Semne si simptome cardiovasculare - Raguseala

              Raguseala poate apare in suferinte cardiovasculare, cu un caracter de voce voalata sau net ragusita sau chiar voce bitonala. Apare in compresiuni mediastinale asupra nervului recurent cum se intampla in stenoza mitrala (ca urmare a dilatarii atriului stang), mediastinita din mezaortita luetica, anevrismul crosei aortice.

Semne si simptome cardiovasculare - Febra

Orice stare febrila la un pacient cu suferinta cardiovasculara pune probleme foarte grave de diagnostic sau/si de evolutivitate.

Situatiile in care febra poate sa apara la cardiaci: 
-reumatism articular acut
-stari septicemice
-boli infectioase
-infarct pulmonar, pericardita acuta, tromboflebita, infarct miocardic
-endocardita bacteriana subacuta

Semne si simptome cardiovasculare - Hemoptizia

Hemoptizia sau expectoratia sanguinolenta apare in multe afectiuni cardiace, prin mecanisme patogenice multiple.

In fata unei hemoptizii se pun urmatoarele probleme diagnostice: 
-stenoza mitrala
-embolia pulmonara
-insuficienta ventriculara stanga (IVS) care se manifesta prin edem pulmonar acut (EPA)
-hipertensiunea arteriala sistemica
-anevrisme aortice fisurate sau rupte
-malformatii arteriovenoase

Semne si simptome cardiovasculare - Tusea

Tusea e o manifestare frecventa la cardiaci. E corelata cu staza cardiaca sau cu complicatii pulmonare in boli cardiace (ex:IMA) sau cu bronsita de staza.

Semne si simptome cardiovasculare - Palpitatiile

Reprezinta constientizarea activitatii cardiace, cu nuanta interpretativa de suferinta, anormalitate, de caracter penibil. Au la baza o modificare importanta, fiziologica sau patologica a activitatii cardiace. Nu sunt direct proportionale cu anormalitatea activitatii cardiace, pentru ca au mereu o componenta afectiva, de semnificatie de "rau".

Palpitatiile fiziologice 
Sunt palpitatiile care apar la efort fizic mare, stres psihic mare, cu stimulare simpatoadrenergica importanta. Mecanismul de producere este reprezentat de cresterea fortei si a frecventei, ceea ce e inregistrata ca o schimbare in activitatea cordului.

Palpitatiile patologice 
Sunt descrise de pacienti ca: 
-batai puternice in piept
-rostogolire a inimii
-pauza in activitatea inimii
-"fluturare"
-palpitatii inregistrate ca si contractii dureroase
Localizarea poate fi precordial sau in regiunea cervicala.

Semne si simptome cardiovasculare - Durerea

Durerea localizata in regiunea precordiala constituie un motiv foarte frecvent de prezentare la medic. 

Durerea din suferintele cardiovasculare poate fi schematizata astfel: 
-durerea din boala coronariana
-durerea din pericardita acuta
-durerea din bolile aortei
-durerea necaracteristica de origine cardiaca
-durerea vegetativa sau functionala
In functie de mecanismul patogenic, durerea poate fi: 
-ischemica 
-durerea din angorul stabil / de efort 
-durerea din IMA
-sindromul de angor instabil
-inflamatorie
-Angina pectorala 
Caracteristicile anginei pectorale: 
localizare retrosternala, in dreptul primelor spatii intercostale, cu iradiere posterioara in umarul stang, membrul superior stang pe partea cubitala pana la ultimele 2 degete; poate iradia de asemenea la nivelul gatului, in mandibula, ureche, dinti, mucoasa faringiana; alta iradiere posibila este in spate intre omoplati, in jos, in epigastru, pe ambele brate, in regiunea lombara, abdominala inferioara, etc.
-durerea nu este localizata in zona periapexiana
-durerea apare pe o suprafata intinsa (niciodata bolnavul nu arata cu degetul un punct ci cu mana o suprafata)
-durerea lipseste mai frecvent in angina decat in IMA (deoarece are o intensitate mult mai mare in IMA)
-apare la efortul fizic sau echivalentele acestuia : digestie (creste fluxul sangvin), postprandial, c-onditii psihoemotionale (stare de hiperactivitate asemanatoare efortului fizic). Durerea se amelioreaza sau chiar dispare la oprirea efortului fizic
-disparitia durerii la repaus se realizeaza in timp scurt (1-5 minute). Durata durerii ischemice este de sub 20 minute. (diagnostic diferential cu IMA, unde durata este de peste 20 minute)
amelioarea si disparitia durerii este accelerata de administrarea de nitroglicerina sublingual (in aproximativ un minut)
-caracterul durerii ca senzatie = comparata cu o greutate, presiune, constrictie, gheara (neconsiderata drept durere de bolnav)
Cauze de angina pectorala: 
-stenoza semnificativa aterosclerotica la nivelul uneia sau mai multor coronare in segmentele epicardice ale acestora
-tromboza neaterosclerotica
-unele embolii cu obstructie incompleta
-spasm pe artere aterosclerotice / normale
-unele malformatii congenitale (ex: originea in arterele pulmonare a arterelor coronare)
-boli inflamatorii ale coronarelor (se numesc coronarite si apartin vasculitelor)
-dezechilibru dintre perfuzie si nevoie, determinat de cresterea exagerata a nevoii
-Infarctul miocardic acut (IMA) 
Caracteristicile IMA: 
-durerea are aceeasi localizare si iradiere cu cea din angina pectorala
-iradierile in zone mai atipice pentru angina (abdominala, lombara, ambele brate, poasterior etc.) -se produc mai frecvent in IMA
-aparitia durerii nu este neaparat conditionata de efort (poate aparea si repaus si la efort fizic)
-durata durerii este mare, putand depasi 20 de minute
-nu cedeaza la nitroglicerina si analgetice obisnuite, necesita morfina
-durerea are in general un debut mai rapid si o disparitie mai treptata (cateva ore uneori) omparativ cu angina pectorala
-ca senzatie, se manifesta ca : presiune, greutate, constrictie
In legatura cu aceasta intensitate mare, apar o serie de particularitati in ceea ce priveste reactia psihoemotionala. 
Pacientul sufera de o anxietate importanta: 
-se atinge nivelul de panica
-se asociaza cu iminenta mortii
-teama de moarte

Semne si simptome cardiovasculare - Dispneea

Dispneea reprezinta senzatia de respiratie dificila, definita subiectiv prin senzatia de "lipsa de aer", iar obiectiv, prin tulburarea frecventei, amplitudinii sau/si a ritmului miscarilor respiratorii. Dispneea pare sa ocupe primul loc in simptomele cardiace care atreage atentia de la inceput asupra unei boli cardiovasculare.

Dispneea de cauza cardiaca poate imbraca mai multe forme: 
-dispneea de efort
-dispneea permanenta, de repaus, cu ortopnee
-dispneea paroxistica din astmul cardiac si edemul pulmonar acut
-dispneea aritmica de tip Cheyne-Stokes
-dispneea de cauza extracardiaca
Dispneea cardiaca este aproape exclusiv o polipnee. Este o dispnee inspiratorie si expiratorie in care, in functie de diverse situatii subiective si obiective, poate domina aspectul inspirator sau expirator. Ca si dispneea pulmonara, prezinta manifestari asociate insuficientei cardiace (exemplu: edemul) si semne prezente ce evidentiaza leziunea cardiaca (sufluri etc.), necesare pentru diagnosticul diferential.

Semne si simptome osteoarticulare - Membrul fantoma

Membrul fantoma reprezinta o forma particulara a tulburarilor de sensibilitate la amputati si consta in falsa perceptie a segmentelor corporale care lipsesc. In aceste impresii complementare ale amputatiilor, fantoma se manifesta ca o prelungire a bontului, fie la locul ocupat de membrul amputat, fie ca sufera unele deplasari. Oricum, fantoma urmeaza miscarile bontului, ca si cum segmentul lipsa ar continua sa existe. Uneori, invalizii afirma chiar ca pot executa anumite miscari voluntare cu ea. Alteori, ei acuza la nivelul segmentelor lipsa dureri importante si rebele la orice tratament. 

Mecanismul fiziopatologic al acestei senzatii particulare a fost studiat de multi autori, incepand cu Queniot, Charcot, Lhermitte si continuand cu Leriche, Sliosberg, Cronholm, Kiliarovschi, Bogoslavski, Kilenov, Askundov si Klikov. La noi in tara, problema a fost studiata de Grigorescu, Baciu si Popescu. Dupa studiul acestora din urma, 94% dintre invalizi au prezentat sau mai continuau sa prezinte senzie de membru fantoma (89% la membrul inferior si 99% la membrul superior). Senzatia de membru fantoma a aparut numai la invalizii amputati peste varsta de 9 ani; in 85% din cazuri, imediat dupa interventia chirurgicala, in 14% in primele 3 luni, si in 1% intre a 3-a si a 6-a luna. 

Formele de manifestare sunt total deosebite la membrul superior fata de cel inferior. Cea mai frecventa forma de manifestare a membrului fantoma la invalizii cu lipsa membrelor inferioare este aceea a senzatiei de miscari involuntare si furnicaturi in degete (in special in haluce), in calcai si la nivelul boltii externe. Senzatia de fantoma este cu atat mai complexa, cu cat nivelul amputatiei este mai jos. Durerea apare numai in 30% din cazuri. Formele de manifestare ale membrului fantoma la invalizii cu lipsa membrelor superioare sunt mult mai variate. Invalizii isi simt degetele permanent in semiflexie, uneori cu unghiile infipte in carne; unii afirma ca degetele sunt fixe, altii ca pot executa anumite miscari voluntare cu degetele lipsa. 

S-a afirmat ca membrul fantoma ar avea origine pur psihica, centrala, intrind deci in cadrul nevrozelor de obsesie, sau una pur periferica, prin cauze locale, cum ar fi iritarea filetelor senzitive prinse in cicatricea bontului. Fantoma nu poate fi insa o creatie pur cerebrala si dovezi categorice arata contributia factorilor periferici (neuroglioamele, existenta cicatricelor retractile, forma conica a bonturilor, prezenta osteofitelor si keratozelor) in fiziopatogenia ei. Fantoma nu poate fi insa nici o creatie pur periferica si ea nu s-ar produce daca nu ar exista imprimata in creier "imaginea corporala de sine". Aceasta imagine este in ultima analiza rezultatul, urma care ramane impregnata in scoarta prin activitatea reflexelor conditionate. Localizarea proceselor nervoase in diferite straturi ale scoartei, stabilizarea raporturilor dintre structura portiunilor superioare ale sistemului nervos central si functiile lor, toate acestea se integreaza in cunoscutul principiu pavlovist al "raportarii dinamicii la structura". Impregnarea corticala a imaginii de sine se realizeaza numai un timp oarecare. De aceea, invalizii care au fost amputati sub varsta de 9 ani nu cunosc senzatia de membru fantoma, desi prezinta toate conditiile periferice necesare producerii ei.

Semne si simptome osteoarticulare - Tulburari de sensibilitate

Bolnavul poate acuza uneori existenta unor tulburari subiective ale sensibilitatii, sub forma unor diverse senzatii pe piele, in muschi, mucoase, in trunchiurile nervoase etc. Aceste tulburari, frecvente in polinevrite, scleroza in placi, tabes etc., pot sa apara si in cervicartroze, herniile de disc si in multe alte afectiuni ale aparatului locomotor.

Semne si simptome osteoarticulare - Modificarile tonusului muscular

Tonusul muscular reprezinta starea de contractie permanenta care caracterizeaza muschiul normal.

Se deosebesc: 
-Hipotonia musculara, care poate apare in: 
-sindrom de neuron motor periferic
-sindrom de neuron motor central in stadiu acut
-tabes
-sindrom cerebelos
--Hipertonia musculara, care poate apare in: 
-contracturi musculare antalgice in lumbago acut
-contracturi musculare abdominale in peritonita
-trismusul
-contractura extrapiramidala - semnul rotii dintate la incercarea de flectare si extensie a bratului -caracteristica bolii Parkinson

Semne si simptome osteoarticulare - Modificarile tonusului muscular

Tonusul muscular reprezinta starea de contractie permanenta care caracterizeaza muschiul normal.

Se deosebesc: 
-Hipotonia musculara, care poate apare in: 
-sindrom de neuron motor periferic
-sindrom de neuron motor central in stadiu acut
-tabes
-sindrom cerebelos
--Hipertonia musculara, care poate apare in: 
-contracturi musculare antalgice in lumbago acut
-contracturi musculare abdominale in peritonita
-trismusul
-contractura extrapiramidala - semnul rotii dintate la incercarea de flectare si extensie a bratului -caracteristica bolii Parkinson

Semne si simptome osteoarticulare - Scaderea fortei musculare

Scaderea fortei musculare reprezinta dificulatatea sau incapacitatea efectuarii unui act motor prin scaderea energiei mecanice a muschiului.

Poate sa apara in: 
-astenia musculara tipica
-in botulism
-in intoxicatia cu organofosforate
-in paralizii sau pareze

Semne si simptome osteoarticulare - Durerea musculara

Despre durerea de cauza musculara poate fi clasificata in: 
-acuta, determinata de: 
-cauze traumatice
-cauze infectioase
-cauze metabolice
-mioglobinopatii
-cronica, determinata de: 
-cauze traumatice
-contractii tonice
-intinderi musculare
-cauze arituclare
-in boli de colagen sau boli metabolice
-durerea in punct fix
-durerea nocturna, apare in: 
-artrita reumatoida
-spondilita anchilopoetica
-polimialgia reumatica
-osteoartrita
-guta
-boli ischemice ale vaselor periferice
-boli metastatice ale oaselor

Semne si simptome osteoarticulare - Durerea osoasa

Despre durerea de cauza osoasa putem afirma urmatoarele: 
are originea la nivelului osului, periostului, sinovialei articulare, tendoanelor, ligamentelor sau muschilor
-poate fi singurul simptom
-se poate asocia cu senzatie de greutate si/sau tumefiere
-se accentueaza noaptea la mobilizare si suprasolicitare
-se poate confirma prin examen radiologic
Durerea de cauza osoasa poate fi: 
-acuta: in fractura sau osteomielita acuta
-cronica: in tuberculoza osoasa, neoplasme, hiperparatiroidism, osteoporoza, osteomalacie

Semne si simptome generale - Febra

Reprezinta reprezinta cresterea temperaturii corpului din cauze patologice si totodata un raspuns al organismului fata de agresiunea exercitata de un agent patogen.

Grade de febra 
starea subfebrila: 37-38 grade C
febra moderata: 38-39 grade C
febra ridicata: 39-41 grade C
febra foarte ridicata: hipertermia, mai mult de 41 grade C

Clasificare 
Febra infectioasa 
In infectii generale precum tuberculoza, endocardita infectioasa
In celulite, plagi infectate
In infectii localizate cum se intampla in cazul flegmoanelor, abceselor (subfrenic, apendicular), pielonefrite, colecistite
Febra neinfectioasa 
In neoplazii
In hemopatii maligne
In boli de colagen: lupus eritematos sistemic, dermatomiozita, sclerodermie
In boli metabolice: acidoza, uremie, guta

Semne si simptome generale - Frisonul

    Frisonul este un fenomen clinic caracterizat prin faptul ca bolnavul prezinta, in mod brusc, o senzatie de frig, insotita de tremuraturi inegale si neregulate cu caracter progresiv, care cuprind intreg corpul si devin foarte puternice. Senzatia de frig porneste din regiunea dorsolombara si este insotita de o stare de neliniste, paloare (spasm al vaselor cutanate) si uscaciunea tegumentelor. 

Frisonul poate fi de mai multe tipuri: 
frison initial - care apare la debutul multor boli infectioase (pneumonie franca lobara, limfangita, erizipel, scarlatina)
frison ce apare in procese supurative - in cazul unor abcese, flegmoane
frison de intensitate mare - apare in malarie
frisonul din colica biliara si renala
frisonul de cauza iatrogena
frisonul indus - prin injectarea de toxine, suspensii bacteriene

Semne si simptome generale - Mirosul

   Tulburarile mirosului sunt reprezentate de: 
anosmia - pierderea totala a mirosului
hiposmie - diminuarea sensibilitatii olfactive
hiperosmia - accentuarea sensibilitatii olfactive
parosmia - reprezinta confuzia mirosurilor
halucinatii olfactive - senzatii ireale de miros, de obicei respingator

Semne si simptome generale - Setea

Este o senzatie de uscaciune a mucoasei bucofaringiene, care necesita ingestia de lichide. Putem deosebi o sete fiziologica si una patologica. 

Polidipsia - reprezinta cresterea senzatiei de sete si a consumului de lichide 
Poate apare in: 
diabet insipid
diabet zaharat
transpiratii abundente

Adipsia - reprezinta absenta senzatiei de sete. Este rara.

Semne si simptome generale - Sughitul

Acesta este datorat unei iritatii a nervului frenic care comanda contractiile diafragmei. Acest muschi (diafragma) joaca un rol fundamental in miscarile respiratorii. Iritatia nervoasa provoaca deci o contractie repetata si involuntara a diafragmei care, la randul ei, genereaza o inchidere brusca a glotei. Aerul nu mai trece prin trahee, coardele vocale vibreaza si produc acele sunete ciudate. 

Sughitul poate fi de lunga durata, sau de scurta durata, trecator (apare in general la copii, isterici, dupa bauturi gazoase). 
Sughitul de lunga durata poate avea mai multe origini: 
centrala - cand apare ca urmare a unui proces inflamator, tulburari circulatorii cerebrale, intoxicatii
periferica - in adenopatii cervicale, gusa, neoplasm bronsic, TBC
reflexa - in peritonita diafragmatica, ileus, abcese subfrenice

Semne si simptome generale - Pruritul

Pruritul este o senzatie neplacuta, acompaniata frecvent de grataj. In functie de localizare putem vorbi de prurit localizat si generalizat. 

Pruritul poate apare in: 

boli alergice: este un simptom aproape constant in alergie. In alergia umorala pruritul poate apare precoce, cu caracter anafilactic, la cateva secunde sau ore dupa contactul cu alergene: urticarie, edem Quinke, soc anafilactic. Alteori, in cadrul alergieri celulare, pruritul apare tardiv la 7-10 zile in contextul bolii serului.
boli metabolice: de tipul diabetului zaharat necunoscut si diabetului zaharat cunoscut. In cazul celui din urma, pruritul se localizeaza la nivel vulvar la diabeticele care prezinta oscilatii mari glicemice - mai ales in timpul noptii - cu glicozurii considerabile.
boli hepatice: in icterul prin retentie, pruritul este un simptom major, atribuit iritatiei punctelor pruriginoase de catre sarurile biliare acumulate prin mecanism colostatic. 
boli renale: in insuficienta renala cronica, pruritul este relativ frecvent si de intensitate moderata, fiind atribuit retentiei de azot si NaCl in tesuturi.
boli hematologice: in boala Hodgkin, poliglobulie, limfoblastom.
boli parazitare: artropode, acarieni (scabia), viermi (oxiuri), protozoare (Trichomonas).
boli dermatologice: acneea, herpes, psoriazis, eczema de contact.

Semne si simptome generale - Transpiratia

Reprezinta cresterea secretiei sudorale a pielii.

Prezinta urmatoarele particularitati in functie de afectiunea in care apar 
In pneumonie - la debut, transpiratiile sunt abundente asociate cu hipertermie
In TBC pulmonar - transpiratiile sunt nocture
In rahitism - transpiratia apare in regiunea occipitala, frontala, perinazal
In tireotoxicoza - apare predominant la nivelul palmelor si in regiunea capului
In menopauza - transpiratia este insotita de valuri de caldura
La diabeticii netratati sugereaza o hipoglicemie sau compa hipoglicemica
La tineri cu tulburari vegetative apar la nivelul fetei, palmelor si plantelor

Semne si simptome generale - Tulburarile somnului

Somnul este o intrerupere ciclica a starii de veghe, corespunzand schematic unei întreruperi a activitatii S.R.A.A si a inlocuirii acesteia cu activitati care iau nastere in structuri anatomice subiacente.

Insomnia 
Poate avea cauze ocazionale (schimbarea patului, locuintei, tulburari psihice), sau poate reprezenta un simptom in cadrul altor boli. 

Insomnia poate apare ca simptom in cadrul urmatoarelor afectiuni 
dispneea din insuficienta cardiaca
dispneea Cheyne-Stokes
durerea noctura din ulcerul duodenal, boala coronariana
stari febrile prelungite
prurit nocturn
Hipersomnia 
Reprezinta nevoia crescuta de somn. Poate apare in tumorile hipofizohipotalamice, in tumorile de lob temporal sau frontal si nu in ultimul rand in contuzii cerebrale. 

Sindromul Pickwick 
Asociaza obezitate si insuficienta respiratorie, cand bolnavul adoarme pentru scurt timp in timp ce sta de vorba cu examinatorul.

Semne si simptome generale - Oboseala

Reprezinta diminuarea capacitatii functionale a unui aparat, sistem functional sau a intregului organism 

Clasificare 
Oboseala fiziologica: sau surmenajul fizic, secundara unui efort fizic excesiv, cu aparitia in musculatura a unor produsi specifici de metabolism, care constituie obiectul biochimiei oboselii - problema deosebit de importanta a medicinii muncii si medicinii sportive.
Oboseala patologica 
Oboseala psihogena: apare la persoanele cu nevroza
Oboseala din boli febrile: oboseala prezinta unele particularitati elgate de caracterul acut sau cronic al infectiei, de intensitatea si persistenta febrei si de germenul patogen in cauza. In TBC pulmonara oboseala apare precoce si devine un simptom dominant.
Oboseala din boli endocrine: in boala Addison, la inceputul bolii, obseala are un caracter vesperal pentru ca ulterior sa devina permanenta si constituie simptomul dominant; apare inaintea tulburarilor de pigmentare si coexista cu hipotensiune, hipotermie, hiponatremie si hipocloremie plasmatica.
Oboseala din boli cardiovasculare: in cardiopatii valvulare, insuficienta cardiaca - apare la efort
Oboseala din boli hepatice: oboseala ce se prelungeste mult timp dupa un icter, atrage atentia asupra cronicizarii si evulutivitatii unei hepatite, iar accentuarea ei la un bolnav cu hepatita cronica evolutiva, asociata cu scaderea ponderala, pledeaza pentru o evolutie cirogena. In hepatitele cronice se descrie asa-numita "astenie postprandiala".
Oboseala din boli renale cronice: oboseala poate constitui mult timp unicul simptom de boala si are un caracter progresiv. 
Oboseala din tumori maligne

Semne si simptome generale - Durerea

Este simptomul cel mai frecvent de prezentare la medic. 

Pentru descrierea atributelor durerii se foloseste formula PQRST. 
P - factori provocatori si paleativi 
Q - calitatea durerii 
R - regiunea corpului unde este localizata durerea si daca are sau nu iradiere 
S - severitatea (acuta sau cronica) 
T - timpul de aparitie si durata

Semne si simptome generale - Cefaleea

Durerea de cap (cefaleea sau cefalalgia) este una din cele mai frecvente motive pentru care pacientul se prezinta la medic. 

Clasificare 
Cefaleea primara 
Migrena - care poate imbraca mai multe forme: simpla, oftalmica, oftalmoplegica, hemiplegica
Paramigrena
Cefaleea secundara 
Circumstantiala - apare in anumite conditii, ca de exemplu: traumatisme, zgomote puternice, stress emotional puternic, efort intelectual excesiv, efort ocular, punctie lombara
Simptomatica - este legata de anumite stari patologice in cadrul carora reprezinta un simptom 
Afectiuni cranio-cerebrale diverse
Afectiuni loco-regionale: oculare, nazale, otice, sinusale, amigdaliene
Afectiuni la distanta: gastrite, apendicite, colopatii, afectiuni hepatice, pancreatice
Stari patologice de ordin generale
Diferite nevralgii: nevralgie de trigemen, glosofaringian, occipital
Cefaleea se poate produce prin urmatoarele mecanisme: 
excitatia receptorilor durerii de la nivelul durei mater, arterelor si venelor cerebrale
stimularea asociata a nervilor cranieni, senzoriali si a ramurilor lor vegetative prin procese inflamatorii, vasodilatatie, vasoconstrictie, presiune, tractiune
Cefaleea de cauza vasculara
a) Cefaleea vasomotorie: este cea mai frecvent intalnita si apare in legautra cu surmenajul intelectual sau fizic, nerespectarea ritmului somn-veghe, stari de foame, situatii conflictuale, schimbari meteorologice, intoxicatii cronice, alcoolism, tabagism, abuz de cafea, in boli infectioase insotite de febra sau in stari anoxemice (anemii). Cefaleea vasomotorie are caracter de apasare difuza, uneori chinuitoare, alteori se prezinta sub forma de intepaturi, sfredelire, tractiuni sau "lovituri de ciocan". 
b) Modificarile tensiunii arteriale: in HTA sistemica sau regionala (cerebrala), cefaleea apare matinal "in zorii zilei", se asociaza cu ameteli, tulburari vizuale, vajaituri in urechi si este localizata predominant in regiunea occipitala. HTA paroxistica evolueaza cu o cefalee atroce care se instaleaza brutal si este insotita de paloare, dispnee, dureri precordiale de tip anginos, greturi si varsaturi etc. In hipotensiunea arteriala sistemica, regionala sau hipotensiunea arteriala ortostatica, cefaleea are localizare frontala si se declanseaza in legatura cu schimbari de pozitie, diarei cu deshidratare masiva, dupa punctie lombara si traumatisme craniene. 
c) Tulburari vasculare determinate de spasme de acomodare in hipermetropie, presbitie, astigmatism, astenopie nervoasa, avand ca particularitati localizarea frontala si aparitia consecutiva efortului de citit sau scris. 

Cefaleea prin procese intracraniene
a) Tumorile cerebrale evolueaza cu o cefalee determinata atat de cresterea presiunii intracraniene, cat si de insusi procesul tumoral. La inceput, cefaleea cu localizare variata in raport cu procesul tumoral apare in crize de durata scurta. O caracteristica a cefaleei din tumorile cerebrale este "progresivitatea" ei si a simptomelor de acompaniament: durata crizelor creste si cefaleea devine permanenta, uneori insuportabila. Ea poate fi insotita de tulburari vizuale (staza papilara), varsaturi explozive care nu sunt precedate de greata si de bradicardie. Intensitatea durerii poate fi influentata de schimbarile pozitiei capului. 

Cefaleea prin procese extracraniene
a) Afectiunile sinusurilor fetei 
b) Afectiuni auriculare 
c) Afectiuni osteoarticulare 
d) Nevralgiile nervilor cranieni 

Migrena 
Este cefaleea determinata de vasoconstrictie urmata de vasodilatatie intensa a vaselor intracraniene. Predominant unilaterala, apare cu prevalenta la femei suferind de nevroza, afectiuni gastrice, hepatice si mai ales cele ale veziculei biliare, tulburari endocrine, precum si in parazitoze intestinale. 

Migrena se instaleaza cel mai adesea unilateral in regiunea frontala sau temporala si se extinde asupra intregii jumatati a capului, mai rar si asupra jumatatii opuse. Periodicitatea acceselor este o caracteristica si ele pot fi insotite de hipersensibilitate la lumina si zgomot, de o hipersensibilitate a pielii capului si paloarea cutanata a fetei de aceeasi parte, ameteli, excitatie psihica, tahicardie, transpiratii profuze, culminand uneori prin greturi intense si varsaturi.

Semne si simptome respiratorii - Expectoratia

          Expectoratia reprezinta ceea ce se elimina din teritoriul alveolo-bronho-traheal prin actul tusei. Rezultatul expectoratiei este "sputa". Sputa contine secretia diferitelor glande seroase si mucoase, exudat inflamator, transudat din capilarele pulmonare si alveolare, sange, eventual corpi straini.

Semne si simptome respiratorii - Tusea

Tusea este un act reflex sau voluntar determinat de excitanti fizici, chimici, inflamatori, care are ca rezultat expulzarea violenta si sonora a aerului intrapulmonar si a eventualelor secretii patologice sau a corpilor straini din arborele traheobronsic.

Tusea reprezinta o reactie de aparare a organismului pentru eliminarea produselor patologice din caile respiratorii. Reflexul de tuse este un reflex respirator modificat.

Dupa caracterul tusei se descriu: 

tusea uscata: este seaca, fara expectoratie
tusea umeda: este productiva, insotita de expectoratie, apare de obicei dimineata la schimbarea pozitiei corpului
tusea surda
tusea latratoare: este consecinta unor compresiuni traheobronsice determinate de adenopatii
tusea bitonala: apare in cazul paraliziei corzilor vocale
tusea convulsiva
tusea iritativa: apare la fumatori sau in complicatiile cardiovasculare
tusea cavernoasa: apare in cavernele pulmonar

Semne si simptome respiratorii - Dispneea

Dispneea este definita ca respiratie dificila (cu efort), respiratie constientizata ca anormala, determinand o situatie de discomfort. Apar modificari de frecventa, amplitudine si regularitate ce se coreleaza cu travaliu ventilator crescut.

Pentru aparitia perceptiei de dispnee sunt necesare multe informatii cu punct de plecare in receptorii pulmonari (de distensie si juxtaalveolari). Exista puncte de receptori in muschi si tendoane, receptori la nivelul vaselor (carotida, aorta) capabili sa inregistreze modificari ale gazelor în sange, receptori care trimit impulsuri la musculatura periferica. Toti acestia favorizeaza un trafic crescut la nivelul centrilor care coreleaza respiratia. Acest trafic impreuna cu inregistrarea efortului muscular crescut, duc la inregistrarea dispneei.

Din punct de vedere clinic avem elemente generale si tipuri particulare de dispnee: 
dispneea de efort si de repaus
dispneea paroxistica
Mijlocul de masurare al dispneei se refera la cea de efort, in functie de gradul de efort la care apare si are 4 stadii (efort mare, mediu, mic si repaus).

Semne si simptome respiratorii - Durerea toracica

Durerea de cauza respiratorie este de mai multe tipuri: junghi toracic, durere data de inflamarea cailor respiratorii mari, durere produsa de distensia arterelor pulmonare. Mai exista si dureri legate de mediastin, de peretele toracic, durere la nivelul toracelui si în vecinatatea sa (coloana vertebrala, regiune cervicala, regiune abdominala) 

Junghiul toracic 
este o durere de cauza pleurala dar apare si în suferinta parenchimului pulmonar, prin interesarea pleurei
originea durerii este la nivelul terminatiilor algogene din pleura parietala (pleura viscerala nu are sensibilitate)
acest junghi apare prin inflamarea sau iritarea pleurei, în contextul unei dureri corelabile cu miscarile respiratorii
in ultimul stadiu al durerii se intalneste exudat inflamator ce contine fibrina
Aceasta durere este localizata pe suprafete mici, este unilaterala, poate avea intensitate mare sau foarte mare, are debut acut sau supraacut. Junghiul are ca si caracter important, agravarea odata cu miscarile respiratorii (bolnavii au tendinta micsorarii respiratiei pe partea durerii). Tusea, sughitul, miscarea sau apasarea agraveaza deasemenea durerea, fiind in corelatie cu o hiperestezie.

Durerea datorata inflamarii mucoasei bronsice 
In aceasta situatie exista 2 faze de evolutie: 
faza de bronsita uscata, in care se manifesta o durere retrosternala (ca o arsura severa), si care se agraveaza la respiratie rapida sau adanca si la tuse, care la inceput este uscata. Aceasta faza tine cateva zile si se amelioreaza treptat.
faza de bronsita cu tuse productiva
Durere produsa de distensia arterei pulmonare pincipale 
Este o durere toracica cu instalare acuta, resimtita retrosternal, cu durata variabila (ore), pusa pe seama distensiei peretilor arterei pulmonare datorita hipertensiunii acute pulmonare.

Durerea mediastinala 
Durerea mediastinala poate fi datorita continutului sau (componente cardio-vasculare, digestive si respiratorii) sau datorita afectarii globale a mediastinului (in emfizemul mediastinal sau in mediastinita). In emfizemul mediastinal exista o durere toracica retrosternala extinsa, care este importanta atunci cand se asociaza cu emfizem subcutanat (observat prin deformarea cutanata a zonei respective si prin senzatie de "zapada proaspata" la apasare) si cu un zgomot uscat, ritmat, de activitate a cordului (semnul lui Hamann). In mediastinita (frecvent intalnita datorita rupturii de esofag sau perforarii traheei) exista o durere retrosternala intinsa, intensa si se observa o marire radiologica a mediastinului.

Durerea peretelui toracic si a diafragmului 
Deosebim: 
Durerea de tip frenic: poate fi data de iritatia inflamatorie a zonei centrale a diafragmului care este inervata de nervul frenic ce are originea la nivelul C3-C5. Durerea este resimtita pe marginea superioara a trapezului si a regiunii cervicale laterale si uneori in spatiile intercostale laterale. Iritatia poate fi insotita de contractia diafragmului producand sughitul. 
Nevralgiile intercostale: sunt distribuite pe unul sau mai multe spatii intercostale si au frecvent caracter de durere sub forma de arsura sau descarcare electrica; durerea este agravata de respiratiile adanci, de tuse, stranut, schimbari mari de pozitie a toracelui. Durerea este agravata in punctele Walleix, care se gasesc la intersectia principalelor linii verticale cu rebordul costal. 
Dureri parietale legate de muschi: poate avea unele aspecte mai particulare, ca in cazul pleurodiniei produsa de viroze, caracterizata prin durere violenta (datorita inflamarii muschilor intercostali) descrisa ca si "Gheara Diavolului" sau "Boala insulei Bronholm". 
Durerea legata de afectarea articulatiei condro-sternale (Boala Tieze): este o durere ce intereseaza articulatiile condro-costale 2,3,4, de obicei pe partea stanga; este asociata cu tumefactia articulatiei si roseata tegumentului 
Durerea din fibrozita: este o durere musculara corelata cu o reactie inflamatorie a tesutului conjunctiv fibros. Intereseaza partea superioara a toracelui, anterior si posterior. 
Sindromul Pancoast – Tobias: este o durere cu distributie in plexul brahial; intereseaza partea superioara a toracelui si membrul superior, corelate cu o afectare neoplazica a varfului plamanului si domului pleural superior.

Plante medicinale

Afinul (Vaccinium myrtillus) 
Angelica (Angelica archangelica ) 
Brusturul (Arctium lappa ) 
Cinci degete (Potentilla reptans ) 
Coada Calului (Equisetum arvense) 
Coada soricelului (Achillea millefolium) 
Feniculul (Foeniculum vulgare) 
Frasin (Fraxinus excelsior) 
Fumarita (Fumaria officinalis) 
Galbenelele (Calendula officinalis) 
Hameiul (Humulus lupulus ) 
Hreanul (Cochlearia armoracia) 
Ienuparul (Juniperus communis) 
Isopul (Hysopus officinalis) 
Levantica (Lavandula angustifolia) 
Macris de padure (Oxalis acetosella) 
Murul (Rubus fructicosus) 
Musetelul (Matricaria chamomilla) 
Nalba (Malva vulgaris) 
Nucul (Juglans regia) 
Odoleanul (Valeriana officinalis) 
Papadia (Taraxacum officinale) 
Pelinul (Artemisia absinthium) 
Poroinicul (Orchis morio) 
Porumbul (Zea Mays)

Boli infectioase

     Boli eruptive 
Scarlatina
Rujeola
Rubeola
Varicela si herpes Zoster
Exantemul din Boston
Stomatita veziculoasa cu exantem
     Meningite si encefalite 
Meningite acute
Meningite acute purulente bacteriene
Meningita cerebrospinala epidemica
Meningite acute cu lichid clar
Encefalite
   Boli infectioase cu poarta de intrare respiratorie 
Viroze respiratorii
Difteria
Mononucleoza infectioasa
Tusea convulsiva
Oreionul
Pneumonii (bacteriene, virale, cu Mycoplasma pneumoniae)
     Boli infectioase cu poarta de intrare digestiva 
Salmoneloze
Toxiinfectii alimentare
Dizenteria bacteriana
Hepatita virala
    Boli infectioase cu poarta de intrare tegumentul si mucoasele 
Tetanosul
Erizipelul
Gangrena gazoasa
Febra recurenta
Pesta
   Antropozoonoze 
Antraxul
Bruceloza
Toxoplasmoza
Listerioza
Leptospirozele
Rabia
Tularemia
Trichinoza
    Boli tropicale 
Variola
Holera
Amibiaza
Malaria

Obezitatea

Obezitatea: boala complexa sau defect fizic?

    Obezitatea
este una dintre cele mai grave probleme de sanatate cu care se confrunta umanitatea, in unele dintre tari ea fiind chiar a doua cauza a mortalitatii.
Conform studiilor recente, in Romania rata obezitatii este de 25%, iar 50% dintre romani sunt supraponderali. lata ceea ce ar trebui sa stiti despre aceasta boala.
Cum ne dam seama daca o persoana este obeza?
Ne putem da seama in ce categorie ne incadram, calculandu-ne indicele de masa corporala (lMC)?
La aceste intrebari incercam sa gasim raspunsuri, precum si sfaturi si tratamente pentru ameliorarea si tratarea obezitatii.
Tipuri de obezitate


Din punct de vedere al modului de distributie a stratului adipos excedentar se cunosc mai multe tipuri de obezitate:
Tipul I - distributia excesului ponderal este "armonioasa"
Tipul II - numit si obezitate ginoida, la care grasimea este repartizata mai mult pe zona inferioara a corpului (coapse, pelvis). Acest tip de obezitate este cel mai inestetic insa asociat cu cele mai mici riscuri medicale;
Tipul III - numit obezitate viscerala, la care grasimea se acumuleaza cel mai mult in organele interne, cum ar fi viscerele abdominale. Acest tip de obezitate este cel mai putin vizibil, insa riscurile pe care le implica asupra sanatatii sunt cele mai mari.
Tipul IV - cunoscut si sub numele de obezitate androida, la care grasimea se depune pe partea superioara a corpului. Acest gen de obezitate este specific in general barbatilor si are consecinte destul de serioase asupra sanatatii.
In ultima perioada, tot mai multe persoane apeleaza la acupunctura pentru a scapa de kilogramele in plus. Desi acupunctura este o metoda veche de tratament, care se bazeaza pe medicina traditionala chineza, aceasta a fost de putin timp descoperita in folosul celor care vor sa slabeasca.

CUM SLABESC REPEDE?
  Se incepe cu 5 sedinte de acupunctura pe saptamina, timp de doua saptamini. O sedinta dureaza in jur de 20 - 30 de minute, uneori si mai mult (mai ales in cazul in care pacientul... a adormit, semn bun deoarece organismul este astfel complet relaxat). Intr-o prima faza se poate lucra pe meridiane (pentru slabirea uniforma). Dupa aceea se lucreaza pe diverse zone ale corpului prin stimularea anumitor puncte (coapse, abdomen), pentru slabirea partiala. Asta inseamna inca vreo 10 sedinte (alte doua saptamini). Daca in primele saptamini poti slabi mai mult (uneori si 2 kilograme pe zi, deoarece se elimina surplusul de lichide din organism), dupa aceea kilogramele pierdute se diminueaza (ajungindu-se chiar si la 200 - 300 de grame pierdute pe saptamina), ceea ce inseamna ca abia acum ai inceput sa scapi de rezervele de grasime din organism.
   Concomitent cu sedintele de acupunctura se recomanda masaj, reflexoterapie, drenaj limfatic si gimnastica (programul de gimnastica dureaza cam o ora pe zi; el debuteaza cu incalzire pe diverse portiuni ale corpului cu ajutorul aparatelor de fitness, urmate de pregatirea coloanei vertebrale pentru efort; dupa incalzire se efectueaza exercitii pentru zona din corp unde vrei sa slabesti: coapse, abdomen, etc.).
    Regimul alimentar nu trebuie sa fie unul restrictiv. Poti minca absolut orice, insa in anumite limite. El poate fi perceput ca un mod de viata sanatos. Daca vrei sa slabesti, nu este o solutie sa maninci numai fructe, deoarece contin multi hidrati de carbon care intra rapid in circulatie. Astfel, energia este consumata imediat, iar noi raminem cu depozitele de grasime. Noi trebuie sa consumam energia din depozite, nu din ceea ce mincam. O dieta echilibrata este cea formata din toate principiile alimentare care se pot compune intr-un mod armonios si placut, astfel incit sa nu-ti dai seama ca tii un regim. Poti minca in functie de cite puncte contin alimentele. Tu trebuie sa maninci 30 de puncte pe zi . Poti minca un mar (10 puncte) sau o portie de piure cu carne (se recomanda carne de pui, fiarta si ulterior preparata la gratar) - 0 puncte. Bananele, prunele si portocalele au peste cinci puncte (daca ai obiceiul sa maninci zilnic numai banane sau portocale, nu vei slabi, deoarece apar aciditatea gastrica si colita de fermentatie). Piinea ajunge la 15 puncte/100 de grame.

  Exemplu de meniu:

   Mic dejun: ceai, o felie de piine prajita cu unt, un mar
   Gustare: o felie de piine prajita si una de muschi filé
   Prinz: carne de pui sau de vita, preparate la gratar (poate fi asociata cu legume preparate la gratar - au un gust dulce si sint sanatoase).
   Cina: se recomanda ca ultima masa a zilei sa se serveasca inainte de ora 19.00. Seara este binevenita o salata asezonata cu putin ulei.
Sfaturi importante pentru a reduce obezitatea
 
Stabiliti un plan de slabire pe termen lung
Cumparati-va un cântar pentru a va masura greutatea si un cântar de bucatarie pentru a cântari alimentele
Cântariti-va des
Mâncati dintr-o farfurie mica
Nu sariti peste mese – daca va înfometati, veti mânca mai mult la masa urmatoare
Luati mese scurte si dese în timpul zilei. Nu trebuie sa treaca mai mult de 3 ore între mese. Mesele dese mentin constant nivelul de energie si evita înfometarea
Nu mâncati când iesiti in oras
Nu va lasati tentat de mâncarea interzisa
Nu mâncati in timp ce cititi sau în timp ce va uitati la televizor
Pastrati mâncarea tentanta departe de vedere
Încercati sa va relaxati; Controlati-va graba de a mânca
Când sunteti suparat, beti apa în loc sa mâncati
Controlati cantitatea de alimente pe care o mâncati
Nu mâncati tot din farfurie
Mâncati putin la cina. Nu mâncati înainte de culcare. Somnul consuma putine calorii. Aceste calorii trebuie depozitate undeva. Trebuie sa treaca cel putin 2 ore între masa si somn.
Plimbati-va dupa cina.
Treziti-va devreme dimineata
Pentru a nu fi tentat, mergeti la cumparaturi numai dupa ce ati mâncat
Mâncati mereu in acelasi loc
Mestecati complet mâncarea, nu înfulecati
Nu mâncati între mese decât morcovi sau telina (crude)
Beti 7-8 cani de apa zilnic
Mâncati vegetarian pentru a slabi
Folositi lapte sau iaurt degresat în loc de lapte sau iaurt integral
Gatiti supe. Ceva legume, un piept de pui si paste fainoase pot fi ingredientele unei supe hranitoare si cu foarte putine calorii
Consumati alimentele cu un continut ridicat de fibre. Salatele, legumele verzi, fructele va curata intestinele si au un numar redus de calorii
Condimentati mâncarea. Ardeiul iute, piperul, sosul picant ajuta la arderea grasimilor
Îndepartati grasimea sau pielea de pe carne
Nu folositi unt sau sosuri pentru legume
Evitati mâncarea bogata în grasimi saturate si colesterol
Nu mâncati mâncare prajita în ulei sau untura
Reduceti sarea din alimentatie
Controlati sau limitati cantitatile de mâncare si bautura pe care le consumati. În cazul în care consumul de energie este mai mic decât cantitatea de calorii asimilata, veti creste în greutate
Mentineti sau cresteti masa musculara, în special prin antrenamentul cu greutati. Muschiul este activ din punct de vedere metabolic si necesita calorii. Cu cât aveti masa musculara mai mare, cu atât aveti nevoie de mai multe calorii pentru a o întretine. Puteti consuma o mai mare cantitate de alimente si totusi slabi
O sedinta de aerobic consuma 300-500 kilocalorii si va grabi arderea grasimii.

Hepatita

Prezentare generala hepatita
 
Hepatita virala

Introducere

Exista un "intreg" alfabet al tipurilor de afectiuni hepatice ... "A", "B", "C", "D", "E" iar asta pana acum si s-a stabilit ca unele tipuri pot fi transmise pe cale sexuala. Cele mai cunoscute hepatite sunt de tip A, de tip B si de tip C.

Cauze

Hepatita este afectarea ficatului, distrugerea celulelor hepatice de catre un virus, virusul hepatic - virusul hepatitei A, virusul hepatitei B, virusul hepatitei C si asa mai departe pana la "E" - virusul hepatitei A (VHA), virusul hepatitei B (VHB) si , mai rar, virusul hepatitei C (HVC) pot fi transmisi si prin contact sexual.

Transmitere

Hepatita de tip A se mai numeste si "boala mainilor murdare" fiindca cel mai raspandit mod de transmitere este cel indirect, prin intermediul mainilor care au luat contact cu agentul patogen. Transmiterea pe cale sexuala este posibila in cazul contactului sexual neprotejat oral-anal (anullingus) sau in cazul unui contact sexual neprotejat anal urmat de cel oral (felatie).

Hepatita de tip B este extrem de contagioasa. Virusul hepatic de tip B este extrem de rezistent (rezista in aer, rezista timp de ore la 60 de grade celsius, luni de zile la 30 de grade celsius iar la 20 de grade celsius poate rezista chiar ani de zile) si a fost pus in evidenta nu numai in sangele dar si in secretiile vaginale, anale, sperma, saliva si urina persoanelor infectate. Transmiterea este posibila in toate tipurile de sex - oral, anal, vaginal, prin folosirea in comun a seringilor pentru injectarea drogurilor. Daca femeia insarcinata este infectata ea poate transmite fatului infectia.
Hepatita de tip C se transmite aproape exclusiv prin transfuzii cu sange infectat sau folosirea in comun a seringilor nesterile in cazul injectarii drogurilor. Dar nu trebuie sa fie ignorata posibilitatea transmiterii prin contact sexual in cazul existentei unor leziuni pe penis, in vagin sau in anus. Aceste leziuni sunt "porti de intrare" care sa usureze trecerea virusului de la o persoana la alta. In termeni medicali aceste "porti de intrare" sunt numite "solutii de continuitate".
Un potential risc de infectare il reprezinta orice fel de contact cu virusul hepatic in cazul unor accidente - taieri sau zgarieri cu obiecte infectate, practicarea tatuajelor, body piercing-ul sau unele interventii chirurgicale minore ... asa ca, atentie.

Manifestari

In foarte multe cazuri (aproximativ 80 %) hepatita de tip B nu are simptome. Cea mai obisnuita manifestare este icterul, mai mult sau mai putin pronuntat. Icterul este un sindrom caracterizat prin coloratia galbena a pielii si a mucoaselor. Popular i se spune "galbinare". Urina este de coloare inchisa. De asemenea apare o stare de oboseala accentuata, insotita de febra, stare ce poate fi foarte usor confundata cu o banala gripa. Pot apare greturi, dureri in zona ficatului, dureri care se accentueaza la efort fizic.

Evolutie, complicatii

Functia ficatului este foarte importanta in organism. El are "misiunea" de a distruge substantele toxice din organism si de a fabrica compusi chimici necesari organismului (de exemplu bila care este necesara digestiei). Virusul hepatic ataca si distruge, intr-o masura mai mica sau mai mare, celulele hepatice ceea ce duce la o functionare defectuasa a ficatului - o insuficienta hepatica.
Infectia acuta a ficatului se numeste hepatita. In majoritatea cazurilor hepatita de tip B nu da nici un fel de simptom si poate trece neobservata. Persoana infectata nu este constienta de acesta infectie si o poate transmite partenerului. In primele 6 luni organismul are posibiltatea de a se elibera de virus, persoana incetand de a mai fi contagioasa iar prin anticorpii anti-hepatita pe care ii genereaza se poate dobandi imunitate. Celulele hepative afectate se regenereaza iar functia hepatica revine la normal. Daca organismul pierde "lupta" cu virusul atunci infectia acuta devine cronica - ciroza - stare in care ficatul isi pierde progresiv capacitatea de functionare. Persoana infectata ramane in continuare contagioasa. Dupa o perioada mai lunga de timp hepatita cronica devine activa, in acest fel aparand cancerul ficatului.

Diagnostic

Tocmai fiindca simptomele pot fi usor confundate este nevoie de un medic specialist care sa puna un diagnostic in urma unui examen medical si a unor teste de laborator.
Diagnosticul este de tip serologic adica analize ale sangelui. La contactul cu un agent patogen sistemul imunitar al organismului reactioneaza incercand sa protejeze organismul prin fabricarea de anticorpi. Testul serologic pune in evidenta existenta acestor anticorpi iar in acest caz se spune ca testul este pozitiv.
Prin examenul de sange se poate pune in evidenta existenta anticorpilor anti-hepatita, ceea ce arata doar faptul ca organismul a luat contact cu virusul. Dar tot prin analiza sangelui se poate pune in evidenta existenta unor fragmente de virus (antigene) ceea ce inseamna ca virusul este in continuare in organism. Iar tot prin analiza sangelui se determina numarul transaminazelor. Transaminazele sunt enzime eliberate de celulelor hepatice afectate. Prezenta in numar mare a transaminazelor reprezinta un semnal celulele hepatice sunt afectate de virus.

Tratament

Nu exista un tratament specific. Medicul va hotari care este cea mai sigura abordare. Este obligatorie adoptarea unei stil de viata cat se poate de sanatos care sa ajute organismul in lupta lui impotriva infectiei - nici un fel de excese, odihna, renuntarea la alcool, tutun si alte asemenea, un regim alimentar bogat in vitamine.

Prevenire, protejare


In primul rand este vorba de vaccinare. Indiferent de varsta, nu este niciodata prea tarziu sa te vaccinezi. Vaccinul impotriva hepatitei de tip B este singurul vaccin existent (pana in prezent) impotriva unei Infectii cu Transmitere Sexuala.
Apoi, bineinteles, vigilenta ... ;) ... si folosirea prezervativului pentru contactele sexuale va pot apara de riscul unei infectii cu virusul hepatic.

Ce este diabetul?

Diabetul este o boala cronica caracterizata prin nivele ridicate ale gucozei in sange (hiperglicemie). Diabetul apare atunci cand pancreasul nu produce insulina suficienta, sau cand organismul nu poate utiliza eficient insulina produsa. Insulina este un hormon produs de pancreas care ajuta celulele sa preia glucoza din sange si sa o transforme pentru producerea energiei. Deci, boala se declanseaza cand organismul nu are suficienta insulina sau nu poate folosi insulina pe care o are pentru transformarea glucozei in energie.

Diabetul tip 2 (cunsocut si ca diabetul varstei adulte) este cea mai obisnuita forma de diabet. Persoanele cu diabet tip 2 nu pot utiliza eficient insulina. Acestia pot adesea sa-si imbunatateasca starea numai cu modificari in stilul de viata. In multe cazuri medicatia orala este necesara. Cateodata este nevoie de insulina. Aproape 50% dintre persoanele cu diabet tip 2 nu sunt constiente de starea lor.
Persoanele cu diabet tip 1 produc foarte putina insulina sau deloc si au nevoie de injectii cu insulina pentru a supravietui. Este cel mai comun tip de diabet la copii si tineri.
Remedii naturale pentru tratarea diabetului zaharat de tip II
 
Diabetul zaharat reprezinta scaderea capacitatii organismului de a utiliza glucidele, datorita reducerii sau absentei secretiei de insulina produsa de catre pancreas. Sint doua tipuri de diabet: tipul I – dobindit, de regula, in copilarie, din cauza unor infectii virale si tipul II – aparut la adulti, intre virstele de 30 si 50 de ani, generat, in special, de pancreatita cronica.

Mirtilina din frunzele de afin poate vindeca boala complet 

Pentru tratarea diabetului zaharat de tip II, dl prof. dr. Constantin Milica, doctor in fiziologie vegetala, specialist in fitoterapie, coordonatorul Centrului Aroma din Cadrul Universitatii Agronomice Iasi, ne-a oferit retetele mai multor remedii din plante extrem de utile in acest caz. Diabetul se poate indeparta destul de rapid cu urmatoarea infuzie: cerentel (Geum urbanum sau alpina, 3 parti), frunze de mur si afin (1p), sclipeti (Potentilla aurea sau erecta, 3p), teci (coji) de fasole verde (2p). Se pune o lingurita cu virf din acest amestec la 250 ml apa, se opareste si se lasa la infuzat 3 minute. Se bea o cantitate zilnica de 1,5-2l. "Frunzele de afin au un secret: efectul lor curativ este maxim numai cind sint recoltate inainte de coacerea fructelor, pentru ca atunci contin mirtilina. Acest element nu numai ca scade glicemia (nivelul zaharului in singe), ci poate sa inlature boala complet", spune dl Milica. Astfel, 4 linguri de pulbere din frunze de afin se lasa la macerat in 2 l de apa rece, timp de citeva zile. Apoi, se fierbe pina ce scade la jumatate. Se bea, de 3 ori/zi, cite o ceasca. Este recomandat ca un astfel de tratament sa se faca sub supraveghere medicala. 

Este vremea pentru o cura cu visc sau radacina de obligeana 

O influenta dintre cele mai bune asupra pancreasului are si viscul. Secretul viscului este ca "are putere de leac numai de la inceputul lui octombrie pina in decembrie si in lunile martie si aprilie". Deci, trebuie cules in aceste intervale. Se folosesc numai frunze si ramuri tinere. "Cea mai mare forta curativa o are viscul de pe stejar, plop, mar, par, prun, brad, pin si molid. Cel recoltat de pe salcie si tei este toxic". Se prepara macerat (8 ore) din 2 lingurite pulbere la 200 ml apa rece. Se beau 2 cesti/zi, dintre care una seara, la culcare. Efecte deosebite are urmatorul tratament: viscul (pulbere) se lasa in apa rece peste noapte; la inceput se iau 3 cesti de apa rece si 3 lingurite (cu virf) de visc; dupa citeva saptamini, se scade la 2 cesti si, ceva mai tirziu, la o ceasca. Un timp cura se intrerupe complet. 
Radacina de obligeana vindeca aproape toate afectiunile pancreasului si, de aceea, este foarte buna si in diabet. Se lasa pe timpul noptii o ceasca cu apa rece in care se pune o lingurita rasa cu pulbere din radacina de obligeana. A doua zi, se incalzeste usor, se filtreaza si se bea cite o inghititura inainte si dupa fiecare masa, adica 6 inghitituri pe zi. 

Diabeticii nu trebuie sa uite de papadie 

La inceputul primaverii, cind apare papadia, aceasta se taie pina la radacina, se spala bine si se consuma sub forma de salata. Cei care sufera de diabet ar trebui sa manince, zilnic, salata de papadie, atit la prinz, cit si seara. Cind planta ajunge in plina floare, este momentul pentru o cura cu tulpini de papadie – timp de 4 saptamini, cite 10-15 tulpini pe zi – care poate produce scaderea totala a nivelului zaharului in singe. Dar, spune dl prof. Milica si papadia are un secret: "Exista papadie cu tulpina verde, ca iarba, si papadie cu tulpina galbuie-laptoasa. Cea galbuie este mai putin amara, mai frageda si mai gustoasa". 

Radacini de cicoare, praz si usturoi 

Pentru scaderea nivelului de zahar in singe, dl prof. Milica mai recomanda consumul zilnic de morcov, telina, urzici (iarna se poate folosi extractul), sparanghel, suc din castraveti si suc crud de varza acra. Excelent este si prazul verde, sub forma de salata. Radacinile de cicoare sint pentru diabetici zarzavatul de regim cel mai bun. Se spala bine si se lasa in apa, pentru a li se mai taia din gustul amarui. Se pun in mincare sau, uscate pulbere, se pot consuma ca infuzie, cite 2 cesti/zi. 
Din praz se poate prepara si o bautura benefica diabeticilor: se toarna 0,7 l vin alb sec peste 500 g praz taiat marunt pina la virfurile verzi si se lasa 24 de ore acoperit. Se filtreaza lichidul si se bea cite o gura, dimineata si seara. Resturile pot fi puse pe piine si mincate. Foarte bun pentru diabetici este usturoiul: se zdrobesc 3 capatini mari de usturoi, se introduc intr-o sticla de 1 l, care se umple apoi cu rachiu de secara si se lasa sa stea 10-14 zile. In fiecare zi, inainte de micul dejun, se ia o lingurita din acest macerat.
Independent de diabet
 
Date recente furnizate de Organizatia Mondiala a Sanatatii si de Federatia Internationala de Diabet, trag un semnal de alarma cu privire la raspandirea si evolutia diabetului.
In Romania sunt inregistrati aproximativ 400 000 de bolnavi de diabet, dar potrivit Organizatiei Mondiale a Sanatatii, numarul lor depaseste 1 milion. Aceasta inseamna ca aproape 5% din populatie sufera de diabet si se previzioneaza ca in anul 2030 procentul sa ajunga la circa 6.22%.
La nivel mondial, in 2000, erau inregistrati 171 de milioane de diabetici, iar in 2030 numarul estimat va fi mai mult decat dublu, adica aproximativ 366 de milioane de bolnavi de diabet.
In prezent, diabetul a atins proportii pandemice. Daca luam in considerare raspandirea si evolutia diabetului, putem spune ca aceasta este boala secolului 21.

Ce contine tutunul

Tutunul are un continut complex. Daca majoritatea fumatorilor cunosc faptul ca tutunul contine nicotina, putini stiu faptul ca tutunul mai contine alte aproximativ 4000 de substante chimice daunatoare, dintre care peste 40 sunt cancerigene.

Continutul în nicotina si alte substante depinde de varietatea de tutun, conditiile si metodele de cultura, precum si de pozitia pe planta a frunzelor recoltate (frunzele de la baza plantei contin în general mai putina nicotina). Din aceste motive exista variatii destul de mari ale continutului diferitelor tipuri de tigari de pe piata. De exemplu, continutul de nicotina poate varia între 0,1 si 1,3 mg/tigareta. Fermentarea (etapa importanta în procesul de prelucrare a tutunului) tinde sa reduca continutul de nicotina si sa creasca continutul altor substante toxice. 

Prelucrarea frunzelor de tutun cuprinde în general trei etape: uscarea la aer, îmbatrânirea (conservarea timp de 1 sau mai multi ani) si fermentarea. 
Toxicitatea tutunului si fumului de tigara
La prima vedere, identificarea celor peste 4000 de substante chimice din fumul de tutun pare o sarcina insurmontabila. Cercetarile intensive si progresele înregistrate în toxicologie si carcinogeneza din ultimii ani au permis izolarea compusilor cu cea mai crescuta activitate toxica. Dintre toti acestia, monoxidul de carbon si nicotina sunt agentii toxici majori ai fumului de tigara. Dar exista multi altii: oxizi de azot, cianuri, amoniac precum si aldehide volatile. 

Hemoglobina din sângele uman are o afinitate de 210 ori mai mare pentru monoxidul de carbon decât pentru oxigen. Aceasta face ca inhalarea fumului de tigara sa diminueze capacitatea de transport a oxigenului de catre sânge. Monoxidul de carbon este fixat de hemoglobina sub forma de carboxihemoglobina, a carei concentratie în sângele fumatorilor atinge 8-9% (fata de 0,5% la nefumatori). 

Cancerul cailor respiratorii la fumatori este precipitat adesea de compusii cu efect toxic asupra cililor din mucoasele respiratorii, care produc aparitia metaplaziei. Substantele cu cel mai puternic efect toxic ciliar sunt formaldehida, dioxidul de sulf, acroleina si hidrogen cianidul, dar exista zeci de alti compusi care au asemenea efect. 

Efectul cancerigen si toxicitatea genetica constituie un alt aspect important. Gudroanele din fumul de tigara exercita puternice efecte mutagene asupra AND-ului din nucleele celulelor tractului respirator. În ultimele doua decenii a devenit limpede faptul ca fumul de tigara contine puternici factori cancerigeni. Dintre cele peste 43 de substante cancerigene, cele mai de temut sunt benzopirenul, N-nitrosaminele, aldehidele, clorura de vinil, hidrocarburile aromatice (benzenul, fenolii, etc.), etilen-oxidul, arseniu, poloniu, cadmiu, crom, etc. 

Fumatul ucide în cel mai real si direct sens al cuvântului!

Cafeaua - bautura sau drog?

                Efectele fiziologice ale cafeinei devin evidente la adulti la doze de numai 100-200 mg. Acest nivel este realizat cu usurinta prin consumarea a 1-3 cesti de cafea.

Ce este cafeina?
Cafeina este un drog consumat în mod frecvent. Se gaseste în diferite bauturi ca ceaiul negru, cafeaua, bauturi acidulate care contin cola si ciocolata. De asemenea, cafeina este adaugata si în compozitia altor bauturi, si este un ingredient prezent în unele medicamente eliberate fara reteta, cum ar fi cele pentru dureri de cap, raceala, alergii, antialgice si pilule pentru mentinerea starii de veghe. 

Cca 80% din populatia adulta consuma cafeina, si cca 20% consuma peste 350 mg/zi – cantitate suficienta pentru a produce dependenta fizica. 
Ce determina continutul în cafeina al unui produs?
Metoda de preparare a ceaiului sau cafelei determina continutul de cafeina al bauturii. O ceasca de cafea instant contine cca 65 mg cafeina, în timp ce cafeaua filtrata contine cca 110 mg/ceasca. Ceaiul negru si majoritatea bauturilor racoritoare cu cafeina contin cca 30-65 mg/portie. Bauturile din ciocolata fierbinte contin cca 5 mg/ceasca, în timp ce batoanele de ciocolata pot contine între 10 si 40 mg per 60 g. 
Este cafeina periculoasa?
Efectele fiziologice ale cafeinei pot fi vazute dupa consumarea a doar 1-3 cesti de cafea. Raportat la greutatea corporala, copiii cu varsta de 1-5 ani sunt cei mai mari consumatori de cafeina. Un copil care bea o cutie de bautura racoritoare cu cafeina ingereaza echivalentul a 4 cesti de cafea pentru un adult. 

Cafeina este absorbita cu usurinta în organism, nivelul sangvin atingand valoarea maxima la cca. 30 minute dupa ingestie. Viteza eliminarii ei din sange variaza de la cateva ore la adult la cateva zile la nou-nascut. Viteza eliminarii este redusa în timpul sarcinii si prin folosirea anticonceptionalelor orale. Fumatul, pe de alta parte, pare sa creasca rata de eliminare a cafeinei din corp. Din acest motiv ingestia de cafeina ar trebui sa fie mult redusa sau eliminata complet de persoanele care încearca sa renunte la fumat, pentru a împiedica cresterea nivelului cafeinei în sange si posibila crestere a dorintei dupa nicotina. 

Cafeina poate produce multe efecte, printre care: 
Creste nivelul zaharului din sange (ceea ce da senzatia unei cresteri a disponibilului de energie) 
Creste nivelul grasimilor sangvine 
Creste tensiunea arteriala 
Stimuleaza sistemul nervos central (organismul nu mai resimte nevoia de odihna) 
Batai cardiace neregulate 
Creste pierderea urinara de calciu si magneziu (ceea care poate avea un impact negativ pe termen lung asupra sanatatii osoase) 
Creste secretia acida a stomacului (agraveaza ulcerul gastric) 
Tremur, iritabilitate, nervozitate 
Insomnie si dereglarea orarului somnului 
Anxietate si depresie 
Accentueaza simptomele sindromului premenstrual (SPM) 
Ce efect are cafeina asupra fatului?
Întrucat cafeina traverseaza placenta si este metabolizata de fat foarte încet, acesta risca sa fie expus unor cantitati semnificative de cafeina daca mama consuma bauturi care contin acest drog. In studiile pe animale, dozele mari de cafeina provoaca malformatii congenitale osoase, întarzierea cresterii fetale, greutate redusa la nastere si cresterea numarului de pui nascuti morti, în timp ce dozele mai mici, echivalentul a doua cesti de cafea/zi, pot provoca încetinirea cresterii osoase. La cobaii expusi unor doze modeste de cafeina s-a observat aparitia unor modificari neuro-comportamentale care au persistat si în timpul vietii de adult. Cafeina consumata de masculi înainte de împerechere poate, de asemenea, produce întarzieri semnificative a cresterii fetale. 

Unele studii populationale au aratat ca ingestia unor cantitati mari de cafeina de catre femeile însarcinate se asociaza cu o incidenta mai mare decat normala de prematuritate, greutate scazuta la nastere si circumferinta craniana redusa. Pe baza datelor existente, 

Organizatia Food and Drug Administration din SUA sfatuieste femeile însarcinate sa evite consumul de cafeina sub orice forma în timpul sarcinii. 
Contribuie cafeina la îmbolnavire?
S-a demonstrat ca datorita consumului de cafeina creste riscul aparitiei anumitor boli, printre care se numara si bolile cardio-vasculare si cancerul. 
Boli cardio-vasculare
Administrarea unei doze de 1-3 cesti de cafea determina o crestere substantiala a tensiunii arteriale la persoanele care nu folosesc cafea, în timp ce la consumatorii cronici efectul este mult mai modest. Majoritatea medicilor recomanda reducerea sau oprirea consumului de cafea în caz de palpitatii sau batai cardiace neregulate, întrucat cafeina poate declansa crize de aritmii cardiace. In afara de aceasta, un numar de studii stiintifice a aratat ca consumul de cafea se asociaza cu prezenta unor niveluri crescute de colesterol si trigliceride în sange. Un studiu recent a aratat ca pana si folosirea cafelei decafeinizate (peste 4 cesti/zi) creste riscul de boala cardiaca. 

Studiul de sanatate al adventistilor a gasit ca folosirea cafelei se asocia cu o crestere a riscului de boala cardiaca de 50% la barbati si de 10-20% la femei. 
Cancer
Desi studiile pe animale arata ca de una singura cafeina nu produce cancer, cafenia sau cafeaua par sa creasca frecventa cu care alti factori carcinogeni induc tumori. Exista cateva studii care au evidentiat o legatura între consumul de cafea si cancerele umane. Adventistii care folosesc cafea au un risc mai mare de cancer de colon si de vezica urinara. Consumul de cafea a fost implicat si în cancerele renal, ovarian si de intestin gros, în timp ce consumul de ceai a fost asociat cu cresterea riscului de cancer de rect, dar nu si de colon. 

Cafeina si alte metilxantine (teofilina din ceai si teobromina din ciocolata) au fost identificate ca posibili factori de risc si pentru cancerul mamar. Exista dovezi si ca metilxantinele cresc riscul de boala fibrochistica mamara, o boala benigna care poate creste riscul de cancer mamar. Unii cercetatori sunt de parere ca simptomele acestei boli se amelioreaza daca metilxantinele sunt eliminate din dieta. 
Tulburari gastro-intestinale
Cafeaua si ceaiul reduc semnificativ absorbtia fierului – cu 40 si respectiv 60%. Cafeina are un efect negativ asupra balantei calciului, reducand absorbtia calciului si crescand pierderea de calciu prin urina. De asemenea, cafeaua scade presiunea sfincterului esofagian inferior, contribuind astfel la aparitia pirozisului (arsuri retrosternale). 
Ce este cafeinismul?
La animale, dozele foarte mari de cafeina determina agresivitate si comportament psihotic. La om, consumul a 650-1000 mg/zi determina aparitia cafeinismului, sindrom practic identic cu nevroza anxioasa. Persoanele sensibile la cafeina manifesta anxietate si depresie severa dupa consumul unei doze de numai 300 mg de cafeina. Pediatrii sunt îngrijorati de faptul ca atat de multi copii consuma cafeina, care poate determina comportament hiperactiv. 
Da cafeina dependenta?
Multi din cei care folosesc cu regularitate cafeina sunt surprinsi sa constate cat de greu le vine sa renunte la ea. Dependenta, evidentiata de simptomele sindromului de întarcare, se poate instala dupa numai 6-15 zile de expunere la 600 mg sau mai mult de cafeina zilnic. 

Persoanele care au devenit dependente de cafeina se pot astepta ca simptomele de întarcare sa apara la 12-24 ore dupa ultima doza de cafeina. Acestea difera de la un individ la altul, dar de obicei sunt reprezentate de dureri de cap, oboseala, apatie si (posibil) anxietate. De obicei aceste simptome ating apogeul la 36 ore si dispar la sfarsitul primei saptamani. Metodele de detoxificare pot varia de la renuntarea brusca la scaderea treptata a consumului si folosirea analgezicelor pentru a usura simptomele. Cafeina este un drog care da dependenta si folosirea lui regulata poate avea efecte necunoscute pe termen lung. Folosirea unei substante chimice pentru a te simti bine este un comportament de risc, care poate deschide poarte pentru folosirea altor droguri. Întrucat cafeaua si ceaiul contin numerosi compusi chimici în afara de cafeina, care pot produce efecte fiziologice sau psihologice, este recomandabila evitarea chiar si a bauturilor decafeinizate. 
Recomandari
Alegeti cafea surogat din cereale sau ceaiuri din plante medicinale în loc de cafea, ceai, cola sau alte bauturi care contin cafeina. 
Produsele care contin cafeina vor fi folosite numai la sfatul expres al medicului. 
Femeile însarcinate si care alapteaza, precum si copiii vor evita orice produs care contine cafeina. 
Daca doriti totusi sa consumati ciocolata si cacao, folositi-le rar si în cantitati foarte mici. Granulele din roscove (ceratonia) sunt un înlocuitor bun al ciocolatei. 
Formati-va obiceiul de a bea apa curata, sucuri de fructe si legume. Daca simtiti nevoia de a bea ceva cald învatati sa folositi ceaiuri din plante medicinale sau bauturi pe baza de cereale în loc de ceai sau cafea decafeinizate.

Tratamentul piciorului var-equin in Paralizia Cerebrala

Generalitati

Paralizia Cerebrala reprezinta o leziune a sistemului nervos central care consta in miscari reflexe involuntare si spasme (contractii) musculare care pot afecta o regiune, jumatate de corp sau corpul in intregime.
CauzeSus

Cauzele paraliziei cerebrale pot apare:
- inainte de nastere;
- in timpul nasterii;
- dupa nastere.

Leziunea sistemului nervos central poate determina afectiuni motorii, miscari involuntare, tonus crescut persistent asociat sau nu cu tulburari de gandire.Copiii nascuti prematur au risc crescut de hemoragie cerebrala, ceea ce ar conduce la aparitia paraliziei cerebrale.
Cauzele care apar de-a lungul dezvoltarii embrionare pot fi: infectii, diabet (boala mamei), boli ale placentei, consumul de alcool, anemia sau incompatibilitatea Rh-ului dintre mama si copil.

De asemenea, o nastere prelungita cu diverse complicatii timp in care mamei i se administreaza sedative sau anestezice pot reprezenta o cauza a insuficientei oxigenari a creierului copilului.
Factorii responsabili de aparitia paraliziei cerebrale la copil sunt din momentul nasterii, pana la 3-4 ani, cand de-alungul maturarii creierului pot aparea diverse afectiuni ca: encefalite, meningite, intoxicatii, etc.

In general, pacientii care sufera de picior var equin, au asociate formele clinice ale paraliziei cerebrale: dipareza, tetrapareza, hemipareza, parapareza.Incidenta piciorului varus equin la populatia caucaziana este de aproximativ 1 la 1000 de nou nascuti. Apare mai frecvent la baieti si in 40% din cazuri apare la ambele picioare. 

Piciorul var-equin este o deformare a plantei (piciorului) foarte frecvent intalnita in paralizia cerebrala, care include modificari de forma si de directie ale plantei, avand drept consecinta, un contact imperfect cu solul. Sprijinul se realizeaza doar pe marginea externa a piciorului, astfel ca marginea interna priveste in sus.

Simptome

Piciorul var equin nu este dureros la sugar dar treptat,in timpul cresterii cauzeaza disconfort si devine o deficienta fizica vizibila care cauzeaza pacientului inferioritate psihica. Membrele afectate care nu sunt tratate pot deveni deformate, ceea ce conduce la o inegalitate de membre. 

Acesta este motivul pentru care tratamentul initiat mai devreme, creste sansele de imbunatatire si reducere a deformarilor care ameninta posibilitatea mentinerii echilibrului si coordonarea mersului.

Diagnostic

Daca in familie exista un copil cu picior equin spastic, sansele ca si cel de-al doilea sa aiba aceasta afectiune sunt foarte crescute. Piciorul equin neurologic poate indica alte probleme de sanatate, caci poate fi asociat cu afectiuni ca: spina bifida. Acesta este motivul pentru investigarea altor parametri ai sanatatii.

Ecografia realizata in perioada de viata intrauterina, uneori poate diagnostica existenta piciorului var equin. Dintre metodele de imagistica utilizate pentru a verifica existenta acestei afectiuni, radiografia de obicei, nu ajuta la diagnosticare pentru ca anumite oase ale piciorului, sau ale articulatiei piciorului nu sunt complet osificate (nu au capatat inca structura osoasa).
Scopul tratamentului este de a obtine aspectul si functiile normale piciorului afectat.

Tratament

Pentru a obtine reducerea spasticitatii piciorului var equin, pe grupele musculare afectate se incearca diverse proceduri care includ: utilizarea aparatelor gipsate, infiltratiile cu alcool, dar nici o alta metoda nu si-a dovedit eficienta asa cum toxina botulinica si-a argumentat-o de-a lungul studiilor pe diversi copii suferinzi de picior equin neurologic. 

Toxina botulinica Dysport tip A reprezinta un important pas in evolutia neuro-motorie actionand impotriva posturilor vicioase care pot cauza durere si impotriva spasmelor musculare. In infiltratii, cantitatea utilizata este foarte mica, de aceea este un risc redus de asociere a altor patologii ca paralizia intregii musculaturi a corpului, stiindu-se ca dozajul toxic letal, este de 50 de ori mai mare decat dozajul utilizat in clinicile de specialitate.

Doza de injectat este aleasa in functie de greutatea copilului, de grosimea muschiului de infiltrat si de gradul de afectare al muschiului spastic.De asemenea, dozajul e in corelatie cu numarul de muschi afectati. 
Efectul infiltratiei cu toxina botulinica poate fi observat in 24-72h de la efectuarea procedurii, timp in care se produce o relaxare a musculaturii spastice si gradul de miscare in regiunea afectata este imbunatatit. Avantajul infiltratiei cu toxina botulinica este ca in perioada de relaxare, copilul poate invata sub coordonarea kineto-terapeutului schema de mers si de asemenea, poate realiza miscari de finete ca: scris, prinderea unei mingi cu ajutorul extremitatilor superioare. Trebuie mentionat ca efectul de relaxare al toxinei botulinice dureaza 4-6 luni.

Kinetoterapia pe termen lung, are o importanta deosebita in tratamentul piciorului var equin la copil, aceasta putand fi inceputa in timpul primei saptamani de viata a nou-nascutului, pentru a profita de faptul ca tesuturile care formeaza ligamentele, capsulele si tendoanele sunt inca elastice. Aceste tesuturi pot fi intinse prin manipulari blande. Dupa manipulari, un gips se aplica pana deasupra genunchiului de fiecare data pentru a mentine gradul de corectie obtinut prin manipulari. Astfel oasele deplasate sunt treptat aduse la pozitia corecta.

Hemangioamele

                Hemangioamele reprezinta tumori vasculare de natura benigna ce apar inca din primele zile de viata si involueaza pana la varsta de 10 ani. 30% din totalitatea hemangioamelor sunt vizibile inca din primele ore de la nastere, iar restul de 70% apar in primele zile sau saptamani postpartum. Ele sunt considerate a fi cele mai frecvente tumori benigne ale copilariei. Apar atat pe tegumente, cat si la nivelul organelor interne, insa majoritatea nu au nici o importanta patologica.
Doar ocazional, cand sunt localizate in structuri cu rol vital, sau cand se complica cu ulceratii, necroze si hemoragii, pot pune probleme. Existenta unui hemangiom cutanat poate fi insotita si de malformatii congenitale subiacente, in structurile parenchimatoase profunde, iar nou nascutul trebuie investigat suplimentar pentru confirmarea sau infirmarea acestei posibilitati. 
In cazul in care exista malformatii, cele mai frecvente sunt localizate la nivel cardiac, vascular si in sistemul nervos. 
Evolutia lor este marcata la inceput de o proliferare rapida, ceea ce duce la cresterea in dimensiuni a tumorii, ca apoi sa inceapa procesul invers, de involutie, cu resorbtia totala a hemangiomului. 
Hemangioamele sunt structuri formate prin proliferarea celulelor endoteliale, care se organizeaza sub forma unor vase ce se umplu apoi cu sange. Aspectul lor variaza foarte mult in functie de localizare. 
Astfel, daca apar la suprafata pielii seamana cu niste zmeure, daca apar sub tegument sunt mai degraba violacee si nu au aspect particular, bine individualizat. 
Hemangioamele apar la aproximativ 10- 12% dintre nou nascuti. Ele sunt mai frecvente la prematuri (22- 30%), in special la cei cu o greutate la nastere sub 1 kilogram. Incidenta se pare ca este mai crescuta in cazul nou nascutilor din mame care au facut biopsie de vilozitati coriale. Hemangioamele au fost descrise mai des la fete, ele fiind de trei ori mai afectate comparativ cu baietii. 
           Hemangioamele sunt mai frecvente in sarcinile gemelare, insa nu s-a explicat de ce riscul de aparitie este mai crescut in aceste cazuri. 
Aceste tumori sunt adesea inofensive, morbitatile asociate fiind minore. Sangerarile, eroziunile sunt foarte rare si doar ocazional apar hemangioame de dimensiuni importante, cu localizari critice care sa afecteze circulatia sangvina sistemica.                                                                  Hemangioamele hepatice pot creste foarte mult in dimensiuni, si la acest nivel se poate realiza chiar fenomenul de furt volemic. Sangele este trecut prin patul vascular din hemangiom si devine insuficient pentru asigurarea necesitatilor organismului.Un risc crescut de aparitie a unor anomalii permanente au pacientii cu hemangioame localizate la nivelul nasului, buzelor si urechilor.                                                                                                                                                                  Cauze 

Hemagioamele sunt tumori vasculare benigne, a caror cauza exacta nu este deocamdata cunoscuta. Specialistii inca studiaza etiopatogenia lor, si se pare ca un important rol in dezvoltare il au influentele hormonale, in special estrogenii. Aparent, acesti hormoni sunt cei care stimuleaza proliferarea endoteliala anormala. 
O alta teorie sustine faptul ca stimulul estrogenic apare pe fundalul unei hipoxii (privare de oxigen) tisulare tegumentare importante. Uneori, hemangioamele sunt subdiagnosticate, deoarece aspectul lor nu este intodeauna specific. Ele pot fi considerate mici zone traumatice aparute in urma expulziei fatului, insa pe masura ce se dezvolta, diagnosticul devine mult mai evident. 
Hemangioamele pot sa fie localizate doar la nivel superficial, cum este cazul hemangioamelor capilare, in dermul profund (hemangioamele cavernoase), sau pot fi mixte. Aproximativ 80% dintre hemangioame apar la nivelul fetei si gatului, iar dintre structurile interne, cel mai afectat este ficatul. Hemangioamele nu au componenta ereditara, ele apar spontan, ca urmare a unor modificari aparute in cursul gestatiei sau imediat dupa nastere. Specialistii inca studiaza cauzele de aparitie, in speranta ca astfel hemangioamele, mai ales cele cu localizari ce predispun la complicatii, se pot preveni in viitor.
Simptomatologie

Majoritatea hemangioamelor sunt localizate la nivelul tegumentului, in special in regiunea cervico-faciala. Ele sunt adesea lipsite de expresie clinica, nu dor si nu influenteaza functionalitatea regiunii pe care o ocupa. Hemangiomul evolueaza in timp. Astfel, de la un punct rosu la nastere se poate transforma in timp intr-o excrescenta spongioasa care poate atinge chiar si 7-8 cm in diametru. Forma si consistenta hemangioamelor se poate modifica in timp. Majoritatea raman bine circumscrise, si peste 80% dintre ele sunt leziuni solitare, focale.
Dupa o perioada de evolutie, hemangiomul nu mai creste, dimensiunile sale stationeaza, pentru ca apoi sa intre intr-un proces rezolutiv. In timp, hemangiomul nu mai este vizibil. Aproximativ jumatate din hemangioame dispar pana la varsta de 5 ani, iar procentul urca la 90% la varsta de 10 ani. Desi in unele cazuri dispare si hiperpigmentarea indusa de tumora, unii copii raman totusi cu semne ale hemangioamelor sub forma unor pete discrome la nivelul tegumentului. 

Cele mai frecvente localizari ale hemangioamelor sunt: 
1. Extremitatea cefalica (60%); 
2. Trunchi (25%);
3. Extremitati (15%); 
4. Zone extracutanate - ficat, tract gastrointestinal, laringe, sistemul nervos central, pancreas, timus, splina.

Investigatii paraclinice

Diagnosticul hemangioamelor se pune in urma efectuarii unui examen fizic amanuntit. Se apreciaza forma, consistenta si delimitarea leziunii si se apreciaza si caracterul invaziv. Desi, de cele mai multe ori, nu sunt necesare alte investigatii suplimentare, este importanta realizarea diagnosticului diferential al hemangioamelor, pentru a se exclude alte afectiuni, cu potential mai grav.
Cele mai frecvente afectiuni care intra in diagnosticul diferential sunt angiosarcomul, miofibromatoza infantila, teratomul, malformatii arteriovenoase diverse, hemangiomatoza difuza neonatala, rabdomiosarcomul. 
Studii recente sugereaza faptul ca pacientii trebuie sa fie investigati insa pentru a se stabili riscul de evolutie si proliferarea a hemangiomului. In acest scop se fac diverse determinari de laborator, in principal se analizeaza nivelul factorilor de crestere endoteliali si al factorilor de crestere fibroblastici. Pentru acestea se recolteaza mostre de sange si urina care vor fi analizate in laboratoare speciale. 

In unele cazuri exista posibilitatea ca hemangiomul sa asocieze si malformatii parenchimatoase sau vasculare si de aceea specialistii considera utila realizarea unor investigatii imagistice. Se pot efectua computer tomografii (CT) si RMN, cu sau fara administrare de substante de contrast pentru a delimita extinderea hemangioamelor cutanate cat si pentru a verifica existenta altor hemangioame si tumori diseminate in organism.

Ecografiile pot fi si ele utile, mai ales pentru diferentierea hemangioamelor de alte modificari care implica straturile tegumentare, cum ar fi chisturi sau modificari ale ganglionilor limfatici. 
Radiografiile obisnuite nu sunt indicate decat daca exista un hemangiom care obstrueaza sau impinge caile respiratorii.
Tratament
Datorita caracterului benign si evolutiei autolimitante, hemangioamele necomplicate, in special cele capilare, nu au indicatie de tratament chirugical. Ele trebuie tinute sub supraveghere si evolutia lor trebuie verificata periodic, pentru a nu degenera. Daca hemangiomul nu este agresat, dispare de la sine, fara sa lase semne importante. 
Cicatricile reziduale sau modificarile de pigmentare sau consistenta ale tegumentului apar rar. Daca evolutia hemangioamelor capilare nu este cea dorita, se poate interveni si vasele de neoformatie pot fi inlaturate cu laserul. Interventia chirugicala laser este indicata si pentru inlaturarea hemangioamelor proliferative si vaselor restante in urma involutiei naturale a tumorii. 
Excizia chirugicala a unui hemangiom involuat nu este rara, si se recomanda mai ales in cazul pacientilor care raman cu sechele cutanate in urma vindecarii. Hemangioamele cavernoase care sunt localizate la nivelul pleoapei si afecteaza vederea pacientului sunt tratate prin injectie de corticosteroizi sau chirugie laser. 
Astfel de injectii pot reduce rapid dimensiunile tumorii, permitand recapatarea vederii. Hemangioamele mixte sau cele cavernoase de dimensiuni foarte mari pot primi tratament local (injectie cu corticosteroizi in hemangiom).
Tratamentul modern al hemangioamelor ce au risc de complicatii consta in chirurgia laser cu lumina galbena. Aceasta poate distruge vasele de neoformatie din hemangiom fara sa afecteze integritatea tegumentului. Unii medici prefera sa combine tratamentul laser cu injectiile cu corticosteroizi pentru o eficienta terapeutica maxima.
Prognostic
Prognosticul pacientilor cu hemangioame superficiale, capilare, este excelent: 50% dintre hemangioame dispar pana la 5 ani, 70% pana la 7 ani si 90% pana la 9 ani. In cazul localizarilor nazale, perilabiale, palpebrale sau auriculare, exista un risc mai crescut de sechele postinvolutie.
Complicatii

Cele mai frecvente complicatii asociate hemangioamelor sunt reprezentate de: 

- Hemoragii, mai ales daca hemangiomul este traumatizat;
- Disfagie, dispnee (in localizarile digestive sau respiratorii); 
- Obstructii ale cailor respiratorii superioare; - Infectii secundare; 
- Modificari tegumentare (de consistenta, aspect, sau textura a pielii); 
- Tulburari vizuale (strabism, ambliopie); 
- Ulceratii (in 5- 10% din cazuri); 
- Tulburari psihoemotionale in cazul in care hemangiomul este mare si vizibil.
Consultarea unui specialist

Toate semnele prezente la nastere pe suprafata tegumentului trebuie sa fie evaluate de catre un medic pentru a se stabili caracterul lor si pentru a se aprecia daca necesita sau nu tratament de specialitate. Hemangioamele cu localizari particulare, cum ar fi pleoapele, laringele sau segmentele tubului digestiv pot cauza probleme suplimentare si trebuie tratate corespunzator din timp, inainte de a aparea complicatiile. 
Copiii cu hemangioame trebuie evaluati periodic de catre medic. Daca intre controale apar modificari, ulceratii, sangerari, cresteri exagerate sau schimbari ale consistentei hemangiomului, se recomanda prezentare grabnica la medic.
Preventie
Deocamdata nu se cunosc foarte bine cauzele de aparitie ale hemangiomelor, deci nici preventia nu poate fi realizata. Specialistii efectueaza in continuare studii pentru a stabili triggerii si factorii de risc, insa pentru moment, rezultatele nu sunt concludente.

Parteneri