Despre Boli

Cum sa reusesti sa te lasi de fumat

Pasi pe drumul spre eliberarea de tigari

1. Gaseste-ti Motivul.
Exista motive financiare. Motive sociale. Exista frica de boala. Sau pur si simplu "mi-a ajuns". Important, insa, este Motivul tau personal, acel "ceva" esential pentru tine, care te va face sa-ti spui, atunci cand vor apare tentatiile interioare ori exterioare, "Nu, multumesc, eu nu mai fumez pentru ca....".
2. Cunoaste-ti dusmanul.
Analizeaza-ti viata de fumator: de ce fumezi, care sunt situatiile, persoanele, locurile, obiectele care "cer" o tigara. Recunoaste-ti ritualurile, dar si momentele cand aprinzi o tigara fara sa constientizezi gestul.
3. Alcatuieste planul de actiune.
Gaseste un inlocuitor pentru fiecare tip de tigara. Atentie, trebuie sa fie lucruri/ activitati care iti plac! Scrie-ti planul si prinde-l cu o pioneza in locul/locurile cele mai dragi pentru fumat. Daca ai mai incercat, adu-ti aminte ce te-a facut sa reincepi fumatul si gandeste-te cum vei reactiona intr-o situatie asemanatoare.
4. Alege-ti Ziua 1 ca nefumator - ziua din care nu vei mai fuma.
Alege perioada in care crezi ca iti va fi mai usor - in zilele de odihna sau in cele in care lucrezi; in concediu sau candesti la serviciu. Este indicat sa nu fie in perioada premenstruala.
5. Pregateste Ziua 1.
Adu-ti aminte de Motiv. Gandeste pozitiv, amintindu-ti de ceea ce vei castiga. Asigura-ti cele necesare inlocuirii tigarii. Daca te inspaimanta ideea ca vei intrerupe brusc, incearca, in zilele premergatoare Z1, cateva trucuri: fumeaza tigari de calitate proasta, stinge-le la jumatate, amana momentul fumatului. Calculeaza-ti tigarile astfel incat sa le termini in ziua anterioara Z1.
Consulta un specialist.
6. Ziua 1.
De azi esti nefumatoare. Esti pe drumul cel bun; poate iti va fi greu, dar merita.
7. Cand apare "nevoia" de o tigara...
Aplica planul. Aminteste-ti ca e o senzatie trecatoare. Si, evident, Motivul...
8. Daca "ti-a scapat" o tigara...
Nu te descuraja. Daca nu ai rezistat tentatiei, atunci sa fie doar un puf, nu o tigara intreaga.
Aminteste-ti Motivul. Uita-te la plan. Cauta ce te-a facut sa fumezi si evita respectiva situatie.

Si... incearca iar. Perseverenta este cheia succesului.

Recompensa si ajutor

Nu mai fumezi? Meriti o recompensa...

- Dormi mai tarziu de dimineata
- Faci sex mai des
- Iti cumperi ceva care ti-ai dorit - poate fi si o mica prajitura...
- Iti cumperi o floare
- Mergi la film sau in parc
- Mergi la un cabinet de cosmetica, sala de fitness, masaj, etc.
- Schimbi pozitia mobilei din casa/ din birou
- Schimbi culoarea parului

Cu ce te poate ajuta un medic cu pregatire in asistenta fumatorilor...

- Sprijin pentru gasirea Motivului
- Realizarea "planului de actiune" prin sugerarea unor "trucuri" pentru depasirea dependentei comportamentale, corectarea unor idei/ atitudini gresite legate de perioada post-fumat, recomandarea unor metode naturiste.
- Prescrierea de produse medicamentoase pentru diminuarea simptomelor de sevraj nicotinic
- Suport in perioada post-fumat
- Si, nu in ultimul rand, raspunsuri bazate pe date stiintifice si pe experienta altor fumatori.

Cu ce NU te poate ajuta un medic cu pregatire in asistenta fumatorilor...

- Sa te determine SA VREI sa renunti la tigari
- Sa indeparteze tot disconfortul - psihic si fizic - asociat cu renuntarea la fumat
Fumatul produce BPOC - Bronhopneumopatie cronica obstructivaSus
Fumatul produce BPOC - Bronhopneumopatie cronica obstructivaSus

Varsta plamanului unui fumator este alta decat cea cronologica, fapt care se poate observa zilnic deoarece fumatorul, fata de un nefumator:
- oboseste mai repede
- simte ca "nu mai are aer"
- nu poate face acelasi efort fizic ca un nefumator.

Aproximativ 90% din pacientii cu BPOC sunt fumatori.
BPOC este o boala pulmonara cronica invalidanta care nu omoara imediat, ci lent, in timp, lipsindu-i pe fumatori de mici bucurii precum mersul pe jos, respiratia fara efort sau chiar auto-ingrijirea.
Fumatul pasiv este responsabil de:
- scaderea functiei pulmonare
- agravarea simptomelor BPOC
- cresterea frecventei spitalizarilor pentru BPOC
- cresterea mortalitatii prin BPOC.

Daca te lasi de fumat ACUM:
- functia plamanului se imbunatateste
- scade rata de degradare
- se incetineste evolutia bolii
- tratamentul isi poate face efectul.

Cum sa reusesti sa te lasi de fumat

Si... incearca iar. Perseverenta este cheia succesului.

Adevarul despre fumat

Oricarui fumator ii place sa se gandeasca la fumat ca la un viciu, o actiune care ii confera o aura de siguranta de sine si de persoana care gusta din placerile vietii. Fumatul este de obicei vazut ca o slabiciune inofensiva, tratata cu ingaduinta. Cati dintre cei care fumeaza stiu insa ca fumatul este de fapt o boala? Foarte putini…

Sa vedem deci care este adevarul despre fumat:

Daca avem curiozitatea sa consultam Dictionarul Explicativ al Limbii Romane vom gasi la cuvantul ”viciu” urmatoarea definitie:

VICIU, vicii, s.n. 1. defect, cusur, neajuns (de constructie, de functionare etc.). Viciu de conformatie = dispozitie anormala a unor parti sau organe ale corpului; diformitate fizica. Fig. Pornire nestapanita si statornica spre rau, apucatura rea, patima; desfrau, dezmat, destrabalare. 2. Neindeplinire a unor conditii legale de forma sau de continut in intocmirea actelor, clauzelor etc. juridice, care duce la anularea valorii acestora. [Var.: (inv.) vitiu s.n.] – Din fr. vice, lat. vitium.

Daca inlaturam definitiile care nu privesc subiectul in discutie, anume acelea legate de viciu de conformatie sau de procedura, ramane sa vedem daca fumatul poate fi considerat defect, cusur, neajuns sau o pornire nestapanita si statornica spre rau. Desigur ca nu.. Cu totii cunoastem persoane foarte cumsecade si respectabile si care totusi fumeaza. Fumatorii nu se aleg neaparat din randul persoanelor rautacioase si cu moravuri usoare. Iar ca sa spunem ca e un defect, ar insemna sa incadram fumatul in categoria gresita. Nevoia de a fuma este o stare, nu o calitate sau un defect. De aceea pentru a gasi adevarul despre fumat trebuie sa cautam ceva mai departe.
Ceea ce nu stie de obicei fumatorul, este faptul ca nevoia de a aprinde o tigara este, de fapt, manifestarea unei boli: dependenta de nicotina.
In conformitate cu clasificarea internationala a bolilor a Organizatiei Mondiale a Sanatatii, nicotina intruneste criteriile unei substante ce determina dependenta, adica este un drog, iar dependenta nicotinica ce apare ca urmare a consumului de tutun este o tulburare mentala si comportamentala .

Criteriile care definesc boala numita ”dependenta de substante” sunt stabilite in cea de a patra editie a ”Manualului de diagnostic si statistici” (DSM-IV) elaborat de Asociatia Psihiatrilor Americani.

Despre dependenta

Conform DSM-IV dependenta este un model maladaptiv de uz de substante care duce la suferinta, manifestata prin cel putin trei dintre simptomele urmatoare, si care pot aparea in orice moment in decursul a douasprezece luni:

1. toleranta, definita ca:
a. nevoia tot mai mare de crestere a cantitatii de substanta pentru a atinge efectul dorit, sau
b. scaderea efectului produs de aceeasi cantitate de substanta, de-a lungul timpului.

2. sevrajul, manifestat prin oricare din urmatoarele:
a. sindromul caracteristic de sevraj in absenta substantei,
b. aceeasi substanta sau una asemanatoare este folosita pentru a usura sau evita simptomele de sevraj.

3. substanta este folosita in cantitati mai mari sau pe o perioada mai lunga de timp decat se intentiona initial

4. exista o dorinta persistenta sau eforturi nereusite de a inceta sau diminua folosirea substantei respective

5. o mare parte din timp este petrecuta in activitati necesare pentru obtinerea substantei (ex.deplasarea pe distante mari, ori in toiul noptii), folosirea substantei sau recuperarea in urma efectelor sale.

6. timpul alocat activitatilor sociale, ocupationale sau recreationale se reduce semnificativ in urma folosirii substantei.

7. consumul substantei continua in ciuda constientizarii unor probleme fizice sau psihologice cauzate sau exacerbate de substanta.

Pentru a usura determinarea gradului de dependenta nicotinica a fumatorilor, Prof. Karl Fagerstrom din Suedia a propus de mai bine de 15 de ani testul care ii poarta numele si care astazi este acceptat la nivel international ca instrument de evaluare obiectiva a dependentei nicotinice (Testul Fagerstrom).

Cum se ajunge ca un gest, atitudine aparent sociala, sexy, cool, sa devina boala? Simplu.
Nicotina, livrata prin fumul de tutun, ajunge in 6-7 secunde la creier, unde determina secretia de dopamina, serotonina, noradrenalina, substante ce activeaza ”circuitul recompensei”. Acesta este o retea de neuroni responsabila de producerea starii de satisfactie fizica si psihica, ”placerea”, indiferent de stimul – alimentatie, sex, alte droguri. In timp, asocierea tigarii cu anumite momente si stari determina fumatorul sa reactioneze precum in experimentul lui Pavlov: apare stimulul, apare anticiparea recompensei si imediat actiunea pentru obtinerea acesteia – aprinderea tigarii. De aici si necesitatea compulsiva de a intra in posesia tutunului – obiectul care te face sa te simti mai bine, recompensat. Dar tot aici isi are explicatia si instalarea sindromului de sevraj atunci cand fumatorul nu are la indemana tigari, trabuc sau orice alta modalitate de a-si administra imediat drogul : un semnal care nu este urmat de recompensa declanseaza frustrare. Acest semnal poate fi insa atat extern (ocaziile care ”nu merg” fara o tigara) cat si intern (scaderea concentratiei sanguine a nicotinei sub nivelul care mentine activ circuitul recompensei).

Prin urmare, in timp, se instaleaza dependenta de nicotina – adica boala codificata in clasificarea internationala a bolilor (ICD 10) cu codul F17 . Timpul in care se instaleaza aceasta boala depinde de cantitatea de tigari fumata, de varsta de debut, de sex (la femei se instaleaza mai greu dar si renuntarea este mai dificila) dar si de anumiti factori genetici – persoanele care un defect la nivelul genei ce codifica citocromul P450, o proteina ce participa la degradarea nicotinei, fumeaza mai putin si renunta mai usor.

Este important sa nu ne amagim cu ideea ca suntem ”doar” fumatori ocazionali. Pe langa faptul ca riscam ca, in timp, sa devenim dependenti de nicotina, nu trebuie sa fi un fumator impatimit pentru a fi expus riscurilor de imbolnavire. Studii recente au demonstrat faptul ca la ambele sexe, consumarea a 1 – 4 tigari pe zi este asociata cu un risc semnificativ mai mare de deces in urma bolilor de inima, iar femeile sunt in mod special predispuse spre cancerul la plamani.

Fumatul se dovedeste a fi mai mult decat un simplu obicei rau. Dependenta de tutun este o boala cronica. si, ca orice boala, beneficiaza de tratament medicamentos si ingrijire din partea medicului.

Testul Fagerstrom

1.Cand fumati prima tigara dupa trezire?
In primele 5 minute = 3
6-30 minute = 2;
31-60 minute = 1
Peste 60 minute = 0

2. Este dificil sa nu fumati in locuri interzise?
Da = 1;
Nu = 0

3. La ce tigara renuntati mai greu?
Prima = 1;
La celelalte = 0

4. Cate tigarete fumati pe zi?
Sub 10 = 0;
10-20 = 1;
21-30 = 2;
peste 30 = 3

5. Fumati mai mult dimineata decat dupa-amiaza?
Da = 1;
Nu = 0

6. Fumati cand sunteti bolnav si trebuie sa ramaneti la pat o zi intreaga?
Da = 1;
Nu = 0

Incercuiti raspunsul corect si adunati punctele. In functie de punctajul obtinut la acest test, dependenta de nicotina poate fi:
- intre 0 si 3 puncte = dependenta mica,
- intre 4 si 6 puncte = dependenta medie,
- intre 7 si 10 puncte =dependenta severa.

Ghid medical de abandonare a fumatului

Sindromul de sevraj

Inainte de a discuta modul medical de abandonare a celui mai mare flagel impotriva sanatatii omului, sa abordam constelatia de simptome si semne care apar in momentul in care un fumator inveterat abandoneaza acest drog. Sindromul de sevraj la nicotina are doua componente: fizica si psihica. Sindromul fizic de sevraj cuprinde totalitatea reactiilor fizice din organismul fumatorilor la absenta nicotinei din diferite organe si mai ales din creier. Sindromul psihic de sevraj cuprinde acele tulburari ale starii psihice si comportamentale care apar in perioada abandonarii obiceiurilor legate de fumat, obiceiuri care formeaza un automatism. Iata o lista a unor tulburari fizice si psihice care apar la proaspetii nefumatori:
- ameteala (in primele doua zile);
- depresia;
- sentimentele de frustrare si manie;
- iritabilitatea;
- tulburarile de somn (incapacitatea de a adormi, de a avea un somn neintrerupt, cosmaruri);
- tulburarile de concentrare;
- starea de neliniste;
- cefaleea;
- senzatia de oboseala;
- cresterea apetitului.

Simptomele de mai sus apar cam la 2-3 ore dupa ultima tigara si ating un apogeu cam la 2-3 zile dupa aceasta.

"Sindromul de avantaj"

Daca este normal sa incepem de la efectele negative pe care le declanseaza abandonarea fumatului, asa-numitul sindrom de sevraj, mi se pare extrem de potrivit sa discutam si un calendar al efectelor pozitive ale abandonarii acestei adictii, efecte pe care le-am intitulat, nu doar pentru a rima: „sindromul de avantaj”. Beneficiile ar fi urmatoarele:
- La 20 minute dupa ultima tigara:presiunea arteriala si frecventa cardiaca scad.
- La 12 ore dupa abandon: nivelul de monoxid de carbon din sange revine la normal.
- La un interval cuprins intre 2 saptamani si 3 luni dupa incetarea fumatului: circulatia sangvina si functia respiratorie se imbunatatesc vizibil.
- La un interval cuprins intre 1 si 9 luni dupa renuntarea la fumat: tusea si dispneea dispar, iar cilii vibratili care au functia de „escalator mucociliar” datorita capacitatii lor de a deplasa antigravitational mucusul din trahee si bronhii (in care se afla atat particule de praf, cat si microbi) isi redobandesc integritatea, curatind in mod eficient plamanii.
- La 1 an de la ziua victoriei asupra fumatului, inima sarbatoreste si ea, oferind o scadere la jumatate a riscului de boala coronariana ischemica fata de fostii „colegi de-o tigara”.
- La 5 ani dupa „ziua H”: riscul de accident vascular cerebral se reduce pana la nivelul celui al unui nefumator.
- La 10 ani de la „renastere”: riscul de cancer pulmonar scade la jumatate din riscul unei persoane care a continuat sa fumeze. Scade semnificativ si riscul altor tipuri de cancer: cavitate bucala, laringe, esofag, vezica urinara, col uterin, pancreas.
- la 15 ani de la „convertire”: riscul de boala coronariana ischemica ajunge la nivelul celui al unui nefumator.
Pe langa acestea, exista si alte efecte vizibile, care pot fi o incurajare pentru a ramane nefumator:
- retragerea ridurilor;
- disparitia halenei;
- albirea dintilor si ameliorarea patologiei gingivale;
- disparitia culorii galbene de pe unghiile degetelor „executive”;
- revenirea gustului pentru alimentele naturale (necondimentate);
- capacitatea respiratorie normala la eforturi fizice sustinute;
- economii in bugetul familial (merita sa faceti un calcul simplu pe 10-20 ani si sa lasati gandul sa zboare spre destinatii pe care vi le poate face posibile o excursie, din economiile pe care vi le aduce abandonarea fumatului);
- acceptarea sociala: patronii prefera sa angajeze nefumatori nu doar din cauza faptului ca un fumator face pauze mai dese, ci si din cauza absenteismului ridicat, provocat de imbolnavirile mai dese ale fumatorilor; cei care inchiriaza apartamente prefera nefumatori din cauza riscului de incendii si a mirosului de tutun care patrunde in lucruri; evenimentele si locurile publice sunt din ce in ce mai prohibitive in ceea ce priveste fumatul; asigurarile de viata tin cont de speranta redusa de viata a fumatorilor si ii taxeaza pe masura; casatoria chiar poate deveni o problema intrucat partenerul care accepta un fumator, de regula, trebuie sa fie si el fumator, iar aceasta inseamna a „pescui doar dintr-un sfert de lac”; exemplul negativ al unui parinte fumator, pe care, de fapt, nu doreste sa-l dea copiilor, are un efect mai puternic decat sfaturile sau amenintarile; sansele de a-si cunoaste nepotii si de a se bucura de succesele lor scad dramatic, ca sa nu mai vorbim de stranepoti.

Sprijinul psihologic

In timp ce unii fumatori au capacitatea de a invinge fara probleme acest obicei, cu ocazia unei afectiuni respiratorii intercurente, cu ocazia unui sfat medical competent si „apasat” sau pur si simplu se trezesc intr-o dimineata la o alta realitate (o inspiratie „de sus”), majoritatea au dificultati in ruperea legaturilor sociale si emotionale asociate fumatului, dar si cu starea de „mizerabil” pe care ti-o induce sindromul de sevraj psihic si fizic. Pentru acestia exista mai multe surse de sprijin, oficiale si neoficiale:
1. Linii telefonice gratuite de contact cu specialisti in programe de renuntare la fumat sau cu alti fumatori care au trecut examenul abandonarii acestei dependente (un fel de AA – Alcoolicii Anonimi). Asociatiile de lupta impotriva cancerului sau cele de prevenire a bolilor cardiovasculare, cluburi de sanatate sau diferite biserici cu programe sociale si de sanatate preventiva pot sponsoriza aceste actiuni.
2. Familia si prietenii. Familia este, de regula, mai mult decat binevoitoare sa incurajeze sau chiar sa initieze un plan logic de abordare a unei probleme atat de spinoase, iar „prietenul adevarat la nevoie se cunoaste”, lucru care se traduce fie prin incercarea de a abandona impreuna fumatul, daca este si el fumator (rata de succes este mult mai mare pentru amandoi), fie prin sustinere entuziasta „din tribune”.
3. Programe organizate de abandonare a fumatului („Planul de 5 zile”, „Adio, tigari!”, „Expo Sanatate” etc.). Sunt de preferat programele ale caror sedinte dureaza cel putin 20-30 minute, cuprind minim 5-7 sedinte si se intind pe parcursul a cel putin 2 saptamani.
Sprijinul medical

1. Terapia de substitutie cu nicotina.

Abandonarea se face inaintea terapiei cu nicotina.
a. Guma de mestecat cu nicotina [1,5 X], gen Nicorette de 2 si de 4 mg. Cea de 4 mg este pentru cei cu grad ridicat de dependenta (fumeaza peste 20 tigari/zi; fumeaza imediat dupa trezire sau raporteaza simptome severe de sevraj la o incercare anterioara de abandonare a fumatului), pentru cei care solicita sau pentru cei care au incercat deja cu 2 mg. Se administreaza 8-10 gume/zi care nu se vor mesteca repede: 20-30 minute fiecare. Durata – minim: 3 luni.
b. Plasturii cu nicotina [1,9 X], gen Nicoderm de diferite dozaje pentru 24 ore (se da jos a doua zi) sau pentru 16 ore (se da jos seara). Tratamentul dureaza 8 saptamani, cu doze descrescande. (Exemplu 1: Plasture gen Nicoderm de 21 mg/24 h timp de 4 saptamani, apoi de 14 mg/24 h timp de 2 saptamani si apoi de 7 mg/24 h timp de 2 saptamani. Exemplu 2: Plasture gen Nicotrol de 15 mg/16h timp de 4 saptamani, apoi de 10 mg/24 h timp de 2 saptamani si apoi de 5 mg/16 h timp de 2 saptamani.) Se lipesc pe zona neparoasa dintre gat si sold.

2. Terapia cu bupropion (ZYBAN, WELLBUTRIN) [2,1 X].
Bupropionul este un antidepresiv care se administreaza minim o saptamana inainte de ziua planificata a abandonarii fumatului. Se incepe cu 1 comprimat de 150 mg dimineata, timp de 3 zile sau 6-7 zile, dupa care se creste doza la 2 comprimate pe zi, la un interval de minim 8 ore. Abandonarea se planifica spre sfarsitul celei de-a doua saptamani de tratament, dupa care se continua terapia fara intrerupere timp de 7-12 saptamani, iar ca tratament de intretinere, daca este cazul, chiar si pana la 6 luni.

3. Terapia de linia a doua
1. Clonidina (HAEMITON) [2,1 X]: doza initiala de 0,1 mg de doua ori pe zi (0,2 mg pe zi), crescand ulterior pana la 0,75 mg pe zi 3-10 saptamani.
2. Nortriptilina (AVENTYL) [3,2 X]: doza initiala de 25 mg/zi, crescand ulterior la 75-100 mg/zi timp de 12 saptamani. Recomandata si la alcoolici pentru simptomele de sevraj.

Nota: Valorile numerice din parantezele drepte reprezinta multiplul ratei de succes comparat
cu neinterventia prin vreuna dintre metodele medicale amintite.

4. Terapii noi
Vareniclina (Champix) este un medicament mai nou, care a fost creat special pentru abandonarea fumatului. El actioneaza pe receptorii nicotinici cerebrali, diminuand pe de o parte placerea produsa de fumat si pe de alta parte ameliorand simptomele de sevraj. Mai multe studii au aratat ca vareniclina dubleaza sansele de abandonare a fumatului. Nu se stie inca daca se poate folosi impreuna cu terapia de substitutie cu nicotina. Terapia combinata cu atropina si scopolamina. Aceste medicamente anticolinergice, de regula prescrise pentru simptome digestive si „raul de miscare”, se administreaza injectabil in prima zi, apoi se administreaza oral timp de cateva saptamani. Aceasta folosire nu este aprobata de FDA din SUA.

5. Terapia cu apa.
In uz extern, apa se foloseste atat pentru dus dimineata si seara (nicotina se elimina prin tegumente, care trebuie astfel curatite), cat si pentru bai generale sau impachetari umede (se observa pete galbene pe panza cu care se face impachetarea). In uz intern, se recomanda consumarea unor cantitati de aproximativ 3 litri apa/zi, stiut fiind ca nicotina este solubila si in apa, consumul mare de apa contribuind la o eliminare mai rapida.

In concluzie, pentru un adversar redutabil iti trebuie o motivatie puternica, o strategie inteligenta si un sprijin logistic de specialitate, atat uman, cat si divin. Si inca ceva: cei care au pierdut o lupta sau doua mai pot castiga inca razboiul!

Intrebari frecvente despre homeopatie

Homeopatia este o metoda terapeutica stiintifica si eficienta care stimuleaza tendinta naturala a organismului spre vindecare.
Homeopatia abordeaza boala pornind de la conceptia HOLISTICA (integralista) - simptomele bolii sunt expresia dizarmoniei intregului organism si trateaza pacientul, nu numai boala.

In 1796 un medic german, Samuel Hahnemann, a descoperit o abordare diferita a vindecarii bolnavului pe care a numit-o homeopatie (de la cuvintele grecesti cu semnificatia "suferinta similara"). La fel ca Hypocrates cu doua mii de ani inainte, el a observat ca exista doua cai de tratare a bolii: calea contrariilor si calea similitudinii. Intr-un caz de insomnie, de exemplu, prin calea contrariilor (medicina conventionala sau alopata) se administreaza un medicament care produce un somn superficial. Aceasta presupune deseori folosirea unor doze mari de medicamente un timp indelungat, care uneori pot determina efecte secundare sau dependenta. Calea similitudinii (medicina homeopatica) implica administrarea unor doze extrem de mici (infinitesimale) dintr-o substanta, de exemplu cafeaua, care in doze mari produce insomnie la o persoana sanatoasa. Astfel se va obtine un somn natural.

Cum actioneaza remediile homeopatice?

Remediile homeopatice nu produc efecte adverse si nu dau dependenta deoarece ele contin cantitati foarte mici de substanta activa.
Homeopatul va va prescrie un remediu homeopatic potrivit simptomelor dumneavoastra. Prescrierea tine cont de totalitatea caracteristicilor dumneavoastra individuale, mentale, emotionale si fizice.
Remediile homeopatice actioneaza stimuland propria capacitate de vindecare a organismului.
Scopul este de a va propulsa catre un nivel de sanatate la care tratamentul sa fie foarte rar necesar.
Ce are nevoie sa stie homeopatul?

Pentru a gasi remediul indicat pentru dumneavoastra, homeopatul trebuie sa stie totul despre dumneavoastra. O intelegere detaliata a celui care sunteti impreuna cu tulburarile de care suferiti si detalii despre felul in care le experimentati sunt necesare pentru evaluarea corecta a cazului. Astfel, orice va este tipic, particular, va fi de ajutor. Nivelul dumneavoastra de energie si modul de viata, istoricul medical sunt de asemenea importante. Tot ceea ce veti spune va fi strict confidential. Consultatia initiala poate dura o ora sau mai mult.
Cum va fi tratamentul?

Homeopatul va va administra un remediu homeopatic, de obicei sub forma unor tablete sau granule care se dizolva in gura, sau sub forma lichida cu instructiuni precise de administrare. Nu se va pune nimic in gura 20 minute inainte si dupa administrarea granulelor, nici pasta de dinti sau tigari.
Homeopatul de obicei va va sfatui sa evitati cafeaua, menta si alte preparate cu mentol, eucalipt si camfor deoarece acestea pot interfera cu actiunea remediului. Daca vi se dau remedii acasa, depozitati-le intr-un loc racoros si intunecat, departe de mirosuri puternice.
Ce se va intampla odata cu inceperea tratamentului homeopatic?

Unii pacienti simt o stare de bine si optimism. Alteori simptomele se pot agrava pentru o scurta perioada. Acesta este un semn bun, care atesta faptul ca remediul actioneaza. Uneori pot apare o raceala, o eruptie pe piele sau o secretie, ceea ce inseamna ca organismul trece printr-o perioada de reechilibrare. Pot apare simptome vechi din trecut, de obicei pentru scurt timp. Aceste simptome vor disparea si nu trebuie tratate deoarece reprezinta o parte foarte importanta a procesului de vindecare. Daca reactia dupa remediu va ingrijoreaza, anuntati homeopatul. Puteti sa notati schimbarile care intervin si sa le discutati la urmatoarea consultatie.
Cat dureaza tratamentul homeopatic?

Aceasta depinde foarte mult de tipul de boala pe care o aveti ca si de celelalte caracteristici individuale ale cazului dumneavoastra. Deci nu este realist sa cereti o evaluare a timpului necesar inainte de a constata reactia dumneavoastra la tratament pentru o perioada de cateva luni. O boala mai veche nu va dispare imediat desi poate apare o ameliorare destul de repede. Fiti rabdatori! Pe termen lung este mai bine sa fiti vindecat atat de cauza bolii cat si de simptome, decat sa suprimati simptomele cu tratamente superficiale.
Ce atitudine trebuie sa adoptati dumneavoastra fata de tratamentul homeopatic ?

Deoarece homeopatia abordeaza pacientul total diferit fata de medicina obisnuita, este bine sa fiti informat asupra catorva aspecte esentiale:
- homeopatia trateaza intreaga persoana, nu numai simptomele prezente
- homeopatia trateaza cauzele bolii si predispozitia de a face anumite boli
- un tratament homeopatic pe termen lung are ca scop nu numai disparitia simptomelor ci si ridicarea nivelului de sanatate a individului in plan mental, emotional si fizic
- homeopatul intelege problemele dvs de sanatate intr-un context mult mai complex si profund decit par ele sa fie; el incearca sa gaseasca legaturile cauzale dintre simptomele dvs si unele circumstante din mediul de viata sau influentele ereditare.
Deoarece tratamentul homeopatic este mai profund, el necesita un timp mai indelungat pentru atingerea scopurilor sale.
Tratamentul homeopatic este individualizat si abordeaza fiecare individ in functie de situatia lui particulara.
ASTFEL, CA PACIENT ESTE RECOMANDABIL:
- sa acordati timp suficient tratamentului homeopatic (cel putin 3 - 4 consultatii - o consultatie pe luna);
- sa stabiliti o relatie de incredere cu homeopatul dumneavoastra si sa discutati cu el orice problema.
Ce boli se pot trata homeopatic?

In principiu se poate trata orice boala, dar ameliorarea sau vindecarea depinde de fiecare caz in parte.
In general se obtin rezultate foarte bune intr-o multitudine de boli:
- la copii - raceli repetate, enurezis, alergii, astm bronsic, bronsite, dureri de cap, constipatie, diaree, parazitoze intestinale, traumatisme, convulsii, febra, tulburari de comportament
- la adulti - dureri de cap, raceli, bronsite, pneumonii, colecistopatii, ulcer gastroduodenal, hepatite, afectiuni ale intestinului, dereglari menstruale, sterilitate, afectiuni ginecologice, afectiuni ale gravidelor, in timpul travaliului si la nastere, boli de piele, infectii urinare, afectiuni endocrine, afectiuni reumatismale.

Pneumonia la copil

Pneumonia este o inflamatie a tesutului pulmonar adica a portiunii inferioare a cailor respiratorii, formate din bronsiile cele mai mici si alveolele pulmonare. Pneumonia are numeroase cauze fiind produsa de virusuri, microbi, ciuperci sau paraziti. Cele mai frecvente pneumonii la copii sunt de cauza virala dar, desi antibioticele nu sunt active pe virusuri, aceste medicamente sunt initial administrate pana cand se stabileste cu exactitate cauza determinanta.

Ce este Pneumonia?

Pneumonia este o inflamatie a tesutului pulmonar adica a portiunii inferioare a cailor respiratorii, formate din bronsiile cele mai mici si alveolele pulmonare.
Pneumonia are numeroase cauze fiind produsa de virusuri, microbi, ciuperci sau paraziti. Cele mai frecvente pneumonii la copii sunt de cauza virala dar, desi antibioticele nu sunt active pe virusuri, aceste medicamente sunt initial administrate pana cand se stabileste cu exactitate cauza determinanta.

Pneumoniile microbiene

Pentru copiii mai mari de 3 luni, cei mai intalniti microbi determinanti sunt streptococcus pneumoniae si streptococii din grupul A.
Streptococii din grupul B sunt raspunzatori de pneumoniile nou nascutilor. Alti microbi mai rar intalniti sunt stafilococul auriu si Chlamydia trachomatis.
Simptomele pneumoniei

Tabloul clinic al copiilor mai mari este clasic si destul de asemanator cu cel al adultului cu pneumonie. In schimb, la copii mai mici de 6 ani, simptomele pot fi foarte variabile.
La copiii peste 6 ani se remarca tusea si curgerea nasului urmate de aparitia brusca a febrei ridicate (40 °C), a frisonului si a durerilor toracice ca de pumnal. La ascultatia plamanilor cu stetoscopul se aud o serie de raluri caracteristice.
La copiii foarte mici, manifestarile sunt nespecifice, inselatoare. Se remarca febra, mai rar frison, stare generala alterata, manifestari gastrointestinale, neliniste.
Semnele respiratorii pot fi foarte sarace cu tuse si respiratii frecvente. Ralurile bronsice pot lipsi.
Diagnostic in caz de pneumonie

Diagnosticul se pune pe baza analizelor de sange sau a sputei expectorate dar mai ales pe baza radiografiei pulmonare care arata o serie de modificari specifice.

Tratamentul pentru pneumonie

Tratamentul se face cu antibotice desi nu exista inca un regim antibiotic universal acceptat.
Nou nascutii trebuie spitalizati si tratati initial cu ampicilina si gentamicina sau cu ampicilina si o cefalosporina. In plus, la acesti copii trebuie sa se administreze perfuzii si oxigen.
La copiii sub 6 ani cu manifestari moderate ale bolii se poate face tratament acasa cu augmentin dar in cazurile grave este necesara spitalizarea si tratamentul cu antibotice in perfuzii.
Copiii peste 6 ani sunt tratati cu penicilina sau eritromicina. De asemenea, cazurile grave necesita spitalizare si antibiotice in perfuzii.
Pneumoniile virale

Cele mai frecvente pneumonii la copii sunt de cauza virala. Cel mai intalnit este virusul sincitial respirator. Mai rar apar virusul gripal sau cel paragripal.
Simptomele in cazul pneumoniei virale

Boala incepe prin manifestari de rinita si tuse, apoi apar febra si simptomele respiratorii. In general, simptomele pneumoniei de cauza virala sunt mai putin grave decat cele ale pneumoniei bacteriene, cu febra mai mica si simptome respiratorii mai putin grave.
Diagnosticul pneumoniei virale

Diagnosticul este pus de asemenea pe baza analizelor de sange si a radiografiei pulmonare. Se incearca de asemenea punerea in evidenta a virusului atunci cand laboratorul unitatii medicale respective este bine dotat si capabil sa execute aceste teste moderne.
Tratamentul pneumoniei virale

Initial tratamentul era numai unul de sustinere, cu perfuzii si oxigen. De curand s-au introdus si substante antivirale care permit un tratament specific. Se folosesc asadar ribavirina administrata sub forma de aerosoli pentru perioade variind intre 5 si 7 zile, amantadina pe cale orala sau acyclovirul pe cale intravenoasa pentru 7 pana la 10 zile.
Pneumoniile rare

Dintre pneumoniile rare merita sa mentionam pneumonia cu Pneumocystis carinii care este o afectiune pulmonara care apare la copiii imunodeprimati, cum ar fi cei cu SIDA sau cancer tratat cu citostatice.
Boala incepe de obicei cu febra mica si tuse dar progreseaza rapid pana la insuficienta respiratorie grava. Diagnosticul este pus atat pe criterii clinice cat si pe aspectul caracteristic al radiografiei pulmonare. Tratamentul se face cu trimetoprim sulfametoxazol.

Varicela sau varsatul de vant

Varsatul de vant este o infectie cauzata de virusul varicelo- zosterian (VVZ) care face parte din familia virusurilor herpetice. VVZ se gaseste in secretia nazala eliminata si in fluidul din vezicule. Varsatul de vant este foarte contagios, 90% din persoanele care nu au imunitate la boala si care sunt expusi o vor face. Epidemia apare cu precadere intre lunile februarie- aprilie la copiii cu varste cuprinse intre 5 si 9 ani.
Semne si simptome ale varicelei

Varsatul de vant este o infectie virala care cauzeaza o eruptie pe suprafata pielii si pe mucoase. Eruptia apare mai intai pe fata si trunchi, intinzandu-se apoi pe aproape intreaga suprafata a corpului, inclusive pe scalp si pe organele genitale si chiar inauntrul gurii, urechi, vagin. Elementele eruptive constau la inceput in macule (pete) mici (5-10 mm) rosii si apar intr-o perioada de 2 pana la 4 zile in valuri eruptive.Aceste pete se umfla, devin papule si ulterior trec in stadiul de vezicule asezate pe o baza rosie. Datorita situarii lor superficiale, formei si continutului seros, veziculele au fost asemuite cu picaturile de roua. Veziculele se deprima treptat si se usuca, formand cruste. In urma veziculelor nu raman cicatrici, doar uneori o usoara coloratie maronie a pielii, trecatoare. Unele personae au doar cateva vezicule, in timp ce altele au cateva sute.

De obicei eruptia provoaca prurit (mancarime a pielii). Scarpinarea si ruperea acestor vezicule duce la formarea unei cruste si se pot infecta cu bacterii (o infectie secundara bacteriana). ( In engleza, denumirea bolii este “chicken pox”, denumirea provenind probabil de la asemanarea cu pielea de gaina)
Unii copii au febra, dureri abdominale, sau chiar o senzatie usoara de greata in timpul eruptiei. Aceste simptome dureaza 3 pana la 5 zile iar febra nu depaseste 39,4 grade Celsius.Copiii mai mici au de obicei febra mai mica si eruptie mai usoara decat copiii mai mari sau adultii. In general, varsatul de vant este o boala usoara dar poate fi mortala pentru persoanele cu leucemiesau alte boli care slabesc sistemul imunitar.
De obicei, o persoana care a avut boala capata imunitate pe viata. Dar virusulcare cauzeaza boala poate ramane in organism si poate cauza la adult diferite tipuri de eruptii ale pielii.
Este varicela (varsatul de vant) contagioasa?

Varsatul de vant este o infectie cauzata de virusul varicelo- zosterian (VVZ) care face parte din familia virusurilor herpetice. VVZ se gaseste in secretia nazala eliminata si in fluidul din vezicule.
Varsatul de vant este foarte contagios, 90% din persoanele care nu au imunitate la boala si care sunt expusi o vor face. Epidemia apare cu precadere intre lunile februarie- aprilie la copiii cu varste cuprinse intre 5 si 9 ani.
Complicatii ale varicelei (varsatului de vant)

Varsatul de vant este o boala usoara, dar poate da complicatii serioase cum ar fi pneumonie, encefalita, infectii bacteriene ale pielii. Dupa atacul bolii, VVZ ramane in corp, ramanand intr-o stare latenta in celulele nervoase si se poate reactiva la varsta adulta pentru a cauza Zona zoster.
Prevenirea varicelei

In 1995 a fost produs si a devenit disponibil pentru prima data un vaccin impotriva varsatului de vant in SUA. Vaccinul previne boala in 70 pana la 90% din cazuri. Cei care fac varsat de vant dupa vaccinare au simptome mult mai usoare si o eruptie cutanata redusa. Vaccinul impotriva varicelei se administreaza injectabil dupa varsta de 1 an.
Daca un copil nu a fost vaccinat in copilarie, I se poate administra vaccinul la 11-12 ani. Vaccinul impotriva varsatului de vant ajuta corpul sa produca proprii anticorpi (protectie imunologica) impotriva bolii, dar in anumite cazurieste necesara administrarea unei forme de imuno-protectie numita varicela-zoster imuno globulina (VZIG).
VZIG ii protejeaza pe cei care au fost expusi la varicela dar al caror system imunitar este fie prea imatur, fie prea slab pentru a lupta cu boala. VZIG este administrat nou-nascutilor a caror mame au avut varicela in momentul nasterii, copii cu leucemie sau limphoma, copiii cu SIDA sau alte boli de imuno-deficienta, precum si copiii care primesc medicamente care reprima sistemul imunitar. Un copil sanatos care face varicela dobandeste imunitate pe viata impotriva acestei boli. In schimb, acesta poate face la maturitate zona zoster.
Incubatia varicelei

Perioada de incubatie este de la 7 la 21 de zile dupa expunere, in general aparand la 14 pana la 17 zile. De exemplu, daca un copil face varicela si intrerupe scoala, fratii si surorile vor avea simptome cam la 2 saptamani mai tarziu.
Durata varicelei

Varsatul de vant dureaza intre 7 si 10 zile la copii dar are o perioada mai mare la adulti. Perioada contagioasa Incepe la 2 zile dupa aparitia veziculelor pe piele si dureaza pana cand se acopera de cruste. Un copil cu varsat de vant ar trebui izolat aproximativ o saptamana. Nu trebuie tinut in casa pana cand cad toate crustele. Persoanele bolnave sau care au probleme cu sistemul imunitar nu trebuie sa vina in contact cu varicela, si nici femeile insarcinate.
Tratamentul varicelei

Nu se prescriu antibiotice pentru tratarea varsatului de vant deoarece aceasta boala este cauzata de un virus. Antibioticele se administreaza doar in cazul in care copilul dezvolta o infectie secundara de natura microbiana. Copiii si celelalte persoane care fac boala si au un sistem imunitar slabit au nevoie de un tratament antiviral (acyclovir).
De obicei, tratamentul care se da la domiciliu este orientat pentru usurarea mancarimii si pentru scaderea febrei. Pentru mancarimi se pot folosi comprese umede sau bai racoroase, la fiecare 3 sau 4 ore in primele zile.
Baile cu fierturi de cereale pot ajuta. Baile nu raspandesc varsatul de vant. Tamponati corpul (nu frecati) pentru a-l usca.
Lotiunea cu calamina este utilizata de obicei pentru mancarime, dar nu puneti lotiune langa ochi sau pe fata bebelusilor. Taiati unghiile scurt pentru a preveni scarpinarea care poate conduce la infectarea veziculelor rupte.
Eruptia din interiorul gurii poate provoca dificultati la mancare. Administrati fluide racoroase si usoare, mancare pasata. Evitati orice mancare sau bautura care contine acizi cum ar fi sucul de portocale si in special sarea. Durerea din gura poate fi usurata cu ajutorul acetaminophenului (Tylenol).
Veziculele din zona genitala pot fi dureroase. Se pot aplica cremele anestezice care atenueaza durerile. Pentru reducerea febrei se utilizeaza o medicatie fara aspirina, cum ar fi acetaminophenul (Tylenol). Aspirina nu se foloseste la copii cu varsat de vant sau alte infectii virale deoarece poate cauza sindromul Reye.
Cand chemam doctorul

Majoritate infectiilor cu varicela nu necesita tratament medical special. Daca nu sunteti sigur asupra diagnosticului, daca aveti intrebari sau sunteti ingrijoratiasupra posibilelor complicatii, chemati doctorul. El va poate ghida pentru urmarirea complicatiilor si va poate ajuta sa alegeti medicatia potrivita pentru mancarime.
Chemati doctorul si daca febra depaseste 39,4 grade Celsius si daca copilul are dureri de cap severe, daca nu poate suporta lumina, daca este neobisnuit de somnoros sau este greu de trezit, se misca cu greutate, gatul rigid sau dezvolta probleme de respiratie.
Chemati doctorul daca sunt semne de infectare a veziculelor; daca suprafata din jurul veziculei este umflata, rosie sau dureroasa sau daca din vezicule se scurge puroi (lichid gros, decolorat).

Oreionul la copil

Oreionul este o boala infectioasa virala acuta, extrem de contagioasa care produce umflarea glandelor salivare. Infectia este provocata de un paramixovirus si se manifesta, in principal, printr-o parotidita (inflamatia glandelor parotide, principalele glande salivare). Oreionul, numit si parotidita epidemica, se transmite pe cale aeriana (inhalarea picaturilor de saliva emise de un bolnav). El se intalneste mai ales iarna, adesea in epidemii, in particular in unele colectivitati (scoli). Cel mai frecvent sunt afectati copiii.

Simptomele oreionului

Incubatia bolii dureaza intre 17 si 21 zile; ea este urmata de o febra moderata si de dureri de urechi timp de una-doua zile. Copilul este contagios cu o saptamana inainte de aparitia simptomelor si aproximativ 8 zile dupa aparitia lor.

Inflamatia glandelor parotide apare mai intai pe o parte, apoi in ambele parti si se manifesta printr-o tumefactie care acopera santurile din spatele maxilarului. Ea provoaca o durere la masticatie si atunci cand se apasa parotidele. Uneori se asociaza o angina si o atingere a ganglionilor invecinati. Durerile de cap sunt frecvente. Evolutia este de cele mai multe ori benigna, iar boala regreseaza de la sine in vreo zece zile.

Uneori, oreionul poate produce si umflarea testiculelor, dar asta se intimpla foarte rar, la baieti, inaintea pubertatii.

Evolutia oreionului

Ziua 1.
dureri la mestecat sau durere faciala pe care copilul nu o poate localiza.
temperatura crescuta.

Ziua 2.
umflatura si sensibilitate de o parte a fetei (eventual de ambele parti)
dureri la deschiderea gurii
temperatura crescuta
dureri in gat, ce se intensifica la inghitire
gura uscata

Ziua 3-a: umflarea accentuata a fetei, de obicei bilaterala.

Zilele a 4-a si a 6-a: reducere gradata a umflaturii si ameliorarea celorlalte semne si simptome

Ziua a 13-a: copilul nu mai este contagios.

Ce putem face cand copilul are oreion?
Luati temperatura copilului si daca are febra mare, dati-i sirop de paracetamol pentru a-i scadea temprtatura.
Dati copilului multe lichide reci, dar evitati bauturile acidulate sau sucurile de fructe. Dati-i sa bea cu paiul daca deschiderea guritei este dureroasa.
Daca si inghititul este dureros, pregatiti-i mancare lichia sau semilichida - ca de exemplu inghetata si supica.
Umpleti o sticla cu apa fierbinte si inveliti-o intr-un prosop apoi lasati copilul sa-si sprijine obrazul pe ea pentru a-i micsora umflatura. Nu faceti asta in cazul unui bebelus prea mic care nu stie sa dea sticla de o parte daca e prea fierbinte pentru el. In lic de sticla, la un belelus, incalziti o panza.

Complicatii ale oreionului

Oreionul ia in unele cazuri o forma neuromeningeana (meningita, encefalita, atingere a nervului auditiv); o pancreatita (inflamatie a pancreasului) si o orhita (inflamatie a testiculelor) sunt, de asemenea, posibile si susceptibile sa apara fara inflamatia parotidelor.

Tratamentul oreionului

Tratamentul simptomatic, consta in administrarea de medicamente care combat febra si, in caz de dureri mari, in administrarea antiinflamatoarelor.

Odihna la pat este de rigoare in caz de atingere testiculara, precum si imobilizarea burselor cu un suspensor. Este preconizata evictia scolara timp de cincisprezece zile din cauza riscului contagios.

Dupa ce a avut oreion, copilul este imunizat definitiv.

Prevenirea oreionului

Exista un vaccin eficace, propus adolescentilor si adultilor tineri care nu au facut oreion, precum si copiilor trecuti de varsta de 1 an. Vaccinul destinat copiilor mici este asociat cu cel al rubeolei si rujeolei (vaccinul R.O.R.).

Pastrati medicamentele corect si la loc sigur

Incercati sa pastrati medicamentele in ambalajele originale, in cazul ca instructiunile de administrare si ingredientele nu sunt precizate complet pe sticlute. In cazul cand ati pierdut eticheta sau instructiunile de utilizare a unui medicament mai bine-l aruncati decat sa ghiciti la ce si cum se foloseste.

Multe antibiotice (si chiar si alte medicamente) trebuie pastrate inghetate (in frigider). Unele pot fi lasate la temperatura camerei pentru cateva minute, in timp ce altele trebuie tinute la rece in mod constant, acasa sau pe drum. De aceea este bine sa intrebati farmacisutl asupra instructiunilor de pastrare.

Pastrati medicamentele care nu trebuie tinute la frigider intr-un loc rece si uscat, nu in dulapiorul din baie, caci se pot incalzi si umezi de la dus.

O lingurita de zahar…

S-ar putea sa descoperiti ca bebelusul dvs. refuza sa ia un medicament, mai ales daca acesta nu are un gust prea bun. In acest caz, puteti adauga putin zahar sau suc la medicament in timpul administrarii lui, dar in nici un caz nu puneti medicamentul in laptele sau sucul pentru copil. Daca copilul nu bea tot laptele sau sucul, atunci nu va lua si doza necesara de medicament.

Daca copilul este destul de mare pentru a manca alimente solide, o alte posibilitate ar fi sa-i cereti medicului pediatru medicamantul sub forma de tablete, care pot fi strivite si apoi amestecate cu putin iaurt sau piure de fructe.

Aveti grija sa nu numiti medicamentele “bomboane”. Mai bine-i spuneti copilului ca siropul este un tratament pentru tusea lui, caci altfel, daca reuseste cumva sa ajunga la sticluta cand nu sunteti langa el, s-ar putea sa aiba ideea sa o bea pe toata.

Administrarea la momentul potrivit a medicamentelor

Cititi cu atentie instructiunile de administrare a medicamentelor pentru a vedea cat de des trebuie acestea administrate copilului. De exemplu, daca se metioneaza “de patru ori pe zi”, atunci trebuie sa-l dati copilului de patru ori pe zi, in timpul cat copilul este treaz si nu este nevoie sa treziti copilul pentru o alta doza. Daca, dimpotriva se mentioneaza “la fiecare sase ore”, atunci inseamna ca bebelusul are nevoie de medicament la ore precise, fie treaz, fie adormit.

Unele medicamente trebuie luate dupa masa sau altele pe stomacul gol. Altele sunt absorbite mai usor daca sunt insotite de anumite alimente. Este bine de aceea sa cititi cu atentie instructiunile sau sa intrebati medicul sau farmacistul daca exista restrictii de acest fel la medicamentul de administrat.

Daca simptomele copilului nu se amelioreaza dupa o administrare de durata a unui anumit medicament, cititi din nou instructiunile si daca ati depasit limita de timp sigura in administrarea acelui medicament, este recomandabil sa mergeti cat mai repede la medicul pediatru.

Pe de alta parte, pentru ca bebelusul sa beneficieze de intregul efect al antibioticelor prescrise de medic, continuati sa i le administrati cat timp v-au fost prescrise de doctor, chiar daca copilul pare in totalitate restabilit. In caz contrar, nu puteti fi siguri ca infectia a disparut in totalitate.

Medicamentele comune, pentru care nu este necesara prescriptie pot fi folosite doar in cazul unor manifestari usoare cand copilul are o raceala, dar si atunci numai cu acordul medicului pediatru. Aceste produse insa nu pot impiedica bebelusul sa se imbolnaveasca, asa ca nu este indicat sa le folositi ca mijloace de prevenire a racelilor.

Modul de administrare a medicamentelor este esential

Cea mai buna modalitate pentru a fi siguri ca bebelusul dvs. primeste cantitatea corecta de medicament este sa i-l administrati in mod corect. Aceasta inseamna sa puneti la loc lingura de bucatarie si sa folositi in schimb o masura gradata, o pipeta, un dop picurator sau o seringa pentru administrare orala a medicamentelor. Alegerea cea mai practica ar fi, dupa cum spune dr. Showen, sa utilizati o seringa de plastic pentru administrare orala a medicamentelor. Pe langa faptul ca acestea sunt prevazute cu diferite gradatii pentru masuratori corecte ale dozelor, cu ele sunteti siguri ca toata cantitatea de medicament ajunge in gura si apoi in gatul copilului.

Daca bebelusul vrea sa scuipe medicamentul folositi degetul pentru a-i deschide gura si apoi lasati degetul in gura lui pana va inghiti medicamentul .

Puteti folosi la nevoie si o masura gradata de bucatarie – de felul celor folosite la masurarea ingradientelor de gatit – dar in general acestea sunt greu de introdus in gura copilului. In plus, este posibil ca sa aveti un intreg set de astfel de masuri gradate prinse unele de altele si atunci folosirea lor in administrarea medicamentelor la bebelusi devine si mai dificila.

Iata si cateva reguli mai precise de care este bine sa tineti cont

Cititi cu atentie numerele din instructiunile de administrare pentru a nu dubla sau injumatati din graba doza corecta. Cand sunteti grabiti este usor sa confundati “1/2” cu “2” si invers.

Nu administrati medicamente in doze concentrate destinate bebelusilor, unui copil mai mare (in special picaturi pentru copii care contin acetaminofen). Aceste picaturi sunt in general mai puternice decat picaturile destinate copiilor putin mai mari.

Trebuie ca cunosteti greutatea precisa a copilului dvs., deoarece dozele de medicamente comune (si chiar de antibiotice prescrise) pentru copii sub 2 ani sunt bazate pe greutatea copilului si nu pe varsta acestuia. Ar fi util ca in dulapiorul cu medicamente sa pastrati o hartie pe care sa fie trecuta greutatea precisa a copilului dvs. In caz ca cele mai recente cantariri ale copilului sunt vechi de cateva saptamani, le puteti folosi pe cele de la ultima vizita la medic. O alta posibilitate ar fi sa va cantariti cu copilul in brate pe un cantar obisnuit de baie si apoi sa scadeti din greutatea totala greutatea dvs.

Agitati sticlutele cu medicamente lichide inainte de a le administra copilului dvs., daca acest lucru este mentionat in instructiunile de administrare. In acest fel sunteti siguri ca toate ingredientele sunt uniform distribuite si copilul dvs. nu va avea prea mult sau prea putin din aceste ingrediente.

Nu confundati “lingurita” (in engleza cu prescurtarea tsp sau t) cu “lingura” (in engleza cu prescurtarea TBSP sau T), caci “nu exista nici un medicament din care copilul dvs. sa aiba nevoie de o lingura intreaga”, dupa cum spune medicul pediatru Nancy Showen. Deci, “pentru copii nu ganditi dozele in linguri, ci in lingurite”.

Nu faceti aproximari ale dozelor prescrise, in caz ca seringa sau pipeta dvs. nu sunt calibrate la dozele prescrise. Daca seringa/pipeta nu este gradata in unitatile prescrise pe instructiunile medicamentului, este mai bine sa folositi o masura gradata si pentru viitor sa cumparati o seringa/pipeta gradata in mod corespunzator. Nu uitati ca 1 ml (mililitru) = 1 cc (centimetru cub).

Nu-i administrati copilului o doza mai mare decat este mentionata pe eticheta sau in instructiunile de administrare. Chiar daca copilul are o raceala mai puternica, o infectie la ureche sau dureri in gat si febra, mai mult medicament nu inseamna vindecare ma rapida, caci dozele sunt bazate pe cantitatea de medicament care este sigura pentru copil si nu pe severitatea bolii. In cazul administrarii din greseala a unei doze mai mari de medicament, este posibil ca acesta sa nu aiba efecte secundare, dar mai bine-i dati un telefon farmacistului sau medicului dvs. pentru a fi siguri de lipsa efectelor secundare la administrarea unei doze mai mari de medicament. Daca bebelusul nu poate sau nu vrea sa ia doza de medicament prescrisa, din cauza ca vomita, este bine sa instiintati doctorul despre aceasta. Medicul dvs. poate alege in aces caz o alta modalitate de administrare a medicamentului – prin injectie, supozitor, etc., pentru a fi sigur ca bebelusul dvs. primeste tratamentul cel mai adecvat.

Administrarea dozei corespunzatoare de medicamente

Conform unui studiu din 1997, 70% dintre parinti au probleme in a gasi doza corespunzatoare de medicamente care trebuie administrata copiilor lor. Asa ca, daca instructiunile de folosire a medicamentelor pentru copii va dau probleme, fiti linistiti ca nu sunteti singurii care aveti astfel de probleme. Cercetatorii de la Emory University's School of Medicine din Atlanta au descoperit ca doar 43% dintre subiectii care aveau copii in ingrijire (inclusiv parinti) au fost in stare sa administreze doza corecta de Tylenol copiilor. Dintre acestia, 13% au nimerit doza corecta din greseala, ceea ce inseamna de fapt ca doar 30% au reusit sa determine si sa masoare cu precizie doza corecta de medicament.

In aceste conditii, cum puteti fi siguri ca bebelusul dvs. isi primeste doza corecta de medicamente? Regula cea mai importanta ar fi sa cititi cu atentie instructiunile de administrare, inainte de a cumpara un medicament nou, inainte de a-l administra copilului dvs. si chiar in timp ce masurati doza ce va fi administrata. Urmati cu minutiozitate instructiunile de administrare pentru a fi siguri ca administrati copilului doza corespunzatoare varstei si greutatii sale corporale. Daca nu intelegeti instructiunile, ceea ce este uneori o problema in special in cazul medicamentelor prescrise de doctor, mai bine rugati farmacistul sau medicul pediatru sa va explice instructiunile de administrare a acestor medicamente.

Administrarea medicamentelor in mod sigur si eficace

Dulapiorul cu medicamente al familiei dvs. este mai mult ca sigur supraincarcat cu o multime de medicamente comune,impotriva tuturor bolilor, de la febra si dureri in gat pana la dureri si boli diverse, atat ale copilului cat si ale dvs. ale parintilor. Dar administrarea acestor medicamente in doze necorespunzatoare sau la momente nepotrivite poate avea consecinte neplacute pentru copii. De aceea este foarte important pentru dvs. sa cunoasteti cat mai multe despre modul de administrare a medicamentelor la copii.

Despre Boli

Labels

Cum sa reusesti sa te lasi de fumat

Cum sa reusesti sa te lasi de fumat

Adevarul despre fumat

Ghid medical de abandonare a fumatului

Intrebari frecvente despre homeopatie

Pneumonia la copil

Varicela sau varsatul de vant

Oreionul la copil

Pastrati medicamentele corect si la loc sigur

O lingurita de zahar…

Administrarea la momentul potrivit a medicamentelor

Modul de administrare a medicamentelor este esential

Iata si cateva reguli mai precise de care este bine sa tineti cont

Administrarea dozei corespunzatoare de medicamente

Administrarea medicamentelor in mod sigur si eficace

Parteneri

Blog Archive

Lista mea de bloguri

Horoscop