Cafeaua - bautura sau drog?

Efectele fiziologice ale cafeinei devin evidente la adulti la doze de numai 100-200 mg. Acest nivel este realizat cu usurinta prin consumarea a 1-3 cesti de cafea.



Ce este cafeina?



Cafeina este un drog consumat în mod frecvent. Se gaseste în diferite bauturi ca ceaiul negru, cafeaua, bauturi acidulate care contin cola si ciocolata. De asemenea, cafeina este adaugata si în compozitia altor bauturi, si este un ingredient prezent în unele medicamente eliberate fara reteta, cum ar fi cele pentru dureri de cap, raceala, alergii, antialgice si pilule pentru mentinerea starii de veghe.

Cca 80% din populatia adulta consuma cafeina, si cca 20% consuma peste 350 mg/zi – cantitate suficienta pentru a produce dependenta fizica.
Ce determina continutul în cafeina al unui produs?
Metoda de preparare a ceaiului sau cafelei determina continutul de cafeina al bauturii. O ceasca de cafea instant contine cca 65 mg cafeina, în timp ce cafeaua filtrata contine cca 110 mg/ceasca. Ceaiul negru si majoritatea bauturilor racoritoare cu cafeina contin cca 30-65 mg/portie. Bauturile din ciocolata fierbinte contin cca 5 mg/ceasca, în timp ce batoanele de ciocolata pot contine între 10 si 40 mg per 60 g.
Este cafeina periculoasa?
Efectele fiziologice ale cafeinei pot fi vazute dupa consumarea a doar 1-3 cesti de cafea. Raportat la greutatea corporala, copiii cu varsta de 1-5 ani sunt cei mai mari consumatori de cafeina. Un copil care bea o cutie de bautura racoritoare cu cafeina ingereaza echivalentul a 4 cesti de cafea pentru un adult.

Cafeina este absorbita cu usurinta în organism, nivelul sangvin atingand valoarea maxima la cca. 30 minute dupa ingestie. Viteza eliminarii ei din sange variaza de la cateva ore la adult la cateva zile la nou-nascut. Viteza eliminarii este redusa în timpul sarcinii si prin folosirea anticonceptionalelor orale. Fumatul, pe de alta parte, pare sa creasca rata de eliminare a cafeinei din corp. Din acest motiv ingestia de cafeina ar trebui sa fie mult redusa sau eliminata complet de persoanele care încearca sa renunte la fumat, pentru a împiedica cresterea nivelului cafeinei în sange si posibila crestere a dorintei dupa nicotina.

Cafeina poate produce multe efecte, printre care:
Creste nivelul zaharului din sange (ceea ce da senzatia unei cresteri a disponibilului de energie)
Creste nivelul grasimilor sangvine
Creste tensiunea arteriala
Stimuleaza sistemul nervos central (organismul nu mai resimte nevoia de odihna)
Batai cardiace neregulate
Creste pierderea urinara de calciu si magneziu (ceea care poate avea un impact negativ pe termen lung asupra sanatatii osoase)
Creste secretia acida a stomacului (agraveaza ulcerul gastric)
Tremur, iritabilitate, nervozitate
Insomnie si dereglarea orarului somnului
Anxietate si depresie
Accentueaza simptomele sindromului premenstrual (SPM)
Ce efect are cafeina asupra fatului?
Întrucat cafeina traverseaza placenta si este metabolizata de fat foarte încet, acesta risca sa fie expus unor cantitati semnificative de cafeina daca mama consuma bauturi care contin acest drog. In studiile pe animale, dozele mari de cafeina provoaca malformatii congenitale osoase, întarzierea cresterii fetale, greutate redusa la nastere si cresterea numarului de pui nascuti morti, în timp ce dozele mai mici, echivalentul a doua cesti de cafea/zi, pot provoca încetinirea cresterii osoase. La cobaii expusi unor doze modeste de cafeina s-a observat aparitia unor modificari neuro-comportamentale care au persistat si în timpul vietii de adult. Cafeina consumata de masculi înainte de împerechere poate, de asemenea, produce întarzieri semnificative a cresterii fetale.

Unele studii populationale au aratat ca ingestia unor cantitati mari de cafeina de catre femeile însarcinate se asociaza cu o incidenta mai mare decat normala de prematuritate, greutate scazuta la nastere si circumferinta craniana redusa. Pe baza datelor existente,

Organizatia Food and Drug Administration din SUA sfatuieste femeile însarcinate sa evite consumul de cafeina sub orice forma în timpul sarcinii.
Contribuie cafeina la îmbolnavire?
S-a demonstrat ca datorita consumului de cafeina creste riscul aparitiei anumitor boli, printre care se numara si bolile cardio-vasculare si cancerul.
Boli cardio-vasculare
Administrarea unei doze de 1-3 cesti de cafea determina o crestere substantiala a tensiunii arteriale la persoanele care nu folosesc cafea, în timp ce la consumatorii cronici efectul este mult mai modest. Majoritatea medicilor recomanda reducerea sau oprirea consumului de cafea în caz de palpitatii sau batai cardiace neregulate, întrucat cafeina poate declansa crize de aritmii cardiace. In afara de aceasta, un numar de studii stiintifice a aratat ca consumul de cafea se asociaza cu prezenta unor niveluri crescute de colesterol si trigliceride în sange. Un studiu recent a aratat ca pana si folosirea cafelei decafeinizate (peste 4 cesti/zi) creste riscul de boala cardiaca.

Studiul de sanatate al adventistilor a gasit ca folosirea cafelei se asocia cu o crestere a riscului de boala cardiaca de 50% la barbati si de 10-20% la femei.
Cancer
Desi studiile pe animale arata ca de una singura cafeina nu produce cancer, cafenia sau cafeaua par sa creasca frecventa cu care alti factori carcinogeni induc tumori. Exista cateva studii care au evidentiat o legatura între consumul de cafea si cancerele umane. Adventistii care folosesc cafea au un risc mai mare de cancer de colon si de vezica urinara. Consumul de cafea a fost implicat si în cancerele renal, ovarian si de intestin gros, în timp ce consumul de ceai a fost asociat cu cresterea riscului de cancer de rect, dar nu si de colon.

Cafeina si alte metilxantine (teofilina din ceai si teobromina din ciocolata) au fost identificate ca posibili factori de risc si pentru cancerul mamar. Exista dovezi si ca metilxantinele cresc riscul de boala fibrochistica mamara, o boala benigna care poate creste riscul de cancer mamar. Unii cercetatori sunt de parere ca simptomele acestei boli se amelioreaza daca metilxantinele sunt eliminate din dieta.
Tulburari gastro-intestinale
Cafeaua si ceaiul reduc semnificativ absorbtia fierului – cu 40 si respectiv 60%. Cafeina are un efect negativ asupra balantei calciului, reducand absorbtia calciului si crescand pierderea de calciu prin urina. De asemenea, cafeaua scade presiunea sfincterului esofagian inferior, contribuind astfel la aparitia pirozisului (arsuri retrosternale).
Ce este cafeinismul?
La animale, dozele foarte mari de cafeina determina agresivitate si comportament psihotic. La om, consumul a 650-1000 mg/zi determina aparitia cafeinismului, sindrom practic identic cu nevroza anxioasa. Persoanele sensibile la cafeina manifesta anxietate si depresie severa dupa consumul unei doze de numai 300 mg de cafeina. Pediatrii sunt îngrijorati de faptul ca atat de multi copii consuma cafeina, care poate determina comportament hiperactiv.
Da cafeina dependenta?
Multi din cei care folosesc cu regularitate cafeina sunt surprinsi sa constate cat de greu le vine sa renunte la ea. Dependenta, evidentiata de simptomele sindromului de întarcare, se poate instala dupa numai 6-15 zile de expunere la 600 mg sau mai mult de cafeina zilnic.

Persoanele care au devenit dependente de cafeina se pot astepta ca simptomele de întarcare sa apara la 12-24 ore dupa ultima doza de cafeina. Acestea difera de la un individ la altul, dar de obicei sunt reprezentate de dureri de cap, oboseala, apatie si (posibil) anxietate. De obicei aceste simptome ating apogeul la 36 ore si dispar la sfarsitul primei saptamani. Metodele de detoxificare pot varia de la renuntarea brusca la scaderea treptata a consumului si folosirea analgezicelor pentru a usura simptomele. Cafeina este un drog care da dependenta si folosirea lui regulata poate avea efecte necunoscute pe termen lung. Folosirea unei substante chimice pentru a te simti bine este un comportament de risc, care poate deschide poarte pentru folosirea altor droguri. Întrucat cafeaua si ceaiul contin numerosi compusi chimici în afara de cafeina, care pot produce efecte fiziologice sau psihologice, este recomandabila evitarea chiar si a bauturilor decafeinizate.
Recomandari
Alegeti cafea surogat din cereale sau ceaiuri din plante medicinale în loc de cafea, ceai, cola sau alte bauturi care contin cafeina.
Produsele care contin cafeina vor fi folosite numai la sfatul expres al medicului.
Femeile însarcinate si care alapteaza, precum si copiii vor evita orice produs care contine cafeina.
Daca doriti totusi sa consumati ciocolata si cacao, folositi-le rar si în cantitati foarte mici. Granulele din roscove (ceratonia) sunt un înlocuitor bun al ciocolatei.
Formati-va obiceiul de a bea apa curata, sucuri de fructe si legume. Daca simtiti nevoia de a bea ceva cald învatati sa folositi ceaiuri din plante medicinale sau bauturi pe baza de cereale în loc de ceai sau cafea decafeinizate.

Paradoxul francez

De mai bine de un deceniu, lumea se întreabă cum se face că francezii mănâncă ce vor şi totuşi suferă mai putin din cauza bolior de inimă.



Efectele alcoolului asupra sanatatii



Se ştie de mai mult timp că ingestia unor cantităti mari de grăsimi saturate, de origine animală, se asociază cu creşterea incidentei bolilor de inimă. Această corelatie se remarcă peste tot în lume, cu exceptia anumitor regiuni din Franta. Astfel, francezii din regiunea Toulouse, de exemplu, mănâncă după plăcere unt, smântână, produse de patiserie, brânzeturi grase, carne şi alte alimente bogate în grăsimi saturate, fără ca aceasta să conducă la o creştere riscului de boli de inimă şi obezitate comparabilă cu cea evidentiată în rândul americanilor sau al altor populatii occidentale. Francezii consumă de trei ori mai multe grăsimi saturate decât americanii, însă au doar o treime din mortalitatea prin boli cardiace a acestora.

Această discrepantă a fost numită "paradoxul francez".

Cercetătorii au căutat imediat explicatii. Aici este bine să vă opriti putin din lectură şi să vă puneti în pielea acestor cercetători. Unde ati fi căutat explicatia? De unde ati fi început investigatia? Ce strategie de explicare a paradoxului ati fi ales? Vă las câteva clipe să vă răspuneti, apoi puteti continua.

Cei mai multi cercetători au ales o strategie de lămurire a paradoxului care ar putea fi rezumată astfel: există ceva în stilul de viată al francezilor care îi protejează de efectele devastatoare ale grăsimilor animale şi colesterolului, iar noi am aflat că acel cevaeste...
...vinul roşu. Cel putin aceasta a fost, initial, părerea cercetătorului francez Serge Renaud, care dealtfel şi-a cucerit o faimă mondială explicând paradoxul francez prin obiceiul compatriotilor săi de a folosi cu regularitate vinul roşu. ªi, într-adevăr, vinul roşu s-a dovedit a fi capabil să crească nivelurile HDL-colesterolului (aşa-numitul colesterol bun). Ulterior s-a constatat că şi alte băuturi alcoolice cresc HDL-colesterolul, dar este vorba doar de o fractiune a acestuia, care nu este protectoare. Aşa că efectul protector al vinului roşu pare a fi datorat mai degrabă unor compuşi fitochimici prezenti în strugurii roşii (vezi mai jos). Secretul deci este în struguri, nu în alcool! Cu toate acestea, de atunci încoace, unii recomandă consumul moderat de alcool pentru reducerea riscului de boli de inimă. Multi alti specialişti au retineri serioase fată de această recomandare, şi pe bună dreptate. Folosirea alcoolului s-a dovedit a creşte riscul de cancer, hipertensiune arterială, malformatii congenitale grave şi osteoporoză. De asemenea, consumul de alcool stă la baza a numeroase decese prin accidente rutiere şi reprezintă unul din cei mai perturbatori factori ai vietii familiale. De fapt, explicatiile cele mai credibile ale paradoxului francez, aşa cum vom vedea mai departe, au lăsat la o parte alcoolul.
...uleiul de măsline. Populatiile din bazinul Mării Mediterane, inclusiv locuitorii din sudul Frantei, folosesc cu regularitate ulei de măsline. Acesta, gratie continutului bogat în grăsimi mono-nesaturate, are un efect protector împotriva bolilor de inimă, ceea ce ar explica mortalitate mai mică a francezilor datorită acestor maladii. De ce însă paradoxul eixstă doar la francezi?
...antioxidantii. Pornind de la observatia legată de vinul roşu, unii cercetători au tras concluzia că nu alcoolul este cel care protejează, ci alte substante din vinul roşu, în special anumiti fenoli cu efecte antioxidante foarte puternice. Vinul roşu contine cantităti mari de compuşi fenolici (epicatehină, quercetină etc.). Aceste substante au un puternic efect inhibitor asupra oxidării LDL-colesterolului (colesterolul „rău") – mult mai puternic decât cel al vitaminei E. De asemenea, flavonoizii fenolici din vinul roşu inhibă şi formarea cheagurilor de sânge, iar antocianinele, prezente în vinul roşu şi strugurii roşii, au şi ele un efect protector fată de bolile de inimă, gratie capacitătii lor de a inhiba sinteza de colesterol.

...timpul. Mai precis, unii specialişti consideră că francezii nu au fost suficient de mult timp expuşi la factorii moderni de risc pentru bolile de inimă, pentru a se observa o creştere a incidentei lor comparabilă cu cea din alte tări occidentale. Este o ipoteză discutabilă, dar care ascunde în ea un grăunte de adevăr.
...când şi cum, nu ce mănâncă francezii. Cel putin aşa par să indice ultimele studii în această privintă. Astfel, Curtis Ellison de la Universitatea din Boston, SUA, este de părere că explicatia paradoxului se găseşte în faptul că francezii servesc masa cea mai mare la prânz, consumând 60% din caloriile zilei înainte de ora 14:00. Americanii, în schimb, tind să consume masa cea mai bogată seara, după care privesc la televizor sau îşi ocupă timpul cu alte activităti sedentare. Consecinta – americanii metabolizează grăsimea mai putin eficient, iar plachetele lor sangvine vor tinde să se agrege şi să formeze cheaguri de sânge, ceea ce creşte riscul de boli de inimă. Alti cercetători au mai observat că francezii fac din servirea mesei un eveniment important, plăcut, social, peste care sar rareori, şi nu prea consumă nimic între mese, spre deosebire de alte popoare, la care „cultura" fast-food a devenit o prezentă ubicuitară...
În loc de concluzie
Probabil că, după citirea celor de mai sus, v-ati dat seama că munca de cercetător nu este chiar aşa de uşorară. Aşa este. Cercetătorii mai greşesc şi ei, uneori, plecând de la presupuneri greşite, sau trăgând concluzii eronate. De aceea, în final, consider oportune câteva sugestii:
Nu vă grăbiti să luati de bune concluziile tuturor studiilor despre care cititi sau auziti, în special atunci când ele contrazic descoperiri anterioare acceptate de comunitatea ştiintifică. Aşteptati ca ele să fie validate, infirmate sau corectate de studii ulterioare.
Încercati să aflati cine a sponsorizat studiul respectiv. Tot ce face omul, inlcusiv studiile ştiintifice, poartă amprenta omului, şi cred că multi ar ridica din sprâncene dacă ar şti cât a investit industria vinului în studiile care arată efectele benefice ale acestuia...
Cereti părerea unui specialist în sănătate, cu vederi echilibrate şi obiective.
Nu cădeti în capcana de a căuta „secretul" – acel unic lucru care explică paradoxul. Fiinta omenească este foarte complexă, iar bolile de inimă sunt cauzate de o multitudine de factori. Deşi mintea noastră este atrasă de idea panaceului, aşa ceva nu există. Explicatia completă a paradoxului este că efectul dietei bogată în grăsimi a francezilor este compensat de consumul crescut de fructe, legume şi băuturi bogate în compuşi fitochimici protectori.
În fine, din studiile efectuate în legătură cu paraxodul francez reiese că nu este necesar să consumăm vin pentru a ne bucura de protectia împotriva bolilor de inimă. Strugurii şi mustul nefermentat contin toti flavonoizii, compuşii fenolici şi antioxidantii care se găsesc în vin, mai putin in alcool. De fapt, multe alte fructe şi legume contin toti aceşti compuşi fitochimici (şi altii – de ex. carotenoizi etc.).

Calculator al ovulatiei si perioadei fertile din ciclu

Ovulatia este finalitatea oricarui ciclu menstrual. Unele femei stiu cand se produce ovulatia gratie anumitor modificari ale organismului sau unor senzatii pe care le resimt cu aceasta ocazie. Dar pentru cele mai multe lucrurile nu sunt deloc evidente.



Estimarea datei ovulatiei



Calculatorul ovulatiei va ajuta sa determinati cu precizie maxima posibila momentul ovulatiei, precum si perioada cea mai fertila a ciclului. Remarcati ca am folosit termentul "precizie maxima posibila", ceea ce este diferit de o garantie 100%. Intotdeauna exista o mica margine de eroare, dat fiind faptul ca ciclul menstrual, desi regulat la majoritatea femeilor, este totusi un fenomen complex care are variatii mai mult sau mai putin semnificative de la o luna la alta.

Acest calculator al ovulatiei si fertilitatii pleaca de la premisa ca ciclul dvs are o lungime minima de 21 de zile si maxima de 35 de zile. De fapt, majoritatea ciclurilor care nu se incadreaza in acest interval (21-35 zile) de lungime sunt anovulatorii.

Daca folositi acest calculator al ovulatiei pentru a ramane insarcinata si nu reusiti dupa 6-12 luni, va recomand sa va adresati medicului de familie sau ginecolog. Este posibil sa suferiti de infertilitate. Astazi exista tratamente care permit obtinerea unei sarcini in cel putin doua treimi din cuplurile infertile.
Folositi formularul de mai jos pentru a estima momentul ovulatiei si perioada fertila din ciclu.
Pentru a obtine un rezultat cât mai precis, selectati ziua si luna corespunzatoare primei zile a ultimelor trei cicluri. Daca nu va amintiti aceste trei date, selectati doar prima zi a ultimului ciclu menstrual.

Este important sa retineti ca aceasta este doar o estimare - exista o sumedenie de factori care pot influenta ciclul menstrual, nivelurile hormonale, etc. Ca exemplu, viabilitatea ovulului dupa momentul ovulatiei este, in medie, de circa 12 ore. Prin contrast, viabilitatea spermatozoizilor este, in medie, 3-5 zile. Pornind de la aceste date, este posibil ca sarcina sa nu se produca desi actul sexual a avut loc in timpul perioadei fertile dar dincolo de cele 12 ore de viabilitate a ovulului. Invers, o femeie poate ramane insarcinata in unele situatii chiar daca actul sexual s-a produs inainte de inceperea perioadei fertile, in cazul in care spermatozoizii raman viabili pana in momentul ovulatiei.

Dincolo de aceste variatii, insa, acest calculator este una din metodele cele mai precise de estimare a perioadei fertile fara folosirea testelor de depistare a ovulatiei sau alte metode mai avansate.

Autoexaminarea sânilor pentru depistarea precoce a cancerului mamar

Instructiuni pentru auto-examinarea sânilor (AES)
Prin examinarea regulata a sânilor femeia poate observa mult mai usor orice modificari care apar. Perioada cea mai buna pentru AES este dupa o saptamâna de la terminarea ciclului, întrucât atunci sânii nu sunt sensibili sau infiltrati. Daca aveti ciclu neregulat este bine sa efectuati AES în aceeasi zi a fiecarei luni. Si femeile însarcinate, care alapteaza sau care au implanturi mamare trebuie sa efectueze AES.
Tehnica auto-examinarea sânilor

Culcati-va pe spate. Asezati o perna sub umarul drept si plasati bratul drept sub cap.


Folosind pulpele celor trei degete mijlocii de la mâna stânga palpati sânul drept, încercând sa depistati prezenta unor eventuali noduli.
Palpati cu blândete, dar suficient de ferm pentru a va obisnui cu senzatia normala a sânilor dvs. Prezenta unei benzi mai ferme de-a lungul curburii inferioare a fiecarui sân este normala. Daca nu sunteti sigura cât de ferm trebuie sa apasati, consultati-va cu medicul.
Palpati sânii de jur împrejur, dupa un model circular, în sus si în jos sau dupa dispunerea spitelor de roata. Obisnuiti-va sa aplicati de fiecare data aceeasi metoda si sa verificati toata suprafata sânilor. De asemenea, retineti de la o luna la alta constatarile facute.
Repetati examenul descris si pentru sânul stâng, folosind degetele mâinii drepte. (Mutati perna sub umarul stâng).




Repetati examinarea ambilor sâni stând în picioare, tinând bratul de partea sânului examinat în spatele capului. Examinarea în picioare face mai usoara depistarea modificarilor din regiunile superioare si exterioare ale sânilor (axile). Aici îsi au sediul cca. jumatate din cancerele mamare.
Este foarte probabil sa preferati efectuarea examinarii stând în picioare a sânilor în timpul dusului. Unele modificari ale glandei mamare pot fi depistate mai usor când pielea este umeda si alunecoasa datorita sapunului.
Pentru mai multa siguranta, puteti verifica prezenta unor eventuali noduli, denivelari ale pielii, modificari ale areolei, rosetei, umflaturilor, stând în fata oglinzii imediat ce ati terminat AES, în fiecare luna. Pentru ca modificarile sa fie mai usor sesizabile, contractati muschii pieptului.






Daca depistati vreo modificare, solicitati imediat sfatul medicului.
Semnale de alarma pe care sa le urmariti în cursul AES:
Aspect roz sau rosu, persistent, al sânului
Noduli, formatiuni palpabile sau vizibile.
Modificari ale areolei mamare: secretii, descuamari, modificari de pozitie, etc.
Modificari ale pielii: denivelari, aspect de coaja de portocala, roseata, umflaturi, ulceratii, etc.
Important: ORICARE dintre modificarile de mai sus ale sânilor necesita consult medical imediat.

Preeclampsia si eclampsia

Poate fi preeclampsia prevenita?
Preeclampsia este de altfel una din cauzele naşterii premature, cauzând anual între 50.000 şi 75.000 de decese în rândul gravidelor din lumea întreagă.1

Măsurile preventive au două aspecte. Mai întâi, gravida trebuie să respecte calendarul examenelor şi controalelor medicale din cursul sarcinii. De asemenea, este important ca ea să cunoască simptomele de alarmă şi să se adreseze medicului de îndată ce acestea apar. Cuonaşterea simptomelor şi a factorilor de risc poate fi deci extrem de utilă. Iată o listă cu cei mai importanţi factori de risc cunoscuţi:
Ereditatea. Preeclampsia este mai frecventă la femeile ale căror mame au suferit de aceeaşi problemă. Astăzi se ştie că predispoziţia pentru preeclampsie poate fi transmisă şi de taţi la fiicele lor.
Tensiunea arterială foarte mult sau chiar moderat crescută înainte de împlinirea a 20 de săptămâni de sarcină creşte riscul. Un studiu asupra unui grup de 13.000 de femei a evidenţiată că cele care aveau o tensiune sistolică de 130 sau mai mult în prima jumătate a sarcini erau de aproape 4 ori mai expuse să sufere de preeclampsie decât cele a căror tensiune sistolică era sub 110.
Prima sarcină. Riscul este mai mare la prima sarcină.
Obezitatea creşte riscul de hipertensiune arterială şi se crede că măreşte şi riscul de preeclampsie, deşi încă mai persistă unele neclarităţi cu privire la acest factor de risc.
Prezenţa diabetului şi rezistenţa celulară la insulină creşte riscul de preeclampsie.
Sarcinile multiple (gemeni, etc.) cresc riscul.
Homocisteina. Nivelurile sangvine crescute de homocisteină cresc riscul.
Dieta inadecvată, inclusiv carenţele de calciu, zinc, vitaminele C şi E, precum şi de acizi graşi esenţiali cresc riscul.
A doua linie de apărare este prevenţia primară. Pentru ca sarcina să fie normală, toate cele de mai jos sunt importante, cu atât mai mult cu cât aveţi unul sau mai mulţi din factorii de risc de mai sus.
Importanţa îngrijirii prenatale de calitate nu poate fi subliniată îndeajuns. Aceasta trebuie să înceapă chiar înainte de concepţie, mai ales dacă femeia în cauză suferă deja de hipertensiune arterială, diabet sau alte boli cunoscute.
Faceţi tot posibilul pentru a reveni la greutatea normală înainte de sarcină.
Adoptaţi un stil de viaţă care ajută la coborârea valorilor tensiunii arteriale: efectuaţi zilnic cel puţin 30 minute de activitate fizică moderată, folosiţi cu moderaţie sarea (nu depăşiţi 2.000 mg sodiu/zi, adică mai mult de o linguriţă de sare), consumaţi cât mai multe fructe şi legume (5-9 porţii/zi) şi folosiţi numai lapte şi produse lactate degresate sau parţial degresate.
Alte obiceiuri alimentare sănătoase includ: folosirea cerealelor şi pâinii integrale (bogate în oligoelemente şi acizi graşi esenţiali), a grăsimilor sănătoase (uleiuri vegetale nehidrogenate, nuci, seminţe şi unturi de nuci). De asemenea, este important să consumaţi multe alimente bogate în vitamina C (citrice, fructe de pădure, pepeni, cartofi etc.).
Studii recente2 au explorat posibilitatea existenţei unui mecanism molecular care ar sta la baza preeclampsiei. Astfel, se pare că este vorba de o scădere a disponibilului de oxid nitric (NO), o substanţă din sânge care ajută arterele să se relaxeze, permiţând creştrea fluxului sangvin arterial şi reducerea tensiunii arteriale. Studiile arată că femeile care suferă de preeclampsie au niveluri mai mari dintr-o formă de oxid nitric care este legată de albumină, o proteină din sânge, stare în care se pare că nu poate fi eliberat corespunzător pentru a relaxa arterele.

Vitamina C este esenţială pentru eliberarea oxidului nitric şi funcţionarea lui adecvată. Cercetătorii speculează că deficitul de vitamina C (asociat frecvent cu preeclampsie) poate fi un factor contributor. Nivelurile reduse de vitamina C pot duce la scăderea disponibilului de oxid nitric din sistemul circulator, cauzând astfel vasocontricţia şi vasospasmul asociate cu simptomele tipice ale preeclampsiei şi edemului. Precursorul din care se formează oxidul nitric este arginina, un aminoacid prezent în cantităţi importante în nuci. Consumul de nuci s-a dovedit a fi capabil să reducă riscul de infarct miocardic, dar ar putea fi util şi pentru îmbunătăţirea circulaţiei generale şi pentru facilitarea relaxării arterelor.

Cum sa scazi nivelul colesterolului sangvin

Dogma nr. 1: Colesterolul se gaseste numai in alimente de origine animala
Nu exista nici o urma de colesterol in alimentele de origine vegetala. Daca retii acest adevar, devine mult mai usor sa sortezi ce poti si ce nu poti manca pentru a-ti scadea colesterolul sangvin.

Acesta este unul din motivele pentru care eu am devenit vegetarian in urma cu aproape 20 de ani. De atunci valorile colsterlului meu sangvin au fost intotdeauna normale.
Dogma nr. 2: Colesterolul sangvin are doua surse
Daca prima dogma pleaca de la premisa ca cine mananca alimente bogate in colesterol va avea colesterol sangvin crescut, a doua dogma recunoaste realitatea ca ficatul fabrica tot timpul colesterol, independent de colesterolul absorbit din alimente. De aceea se spune ca exista doua surse de colesterol: colesterolul exogen, din dieta, si cel endogen, sintetizat de ficat.

La o analiza superficiala, faptul ca ficatul sintetizeaza colesterol practic tot timpul poate parea ca ne pune in situatia unei lupte de la inceput pierduta: degeaba ma straduiesc sa mananc alimente sarace in colesterol, pentru ca ficatul compenseaza oricum.

E important sa intelegem insa un aspect neglijat (adesea intentionat) de cei ce subliniaza rolul ficatului in sinteza de colesterol - si anume faptul ca ficatul are nevoie de o materie prima din care sa fabrice acest colesterol. Aceasta materie prima sunt GRASIMILE SATURATE. Mai mult, cu cat ficatul are la indemana mai multe grasimi saturate, cu atat fabrica mai mult colesterol pe care il trimite apoi in restul organismului prin sange sub forma particulelor de LDL-colesterol. LDL-colesterolul este tipul de colesterol daunator vaselor si duce la ateroscleroza.

Acum, daca ai citit cu atentie cele de mai sus, intrebarea fireasca este:
De unde provin grasimile saturate?
Excelenta intrebare! Grasimile saturate provin din dieta. Si aici se aplica, desi nu in masura absoluta, regula de la dogma nr. 1 de mai sus: grasimile saturate se gasesc predominant in alimente de origine animala: carne, galbenus de ou, produse lactate grase gen unt, branza grasa, etc.

Implicatia fireasca a acestui fapt este ca daca evitam alimentele de origine animala, scadem colesterolul prin doua mecanisme - intai prin reducerea consumului de colesterol ca atare, si in al doilea rand, prin reducerea ingestiei de grasimi saturate, care sunt folosite de ficat pentru sinteza de colesterol endogen.

Aici se cuvine sa fac o precizare. Exista persoane care sufera de boli ereditare care altereaza modul in care ficatul sintetizeaza colesterolul. Aceste situatii sunt din fericire rare, dar cei afectati au niveluri crescute de colesterol si/sau grasimi sangvine pentru care trebuie sa foloseasca medicamente, intrucat doar dieta nu reuseste sa le normalizeze. Alimente bogate in colesterolAliment Cantitatea Colesterol
Ou fiert........................................1 225 mg
Branza grasa................................30 g 27 mg
Cascaval .......................................30 g 19 mg
Unt ................................................100 g 250 mg
Carne de miel ...............................100 g 70 mg
Friptura de vaca ..........................100 g 70 mg
Carne de pasare ...........................100 g 60 mg
Rinichi de vita...............................100 g 375 mg
Ficat de vita ..................................100 g 300 mg
Inghetata .......................................100 g 45 mg
Tort.................................................100 g 260 mg
Alimente care nu contin colesterolAliment Colesterol
Toate verdeturile si legumele .......0 mg 
Toate fructele ..................................0 mg 
Toate cerealele ................................0 mg 
Toate leguminoasele .......................0 mg 
Toate nucile si semintele ................0 mg 
Toate uleiurile vegetale -----------0 mg 


Dogma nr. 3: E foarte usor sa consumi prea mult colesterol/grasimi saturate
Daca ai colesterolul crescut si ai mers la medic, e foarte probabil ca ai primit sfaturi mai mult sau mai putin detaliate cu privire la cum sa-ti schimbi dieta: redu carnea rosie, evita grasimile animale, etc. Si chiar ai incercat sa urmezi recomandarile date, doar ca sa fii dezamagit la urmatoarea verificare a colesterolului care a aratat cu lucrurile nu s-au schimbat prea mult. Scenariul acesta este asa de comun, incat mult medici nici nu se mai obosesc sa dea instructiuni dietetice pacientilor care au colesterolul crescut, ci pur si simplu ii pun pe medicamente. A propos, daca medicul tau este din aceasta categorie, te sfatuiesc sa-ti cauti altul, mai ales daca esti dispus sa-ti schimbi dieta.

Trebuie sa fii constient ca daca vrei sa controlezi colesterolul sangvin prin dieta, trebuie sa fii dispus sa faci schimbari majore. Practic trebuie sa devii vegetarian. Organismul uman nu a fost conceput sa consume alimente bogate in colesterol cum este carnea, indiferent de ce se straduiesc sa spuna suporterii evolutionismului sau alti asa-zis specialisti.

Da-mi voie sa-ti dau un exemplu. Specialistii in cardiologie din SUA au stabilit ca, pentru a fi protejati de efectele nefaste ale colesterolului, putem consuma maximum 300 mg colesterol pe zi daca suntem sanatosi, si maximum 200 mg/zi daca avem deja boli de inima, accident vascular cerebral, diabet sau alte boli similare. Arunca inca o privire la tabelul de mai sus cu continutul de colesterol al alimentelor. Un galbenus de ou contine deja 225 mg colesterol. Cu alte cuvinte, daca ai consumat deja un ou la micul dejun, trebuie practic sa ramai vegetarian pentru restul zilei daca vrei sa respecti recomandarile de mai sus. Multi isi inchipuie ca daca reduc consumul de carne, daca evita carnea rosie, etc., vor reusi sa rezolve problema. Nimic mai fals!

Iti sugerez sa faci testul nostru de evaluare a alimentatiei daca nu ai facut-o deja, pentru a vedea cat de sanatoasa este dieta ta.
Dogma nr. 4: Colesterolul crescut scade repede cu dieta adecvata
Pentru cei care se intreaba cat trebuie sa astepte pana colesterolul scade dupa ce si-au schimbat dieta, vestea buna este ca nu dureaza decat 1-2 saptamani pana ce rezultatele se vad. Majoritatea medicilor asteapta insa cel putin o luna inainte sa repete testul pentru ca shimbarea dietei este un proces treptat pentru cei mai multi oameni. De asemenea, ca medici dorim sa vedem daca o schimbare poate fi mentinuta mai mult decat doar cateva zile sau chiar saptamani. Ce rost are sa faci o schimbare in dieta temporara, de cateva zile, dupa care revii la dieta dinainte? Idea este sa faci schimbari permanente, cu care sa poti trai pe termen lung.
Dogma nr. 5: Dieta vegetariana are efecte comparabile cu medicamentele de scadere a colesterolului
Multi se intreaba daca merita efortul sa devina vegetarieni ca sa-si reduca colesterolul. Este suficienta o dieta vegetariana?

Raspunsul scurt este da, pentru marea majoritate a pacientilor. Un studiu recent condus de prof David Jenkins de la universitatea din Toronto, Canada, intitulat Effects of a Dietary Portfolio of Cholesterol-Lowering Foods vs Lovastatin on Serum Lipids and C-Reactive Protein ca o dieta vegetariana poate reduce colesterolul LDL cu cca 30%, valoare similara cu efectul majoritatii medicamentelor de scadere a colesterolului.

Cum se pune diagnosticul de infertilitate?

Lipsa sarcinii dupa un an de relatii sexuale fara folosirea mijloacelor anticonceptionale defineste infertilitatea.

Este de precizat ca pentru femeile peste 35 de ani, intervalul se reduce la 6 luni din cauza scaderii naturale a fertilitatii dupa aceasta varsta si, de asemenea, pentru a conserva timp pretios.

Sfatul cel mai important pe care il pot oferi legat de aceasta definitie este: NU ASTEPTATI. Din nefericire idea de a astepta pana "poate in cele din urma se intampla" este destul de populara. Statistic vorbind, daca sarcina nu apare dupa un an de relatii neprotejate, sansele sa ramaneti insarcinata dupa un an, fara tratament, sunt minime. Istoriile mai mult sau mai putin miraculoase pe care le auziti de la prieteni sau le cititi pe Internet nu sunt imposibile, dar trebuie sa intelegeti ca sunt foarte improbabile. Acest sfat este cu atat mai important pentru femeile care au 35 sau mai multi ani: timpul nu este de partea voastra, si asteptarea e strategia cea mai neproductiva.
Care sunt cauzele infertilitatii?
In general, se vorbeste de trei categorii mari de infertilitate, in functie de cauza primara, care poate fi feminina, masculina sau mixta.
Infertilitatea feminina raspunde de circa 40-50% din cauzele de infertilitate, si poate fi cauzata de una sau mai multe din problemele de mai jos:
boli sau anomalii ale trompelor uterine. De obicei aceasta forma de infertilitate este cauzata de afectiuni inflamatorii ale trompelor uterine care duc la formarea de abcese, cicatrici si aderente care distorsioneaza arhitectura trompelor uterine si astfel stanjenesc sau blocheaza complet tranzitul ovulului sau zigotului catre cavitatea uterina. Boala inflamatorie pelvina este exemplul clasic. O alta subcategorie este situatia in care tromplele uterine au fost ligaturate sau chiar distruse la o nastere anterioara, la cererea femeii care la data respectiva nu mai dorea copii, dar care ulterior se razgandeste. Uneori trompele pot fi restaurate, alteori nu.
tulburari ale ovulatiei. Aici se incadreaza o sumedenie de afectiuni hormonale, boala polichistica ovariana si alte boli care au ca element comun lipsa completa sau dereglarea ovulatiei. Si aici exista o subgrupa aparte a asa-numitului ovul de calitate inferioara, care afecteaza, in general, femeile in varsta de peste 35 de ani. Femeile se nasc cu toti ovulii pe care ii vor produce deja prezenti in ovare intr-o forma imatura, si dupa 35 de ani, calitatea acestora incepe sa scada, in special in cazul femeilor fumatoare sau care nu se ingrijesc de sanatatea lor asa cum ar trebui.
afectiuni uterine. Exista si aici mai multe afectiuni care pot face uterul neprimitor pentru implantarea zigotului - de exemplu endometrioza, fibroamele uterine, polipii uterini, etc.
alte boli. Aici se incadreaza boli ale altor organe decat cele de reporducere, care afecteaza ovulatia sau capacitatea de a concepe si de a duce la bun sfarsit o sarcina. Bolile tiroidiene, anumite boli cardiace, renale, autoimune, excesul de hormon prolactina, adeziuni pelvine dupa anexite sau operatii pe abdomen/pelvis, etc.
Infertilitatea masculina este cauza principala a cca 20% din cazurile de infertilitate. Infertilitatea barbatului are de-a face, in primul rand, cu cantitatea si calitatea spermatozoizilor pe care barbatul ii produce.
In general, sperma trebuie sa contina cel putin 20 milioane de spermatozoizi per ejaculat, si cel putin 50% din acestia trebuie sa aiba motilitate normala, pentru ca sarcina sa aiba sanse sa se produca. Sub 10 milioane de spermatozoizi e o cauza sigura de infertilitate, dar pentru rezultate optime, 40 de milioane si mai mult este de dorit.
Varicocelul este o cauza frecventa si se refera la formarea de vene varicoase in scrot. Se crede ca aceste varice stanjenesc mecanismul de racire al testiculelor, ceea ce duce la scaderea numarului si mobilitatii spermatozoizilor.
stresul emotional prelungit (aici se include si stresul asociat infertilitatii).
fumatul si consumul de alcool sau alte droguri.
deficienta de zinc, seleniu, acid folic, vitamina C pot fi factori contributori la ambele sexe
alte cauze mai rare sunt deficitul de hormon testosteron, anumite malformatii congenitale (de exemplu insuficienta coborare a testiculelor din cavitatea abdominala in scrot), boli cronice ca diabetul, obezitatea, expunerea frecventa a testiculelor la temperaturi crescute (bai fierbinti, saune), etc.
Infertilitatea mixta este cauza a 30-40% din cazurile de infertilitate si este rezultatul unor probleme care afecteaza ambii parteneri. Un exemplu comun este o motilitate scazuta a spermatozoizilor la barbat si o anomalie a trompelor uterine la femeie.
Indiferent de forma de infertilitate care este diagnosticata in final, este foarte important de retinut ca infertilitatea trebuie tratata ca o boala a cuplului. Din nefericire de prea multe ori doar femeia este testata si se pierd importante resurse financiare si timp pretios pentru ca in final sa se constate ca, de fapt, era vorba de o problema a barbatului...

Suferim de infertilitate. Ce teste trebuie sa facem ca sa aflam cauza?
Asa cum am subliniat mai sus, ambii parteneri trebuie investigati. Situatiile difera, dar ca idee generala, testele se fac in urmatoarea succesiune:
Teste de evaluare a infertilitatii la femei:
examen medical general pentru evaluarea starii de sanatate generala si a existentei altor boli care pot afecta fertilitatea.
analize de identificare a ovulatiei - in general acestea sunt masuratori ale anumitor hormoni in sange sau urina. Exista si kituri pentru identificarea ovulatiei care se pot folosi acasa.
histerosalpingografia pentru evaluarea uterilui si a trompelor uterine. Acest test este de obicei efectuat cu ecograful, dupa itroducerea unei solutii saline in cavitatea uterina si trompe.
analize de sange pentru evaluarea hormonilor feminini implicati on reglarea ciclului menstrual si a ovulatiei. Acestea includ, de obicei, nivelul FSH-ului din primele 3 zile ale ciclului pentru estimarea rezervei ovariene, progesteronul in ziua 21-a a ciclului, estradiolul, TSH pentru evaluarea functiei tiroidiene. In unele cazuri medicul poate verifica si alti hormoni.
ecografie transvaginala simpla pentru evaluarea uterului (de exemplu in cazul in care se suspecteaza fibroame uterine, polipi uterine, etc.). laparoscopie pentru probleme ca endometrioza, adeziuni post-operatorii sau dupa anexite.
Teste de evaluare a infertilitatii la barbati:
examen medical general pentru evaluarea starii de sanatate generala si a existentei altor boli care pot afecta fertilitatea.
spermograma pentru evaluarea cantitatii, calitatii si motilitatii spermatozoizilor.
uneori se fac ecografii testiculare/scrotale pentru diagnosticarea unor afectiuni ale testiculelor.
Este important sa retineti ca, desi multe sau chiar toate aceste teste pot fi comandate de medici de diferite specialitati (ginecologi, endocrinologi, internisti sau medici de familie), sansa cea mai mare ca rezultatele sa fie puse in contextul potrivit si planul de actiune sa fie cel mai eficient este atunci can sunteti sub ingrijirea unei medic specialist in probleme de infertilitate. Mai multe despre aceasta mai tarziu.

Alergia la polen

Alergia la polen este o reacţie exagerată a organismului la anumite substanţe alergene prezente în mediul înconjurător. Aceste substanţe produc anumiţi anticorpi care declanşează un şir de reacţii în urma cărora apar manifestările alergiei la polen.

Simptomele alergiei la polen sunt asemănătoare celor unei răceli. Apar, aşadar, manifestări precum strănutul, rinoreea apoasă (scurgeri nazale), pruritul nazal, ocular şi cel faringial. Simptomele persistă, în general, pe durata sezonului de polenizare.

Cele mai periculoase, cu un potenţial ridicat alergen sunt polenurile anemofile, cele care sunt purtate de vânt. De asemenea, pot produce reacţii alergice şi polenurile entemofile, transportate de insecte.

Alergiile la polen apar începând cu vârsta de 7 – 8 ani. Rareori, aceste afecţiuni debutează după 40 de ani. Alergiile de acest tip nu pun în pericol viaţa pacientului, însă, afectează calitatea vieţii, împiedicând desfăşurarea activităţilor fizice, profesionale sau şcolare, tulburând somnul şi scăzând capacitatea de concentrare.

Diagnosticarea şi tratarea corectă a alergiilor este extrem de importantă. În cadrul Clinicii Academica, pacienţii pot beneficia de truse standardizate de testare a alergenilor de mediu cât şi a celor alimentari. Totodată, centrul dispune de laboratoare unde pot fi efectuate determinări specifice de sânge.

Parteneri