contributor. Nivelurile reduse de vitamina C pot duce la scăderea disponibilului de oxid nitric din sistemul circulator, cauzând astfel vasocontricţia şi vasospasmul asociate cu simptomele tipice ale preeclampsiei şi edemului. Precursorul din care se formează oxidul nitric este arginina, un aminoacid prezent în cantităţi importante în nuci. Consumul de nuci s-a dovedit a fi capabil să reducă riscul de infarct miocardic, dar ar putea fi util şi pentru îmbunătăţirea circulaţiei generale şi pentru facilitarea relaxării arterelor.
Preeclampsia este de altfel una din cauzele naşterii premature, cauzând anual între 50.000 şi 75.000 de decese în rândul gravidelor din lumea întreagă.1
Măsurile preventive au două aspecte. Mai întâi, gravida trebuie să respecte calendarul examenelor şi controalelor medicale din cursul sarcinii. De asemenea, este important ca ea să cunoască simptomele de alarmă şi să se adreseze medicului de îndată ce acestea apar. Cuonaşterea simptomelor şi a factorilor de risc poate fi deci extrem de utilă. Iată o listă cu cei mai importanţi factori de risc cunoscuţi:
Ereditatea. Preeclampsia este mai frecventă la femeile ale căror mame au suferit de aceeaşi problemă. Astăzi se ştie că predispoziţia pentru preeclampsie poate fi transmisă şi de taţi la fiicele lor.
Tensiunea arterială foarte mult sau chiar moderat crescută înainte de împlinirea a 20 de săptămâni de sarcină creşte riscul. Un studiu asupra unui grup de 13.000 de femei a evidenţiată că cele care aveau o tensiune sistolică de 130 sau mai mult în prima jumătate a sarcini erau de aproape 4 ori mai expuse să sufere de preeclampsie decât cele a căror tensiune sistolică era sub 110.
Prima sarcină. Riscul este mai mare la prima sarcină.
Obezitatea creşte riscul de hipertensiune arterială şi se crede că măreşte şi riscul de preeclampsie, deşi încă mai persistă unele neclarităţi cu privire la acest factor de risc.
Prezenţa diabetului şi rezistenţa celulară la insulină creşte riscul de preeclampsie.
Sarcinile multiple (gemeni, etc.) cresc riscul.
Homocisteina. Nivelurile sangvine crescute de homocisteină cresc riscul.
Dieta inadecvată, inclusiv carenţele de calciu, zinc, vitaminele C şi E, precum şi de acizi graşi esenţiali cresc riscul.
A doua linie de apărare este prevenţia primară. Pentru ca sarcina să fie normală, toate cele de mai jos sunt importante, cu atât mai mult cu cât aveţi unul sau mai mulţi din factorii de risc de mai sus.
Importanţa îngrijirii prenatale de calitate nu poate fi subliniată îndeajuns. Aceasta trebuie să înceapă chiar înainte de concepţie, mai ales dacă femeia în cauză suferă deja de hipertensiune arterială, diabet sau alte boli cunoscute.
Faceţi tot posibilul pentru a reveni la greutatea normală înainte de sarcină.
Adoptaţi un stil de viaţă care ajută la coborârea valorilor tensiunii arteriale: efectuaţi zilnic cel puţin 30 minute de activitate fizică moderată, folosiţi cu moderaţie sarea (nu depăşiţi 2.000 mg sodiu/zi, adică mai mult de o linguriţă de sare), consumaţi cât mai multe fructe şi legume (5-9 porţii/zi) şi folosiţi numai lapte şi produse lactate degresate sau parţial degresate.
Alte obiceiuri alimentare sănătoase includ: folosirea cerealelor şi pâinii integrale (bogate în oligoelemente şi acizi graşi esenţiali), a grăsimilor sănătoase (uleiuri vegetale nehidrogenate, nuci, seminţe şi unturi de nuci). De asemenea, este important să consumaţi multe alimente bogate în vitamina C (citrice, fructe de pădure, pepeni, cartofi etc.).
Studii recente2 au explorat posibilitatea existenţei unui mecanism molecular care ar sta la baza preeclampsiei. Astfel, se pare că este vorba de o scădere a disponibilului de oxid nitric (NO), o substanţă din sânge care ajută arterele să se relaxeze, permiţând creştrea fluxului sangvin arterial şi reducerea tensiunii arteriale. Studiile arată că femeile care suferă de preeclampsie au niveluri mai mari dintr-o formă de oxid nitric care este legată de albumină, o proteină din sânge, stare în care se pare că nu poate fi eliberat corespunzător pentru a relaxa arterele.
Vitamina C este esenţială pentru eliberarea oxidului nitric şi funcţionarea lui adecvată. Cercetătorii speculează că deficitul de vitamina C (asociat frecvent cu preeclampsie) poate fi un factor contributor. Nivelurile reduse de vitamina C pot duce la scăderea disponibilului de oxid nitric din sistemul circulator, cauzând astfel vasocontricţia şi vasospasmul asociate cu simptomele tipice ale preeclampsiei şi edemului. Precursorul din care se formează oxidul nitric este arginina, un aminoacid prezent în cantităţi importante în nuci. Consumul de nuci s-a dovedit a fi capabil să reducă riscul de infarct miocardic, dar ar putea fi util şi pentru îmbunătăţirea circulaţiei generale şi pentru facilitarea relaxării arterelor.
Cum sa scazi nivelul colesterolului sangvin
Dogma nr. 1: Colesterolul se gaseste numai in alimente de origine animala
Nu exista nici o urma de colesterol in alimentele de origine vegetala. Daca retii acest adevar, devine mult mai usor sa sortezi ce poti si ce nu poti manca pentru a-ti scadea colesterolul sangvin.
Acesta este unul din motivele pentru care eu am devenit vegetarian in urma cu aproape 20 de ani. De atunci valorile colsterlului meu sangvin au fost intotdeauna normale.
Dogma nr. 2: Colesterolul sangvin are doua surse
Daca prima dogma pleaca de la premisa ca cine mananca alimente bogate in colesterol va avea colesterol sangvin crescut, a doua dogma recunoaste realitatea ca ficatul fabrica tot timpul colesterol, independent de colesterolul absorbit din alimente. De aceea se spune ca exista doua surse de colesterol: colesterolul exogen, din dieta, si cel endogen, sintetizat de ficat.
La o analiza superficiala, faptul ca ficatul sintetizeaza colesterol practic tot timpul poate parea ca ne pune in situatia unei lupte de la inceput pierduta: degeaba ma straduiesc sa mananc alimente sarace in colesterol, pentru ca ficatul compenseaza oricum.
E important sa intelegem insa un aspect neglijat (adesea intentionat) de cei ce subliniaza rolul ficatului in sinteza de colesterol - si anume faptul ca ficatul are nevoie de o materie prima din care sa fabrice acest colesterol. Aceasta materie prima sunt GRASIMILE SATURATE. Mai mult, cu cat ficatul are la indemana mai multe grasimi saturate, cu atat fabrica mai mult colesterol pe care il trimite apoi in restul organismului prin sange sub forma particulelor de LDL-colesterol. LDL-colesterolul este tipul de colesterol daunator vaselor si duce la ateroscleroza.
Acum, daca ai citit cu atentie cele de mai sus, intrebarea fireasca este:
De unde provin grasimile saturate?
Excelenta intrebare! Grasimile saturate provin din dieta. Si aici se aplica, desi nu in masura absoluta, regula de la dogma nr. 1 de mai sus: grasimile saturate se gasesc predominant in alimente de origine animala: carne, galbenus de ou, produse lactate grase gen unt, branza grasa, etc.
Implicatia fireasca a acestui fapt este ca daca evitam alimentele de origine animala, scadem colesterolul prin doua mecanisme - intai prin reducerea consumului de colesterol ca atare, si in al doilea rand, prin reducerea ingestiei de grasimi saturate, care sunt folosite de ficat pentru sinteza de colesterol endogen.
Aici se cuvine sa fac o precizare. Exista persoane care sufera de boli ereditare care altereaza modul in care ficatul sintetizeaza colesterolul. Aceste situatii sunt din fericire rare, dar cei afectati au niveluri crescute de colesterol si/sau grasimi sangvine pentru care trebuie sa foloseasca medicamente, intrucat doar dieta nu reuseste sa le normalizeze. Alimente bogate in colesterolAliment Cantitatea Colesterol
Ou fiert........................................1 225 mg
Branza grasa................................30 g 27 mg
Cascaval .......................................30 g 19 mg
Unt ................................................100 g 250 mg
Carne de miel ...............................100 g 70 mg
Friptura de vaca ..........................100 g 70 mg
Carne de pasare ...........................100 g 60 mg
Rinichi de vita...............................100 g 375 mg
Ficat de vita ..................................100 g 300 mg
Inghetata .......................................100 g 45 mg
Tort.................................................100 g 260 mg
Alimente care nu contin colesterolAliment Colesterol
Toate verdeturile si legumele .......0 mg
Toate fructele ..................................0 mg
Toate cerealele ................................0 mg
Toate leguminoasele .......................0 mg
Toate nucile si semintele ................0 mg
Toate uleiurile vegetale -----------0 mg
Dogma nr. 3: E foarte usor sa consumi prea mult colesterol/grasimi saturate
Daca ai colesterolul crescut si ai mers la medic, e foarte probabil ca ai primit sfaturi mai mult sau mai putin detaliate cu privire la cum sa-ti schimbi dieta: redu carnea rosie, evita grasimile animale, etc. Si chiar ai incercat sa urmezi recomandarile date, doar ca sa fii dezamagit la urmatoarea verificare a colesterolului care a aratat cu lucrurile nu s-au schimbat prea mult. Scenariul acesta este asa de comun, incat mult medici nici nu se mai obosesc sa dea instructiuni dietetice pacientilor care au colesterolul crescut, ci pur si simplu ii pun pe medicamente. A propos, daca medicul tau este din aceasta categorie, te sfatuiesc sa-ti cauti altul, mai ales daca esti dispus sa-ti schimbi dieta.
Trebuie sa fii constient ca daca vrei sa controlezi colesterolul sangvin prin dieta, trebuie sa fii dispus sa faci schimbari majore. Practic trebuie sa devii vegetarian. Organismul uman nu a fost conceput sa consume alimente bogate in colesterol cum este carnea, indiferent de ce se straduiesc sa spuna suporterii evolutionismului sau alti asa-zis specialisti.
Da-mi voie sa-ti dau un exemplu. Specialistii in cardiologie din SUA au stabilit ca, pentru a fi protejati de efectele nefaste ale colesterolului, putem consuma maximum 300 mg colesterol pe zi daca suntem sanatosi, si maximum 200 mg/zi daca avem deja boli de inima, accident vascular cerebral, diabet sau alte boli similare. Arunca inca o privire la tabelul de mai sus cu continutul de colesterol al alimentelor. Un galbenus de ou contine deja 225 mg colesterol. Cu alte cuvinte, daca ai consumat deja un ou la micul dejun, trebuie practic sa ramai vegetarian pentru restul zilei daca vrei sa respecti recomandarile de mai sus. Multi isi inchipuie ca daca reduc consumul de carne, daca evita carnea rosie, etc., vor reusi sa rezolve problema. Nimic mai fals!
Iti sugerez sa faci testul nostru de evaluare a alimentatiei daca nu ai facut-o deja, pentru a vedea cat de sanatoasa este dieta ta.
Dogma nr. 4: Colesterolul crescut scade repede cu dieta adecvata
Pentru cei care se intreaba cat trebuie sa astepte pana colesterolul scade dupa ce si-au schimbat dieta, vestea buna este ca nu dureaza decat 1-2 saptamani pana ce rezultatele se vad. Majoritatea medicilor asteapta insa cel putin o luna inainte sa repete testul pentru ca shimbarea dietei este un proces treptat pentru cei mai multi oameni. De asemenea, ca medici dorim sa vedem daca o schimbare poate fi mentinuta mai mult decat doar cateva zile sau chiar saptamani. Ce rost are sa faci o schimbare in dieta temporara, de cateva zile, dupa care revii la dieta dinainte? Idea este sa faci schimbari permanente, cu care sa poti trai pe termen lung.
Dogma nr. 5: Dieta vegetariana are efecte comparabile cu medicamentele de scadere a colesterolului
Multi se intreaba daca merita efortul sa devina vegetarieni ca sa-si reduca colesterolul. Este suficienta o dieta vegetariana?
Raspunsul scurt este da, pentru marea majoritate a pacientilor. Un studiu recent condus de prof David Jenkins de la universitatea din Toronto, Canada, intitulat Effects of a Dietary Portfolio of Cholesterol-Lowering Foods vs Lovastatin on Serum Lipids and C-Reactive Protein ca o dieta vegetariana poate reduce colesterolul LDL cu cca 30%, valoare similara cu efectul majoritatii medicamentelor de scadere a colesterolului.
Nu exista nici o urma de colesterol in alimentele de origine vegetala. Daca retii acest adevar, devine mult mai usor sa sortezi ce poti si ce nu poti manca pentru a-ti scadea colesterolul sangvin.
Acesta este unul din motivele pentru care eu am devenit vegetarian in urma cu aproape 20 de ani. De atunci valorile colsterlului meu sangvin au fost intotdeauna normale.
Dogma nr. 2: Colesterolul sangvin are doua surse
Daca prima dogma pleaca de la premisa ca cine mananca alimente bogate in colesterol va avea colesterol sangvin crescut, a doua dogma recunoaste realitatea ca ficatul fabrica tot timpul colesterol, independent de colesterolul absorbit din alimente. De aceea se spune ca exista doua surse de colesterol: colesterolul exogen, din dieta, si cel endogen, sintetizat de ficat.
La o analiza superficiala, faptul ca ficatul sintetizeaza colesterol practic tot timpul poate parea ca ne pune in situatia unei lupte de la inceput pierduta: degeaba ma straduiesc sa mananc alimente sarace in colesterol, pentru ca ficatul compenseaza oricum.
E important sa intelegem insa un aspect neglijat (adesea intentionat) de cei ce subliniaza rolul ficatului in sinteza de colesterol - si anume faptul ca ficatul are nevoie de o materie prima din care sa fabrice acest colesterol. Aceasta materie prima sunt GRASIMILE SATURATE. Mai mult, cu cat ficatul are la indemana mai multe grasimi saturate, cu atat fabrica mai mult colesterol pe care il trimite apoi in restul organismului prin sange sub forma particulelor de LDL-colesterol. LDL-colesterolul este tipul de colesterol daunator vaselor si duce la ateroscleroza.
Acum, daca ai citit cu atentie cele de mai sus, intrebarea fireasca este:
De unde provin grasimile saturate?
Excelenta intrebare! Grasimile saturate provin din dieta. Si aici se aplica, desi nu in masura absoluta, regula de la dogma nr. 1 de mai sus: grasimile saturate se gasesc predominant in alimente de origine animala: carne, galbenus de ou, produse lactate grase gen unt, branza grasa, etc.
Implicatia fireasca a acestui fapt este ca daca evitam alimentele de origine animala, scadem colesterolul prin doua mecanisme - intai prin reducerea consumului de colesterol ca atare, si in al doilea rand, prin reducerea ingestiei de grasimi saturate, care sunt folosite de ficat pentru sinteza de colesterol endogen.
Aici se cuvine sa fac o precizare. Exista persoane care sufera de boli ereditare care altereaza modul in care ficatul sintetizeaza colesterolul. Aceste situatii sunt din fericire rare, dar cei afectati au niveluri crescute de colesterol si/sau grasimi sangvine pentru care trebuie sa foloseasca medicamente, intrucat doar dieta nu reuseste sa le normalizeze. Alimente bogate in colesterolAliment Cantitatea Colesterol
Ou fiert........................................1 225 mg
Branza grasa................................30 g 27 mg
Cascaval .......................................30 g 19 mg
Unt ................................................100 g 250 mg
Carne de miel ...............................100 g 70 mg
Friptura de vaca ..........................100 g 70 mg
Carne de pasare ...........................100 g 60 mg
Rinichi de vita...............................100 g 375 mg
Ficat de vita ..................................100 g 300 mg
Inghetata .......................................100 g 45 mg
Tort.................................................100 g 260 mg
Alimente care nu contin colesterolAliment Colesterol
Toate verdeturile si legumele .......0 mg
Toate fructele ..................................0 mg
Toate cerealele ................................0 mg
Toate leguminoasele .......................0 mg
Toate nucile si semintele ................0 mg
Toate uleiurile vegetale -----------0 mg
Dogma nr. 3: E foarte usor sa consumi prea mult colesterol/grasimi saturate
Daca ai colesterolul crescut si ai mers la medic, e foarte probabil ca ai primit sfaturi mai mult sau mai putin detaliate cu privire la cum sa-ti schimbi dieta: redu carnea rosie, evita grasimile animale, etc. Si chiar ai incercat sa urmezi recomandarile date, doar ca sa fii dezamagit la urmatoarea verificare a colesterolului care a aratat cu lucrurile nu s-au schimbat prea mult. Scenariul acesta este asa de comun, incat mult medici nici nu se mai obosesc sa dea instructiuni dietetice pacientilor care au colesterolul crescut, ci pur si simplu ii pun pe medicamente. A propos, daca medicul tau este din aceasta categorie, te sfatuiesc sa-ti cauti altul, mai ales daca esti dispus sa-ti schimbi dieta.
Trebuie sa fii constient ca daca vrei sa controlezi colesterolul sangvin prin dieta, trebuie sa fii dispus sa faci schimbari majore. Practic trebuie sa devii vegetarian. Organismul uman nu a fost conceput sa consume alimente bogate in colesterol cum este carnea, indiferent de ce se straduiesc sa spuna suporterii evolutionismului sau alti asa-zis specialisti.
Da-mi voie sa-ti dau un exemplu. Specialistii in cardiologie din SUA au stabilit ca, pentru a fi protejati de efectele nefaste ale colesterolului, putem consuma maximum 300 mg colesterol pe zi daca suntem sanatosi, si maximum 200 mg/zi daca avem deja boli de inima, accident vascular cerebral, diabet sau alte boli similare. Arunca inca o privire la tabelul de mai sus cu continutul de colesterol al alimentelor. Un galbenus de ou contine deja 225 mg colesterol. Cu alte cuvinte, daca ai consumat deja un ou la micul dejun, trebuie practic sa ramai vegetarian pentru restul zilei daca vrei sa respecti recomandarile de mai sus. Multi isi inchipuie ca daca reduc consumul de carne, daca evita carnea rosie, etc., vor reusi sa rezolve problema. Nimic mai fals!
Iti sugerez sa faci testul nostru de evaluare a alimentatiei daca nu ai facut-o deja, pentru a vedea cat de sanatoasa este dieta ta.
Dogma nr. 4: Colesterolul crescut scade repede cu dieta adecvata
Pentru cei care se intreaba cat trebuie sa astepte pana colesterolul scade dupa ce si-au schimbat dieta, vestea buna este ca nu dureaza decat 1-2 saptamani pana ce rezultatele se vad. Majoritatea medicilor asteapta insa cel putin o luna inainte sa repete testul pentru ca shimbarea dietei este un proces treptat pentru cei mai multi oameni. De asemenea, ca medici dorim sa vedem daca o schimbare poate fi mentinuta mai mult decat doar cateva zile sau chiar saptamani. Ce rost are sa faci o schimbare in dieta temporara, de cateva zile, dupa care revii la dieta dinainte? Idea este sa faci schimbari permanente, cu care sa poti trai pe termen lung.
Dogma nr. 5: Dieta vegetariana are efecte comparabile cu medicamentele de scadere a colesterolului
Multi se intreaba daca merita efortul sa devina vegetarieni ca sa-si reduca colesterolul. Este suficienta o dieta vegetariana?
Raspunsul scurt este da, pentru marea majoritate a pacientilor. Un studiu recent condus de prof David Jenkins de la universitatea din Toronto, Canada, intitulat Effects of a Dietary Portfolio of Cholesterol-Lowering Foods vs Lovastatin on Serum Lipids and C-Reactive Protein ca o dieta vegetariana poate reduce colesterolul LDL cu cca 30%, valoare similara cu efectul majoritatii medicamentelor de scadere a colesterolului.
Cum se pune diagnosticul de infertilitate?
Lipsa sarcinii dupa un an de relatii sexuale fara folosirea mijloacelor anticonceptionale defineste infertilitatea.
Este de precizat ca pentru femeile peste 35 de ani, intervalul se reduce la 6 luni din cauza scaderii naturale a fertilitatii dupa aceasta varsta si, de asemenea, pentru a conserva timp pretios.
Sfatul cel mai important pe care il pot oferi legat de aceasta definitie este: NU ASTEPTATI. Din nefericire idea de a astepta pana "poate in cele din urma se intampla" este destul de populara. Statistic vorbind, daca sarcina nu apare dupa un an de relatii neprotejate, sansele sa ramaneti insarcinata dupa un an, fara tratament, sunt minime. Istoriile mai mult sau mai putin miraculoase pe care le auziti de la prieteni sau le cititi pe Internet nu sunt imposibile, dar trebuie sa intelegeti ca sunt foarte improbabile. Acest sfat este cu atat mai important pentru femeile care au 35 sau mai multi ani: timpul nu este de partea voastra, si asteptarea e strategia cea mai neproductiva.
Care sunt cauzele infertilitatii?
In general, se vorbeste de trei categorii mari de infertilitate, in functie de cauza primara, care poate fi feminina, masculina sau mixta.
Infertilitatea feminina raspunde de circa 40-50% din cauzele de infertilitate, si poate fi cauzata de una sau mai multe din problemele de mai jos:
boli sau anomalii ale trompelor uterine. De obicei aceasta forma de infertilitate este cauzata de afectiuni inflamatorii ale trompelor uterine care duc la formarea de abcese, cicatrici si aderente care distorsioneaza arhitectura trompelor uterine si astfel stanjenesc sau blocheaza complet tranzitul ovulului sau zigotului catre cavitatea uterina. Boala inflamatorie pelvina este exemplul clasic. O alta subcategorie este situatia in care tromplele uterine au fost ligaturate sau chiar distruse la o nastere anterioara, la cererea femeii care la data respectiva nu mai dorea copii, dar care ulterior se razgandeste. Uneori trompele pot fi restaurate, alteori nu.
tulburari ale ovulatiei. Aici se incadreaza o sumedenie de afectiuni hormonale, boala polichistica ovariana si alte boli care au ca element comun lipsa completa sau dereglarea ovulatiei. Si aici exista o subgrupa aparte a asa-numitului ovul de calitate inferioara, care afecteaza, in general, femeile in varsta de peste 35 de ani. Femeile se nasc cu toti ovulii pe care ii vor produce deja prezenti in ovare intr-o forma imatura, si dupa 35 de ani, calitatea acestora incepe sa scada, in special in cazul femeilor fumatoare sau care nu se ingrijesc de sanatatea lor asa cum ar trebui.
afectiuni uterine. Exista si aici mai multe afectiuni care pot face uterul neprimitor pentru implantarea zigotului - de exemplu endometrioza, fibroamele uterine, polipii uterini, etc.
alte boli. Aici se incadreaza boli ale altor organe decat cele de reporducere, care afecteaza ovulatia sau capacitatea de a concepe si de a duce la bun sfarsit o sarcina. Bolile tiroidiene, anumite boli cardiace, renale, autoimune, excesul de hormon prolactina, adeziuni pelvine dupa anexite sau operatii pe abdomen/pelvis, etc.
Infertilitatea masculina este cauza principala a cca 20% din cazurile de infertilitate. Infertilitatea barbatului are de-a face, in primul rand, cu cantitatea si calitatea spermatozoizilor pe care barbatul ii produce.
In general, sperma trebuie sa contina cel putin 20 milioane de spermatozoizi per ejaculat, si cel putin 50% din acestia trebuie sa aiba motilitate normala, pentru ca sarcina sa aiba sanse sa se produca. Sub 10 milioane de spermatozoizi e o cauza sigura de infertilitate, dar pentru rezultate optime, 40 de milioane si mai mult este de dorit.
Varicocelul este o cauza frecventa si se refera la formarea de vene varicoase in scrot. Se crede ca aceste varice stanjenesc mecanismul de racire al testiculelor, ceea ce duce la scaderea numarului si mobilitatii spermatozoizilor.
stresul emotional prelungit (aici se include si stresul asociat infertilitatii).
fumatul si consumul de alcool sau alte droguri.
deficienta de zinc, seleniu, acid folic, vitamina C pot fi factori contributori la ambele sexe
alte cauze mai rare sunt deficitul de hormon testosteron, anumite malformatii congenitale (de exemplu insuficienta coborare a testiculelor din cavitatea abdominala in scrot), boli cronice ca diabetul, obezitatea, expunerea frecventa a testiculelor la temperaturi crescute (bai fierbinti, saune), etc.
Infertilitatea mixta este cauza a 30-40% din cazurile de infertilitate si este rezultatul unor probleme care afecteaza ambii parteneri. Un exemplu comun este o motilitate scazuta a spermatozoizilor la barbat si o anomalie a trompelor uterine la femeie.
Indiferent de forma de infertilitate care este diagnosticata in final, este foarte important de retinut ca infertilitatea trebuie tratata ca o boala a cuplului. Din nefericire de prea multe ori doar femeia este testata si se pierd importante resurse financiare si timp pretios pentru ca in final sa se constate ca, de fapt, era vorba de o problema a barbatului...
Suferim de infertilitate. Ce teste trebuie sa facem ca sa aflam cauza?
Asa cum am subliniat mai sus, ambii parteneri trebuie investigati. Situatiile difera, dar ca idee generala, testele se fac in urmatoarea succesiune:
Teste de evaluare a infertilitatii la femei:
examen medical general pentru evaluarea starii de sanatate generala si a existentei altor boli care pot afecta fertilitatea.
analize de identificare a ovulatiei - in general acestea sunt masuratori ale anumitor hormoni in sange sau urina. Exista si kituri pentru identificarea ovulatiei care se pot folosi acasa.
histerosalpingografia pentru evaluarea uterilui si a trompelor uterine. Acest test este de obicei efectuat cu ecograful, dupa itroducerea unei solutii saline in cavitatea uterina si trompe.
analize de sange pentru evaluarea hormonilor feminini implicati on reglarea ciclului menstrual si a ovulatiei. Acestea includ, de obicei, nivelul FSH-ului din primele 3 zile ale ciclului pentru estimarea rezervei ovariene, progesteronul in ziua 21-a a ciclului, estradiolul, TSH pentru evaluarea functiei tiroidiene. In unele cazuri medicul poate verifica si alti hormoni.
ecografie transvaginala simpla pentru evaluarea uterului (de exemplu in cazul in care se suspecteaza fibroame uterine, polipi uterine, etc.). laparoscopie pentru probleme ca endometrioza, adeziuni post-operatorii sau dupa anexite.
Teste de evaluare a infertilitatii la barbati:
examen medical general pentru evaluarea starii de sanatate generala si a existentei altor boli care pot afecta fertilitatea.
spermograma pentru evaluarea cantitatii, calitatii si motilitatii spermatozoizilor.
uneori se fac ecografii testiculare/scrotale pentru diagnosticarea unor afectiuni ale testiculelor.
Este important sa retineti ca, desi multe sau chiar toate aceste teste pot fi comandate de medici de diferite specialitati (ginecologi, endocrinologi, internisti sau medici de familie), sansa cea mai mare ca rezultatele sa fie puse in contextul potrivit si planul de actiune sa fie cel mai eficient este atunci can sunteti sub ingrijirea unei medic specialist in probleme de infertilitate. Mai multe despre aceasta mai tarziu.
Este de precizat ca pentru femeile peste 35 de ani, intervalul se reduce la 6 luni din cauza scaderii naturale a fertilitatii dupa aceasta varsta si, de asemenea, pentru a conserva timp pretios.
Sfatul cel mai important pe care il pot oferi legat de aceasta definitie este: NU ASTEPTATI. Din nefericire idea de a astepta pana "poate in cele din urma se intampla" este destul de populara. Statistic vorbind, daca sarcina nu apare dupa un an de relatii neprotejate, sansele sa ramaneti insarcinata dupa un an, fara tratament, sunt minime. Istoriile mai mult sau mai putin miraculoase pe care le auziti de la prieteni sau le cititi pe Internet nu sunt imposibile, dar trebuie sa intelegeti ca sunt foarte improbabile. Acest sfat este cu atat mai important pentru femeile care au 35 sau mai multi ani: timpul nu este de partea voastra, si asteptarea e strategia cea mai neproductiva.
Care sunt cauzele infertilitatii?
In general, se vorbeste de trei categorii mari de infertilitate, in functie de cauza primara, care poate fi feminina, masculina sau mixta.
Infertilitatea feminina raspunde de circa 40-50% din cauzele de infertilitate, si poate fi cauzata de una sau mai multe din problemele de mai jos:
boli sau anomalii ale trompelor uterine. De obicei aceasta forma de infertilitate este cauzata de afectiuni inflamatorii ale trompelor uterine care duc la formarea de abcese, cicatrici si aderente care distorsioneaza arhitectura trompelor uterine si astfel stanjenesc sau blocheaza complet tranzitul ovulului sau zigotului catre cavitatea uterina. Boala inflamatorie pelvina este exemplul clasic. O alta subcategorie este situatia in care tromplele uterine au fost ligaturate sau chiar distruse la o nastere anterioara, la cererea femeii care la data respectiva nu mai dorea copii, dar care ulterior se razgandeste. Uneori trompele pot fi restaurate, alteori nu.
tulburari ale ovulatiei. Aici se incadreaza o sumedenie de afectiuni hormonale, boala polichistica ovariana si alte boli care au ca element comun lipsa completa sau dereglarea ovulatiei. Si aici exista o subgrupa aparte a asa-numitului ovul de calitate inferioara, care afecteaza, in general, femeile in varsta de peste 35 de ani. Femeile se nasc cu toti ovulii pe care ii vor produce deja prezenti in ovare intr-o forma imatura, si dupa 35 de ani, calitatea acestora incepe sa scada, in special in cazul femeilor fumatoare sau care nu se ingrijesc de sanatatea lor asa cum ar trebui.
afectiuni uterine. Exista si aici mai multe afectiuni care pot face uterul neprimitor pentru implantarea zigotului - de exemplu endometrioza, fibroamele uterine, polipii uterini, etc.
alte boli. Aici se incadreaza boli ale altor organe decat cele de reporducere, care afecteaza ovulatia sau capacitatea de a concepe si de a duce la bun sfarsit o sarcina. Bolile tiroidiene, anumite boli cardiace, renale, autoimune, excesul de hormon prolactina, adeziuni pelvine dupa anexite sau operatii pe abdomen/pelvis, etc.
Infertilitatea masculina este cauza principala a cca 20% din cazurile de infertilitate. Infertilitatea barbatului are de-a face, in primul rand, cu cantitatea si calitatea spermatozoizilor pe care barbatul ii produce.
In general, sperma trebuie sa contina cel putin 20 milioane de spermatozoizi per ejaculat, si cel putin 50% din acestia trebuie sa aiba motilitate normala, pentru ca sarcina sa aiba sanse sa se produca. Sub 10 milioane de spermatozoizi e o cauza sigura de infertilitate, dar pentru rezultate optime, 40 de milioane si mai mult este de dorit.
Varicocelul este o cauza frecventa si se refera la formarea de vene varicoase in scrot. Se crede ca aceste varice stanjenesc mecanismul de racire al testiculelor, ceea ce duce la scaderea numarului si mobilitatii spermatozoizilor.
stresul emotional prelungit (aici se include si stresul asociat infertilitatii).
fumatul si consumul de alcool sau alte droguri.
deficienta de zinc, seleniu, acid folic, vitamina C pot fi factori contributori la ambele sexe
alte cauze mai rare sunt deficitul de hormon testosteron, anumite malformatii congenitale (de exemplu insuficienta coborare a testiculelor din cavitatea abdominala in scrot), boli cronice ca diabetul, obezitatea, expunerea frecventa a testiculelor la temperaturi crescute (bai fierbinti, saune), etc.
Infertilitatea mixta este cauza a 30-40% din cazurile de infertilitate si este rezultatul unor probleme care afecteaza ambii parteneri. Un exemplu comun este o motilitate scazuta a spermatozoizilor la barbat si o anomalie a trompelor uterine la femeie.
Indiferent de forma de infertilitate care este diagnosticata in final, este foarte important de retinut ca infertilitatea trebuie tratata ca o boala a cuplului. Din nefericire de prea multe ori doar femeia este testata si se pierd importante resurse financiare si timp pretios pentru ca in final sa se constate ca, de fapt, era vorba de o problema a barbatului...
Suferim de infertilitate. Ce teste trebuie sa facem ca sa aflam cauza?
Asa cum am subliniat mai sus, ambii parteneri trebuie investigati. Situatiile difera, dar ca idee generala, testele se fac in urmatoarea succesiune:
Teste de evaluare a infertilitatii la femei:
examen medical general pentru evaluarea starii de sanatate generala si a existentei altor boli care pot afecta fertilitatea.
analize de identificare a ovulatiei - in general acestea sunt masuratori ale anumitor hormoni in sange sau urina. Exista si kituri pentru identificarea ovulatiei care se pot folosi acasa.
histerosalpingografia pentru evaluarea uterilui si a trompelor uterine. Acest test este de obicei efectuat cu ecograful, dupa itroducerea unei solutii saline in cavitatea uterina si trompe.
analize de sange pentru evaluarea hormonilor feminini implicati on reglarea ciclului menstrual si a ovulatiei. Acestea includ, de obicei, nivelul FSH-ului din primele 3 zile ale ciclului pentru estimarea rezervei ovariene, progesteronul in ziua 21-a a ciclului, estradiolul, TSH pentru evaluarea functiei tiroidiene. In unele cazuri medicul poate verifica si alti hormoni.
ecografie transvaginala simpla pentru evaluarea uterului (de exemplu in cazul in care se suspecteaza fibroame uterine, polipi uterine, etc.). laparoscopie pentru probleme ca endometrioza, adeziuni post-operatorii sau dupa anexite.
Teste de evaluare a infertilitatii la barbati:
examen medical general pentru evaluarea starii de sanatate generala si a existentei altor boli care pot afecta fertilitatea.
spermograma pentru evaluarea cantitatii, calitatii si motilitatii spermatozoizilor.
uneori se fac ecografii testiculare/scrotale pentru diagnosticarea unor afectiuni ale testiculelor.
Este important sa retineti ca, desi multe sau chiar toate aceste teste pot fi comandate de medici de diferite specialitati (ginecologi, endocrinologi, internisti sau medici de familie), sansa cea mai mare ca rezultatele sa fie puse in contextul potrivit si planul de actiune sa fie cel mai eficient este atunci can sunteti sub ingrijirea unei medic specialist in probleme de infertilitate. Mai multe despre aceasta mai tarziu.
Alergia la polen
Alergia la polen este o reacţie exagerată a organismului la anumite substanţe alergene prezente în mediul înconjurător. Aceste substanţe produc anumiţi anticorpi care declanşează un şir de reacţii în urma cărora apar manifestările alergiei la polen.
Simptomele alergiei la polen sunt asemănătoare celor unei răceli. Apar, aşadar, manifestări precum strănutul, rinoreea apoasă (scurgeri nazale), pruritul nazal, ocular şi cel faringial. Simptomele persistă, în general, pe durata sezonului de polenizare.
Cele mai periculoase, cu un potenţial ridicat alergen sunt polenurile anemofile, cele care sunt purtate de vânt. De asemenea, pot produce reacţii alergice şi polenurile entemofile, transportate de insecte.
Alergiile la polen apar începând cu vârsta de 7 – 8 ani. Rareori, aceste afecţiuni debutează după 40 de ani. Alergiile de acest tip nu pun în pericol viaţa pacientului, însă, afectează calitatea vieţii, împiedicând desfăşurarea activităţilor fizice, profesionale sau şcolare, tulburând somnul şi scăzând capacitatea de concentrare.
Diagnosticarea şi tratarea corectă a alergiilor este extrem de importantă. În cadrul Clinicii Academica, pacienţii pot beneficia de truse standardizate de testare a alergenilor de mediu cât şi a celor alimentari. Totodată, centrul dispune de laboratoare unde pot fi efectuate determinări specifice de sânge.
Simptomele alergiei la polen sunt asemănătoare celor unei răceli. Apar, aşadar, manifestări precum strănutul, rinoreea apoasă (scurgeri nazale), pruritul nazal, ocular şi cel faringial. Simptomele persistă, în general, pe durata sezonului de polenizare.
Cele mai periculoase, cu un potenţial ridicat alergen sunt polenurile anemofile, cele care sunt purtate de vânt. De asemenea, pot produce reacţii alergice şi polenurile entemofile, transportate de insecte.
Alergiile la polen apar începând cu vârsta de 7 – 8 ani. Rareori, aceste afecţiuni debutează după 40 de ani. Alergiile de acest tip nu pun în pericol viaţa pacientului, însă, afectează calitatea vieţii, împiedicând desfăşurarea activităţilor fizice, profesionale sau şcolare, tulburând somnul şi scăzând capacitatea de concentrare.
Diagnosticarea şi tratarea corectă a alergiilor este extrem de importantă. În cadrul Clinicii Academica, pacienţii pot beneficia de truse standardizate de testare a alergenilor de mediu cât şi a celor alimentari. Totodată, centrul dispune de laboratoare unde pot fi efectuate determinări specifice de sânge.
Cum sa reusesti sa te lasi de fumat
Pasi pe drumul spre eliberarea de tigari
1. Gaseste-ti Motivul.
Exista motive financiare. Motive sociale. Exista frica de boala. Sau pur si simplu "mi-a ajuns". Important, insa, este Motivul tau personal, acel "ceva" esential pentru tine, care te va face sa-ti spui, atunci cand vor apare tentatiile interioare ori exterioare, "Nu, multumesc, eu nu mai fumez pentru ca....".
2. Cunoaste-ti dusmanul.
Analizeaza-ti viata de fumator: de ce fumezi, care sunt situatiile, persoanele, locurile, obiectele care "cer" o tigara. Recunoaste-ti ritualurile, dar si momentele cand aprinzi o tigara fara sa constientizezi gestul.
3. Alcatuieste planul de actiune.
Gaseste un inlocuitor pentru fiecare tip de tigara. Atentie, trebuie sa fie lucruri/ activitati care iti plac! Scrie-ti planul si prinde-l cu o pioneza in locul/locurile cele mai dragi pentru fumat. Daca ai mai incercat, adu-ti aminte ce te-a facut sa reincepi fumatul si gandeste-te cum vei reactiona intr-o situatie asemanatoare.
4. Alege-ti Ziua 1 ca nefumator - ziua din care nu vei mai fuma.
Alege perioada in care crezi ca iti va fi mai usor - in zilele de odihna sau in cele in care lucrezi; in concediu sau candesti la serviciu. Este indicat sa nu fie in perioada premenstruala.
5. Pregateste Ziua 1.
Adu-ti aminte de Motiv. Gandeste pozitiv, amintindu-ti de ceea ce vei castiga. Asigura-ti cele necesare inlocuirii tigarii. Daca te inspaimanta ideea ca vei intrerupe brusc, incearca, in zilele premergatoare Z1, cateva trucuri: fumeaza tigari de calitate proasta, stinge-le la jumatate, amana momentul fumatului. Calculeaza-ti tigarile astfel incat sa le termini in ziua anterioara Z1.
Consulta un specialist.
6. Ziua 1.
De azi esti nefumatoare. Esti pe drumul cel bun; poate iti va fi greu, dar merita.
7. Cand apare "nevoia" de o tigara...
Aplica planul. Aminteste-ti ca e o senzatie trecatoare. Si, evident, Motivul...
8. Daca "ti-a scapat" o tigara...
Nu te descuraja. Daca nu ai rezistat tentatiei, atunci sa fie doar un puf, nu o tigara intreaga.
Aminteste-ti Motivul. Uita-te la plan. Cauta ce te-a facut sa fumezi si evita respectiva situatie.
1. Gaseste-ti Motivul.
Exista motive financiare. Motive sociale. Exista frica de boala. Sau pur si simplu "mi-a ajuns". Important, insa, este Motivul tau personal, acel "ceva" esential pentru tine, care te va face sa-ti spui, atunci cand vor apare tentatiile interioare ori exterioare, "Nu, multumesc, eu nu mai fumez pentru ca....".
2. Cunoaste-ti dusmanul.
Analizeaza-ti viata de fumator: de ce fumezi, care sunt situatiile, persoanele, locurile, obiectele care "cer" o tigara. Recunoaste-ti ritualurile, dar si momentele cand aprinzi o tigara fara sa constientizezi gestul.
3. Alcatuieste planul de actiune.
Gaseste un inlocuitor pentru fiecare tip de tigara. Atentie, trebuie sa fie lucruri/ activitati care iti plac! Scrie-ti planul si prinde-l cu o pioneza in locul/locurile cele mai dragi pentru fumat. Daca ai mai incercat, adu-ti aminte ce te-a facut sa reincepi fumatul si gandeste-te cum vei reactiona intr-o situatie asemanatoare.
4. Alege-ti Ziua 1 ca nefumator - ziua din care nu vei mai fuma.
Alege perioada in care crezi ca iti va fi mai usor - in zilele de odihna sau in cele in care lucrezi; in concediu sau candesti la serviciu. Este indicat sa nu fie in perioada premenstruala.
5. Pregateste Ziua 1.
Adu-ti aminte de Motiv. Gandeste pozitiv, amintindu-ti de ceea ce vei castiga. Asigura-ti cele necesare inlocuirii tigarii. Daca te inspaimanta ideea ca vei intrerupe brusc, incearca, in zilele premergatoare Z1, cateva trucuri: fumeaza tigari de calitate proasta, stinge-le la jumatate, amana momentul fumatului. Calculeaza-ti tigarile astfel incat sa le termini in ziua anterioara Z1.
Consulta un specialist.
6. Ziua 1.
De azi esti nefumatoare. Esti pe drumul cel bun; poate iti va fi greu, dar merita.
7. Cand apare "nevoia" de o tigara...
Aplica planul. Aminteste-ti ca e o senzatie trecatoare. Si, evident, Motivul...
8. Daca "ti-a scapat" o tigara...
Nu te descuraja. Daca nu ai rezistat tentatiei, atunci sa fie doar un puf, nu o tigara intreaga.
Aminteste-ti Motivul. Uita-te la plan. Cauta ce te-a facut sa fumezi si evita respectiva situatie.
Si... incearca iar. Perseverenta este cheia succesului.
Recompensa si ajutor
Nu mai fumezi? Meriti o recompensa...
- Dormi mai tarziu de dimineata
- Faci sex mai des
- Iti cumperi ceva care ti-ai dorit - poate fi si o mica prajitura...
- Iti cumperi o floare
- Mergi la film sau in parc
- Mergi la un cabinet de cosmetica, sala de fitness, masaj, etc.
- Schimbi pozitia mobilei din casa/ din birou
- Schimbi culoarea parului
Cu ce te poate ajuta un medic cu pregatire in asistenta fumatorilor...
- Sprijin pentru gasirea Motivului
- Realizarea "planului de actiune" prin sugerarea unor "trucuri" pentru depasirea dependentei comportamentale, corectarea unor idei/ atitudini gresite legate de perioada post-fumat, recomandarea unor metode naturiste.
- Prescrierea de produse medicamentoase pentru diminuarea simptomelor de sevraj nicotinic
- Suport in perioada post-fumat
- Si, nu in ultimul rand, raspunsuri bazate pe date stiintifice si pe experienta altor fumatori.
Cu ce NU te poate ajuta un medic cu pregatire in asistenta fumatorilor...
- Sa te determine SA VREI sa renunti la tigari
- Sa indeparteze tot disconfortul - psihic si fizic - asociat cu renuntarea la fumat
Fumatul produce BPOC - Bronhopneumopatie cronica obstructivaSus
Fumatul produce BPOC - Bronhopneumopatie cronica obstructivaSus
Varsta plamanului unui fumator este alta decat cea cronologica, fapt care se poate observa zilnic deoarece fumatorul, fata de un nefumator:
- oboseste mai repede
- simte ca "nu mai are aer"
- nu poate face acelasi efort fizic ca un nefumator.
Aproximativ 90% din pacientii cu BPOC sunt fumatori.
BPOC este o boala pulmonara cronica invalidanta care nu omoara imediat, ci lent, in timp, lipsindu-i pe fumatori de mici bucurii precum mersul pe jos, respiratia fara efort sau chiar auto-ingrijirea.
Fumatul pasiv este responsabil de:
- scaderea functiei pulmonare
- agravarea simptomelor BPOC
- cresterea frecventei spitalizarilor pentru BPOC
- cresterea mortalitatii prin BPOC.
Daca te lasi de fumat ACUM:
- functia plamanului se imbunatateste
- scade rata de degradare
- se incetineste evolutia bolii
- tratamentul isi poate face efectul.
Cum sa reusesti sa te lasi de fumat
Pasi pe drumul spre eliberarea de tigari
1. Gaseste-ti Motivul.
Exista motive financiare. Motive sociale. Exista frica de boala. Sau pur si simplu "mi-a ajuns". Important, insa, este Motivul tau personal, acel "ceva" esential pentru tine, care te va face sa-ti spui, atunci cand vor apare tentatiile interioare ori exterioare, "Nu, multumesc, eu nu mai fumez pentru ca....".
2. Cunoaste-ti dusmanul.
Analizeaza-ti viata de fumator: de ce fumezi, care sunt situatiile, persoanele, locurile, obiectele care "cer" o tigara. Recunoaste-ti ritualurile, dar si momentele cand aprinzi o tigara fara sa constientizezi gestul.
3. Alcatuieste planul de actiune.
Gaseste un inlocuitor pentru fiecare tip de tigara. Atentie, trebuie sa fie lucruri/ activitati care iti plac! Scrie-ti planul si prinde-l cu o pioneza in locul/locurile cele mai dragi pentru fumat. Daca ai mai incercat, adu-ti aminte ce te-a facut sa reincepi fumatul si gandeste-te cum vei reactiona intr-o situatie asemanatoare.
4. Alege-ti Ziua 1 ca nefumator - ziua din care nu vei mai fuma.
Alege perioada in care crezi ca iti va fi mai usor - in zilele de odihna sau in cele in care lucrezi; in concediu sau candesti la serviciu. Este indicat sa nu fie in perioada premenstruala.
5. Pregateste Ziua 1.
Adu-ti aminte de Motiv. Gandeste pozitiv, amintindu-ti de ceea ce vei castiga. Asigura-ti cele necesare inlocuirii tigarii. Daca te inspaimanta ideea ca vei intrerupe brusc, incearca, in zilele premergatoare Z1, cateva trucuri: fumeaza tigari de calitate proasta, stinge-le la jumatate, amana momentul fumatului. Calculeaza-ti tigarile astfel incat sa le termini in ziua anterioara Z1.
Consulta un specialist.
6. Ziua 1.
De azi esti nefumatoare. Esti pe drumul cel bun; poate iti va fi greu, dar merita.
7. Cand apare "nevoia" de o tigara...
Aplica planul. Aminteste-ti ca e o senzatie trecatoare. Si, evident, Motivul...
8. Daca "ti-a scapat" o tigara...
Nu te descuraja. Daca nu ai rezistat tentatiei, atunci sa fie doar un puf, nu o tigara intreaga.
Aminteste-ti Motivul. Uita-te la plan. Cauta ce te-a facut sa fumezi si evita respectiva situatie.
1. Gaseste-ti Motivul.
Exista motive financiare. Motive sociale. Exista frica de boala. Sau pur si simplu "mi-a ajuns". Important, insa, este Motivul tau personal, acel "ceva" esential pentru tine, care te va face sa-ti spui, atunci cand vor apare tentatiile interioare ori exterioare, "Nu, multumesc, eu nu mai fumez pentru ca....".
2. Cunoaste-ti dusmanul.
Analizeaza-ti viata de fumator: de ce fumezi, care sunt situatiile, persoanele, locurile, obiectele care "cer" o tigara. Recunoaste-ti ritualurile, dar si momentele cand aprinzi o tigara fara sa constientizezi gestul.
3. Alcatuieste planul de actiune.
Gaseste un inlocuitor pentru fiecare tip de tigara. Atentie, trebuie sa fie lucruri/ activitati care iti plac! Scrie-ti planul si prinde-l cu o pioneza in locul/locurile cele mai dragi pentru fumat. Daca ai mai incercat, adu-ti aminte ce te-a facut sa reincepi fumatul si gandeste-te cum vei reactiona intr-o situatie asemanatoare.
4. Alege-ti Ziua 1 ca nefumator - ziua din care nu vei mai fuma.
Alege perioada in care crezi ca iti va fi mai usor - in zilele de odihna sau in cele in care lucrezi; in concediu sau candesti la serviciu. Este indicat sa nu fie in perioada premenstruala.
5. Pregateste Ziua 1.
Adu-ti aminte de Motiv. Gandeste pozitiv, amintindu-ti de ceea ce vei castiga. Asigura-ti cele necesare inlocuirii tigarii. Daca te inspaimanta ideea ca vei intrerupe brusc, incearca, in zilele premergatoare Z1, cateva trucuri: fumeaza tigari de calitate proasta, stinge-le la jumatate, amana momentul fumatului. Calculeaza-ti tigarile astfel incat sa le termini in ziua anterioara Z1.
Consulta un specialist.
6. Ziua 1.
De azi esti nefumatoare. Esti pe drumul cel bun; poate iti va fi greu, dar merita.
7. Cand apare "nevoia" de o tigara...
Aplica planul. Aminteste-ti ca e o senzatie trecatoare. Si, evident, Motivul...
8. Daca "ti-a scapat" o tigara...
Nu te descuraja. Daca nu ai rezistat tentatiei, atunci sa fie doar un puf, nu o tigara intreaga.
Aminteste-ti Motivul. Uita-te la plan. Cauta ce te-a facut sa fumezi si evita respectiva situatie.
Si... incearca iar. Perseverenta este cheia succesului.
Recompensa si ajutor
Nu mai fumezi? Meriti o recompensa...
- Dormi mai tarziu de dimineata
- Faci sex mai des
- Iti cumperi ceva care ti-ai dorit - poate fi si o mica prajitura...
- Iti cumperi o floare
- Mergi la film sau in parc
- Mergi la un cabinet de cosmetica, sala de fitness, masaj, etc.
- Schimbi pozitia mobilei din casa/ din birou
- Schimbi culoarea parului
Cu ce te poate ajuta un medic cu pregatire in asistenta fumatorilor...
- Sprijin pentru gasirea Motivului
- Realizarea "planului de actiune" prin sugerarea unor "trucuri" pentru depasirea dependentei comportamentale, corectarea unor idei/ atitudini gresite legate de perioada post-fumat, recomandarea unor metode naturiste.
- Prescrierea de produse medicamentoase pentru diminuarea simptomelor de sevraj nicotinic
- Suport in perioada post-fumat
- Si, nu in ultimul rand, raspunsuri bazate pe date stiintifice si pe experienta altor fumatori.
Cu ce NU te poate ajuta un medic cu pregatire in asistenta fumatorilor...
- Sa te determine SA VREI sa renunti la tigari
- Sa indeparteze tot disconfortul - psihic si fizic - asociat cu renuntarea la fumat
Fumatul produce BPOC - Bronhopneumopatie cronica obstructivaSus
Fumatul produce BPOC - Bronhopneumopatie cronica obstructivaSus
Varsta plamanului unui fumator este alta decat cea cronologica, fapt care se poate observa zilnic deoarece fumatorul, fata de un nefumator:
- oboseste mai repede
- simte ca "nu mai are aer"
- nu poate face acelasi efort fizic ca un nefumator.
Aproximativ 90% din pacientii cu BPOC sunt fumatori.
BPOC este o boala pulmonara cronica invalidanta care nu omoara imediat, ci lent, in timp, lipsindu-i pe fumatori de mici bucurii precum mersul pe jos, respiratia fara efort sau chiar auto-ingrijirea.
Fumatul pasiv este responsabil de:
- scaderea functiei pulmonare
- agravarea simptomelor BPOC
- cresterea frecventei spitalizarilor pentru BPOC
- cresterea mortalitatii prin BPOC.
Daca te lasi de fumat ACUM:
- functia plamanului se imbunatateste
- scade rata de degradare
- se incetineste evolutia bolii
- tratamentul isi poate face efectul.
Adevarul despre fumat
Oricarui fumator ii place sa se gandeasca la fumat ca la un viciu, o actiune care ii confera o aura de siguranta de sine si de persoana care gusta din placerile vietii. Fumatul este de obicei vazut ca o slabiciune inofensiva, tratata cu ingaduinta. Cati dintre cei care fumeaza stiu insa ca fumatul este de fapt o boala? Foarte putini…
Sa vedem deci care este adevarul despre fumat:
Daca avem curiozitatea sa consultam Dictionarul Explicativ al Limbii Romane vom gasi la cuvantul ”viciu” urmatoarea definitie:
VICIU, vicii, s.n. 1. defect, cusur, neajuns (de constructie, de functionare etc.). Viciu de conformatie = dispozitie anormala a unor parti sau organe ale corpului; diformitate fizica. Fig. Pornire nestapanita si statornica spre rau, apucatura rea, patima; desfrau, dezmat, destrabalare. 2. Neindeplinire a unor conditii legale de forma sau de continut in intocmirea actelor, clauzelor etc. juridice, care duce la anularea valorii acestora. [Var.: (inv.) vitiu s.n.] – Din fr. vice, lat. vitium.
Daca inlaturam definitiile care nu privesc subiectul in discutie, anume acelea legate de viciu de conformatie sau de procedura, ramane sa vedem daca fumatul poate fi considerat defect, cusur, neajuns sau o pornire nestapanita si statornica spre rau. Desigur ca nu.. Cu totii cunoastem persoane foarte cumsecade si respectabile si care totusi fumeaza. Fumatorii nu se aleg neaparat din randul persoanelor rautacioase si cu moravuri usoare. Iar ca sa spunem ca e un defect, ar insemna sa incadram fumatul in categoria gresita. Nevoia de a fuma este o stare, nu o calitate sau un defect. De aceea pentru a gasi adevarul despre fumat trebuie sa cautam ceva mai departe.
Ceea ce nu stie de obicei fumatorul, este faptul ca nevoia de a aprinde o tigara este, de fapt, manifestarea unei boli: dependenta de nicotina.
In conformitate cu clasificarea internationala a bolilor a Organizatiei Mondiale a Sanatatii, nicotina intruneste criteriile unei substante ce determina dependenta, adica este un drog, iar dependenta nicotinica ce apare ca urmare a consumului de tutun este o tulburare mentala si comportamentala .
Sa vedem deci care este adevarul despre fumat:
Daca avem curiozitatea sa consultam Dictionarul Explicativ al Limbii Romane vom gasi la cuvantul ”viciu” urmatoarea definitie:
VICIU, vicii, s.n. 1. defect, cusur, neajuns (de constructie, de functionare etc.). Viciu de conformatie = dispozitie anormala a unor parti sau organe ale corpului; diformitate fizica. Fig. Pornire nestapanita si statornica spre rau, apucatura rea, patima; desfrau, dezmat, destrabalare. 2. Neindeplinire a unor conditii legale de forma sau de continut in intocmirea actelor, clauzelor etc. juridice, care duce la anularea valorii acestora. [Var.: (inv.) vitiu s.n.] – Din fr. vice, lat. vitium.
Daca inlaturam definitiile care nu privesc subiectul in discutie, anume acelea legate de viciu de conformatie sau de procedura, ramane sa vedem daca fumatul poate fi considerat defect, cusur, neajuns sau o pornire nestapanita si statornica spre rau. Desigur ca nu.. Cu totii cunoastem persoane foarte cumsecade si respectabile si care totusi fumeaza. Fumatorii nu se aleg neaparat din randul persoanelor rautacioase si cu moravuri usoare. Iar ca sa spunem ca e un defect, ar insemna sa incadram fumatul in categoria gresita. Nevoia de a fuma este o stare, nu o calitate sau un defect. De aceea pentru a gasi adevarul despre fumat trebuie sa cautam ceva mai departe.
Ceea ce nu stie de obicei fumatorul, este faptul ca nevoia de a aprinde o tigara este, de fapt, manifestarea unei boli: dependenta de nicotina.
In conformitate cu clasificarea internationala a bolilor a Organizatiei Mondiale a Sanatatii, nicotina intruneste criteriile unei substante ce determina dependenta, adica este un drog, iar dependenta nicotinica ce apare ca urmare a consumului de tutun este o tulburare mentala si comportamentala .
Criteriile care definesc boala numita ”dependenta de substante” sunt stabilite in cea de a patra editie a ”Manualului de diagnostic si statistici” (DSM-IV) elaborat de Asociatia Psihiatrilor Americani.
Despre dependenta
Conform DSM-IV dependenta este un model maladaptiv de uz de substante care duce la suferinta, manifestata prin cel putin trei dintre simptomele urmatoare, si care pot aparea in orice moment in decursul a douasprezece luni:
1. toleranta, definita ca:
a. nevoia tot mai mare de crestere a cantitatii de substanta pentru a atinge efectul dorit, sau
b. scaderea efectului produs de aceeasi cantitate de substanta, de-a lungul timpului.
2. sevrajul, manifestat prin oricare din urmatoarele:
a. sindromul caracteristic de sevraj in absenta substantei,
b. aceeasi substanta sau una asemanatoare este folosita pentru a usura sau evita simptomele de sevraj.
3. substanta este folosita in cantitati mai mari sau pe o perioada mai lunga de timp decat se intentiona initial
4. exista o dorinta persistenta sau eforturi nereusite de a inceta sau diminua folosirea substantei respective
5. o mare parte din timp este petrecuta in activitati necesare pentru obtinerea substantei (ex.deplasarea pe distante mari, ori in toiul noptii), folosirea substantei sau recuperarea in urma efectelor sale.
6. timpul alocat activitatilor sociale, ocupationale sau recreationale se reduce semnificativ in urma folosirii substantei.
7. consumul substantei continua in ciuda constientizarii unor probleme fizice sau psihologice cauzate sau exacerbate de substanta.
Pentru a usura determinarea gradului de dependenta nicotinica a fumatorilor, Prof. Karl Fagerstrom din Suedia a propus de mai bine de 15 de ani testul care ii poarta numele si care astazi este acceptat la nivel international ca instrument de evaluare obiectiva a dependentei nicotinice (Testul Fagerstrom).
Cum se ajunge ca un gest, atitudine aparent sociala, sexy, cool, sa devina boala? Simplu.
Nicotina, livrata prin fumul de tutun, ajunge in 6-7 secunde la creier, unde determina secretia de dopamina, serotonina, noradrenalina, substante ce activeaza ”circuitul recompensei”. Acesta este o retea de neuroni responsabila de producerea starii de satisfactie fizica si psihica, ”placerea”, indiferent de stimul – alimentatie, sex, alte droguri. In timp, asocierea tigarii cu anumite momente si stari determina fumatorul sa reactioneze precum in experimentul lui Pavlov: apare stimulul, apare anticiparea recompensei si imediat actiunea pentru obtinerea acesteia – aprinderea tigarii. De aici si necesitatea compulsiva de a intra in posesia tutunului – obiectul care te face sa te simti mai bine, recompensat. Dar tot aici isi are explicatia si instalarea sindromului de sevraj atunci cand fumatorul nu are la indemana tigari, trabuc sau orice alta modalitate de a-si administra imediat drogul : un semnal care nu este urmat de recompensa declanseaza frustrare. Acest semnal poate fi insa atat extern (ocaziile care ”nu merg” fara o tigara) cat si intern (scaderea concentratiei sanguine a nicotinei sub nivelul care mentine activ circuitul recompensei).
Prin urmare, in timp, se instaleaza dependenta de nicotina – adica boala codificata in clasificarea internationala a bolilor (ICD 10) cu codul F17 . Timpul in care se instaleaza aceasta boala depinde de cantitatea de tigari fumata, de varsta de debut, de sex (la femei se instaleaza mai greu dar si renuntarea este mai dificila) dar si de anumiti factori genetici – persoanele care un defect la nivelul genei ce codifica citocromul P450, o proteina ce participa la degradarea nicotinei, fumeaza mai putin si renunta mai usor.
Este important sa nu ne amagim cu ideea ca suntem ”doar” fumatori ocazionali. Pe langa faptul ca riscam ca, in timp, sa devenim dependenti de nicotina, nu trebuie sa fi un fumator impatimit pentru a fi expus riscurilor de imbolnavire. Studii recente au demonstrat faptul ca la ambele sexe, consumarea a 1 – 4 tigari pe zi este asociata cu un risc semnificativ mai mare de deces in urma bolilor de inima, iar femeile sunt in mod special predispuse spre cancerul la plamani.
Fumatul se dovedeste a fi mai mult decat un simplu obicei rau. Dependenta de tutun este o boala cronica. si, ca orice boala, beneficiaza de tratament medicamentos si ingrijire din partea medicului.
Testul Fagerstrom
1.Cand fumati prima tigara dupa trezire?
In primele 5 minute = 3
6-30 minute = 2;
31-60 minute = 1
Peste 60 minute = 0
2. Este dificil sa nu fumati in locuri interzise?
Da = 1;
Nu = 0
3. La ce tigara renuntati mai greu?
Prima = 1;
La celelalte = 0
4. Cate tigarete fumati pe zi?
Sub 10 = 0;
10-20 = 1;
21-30 = 2;
peste 30 = 3
5. Fumati mai mult dimineata decat dupa-amiaza?
Da = 1;
Nu = 0
6. Fumati cand sunteti bolnav si trebuie sa ramaneti la pat o zi intreaga?
Da = 1;
Nu = 0
Incercuiti raspunsul corect si adunati punctele. In functie de punctajul obtinut la acest test, dependenta de nicotina poate fi:
- intre 0 si 3 puncte = dependenta mica,
- intre 4 si 6 puncte = dependenta medie,
- intre 7 si 10 puncte =dependenta severa.
Ghid medical de abandonare a fumatului
Sindromul de sevraj
Inainte de a discuta modul medical de abandonare a celui mai mare flagel impotriva sanatatii omului, sa abordam constelatia de simptome si semne care apar in momentul in care un fumator inveterat abandoneaza acest drog. Sindromul de sevraj la nicotina are doua componente: fizica si psihica. Sindromul fizic de sevraj cuprinde totalitatea reactiilor fizice din organismul fumatorilor la absenta nicotinei din diferite organe si mai ales din creier. Sindromul psihic de sevraj cuprinde acele tulburari ale starii psihice si comportamentale care apar in perioada abandonarii obiceiurilor legate de fumat, obiceiuri care formeaza un automatism. Iata o lista a unor tulburari fizice si psihice care apar la proaspetii nefumatori:
- ameteala (in primele doua zile);
- depresia;
- sentimentele de frustrare si manie;
- iritabilitatea;
- tulburarile de somn (incapacitatea de a adormi, de a avea un somn neintrerupt, cosmaruri);
- tulburarile de concentrare;
- starea de neliniste;
- cefaleea;
- senzatia de oboseala;
- cresterea apetitului.
Inainte de a discuta modul medical de abandonare a celui mai mare flagel impotriva sanatatii omului, sa abordam constelatia de simptome si semne care apar in momentul in care un fumator inveterat abandoneaza acest drog. Sindromul de sevraj la nicotina are doua componente: fizica si psihica. Sindromul fizic de sevraj cuprinde totalitatea reactiilor fizice din organismul fumatorilor la absenta nicotinei din diferite organe si mai ales din creier. Sindromul psihic de sevraj cuprinde acele tulburari ale starii psihice si comportamentale care apar in perioada abandonarii obiceiurilor legate de fumat, obiceiuri care formeaza un automatism. Iata o lista a unor tulburari fizice si psihice care apar la proaspetii nefumatori:
- ameteala (in primele doua zile);
- depresia;
- sentimentele de frustrare si manie;
- iritabilitatea;
- tulburarile de somn (incapacitatea de a adormi, de a avea un somn neintrerupt, cosmaruri);
- tulburarile de concentrare;
- starea de neliniste;
- cefaleea;
- senzatia de oboseala;
- cresterea apetitului.
Simptomele de mai sus apar cam la 2-3 ore dupa ultima tigara si ating un apogeu cam la 2-3 zile dupa aceasta.
"Sindromul de avantaj"
Daca este normal sa incepem de la efectele negative pe care le declanseaza abandonarea fumatului, asa-numitul sindrom de sevraj, mi se pare extrem de potrivit sa discutam si un calendar al efectelor pozitive ale abandonarii acestei adictii, efecte pe care le-am intitulat, nu doar pentru a rima: „sindromul de avantaj”. Beneficiile ar fi urmatoarele:
- La 20 minute dupa ultima tigara:presiunea arteriala si frecventa cardiaca scad.
- La 12 ore dupa abandon: nivelul de monoxid de carbon din sange revine la normal.
- La un interval cuprins intre 2 saptamani si 3 luni dupa incetarea fumatului: circulatia sangvina si functia respiratorie se imbunatatesc vizibil.
- La un interval cuprins intre 1 si 9 luni dupa renuntarea la fumat: tusea si dispneea dispar, iar cilii vibratili care au functia de „escalator mucociliar” datorita capacitatii lor de a deplasa antigravitational mucusul din trahee si bronhii (in care se afla atat particule de praf, cat si microbi) isi redobandesc integritatea, curatind in mod eficient plamanii.
- La 1 an de la ziua victoriei asupra fumatului, inima sarbatoreste si ea, oferind o scadere la jumatate a riscului de boala coronariana ischemica fata de fostii „colegi de-o tigara”.
- La 5 ani dupa „ziua H”: riscul de accident vascular cerebral se reduce pana la nivelul celui al unui nefumator.
- La 10 ani de la „renastere”: riscul de cancer pulmonar scade la jumatate din riscul unei persoane care a continuat sa fumeze. Scade semnificativ si riscul altor tipuri de cancer: cavitate bucala, laringe, esofag, vezica urinara, col uterin, pancreas.
- la 15 ani de la „convertire”: riscul de boala coronariana ischemica ajunge la nivelul celui al unui nefumator.
Pe langa acestea, exista si alte efecte vizibile, care pot fi o incurajare pentru a ramane nefumator:
- retragerea ridurilor;
- disparitia halenei;
- albirea dintilor si ameliorarea patologiei gingivale;
- disparitia culorii galbene de pe unghiile degetelor „executive”;
- revenirea gustului pentru alimentele naturale (necondimentate);
- capacitatea respiratorie normala la eforturi fizice sustinute;
- economii in bugetul familial (merita sa faceti un calcul simplu pe 10-20 ani si sa lasati gandul sa zboare spre destinatii pe care vi le poate face posibile o excursie, din economiile pe care vi le aduce abandonarea fumatului);
- acceptarea sociala: patronii prefera sa angajeze nefumatori nu doar din cauza faptului ca un fumator face pauze mai dese, ci si din cauza absenteismului ridicat, provocat de imbolnavirile mai dese ale fumatorilor; cei care inchiriaza apartamente prefera nefumatori din cauza riscului de incendii si a mirosului de tutun care patrunde in lucruri; evenimentele si locurile publice sunt din ce in ce mai prohibitive in ceea ce priveste fumatul; asigurarile de viata tin cont de speranta redusa de viata a fumatorilor si ii taxeaza pe masura; casatoria chiar poate deveni o problema intrucat partenerul care accepta un fumator, de regula, trebuie sa fie si el fumator, iar aceasta inseamna a „pescui doar dintr-un sfert de lac”; exemplul negativ al unui parinte fumator, pe care, de fapt, nu doreste sa-l dea copiilor, are un efect mai puternic decat sfaturile sau amenintarile; sansele de a-si cunoaste nepotii si de a se bucura de succesele lor scad dramatic, ca sa nu mai vorbim de stranepoti.
Sprijinul psihologic
In timp ce unii fumatori au capacitatea de a invinge fara probleme acest obicei, cu ocazia unei afectiuni respiratorii intercurente, cu ocazia unui sfat medical competent si „apasat” sau pur si simplu se trezesc intr-o dimineata la o alta realitate (o inspiratie „de sus”), majoritatea au dificultati in ruperea legaturilor sociale si emotionale asociate fumatului, dar si cu starea de „mizerabil” pe care ti-o induce sindromul de sevraj psihic si fizic. Pentru acestia exista mai multe surse de sprijin, oficiale si neoficiale:
1. Linii telefonice gratuite de contact cu specialisti in programe de renuntare la fumat sau cu alti fumatori care au trecut examenul abandonarii acestei dependente (un fel de AA – Alcoolicii Anonimi). Asociatiile de lupta impotriva cancerului sau cele de prevenire a bolilor cardiovasculare, cluburi de sanatate sau diferite biserici cu programe sociale si de sanatate preventiva pot sponsoriza aceste actiuni.
2. Familia si prietenii. Familia este, de regula, mai mult decat binevoitoare sa incurajeze sau chiar sa initieze un plan logic de abordare a unei probleme atat de spinoase, iar „prietenul adevarat la nevoie se cunoaste”, lucru care se traduce fie prin incercarea de a abandona impreuna fumatul, daca este si el fumator (rata de succes este mult mai mare pentru amandoi), fie prin sustinere entuziasta „din tribune”.
3. Programe organizate de abandonare a fumatului („Planul de 5 zile”, „Adio, tigari!”, „Expo Sanatate” etc.). Sunt de preferat programele ale caror sedinte dureaza cel putin 20-30 minute, cuprind minim 5-7 sedinte si se intind pe parcursul a cel putin 2 saptamani.
Sprijinul medical
1. Terapia de substitutie cu nicotina.
Abandonarea se face inaintea terapiei cu nicotina.
a. Guma de mestecat cu nicotina [1,5 X], gen Nicorette de 2 si de 4 mg. Cea de 4 mg este pentru cei cu grad ridicat de dependenta (fumeaza peste 20 tigari/zi; fumeaza imediat dupa trezire sau raporteaza simptome severe de sevraj la o incercare anterioara de abandonare a fumatului), pentru cei care solicita sau pentru cei care au incercat deja cu 2 mg. Se administreaza 8-10 gume/zi care nu se vor mesteca repede: 20-30 minute fiecare. Durata – minim: 3 luni.
b. Plasturii cu nicotina [1,9 X], gen Nicoderm de diferite dozaje pentru 24 ore (se da jos a doua zi) sau pentru 16 ore (se da jos seara). Tratamentul dureaza 8 saptamani, cu doze descrescande. (Exemplu 1: Plasture gen Nicoderm de 21 mg/24 h timp de 4 saptamani, apoi de 14 mg/24 h timp de 2 saptamani si apoi de 7 mg/24 h timp de 2 saptamani. Exemplu 2: Plasture gen Nicotrol de 15 mg/16h timp de 4 saptamani, apoi de 10 mg/24 h timp de 2 saptamani si apoi de 5 mg/16 h timp de 2 saptamani.) Se lipesc pe zona neparoasa dintre gat si sold.
2. Terapia cu bupropion (ZYBAN, WELLBUTRIN) [2,1 X].
Bupropionul este un antidepresiv care se administreaza minim o saptamana inainte de ziua planificata a abandonarii fumatului. Se incepe cu 1 comprimat de 150 mg dimineata, timp de 3 zile sau 6-7 zile, dupa care se creste doza la 2 comprimate pe zi, la un interval de minim 8 ore. Abandonarea se planifica spre sfarsitul celei de-a doua saptamani de tratament, dupa care se continua terapia fara intrerupere timp de 7-12 saptamani, iar ca tratament de intretinere, daca este cazul, chiar si pana la 6 luni.
3. Terapia de linia a doua
1. Clonidina (HAEMITON) [2,1 X]: doza initiala de 0,1 mg de doua ori pe zi (0,2 mg pe zi), crescand ulterior pana la 0,75 mg pe zi 3-10 saptamani.
2. Nortriptilina (AVENTYL) [3,2 X]: doza initiala de 25 mg/zi, crescand ulterior la 75-100 mg/zi timp de 12 saptamani. Recomandata si la alcoolici pentru simptomele de sevraj.
Nota: Valorile numerice din parantezele drepte reprezinta multiplul ratei de succes comparat
cu neinterventia prin vreuna dintre metodele medicale amintite.
4. Terapii noi
Vareniclina (Champix) este un medicament mai nou, care a fost creat special pentru abandonarea fumatului. El actioneaza pe receptorii nicotinici cerebrali, diminuand pe de o parte placerea produsa de fumat si pe de alta parte ameliorand simptomele de sevraj. Mai multe studii au aratat ca vareniclina dubleaza sansele de abandonare a fumatului. Nu se stie inca daca se poate folosi impreuna cu terapia de substitutie cu nicotina. Terapia combinata cu atropina si scopolamina. Aceste medicamente anticolinergice, de regula prescrise pentru simptome digestive si „raul de miscare”, se administreaza injectabil in prima zi, apoi se administreaza oral timp de cateva saptamani. Aceasta folosire nu este aprobata de FDA din SUA.
5. Terapia cu apa.
In uz extern, apa se foloseste atat pentru dus dimineata si seara (nicotina se elimina prin tegumente, care trebuie astfel curatite), cat si pentru bai generale sau impachetari umede (se observa pete galbene pe panza cu care se face impachetarea). In uz intern, se recomanda consumarea unor cantitati de aproximativ 3 litri apa/zi, stiut fiind ca nicotina este solubila si in apa, consumul mare de apa contribuind la o eliminare mai rapida.
In concluzie, pentru un adversar redutabil iti trebuie o motivatie puternica, o strategie inteligenta si un sprijin logistic de specialitate, atat uman, cat si divin. Si inca ceva: cei care au pierdut o lupta sau doua mai pot castiga inca razboiul!
Intrebari frecvente despre homeopatie
Homeopatia este o metoda terapeutica stiintifica si eficienta care stimuleaza tendinta naturala a organismului spre vindecare.
Homeopatia abordeaza boala pornind de la conceptia HOLISTICA (integralista) - simptomele bolii sunt expresia dizarmoniei intregului organism si trateaza pacientul, nu numai boala.
Homeopatia abordeaza boala pornind de la conceptia HOLISTICA (integralista) - simptomele bolii sunt expresia dizarmoniei intregului organism si trateaza pacientul, nu numai boala.
In 1796 un medic german, Samuel Hahnemann, a descoperit o abordare diferita a vindecarii bolnavului pe care a numit-o homeopatie (de la cuvintele grecesti cu semnificatia "suferinta similara"). La fel ca Hypocrates cu doua mii de ani inainte, el a observat ca exista doua cai de tratare a bolii: calea contrariilor si calea similitudinii. Intr-un caz de insomnie, de exemplu, prin calea contrariilor (medicina conventionala sau alopata) se administreaza un medicament care produce un somn superficial. Aceasta presupune deseori folosirea unor doze mari de medicamente un timp indelungat, care uneori pot determina efecte secundare sau dependenta. Calea similitudinii (medicina homeopatica) implica administrarea unor doze extrem de mici (infinitesimale) dintr-o substanta, de exemplu cafeaua, care in doze mari produce insomnie la o persoana sanatoasa. Astfel se va obtine un somn natural.
Cum actioneaza remediile homeopatice?
Remediile homeopatice nu produc efecte adverse si nu dau dependenta deoarece ele contin cantitati foarte mici de substanta activa.
Homeopatul va va prescrie un remediu homeopatic potrivit simptomelor dumneavoastra. Prescrierea tine cont de totalitatea caracteristicilor dumneavoastra individuale, mentale, emotionale si fizice.
Remediile homeopatice actioneaza stimuland propria capacitate de vindecare a organismului.
Scopul este de a va propulsa catre un nivel de sanatate la care tratamentul sa fie foarte rar necesar.
Ce are nevoie sa stie homeopatul?
Pentru a gasi remediul indicat pentru dumneavoastra, homeopatul trebuie sa stie totul despre dumneavoastra. O intelegere detaliata a celui care sunteti impreuna cu tulburarile de care suferiti si detalii despre felul in care le experimentati sunt necesare pentru evaluarea corecta a cazului. Astfel, orice va este tipic, particular, va fi de ajutor. Nivelul dumneavoastra de energie si modul de viata, istoricul medical sunt de asemenea importante. Tot ceea ce veti spune va fi strict confidential. Consultatia initiala poate dura o ora sau mai mult.
Cum va fi tratamentul?
Homeopatul va va administra un remediu homeopatic, de obicei sub forma unor tablete sau granule care se dizolva in gura, sau sub forma lichida cu instructiuni precise de administrare. Nu se va pune nimic in gura 20 minute inainte si dupa administrarea granulelor, nici pasta de dinti sau tigari.
Homeopatul de obicei va va sfatui sa evitati cafeaua, menta si alte preparate cu mentol, eucalipt si camfor deoarece acestea pot interfera cu actiunea remediului. Daca vi se dau remedii acasa, depozitati-le intr-un loc racoros si intunecat, departe de mirosuri puternice.
Ce se va intampla odata cu inceperea tratamentului homeopatic?
Unii pacienti simt o stare de bine si optimism. Alteori simptomele se pot agrava pentru o scurta perioada. Acesta este un semn bun, care atesta faptul ca remediul actioneaza. Uneori pot apare o raceala, o eruptie pe piele sau o secretie, ceea ce inseamna ca organismul trece printr-o perioada de reechilibrare. Pot apare simptome vechi din trecut, de obicei pentru scurt timp. Aceste simptome vor disparea si nu trebuie tratate deoarece reprezinta o parte foarte importanta a procesului de vindecare. Daca reactia dupa remediu va ingrijoreaza, anuntati homeopatul. Puteti sa notati schimbarile care intervin si sa le discutati la urmatoarea consultatie.
Cat dureaza tratamentul homeopatic?
Aceasta depinde foarte mult de tipul de boala pe care o aveti ca si de celelalte caracteristici individuale ale cazului dumneavoastra. Deci nu este realist sa cereti o evaluare a timpului necesar inainte de a constata reactia dumneavoastra la tratament pentru o perioada de cateva luni. O boala mai veche nu va dispare imediat desi poate apare o ameliorare destul de repede. Fiti rabdatori! Pe termen lung este mai bine sa fiti vindecat atat de cauza bolii cat si de simptome, decat sa suprimati simptomele cu tratamente superficiale.
Ce atitudine trebuie sa adoptati dumneavoastra fata de tratamentul homeopatic ?
Deoarece homeopatia abordeaza pacientul total diferit fata de medicina obisnuita, este bine sa fiti informat asupra catorva aspecte esentiale:
- homeopatia trateaza intreaga persoana, nu numai simptomele prezente
- homeopatia trateaza cauzele bolii si predispozitia de a face anumite boli
- un tratament homeopatic pe termen lung are ca scop nu numai disparitia simptomelor ci si ridicarea nivelului de sanatate a individului in plan mental, emotional si fizic
- homeopatul intelege problemele dvs de sanatate intr-un context mult mai complex si profund decit par ele sa fie; el incearca sa gaseasca legaturile cauzale dintre simptomele dvs si unele circumstante din mediul de viata sau influentele ereditare.
Deoarece tratamentul homeopatic este mai profund, el necesita un timp mai indelungat pentru atingerea scopurilor sale.
Tratamentul homeopatic este individualizat si abordeaza fiecare individ in functie de situatia lui particulara.
ASTFEL, CA PACIENT ESTE RECOMANDABIL:
- sa acordati timp suficient tratamentului homeopatic (cel putin 3 - 4 consultatii - o consultatie pe luna);
- sa stabiliti o relatie de incredere cu homeopatul dumneavoastra si sa discutati cu el orice problema.
Ce boli se pot trata homeopatic?
In principiu se poate trata orice boala, dar ameliorarea sau vindecarea depinde de fiecare caz in parte.
In general se obtin rezultate foarte bune intr-o multitudine de boli:
- la copii - raceli repetate, enurezis, alergii, astm bronsic, bronsite, dureri de cap, constipatie, diaree, parazitoze intestinale, traumatisme, convulsii, febra, tulburari de comportament
- la adulti - dureri de cap, raceli, bronsite, pneumonii, colecistopatii, ulcer gastroduodenal, hepatite, afectiuni ale intestinului, dereglari menstruale, sterilitate, afectiuni ginecologice, afectiuni ale gravidelor, in timpul travaliului si la nastere, boli de piele, infectii urinare, afectiuni endocrine, afectiuni reumatismale.
Pneumonia la copil
Pneumonia este o inflamatie a tesutului pulmonar adica a portiunii inferioare a cailor respiratorii, formate din bronsiile cele mai mici si alveolele pulmonare. Pneumonia are numeroase cauze fiind produsa de virusuri, microbi, ciuperci sau paraziti. Cele mai frecvente pneumonii la copii sunt de cauza virala dar, desi antibioticele nu sunt active pe virusuri, aceste medicamente sunt initial administrate pana cand se stabileste cu exactitate cauza determinanta.
Ce este Pneumonia?
Pneumonia este o inflamatie a tesutului pulmonar adica a portiunii inferioare a cailor respiratorii, formate din bronsiile cele mai mici si alveolele pulmonare.
Pneumonia are numeroase cauze fiind produsa de virusuri, microbi, ciuperci sau paraziti. Cele mai frecvente pneumonii la copii sunt de cauza virala dar, desi antibioticele nu sunt active pe virusuri, aceste medicamente sunt initial administrate pana cand se stabileste cu exactitate cauza determinanta.
Pneumoniile microbiene
Pentru copiii mai mari de 3 luni, cei mai intalniti microbi determinanti sunt streptococcus pneumoniae si streptococii din grupul A.
Streptococii din grupul B sunt raspunzatori de pneumoniile nou nascutilor. Alti microbi mai rar intalniti sunt stafilococul auriu si Chlamydia trachomatis.
Simptomele pneumoniei
Tabloul clinic al copiilor mai mari este clasic si destul de asemanator cu cel al adultului cu pneumonie. In schimb, la copii mai mici de 6 ani, simptomele pot fi foarte variabile.
La copiii peste 6 ani se remarca tusea si curgerea nasului urmate de aparitia brusca a febrei ridicate (40 °C), a frisonului si a durerilor toracice ca de pumnal. La ascultatia plamanilor cu stetoscopul se aud o serie de raluri caracteristice.
La copiii foarte mici, manifestarile sunt nespecifice, inselatoare. Se remarca febra, mai rar frison, stare generala alterata, manifestari gastrointestinale, neliniste.
Semnele respiratorii pot fi foarte sarace cu tuse si respiratii frecvente. Ralurile bronsice pot lipsi.
Diagnostic in caz de pneumonie
Diagnosticul se pune pe baza analizelor de sange sau a sputei expectorate dar mai ales pe baza radiografiei pulmonare care arata o serie de modificari specifice.
Tratamentul pentru pneumonie
Tratamentul se face cu antibotice desi nu exista inca un regim antibiotic universal acceptat.
Nou nascutii trebuie spitalizati si tratati initial cu ampicilina si gentamicina sau cu ampicilina si o cefalosporina. In plus, la acesti copii trebuie sa se administreze perfuzii si oxigen.
La copiii sub 6 ani cu manifestari moderate ale bolii se poate face tratament acasa cu augmentin dar in cazurile grave este necesara spitalizarea si tratamentul cu antibotice in perfuzii.
Copiii peste 6 ani sunt tratati cu penicilina sau eritromicina. De asemenea, cazurile grave necesita spitalizare si antibiotice in perfuzii.
Pneumoniile virale
Cele mai frecvente pneumonii la copii sunt de cauza virala. Cel mai intalnit este virusul sincitial respirator. Mai rar apar virusul gripal sau cel paragripal.
Simptomele in cazul pneumoniei virale
Boala incepe prin manifestari de rinita si tuse, apoi apar febra si simptomele respiratorii. In general, simptomele pneumoniei de cauza virala sunt mai putin grave decat cele ale pneumoniei bacteriene, cu febra mai mica si simptome respiratorii mai putin grave.
Diagnosticul pneumoniei virale
Diagnosticul este pus de asemenea pe baza analizelor de sange si a radiografiei pulmonare. Se incearca de asemenea punerea in evidenta a virusului atunci cand laboratorul unitatii medicale respective este bine dotat si capabil sa execute aceste teste moderne.
Tratamentul pneumoniei virale
Initial tratamentul era numai unul de sustinere, cu perfuzii si oxigen. De curand s-au introdus si substante antivirale care permit un tratament specific. Se folosesc asadar ribavirina administrata sub forma de aerosoli pentru perioade variind intre 5 si 7 zile, amantadina pe cale orala sau acyclovirul pe cale intravenoasa pentru 7 pana la 10 zile.
Pneumoniile rare
Dintre pneumoniile rare merita sa mentionam pneumonia cu Pneumocystis carinii care este o afectiune pulmonara care apare la copiii imunodeprimati, cum ar fi cei cu SIDA sau cancer tratat cu citostatice.
Boala incepe de obicei cu febra mica si tuse dar progreseaza rapid pana la insuficienta respiratorie grava. Diagnosticul este pus atat pe criterii clinice cat si pe aspectul caracteristic al radiografiei pulmonare. Tratamentul se face cu trimetoprim sulfametoxazol.
Varicela sau varsatul de vant
Varsatul de vant este o infectie cauzata de virusul varicelo- zosterian (VVZ) care face parte din familia virusurilor herpetice. VVZ se gaseste in secretia nazala eliminata si in fluidul din vezicule. Varsatul de vant este foarte contagios, 90% din persoanele care nu au imunitate la boala si care sunt expusi o vor face. Epidemia apare cu precadere intre lunile februarie- aprilie la copiii cu varste cuprinse intre 5 si 9 ani.
Semne si simptome ale varicelei
Varsatul de vant este o infectie virala care cauzeaza o eruptie pe suprafata pielii si pe mucoase. Eruptia apare mai intai pe fata si trunchi, intinzandu-se apoi pe aproape intreaga suprafata a corpului, inclusive pe scalp si pe organele genitale si chiar inauntrul gurii, urechi, vagin. Elementele eruptive constau la inceput in macule (pete) mici (5-10 mm) rosii si apar intr-o perioada de 2 pana la 4 zile in valuri eruptive.Aceste pete se umfla, devin papule si ulterior trec in stadiul de vezicule asezate pe o baza rosie. Datorita situarii lor superficiale, formei si continutului seros, veziculele au fost asemuite cu picaturile de roua. Veziculele se deprima treptat si se usuca, formand cruste. In urma veziculelor nu raman cicatrici, doar uneori o usoara coloratie maronie a pielii, trecatoare. Unele personae au doar cateva vezicule, in timp ce altele au cateva sute.
Unii copii au febra, dureri abdominale, sau chiar o senzatie usoara de greata in timpul eruptiei. Aceste simptome dureaza 3 pana la 5 zile iar febra nu depaseste 39,4 grade Celsius.Copiii mai mici au de obicei febra mai mica si eruptie mai usoara decat copiii mai mari sau adultii. In general, varsatul de vant este o boala usoara dar poate fi mortala pentru persoanele cu leucemiesau alte boli care slabesc sistemul imunitar.
De obicei, o persoana care a avut boala capata imunitate pe viata. Dar virusulcare cauzeaza boala poate ramane in organism si poate cauza la adult diferite tipuri de eruptii ale pielii.
Este varicela (varsatul de vant) contagioasa?
Varsatul de vant este o infectie cauzata de virusul varicelo- zosterian (VVZ) care face parte din familia virusurilor herpetice. VVZ se gaseste in secretia nazala eliminata si in fluidul din vezicule.
Varsatul de vant este foarte contagios, 90% din persoanele care nu au imunitate la boala si care sunt expusi o vor face. Epidemia apare cu precadere intre lunile februarie- aprilie la copiii cu varste cuprinse intre 5 si 9 ani.
Complicatii ale varicelei (varsatului de vant)
Varsatul de vant este o boala usoara, dar poate da complicatii serioase cum ar fi pneumonie, encefalita, infectii bacteriene ale pielii. Dupa atacul bolii, VVZ ramane in corp, ramanand intr-o stare latenta in celulele nervoase si se poate reactiva la varsta adulta pentru a cauza Zona zoster.
Prevenirea varicelei
In 1995 a fost produs si a devenit disponibil pentru prima data un vaccin impotriva varsatului de vant in SUA. Vaccinul previne boala in 70 pana la 90% din cazuri. Cei care fac varsat de vant dupa vaccinare au simptome mult mai usoare si o eruptie cutanata redusa. Vaccinul impotriva varicelei se administreaza injectabil dupa varsta de 1 an.
Daca un copil nu a fost vaccinat in copilarie, I se poate administra vaccinul la 11-12 ani. Vaccinul impotriva varsatului de vant ajuta corpul sa produca proprii anticorpi (protectie imunologica) impotriva bolii, dar in anumite cazurieste necesara administrarea unei forme de imuno-protectie numita varicela-zoster imuno globulina (VZIG).
VZIG ii protejeaza pe cei care au fost expusi la varicela dar al caror system imunitar este fie prea imatur, fie prea slab pentru a lupta cu boala. VZIG este administrat nou-nascutilor a caror mame au avut varicela in momentul nasterii, copii cu leucemie sau limphoma, copiii cu SIDA sau alte boli de imuno-deficienta, precum si copiii care primesc medicamente care reprima sistemul imunitar. Un copil sanatos care face varicela dobandeste imunitate pe viata impotriva acestei boli. In schimb, acesta poate face la maturitate zona zoster.
Incubatia varicelei
Perioada de incubatie este de la 7 la 21 de zile dupa expunere, in general aparand la 14 pana la 17 zile. De exemplu, daca un copil face varicela si intrerupe scoala, fratii si surorile vor avea simptome cam la 2 saptamani mai tarziu.
Durata varicelei
Varsatul de vant dureaza intre 7 si 10 zile la copii dar are o perioada mai mare la adulti. Perioada contagioasa Incepe la 2 zile dupa aparitia veziculelor pe piele si dureaza pana cand se acopera de cruste. Un copil cu varsat de vant ar trebui izolat aproximativ o saptamana. Nu trebuie tinut in casa pana cand cad toate crustele. Persoanele bolnave sau care au probleme cu sistemul imunitar nu trebuie sa vina in contact cu varicela, si nici femeile insarcinate.
Tratamentul varicelei
Nu se prescriu antibiotice pentru tratarea varsatului de vant deoarece aceasta boala este cauzata de un virus. Antibioticele se administreaza doar in cazul in care copilul dezvolta o infectie secundara de natura microbiana. Copiii si celelalte persoane care fac boala si au un sistem imunitar slabit au nevoie de un tratament antiviral (acyclovir).
De obicei, tratamentul care se da la domiciliu este orientat pentru usurarea mancarimii si pentru scaderea febrei. Pentru mancarimi se pot folosi comprese umede sau bai racoroase, la fiecare 3 sau 4 ore in primele zile.
Baile cu fierturi de cereale pot ajuta. Baile nu raspandesc varsatul de vant. Tamponati corpul (nu frecati) pentru a-l usca.
Lotiunea cu calamina este utilizata de obicei pentru mancarime, dar nu puneti lotiune langa ochi sau pe fata bebelusilor. Taiati unghiile scurt pentru a preveni scarpinarea care poate conduce la infectarea veziculelor rupte.
Eruptia din interiorul gurii poate provoca dificultati la mancare. Administrati fluide racoroase si usoare, mancare pasata. Evitati orice mancare sau bautura care contine acizi cum ar fi sucul de portocale si in special sarea. Durerea din gura poate fi usurata cu ajutorul acetaminophenului (Tylenol).
Veziculele din zona genitala pot fi dureroase. Se pot aplica cremele anestezice care atenueaza durerile. Pentru reducerea febrei se utilizeaza o medicatie fara aspirina, cum ar fi acetaminophenul (Tylenol). Aspirina nu se foloseste la copii cu varsat de vant sau alte infectii virale deoarece poate cauza sindromul Reye.
Cand chemam doctorul
Majoritate infectiilor cu varicela nu necesita tratament medical special. Daca nu sunteti sigur asupra diagnosticului, daca aveti intrebari sau sunteti ingrijoratiasupra posibilelor complicatii, chemati doctorul. El va poate ghida pentru urmarirea complicatiilor si va poate ajuta sa alegeti medicatia potrivita pentru mancarime.
Chemati doctorul si daca febra depaseste 39,4 grade Celsius si daca copilul are dureri de cap severe, daca nu poate suporta lumina, daca este neobisnuit de somnoros sau este greu de trezit, se misca cu greutate, gatul rigid sau dezvolta probleme de respiratie.
Chemati doctorul daca sunt semne de infectare a veziculelor; daca suprafata din jurul veziculei este umflata, rosie sau dureroasa sau daca din vezicule se scurge puroi (lichid gros, decolorat).
Oreionul la copil
Oreionul este o boala infectioasa virala acuta, extrem de contagioasa care produce umflarea glandelor salivare. Infectia este provocata de un paramixovirus si se manifesta, in principal, printr-o parotidita (inflamatia glandelor parotide, principalele glande salivare). Oreionul, numit si parotidita epidemica, se transmite pe cale aeriana (inhalarea picaturilor de saliva emise de un bolnav). El se intalneste mai ales iarna, adesea in epidemii, in particular in unele colectivitati (scoli). Cel mai frecvent sunt afectati copiii.
Simptomele oreionului
Incubatia bolii dureaza intre 17 si 21 zile; ea este urmata de o febra moderata si de dureri de urechi timp de una-doua zile. Copilul este contagios cu o saptamana inainte de aparitia simptomelor si aproximativ 8 zile dupa aparitia lor.
Inflamatia glandelor parotide apare mai intai pe o parte, apoi in ambele parti si se manifesta printr-o tumefactie care acopera santurile din spatele maxilarului. Ea provoaca o durere la masticatie si atunci cand se apasa parotidele. Uneori se asociaza o angina si o atingere a ganglionilor invecinati. Durerile de cap sunt frecvente. Evolutia este de cele mai multe ori benigna, iar boala regreseaza de la sine in vreo zece zile.
Uneori, oreionul poate produce si umflarea testiculelor, dar asta se intimpla foarte rar, la baieti, inaintea pubertatii.
Evolutia oreionului
Ziua 1.
dureri la mestecat sau durere faciala pe care copilul nu o poate localiza.
temperatura crescuta.
Ziua 2.
umflatura si sensibilitate de o parte a fetei (eventual de ambele parti)
dureri la deschiderea gurii
temperatura crescuta
dureri in gat, ce se intensifica la inghitire
gura uscata
Ziua 3-a: umflarea accentuata a fetei, de obicei bilaterala.
Zilele a 4-a si a 6-a: reducere gradata a umflaturii si ameliorarea celorlalte semne si simptome
Ziua a 13-a: copilul nu mai este contagios.
Ce putem face cand copilul are oreion?
Luati temperatura copilului si daca are febra mare, dati-i sirop de paracetamol pentru a-i scadea temprtatura.
Dati copilului multe lichide reci, dar evitati bauturile acidulate sau sucurile de fructe. Dati-i sa bea cu paiul daca deschiderea guritei este dureroasa.
Daca si inghititul este dureros, pregatiti-i mancare lichia sau semilichida - ca de exemplu inghetata si supica.
Umpleti o sticla cu apa fierbinte si inveliti-o intr-un prosop apoi lasati copilul sa-si sprijine obrazul pe ea pentru a-i micsora umflatura. Nu faceti asta in cazul unui bebelus prea mic care nu stie sa dea sticla de o parte daca e prea fierbinte pentru el. In lic de sticla, la un belelus, incalziti o panza.
Complicatii ale oreionului
Oreionul ia in unele cazuri o forma neuromeningeana (meningita, encefalita, atingere a nervului auditiv); o pancreatita (inflamatie a pancreasului) si o orhita (inflamatie a testiculelor) sunt, de asemenea, posibile si susceptibile sa apara fara inflamatia parotidelor.
Tratamentul oreionului
Tratamentul simptomatic, consta in administrarea de medicamente care combat febra si, in caz de dureri mari, in administrarea antiinflamatoarelor.
Odihna la pat este de rigoare in caz de atingere testiculara, precum si imobilizarea burselor cu un suspensor. Este preconizata evictia scolara timp de cincisprezece zile din cauza riscului contagios.
Dupa ce a avut oreion, copilul este imunizat definitiv.
Prevenirea oreionului
Exista un vaccin eficace, propus adolescentilor si adultilor tineri care nu au facut oreion, precum si copiilor trecuti de varsta de 1 an. Vaccinul destinat copiilor mici este asociat cu cel al rubeolei si rujeolei (vaccinul R.O.R.).
Pastrati medicamentele corect si la loc sigur
Incercati sa pastrati medicamentele in ambalajele originale, in cazul ca instructiunile de administrare si ingredientele nu sunt precizate complet pe sticlute. In cazul cand ati pierdut eticheta sau instructiunile de utilizare a unui medicament mai bine-l aruncati decat sa ghiciti la ce si cum se foloseste.
Multe antibiotice (si chiar si alte medicamente) trebuie pastrate inghetate (in frigider). Unele pot fi lasate la temperatura camerei pentru cateva minute, in timp ce altele trebuie tinute la rece in mod constant, acasa sau pe drum. De aceea este bine sa intrebati farmacisutl asupra instructiunilor de pastrare.
Pastrati medicamentele care nu trebuie tinute la frigider intr-un loc rece si uscat, nu in dulapiorul din baie, caci se pot incalzi si umezi de la dus.
Multe antibiotice (si chiar si alte medicamente) trebuie pastrate inghetate (in frigider). Unele pot fi lasate la temperatura camerei pentru cateva minute, in timp ce altele trebuie tinute la rece in mod constant, acasa sau pe drum. De aceea este bine sa intrebati farmacisutl asupra instructiunilor de pastrare.
Pastrati medicamentele care nu trebuie tinute la frigider intr-un loc rece si uscat, nu in dulapiorul din baie, caci se pot incalzi si umezi de la dus.
O lingurita de zahar…
S-ar putea sa descoperiti ca bebelusul dvs. refuza sa ia un medicament, mai ales daca acesta nu are un gust prea bun. In acest caz, puteti adauga putin zahar sau suc la medicament in timpul administrarii lui, dar in nici un caz nu puneti medicamentul in laptele sau sucul pentru copil. Daca copilul nu bea tot laptele sau sucul, atunci nu va lua si doza necesara de medicament.
Daca copilul este destul de mare pentru a manca alimente solide, o alte posibilitate ar fi sa-i cereti medicului pediatru medicamantul sub forma de tablete, care pot fi strivite si apoi amestecate cu putin iaurt sau piure de fructe.
Aveti grija sa nu numiti medicamentele “bomboane”. Mai bine-i spuneti copilului ca siropul este un tratament pentru tusea lui, caci altfel, daca reuseste cumva sa ajunga la sticluta cand nu sunteti langa el, s-ar putea sa aiba ideea sa o bea pe toata.
Daca copilul este destul de mare pentru a manca alimente solide, o alte posibilitate ar fi sa-i cereti medicului pediatru medicamantul sub forma de tablete, care pot fi strivite si apoi amestecate cu putin iaurt sau piure de fructe.
Aveti grija sa nu numiti medicamentele “bomboane”. Mai bine-i spuneti copilului ca siropul este un tratament pentru tusea lui, caci altfel, daca reuseste cumva sa ajunga la sticluta cand nu sunteti langa el, s-ar putea sa aiba ideea sa o bea pe toata.
Administrarea la momentul potrivit a medicamentelor
Cititi cu atentie instructiunile de administrare a medicamentelor pentru a vedea cat de des trebuie acestea administrate copilului. De exemplu, daca se metioneaza “de patru ori pe zi”, atunci trebuie sa-l dati copilului de patru ori pe zi, in timpul cat copilul este treaz si nu este nevoie sa treziti copilul pentru o alta doza. Daca, dimpotriva se mentioneaza “la fiecare sase ore”, atunci inseamna ca bebelusul are nevoie de medicament la ore precise, fie treaz, fie adormit.
Unele medicamente trebuie luate dupa masa sau altele pe stomacul gol. Altele sunt absorbite mai usor daca sunt insotite de anumite alimente. Este bine de aceea sa cititi cu atentie instructiunile sau sa intrebati medicul sau farmacistul daca exista restrictii de acest fel la medicamentul de administrat.
Daca simptomele copilului nu se amelioreaza dupa o administrare de durata a unui anumit medicament, cititi din nou instructiunile si daca ati depasit limita de timp sigura in administrarea acelui medicament, este recomandabil sa mergeti cat mai repede la medicul pediatru.
Pe de alta parte, pentru ca bebelusul sa beneficieze de intregul efect al antibioticelor prescrise de medic, continuati sa i le administrati cat timp v-au fost prescrise de doctor, chiar daca copilul pare in totalitate restabilit. In caz contrar, nu puteti fi siguri ca infectia a disparut in totalitate.
Medicamentele comune, pentru care nu este necesara prescriptie pot fi folosite doar in cazul unor manifestari usoare cand copilul are o raceala, dar si atunci numai cu acordul medicului pediatru. Aceste produse insa nu pot impiedica bebelusul sa se imbolnaveasca, asa ca nu este indicat sa le folositi ca mijloace de prevenire a racelilor.
Unele medicamente trebuie luate dupa masa sau altele pe stomacul gol. Altele sunt absorbite mai usor daca sunt insotite de anumite alimente. Este bine de aceea sa cititi cu atentie instructiunile sau sa intrebati medicul sau farmacistul daca exista restrictii de acest fel la medicamentul de administrat.
Daca simptomele copilului nu se amelioreaza dupa o administrare de durata a unui anumit medicament, cititi din nou instructiunile si daca ati depasit limita de timp sigura in administrarea acelui medicament, este recomandabil sa mergeti cat mai repede la medicul pediatru.
Pe de alta parte, pentru ca bebelusul sa beneficieze de intregul efect al antibioticelor prescrise de medic, continuati sa i le administrati cat timp v-au fost prescrise de doctor, chiar daca copilul pare in totalitate restabilit. In caz contrar, nu puteti fi siguri ca infectia a disparut in totalitate.
Medicamentele comune, pentru care nu este necesara prescriptie pot fi folosite doar in cazul unor manifestari usoare cand copilul are o raceala, dar si atunci numai cu acordul medicului pediatru. Aceste produse insa nu pot impiedica bebelusul sa se imbolnaveasca, asa ca nu este indicat sa le folositi ca mijloace de prevenire a racelilor.
Modul de administrare a medicamentelor este esential
Cea mai buna modalitate pentru a fi siguri ca bebelusul dvs. primeste cantitatea corecta de medicament este sa i-l administrati in mod corect. Aceasta inseamna sa puneti la loc lingura de bucatarie si sa folositi in schimb o masura gradata, o pipeta, un dop picurator sau o seringa pentru administrare orala a medicamentelor. Alegerea cea mai practica ar fi, dupa cum spune dr. Showen, sa utilizati o seringa de plastic pentru administrare orala a medicamentelor. Pe langa faptul ca acestea sunt prevazute cu diferite gradatii pentru masuratori corecte ale dozelor, cu ele sunteti siguri ca toata cantitatea de medicament ajunge in gura si apoi in gatul copilului.
Daca bebelusul vrea sa scuipe medicamentul folositi degetul pentru a-i deschide gura si apoi lasati degetul in gura lui pana va inghiti medicamentul .
Puteti folosi la nevoie si o masura gradata de bucatarie – de felul celor folosite la masurarea ingradientelor de gatit – dar in general acestea sunt greu de introdus in gura copilului. In plus, este posibil ca sa aveti un intreg set de astfel de masuri gradate prinse unele de altele si atunci folosirea lor in administrarea medicamentelor la bebelusi devine si mai dificila.
Daca bebelusul vrea sa scuipe medicamentul folositi degetul pentru a-i deschide gura si apoi lasati degetul in gura lui pana va inghiti medicamentul .
Puteti folosi la nevoie si o masura gradata de bucatarie – de felul celor folosite la masurarea ingradientelor de gatit – dar in general acestea sunt greu de introdus in gura copilului. In plus, este posibil ca sa aveti un intreg set de astfel de masuri gradate prinse unele de altele si atunci folosirea lor in administrarea medicamentelor la bebelusi devine si mai dificila.
Parteneri
