Tutunul are un continut complex. Daca majoritatea fumatorilor cunosc faptul ca tutunul contine nicotina, putini stiu faptul ca tutunul mai contine alte aproximativ 4000 de substante chimice daunatoare, dintre care peste 40 sunt cancerigene.
Continutul în nicotina si alte substante depinde de varietatea de tutun, conditiile si metodele de cultura, precum si de pozitia pe planta a frunzelor recoltate (frunzele de la baza plantei contin în general mai putina nicotina). Din aceste motive exista variatii destul de mari ale continutului diferitelor tipuri de tigari de pe piata. De exemplu, continutul de nicotina poate varia între 0,1 si 1,3 mg/tigareta. Fermentarea (etapa importanta în procesul de prelucrare a tutunului) tinde sa reduca continutul de nicotina si sa creasca continutul altor substante toxice.
Prelucrarea frunzelor de tutun cuprinde în general trei etape: uscarea la aer, îmbatrânirea (conservarea timp de 1 sau mai multi ani) si fermentarea.
Toxicitatea tutunului si fumului de tigara
La prima vedere, identificarea celor peste 4000 de substante chimice din fumul de tutun pare o sarcina insurmontabila. Cercetarile intensive si progresele înregistrate în toxicologie si carcinogeneza din ultimii ani au permis izolarea compusilor cu cea mai crescuta activitate toxica. Dintre toti acestia, monoxidul de carbon si nicotina sunt agentii toxici majori ai fumului de tigara. Dar exista multi altii: oxizi de azot, cianuri, amoniac precum si aldehide volatile.
Hemoglobina din sângele uman are o afinitate de 210 ori mai mare pentru monoxidul de carbon decât pentru oxigen. Aceasta face ca inhalarea fumului de tigara sa diminueze capacitatea de transport a oxigenului de catre sânge. Monoxidul de carbon este fixat de hemoglobina sub forma de carboxihemoglobina, a carei concentratie în sângele fumatorilor atinge 8-9% (fata de 0,5% la nefumatori).
Cancerul cailor respiratorii la fumatori este precipitat adesea de compusii cu efect toxic asupra cililor din mucoasele respiratorii, care produc aparitia metaplaziei. Substantele cu cel mai puternic efect toxic ciliar sunt formaldehida, dioxidul de sulf, acroleina si hidrogen cianidul, dar exista zeci de alti compusi care au asemenea efect.
Efectul cancerigen si toxicitatea genetica constituie un alt aspect important. Gudroanele din fumul de tigara exercita puternice efecte mutagene asupra AND-ului din nucleele celulelor tractului respirator. În ultimele doua decenii a devenit limpede faptul ca fumul de tigara contine puternici factori cancerigeni. Dintre cele peste 43 de substante cancerigene, cele mai de temut sunt benzopirenul, N-nitrosaminele, aldehidele, clorura de vinil, hidrocarburile aromatice (benzenul, fenolii, etc.), etilen-oxidul, arseniu, poloniu, cadmiu, crom, etc.
Fumatul ucide în cel mai real si direct sens al cuvântului!
Efectele fiziologice ale cafeinei devin evidente la adulti la doze de numai 100-200 mg. Acest nivel este realizat cu usurinta prin consumarea a 1-3 cesti de cafea.
Ce este cafeina?
Cafeina este un drog consumat în mod frecvent. Se gaseste în diferite bauturi ca ceaiul negru, cafeaua, bauturi acidulate care contin cola si ciocolata. De asemenea, cafeina este adaugata si în compozitia altor bauturi, si este un ingredient prezent în unele medicamente eliberate fara reteta, cum ar fi cele pentru dureri de cap, raceala, alergii, antialgice si pilule pentru mentinerea starii de veghe.
Cca 80% din populatia adulta consuma cafeina, si cca 20% consuma peste 350 mg/zi – cantitate suficienta pentru a produce dependenta fizica.
Ce determina continutul în cafeina al unui produs?
Metoda de preparare a ceaiului sau cafelei determina continutul de cafeina al bauturii. O ceasca de cafea instant contine cca 65 mg cafeina, în timp ce cafeaua filtrata contine cca 110 mg/ceasca. Ceaiul negru si majoritatea bauturilor racoritoare cu cafeina contin cca 30-65 mg/portie. Bauturile din ciocolata fierbinte contin cca 5 mg/ceasca, în timp ce batoanele de ciocolata pot contine între 10 si 40 mg per 60 g.
Este cafeina periculoasa?
Efectele fiziologice ale cafeinei pot fi vazute dupa consumarea a doar 1-3 cesti de cafea. Raportat la greutatea corporala, copiii cu varsta de 1-5 ani sunt cei mai mari consumatori de cafeina. Un copil care bea o cutie de bautura racoritoare cu cafeina ingereaza echivalentul a 4 cesti de cafea pentru un adult.
Cafeina este absorbita cu usurinta în organism, nivelul sangvin atingand valoarea maxima la cca. 30 minute dupa ingestie. Viteza eliminarii ei din sange variaza de la cateva ore la adult la cateva zile la nou-nascut. Viteza eliminarii este redusa în timpul sarcinii si prin folosirea anticonceptionalelor orale. Fumatul, pe de alta parte, pare sa creasca rata de eliminare a cafeinei din corp. Din acest motiv ingestia de cafeina ar trebui sa fie mult redusa sau eliminata complet de persoanele care încearca sa renunte la fumat, pentru a împiedica cresterea nivelului cafeinei în sange si posibila crestere a dorintei dupa nicotina.
Cafeina poate produce multe efecte, printre care:
Creste nivelul zaharului din sange (ceea ce da senzatia unei cresteri a disponibilului de energie)
Creste nivelul grasimilor sangvine
Creste tensiunea arteriala
Stimuleaza sistemul nervos central (organismul nu mai resimte nevoia de odihna)
Batai cardiace neregulate
Creste pierderea urinara de calciu si magneziu (ceea care poate avea un impact negativ pe termen lung asupra sanatatii osoase)
Creste secretia acida a stomacului (agraveaza ulcerul gastric)
Tremur, iritabilitate, nervozitate
Insomnie si dereglarea orarului somnului
Anxietate si depresie
Accentueaza simptomele sindromului premenstrual (SPM)
Ce efect are cafeina asupra fatului?
Întrucat cafeina traverseaza placenta si este metabolizata de fat foarte încet, acesta risca sa fie expus unor cantitati semnificative de cafeina daca mama consuma bauturi care contin acest drog. In studiile pe animale, dozele mari de cafeina provoaca malformatii congenitale osoase, întarzierea cresterii fetale, greutate redusa la nastere si cresterea numarului de pui nascuti morti, în timp ce dozele mai mici, echivalentul a doua cesti de cafea/zi, pot provoca încetinirea cresterii osoase. La cobaii expusi unor doze modeste de cafeina s-a observat aparitia unor modificari neuro-comportamentale care au persistat si în timpul vietii de adult. Cafeina consumata de masculi înainte de împerechere poate, de asemenea, produce întarzieri semnificative a cresterii fetale.
Unele studii populationale au aratat ca ingestia unor cantitati mari de cafeina de catre femeile însarcinate se asociaza cu o incidenta mai mare decat normala de prematuritate, greutate scazuta la nastere si circumferinta craniana redusa. Pe baza datelor existente,
Organizatia Food and Drug Administration din SUA sfatuieste femeile însarcinate sa evite consumul de cafeina sub orice forma în timpul sarcinii.
Contribuie cafeina la îmbolnavire?
S-a demonstrat ca datorita consumului de cafeina creste riscul aparitiei anumitor boli, printre care se numara si bolile cardio-vasculare si cancerul.
Boli cardio-vasculare
Administrarea unei doze de 1-3 cesti de cafea determina o crestere substantiala a tensiunii arteriale la persoanele care nu folosesc cafea, în timp ce la consumatorii cronici efectul este mult mai modest. Majoritatea medicilor recomanda reducerea sau oprirea consumului de cafea în caz de palpitatii sau batai cardiace neregulate, întrucat cafeina poate declansa crize de aritmii cardiace. In afara de aceasta, un numar de studii stiintifice a aratat ca consumul de cafea se asociaza cu prezenta unor niveluri crescute de colesterol si trigliceride în sange. Un studiu recent a aratat ca pana si folosirea cafelei decafeinizate (peste 4 cesti/zi) creste riscul de boala cardiaca.
Studiul de sanatate al adventistilor a gasit ca folosirea cafelei se asocia cu o crestere a riscului de boala cardiaca de 50% la barbati si de 10-20% la femei.
Cancer
Desi studiile pe animale arata ca de una singura cafeina nu produce cancer, cafenia sau cafeaua par sa creasca frecventa cu care alti factori carcinogeni induc tumori. Exista cateva studii care au evidentiat o legatura între consumul de cafea si cancerele umane. Adventistii care folosesc cafea au un risc mai mare de cancer de colon si de vezica urinara. Consumul de cafea a fost implicat si în cancerele renal, ovarian si de intestin gros, în timp ce consumul de ceai a fost asociat cu cresterea riscului de cancer de rect, dar nu si de colon.
Cafeina si alte metilxantine (teofilina din ceai si teobromina din ciocolata) au fost identificate ca posibili factori de risc si pentru cancerul mamar. Exista dovezi si ca metilxantinele cresc riscul de boala fibrochistica mamara, o boala benigna care poate creste riscul de cancer mamar. Unii cercetatori sunt de parere ca simptomele acestei boli se amelioreaza daca metilxantinele sunt eliminate din dieta.
Tulburari gastro-intestinale
Cafeaua si ceaiul reduc semnificativ absorbtia fierului – cu 40 si respectiv 60%. Cafeina are un efect negativ asupra balantei calciului, reducand absorbtia calciului si crescand pierderea de calciu prin urina. De asemenea, cafeaua scade presiunea sfincterului esofagian inferior, contribuind astfel la aparitia pirozisului (arsuri retrosternale).
Ce este cafeinismul?
La animale, dozele foarte mari de cafeina determina agresivitate si comportament psihotic. La om, consumul a 650-1000 mg/zi determina aparitia cafeinismului, sindrom practic identic cu nevroza anxioasa. Persoanele sensibile la cafeina manifesta anxietate si depresie severa dupa consumul unei doze de numai 300 mg de cafeina. Pediatrii sunt îngrijorati de faptul ca atat de multi copii consuma cafeina, care poate determina comportament hiperactiv.
Da cafeina dependenta?
Multi din cei care folosesc cu regularitate cafeina sunt surprinsi sa constate cat de greu le vine sa renunte la ea. Dependenta, evidentiata de simptomele sindromului de întarcare, se poate instala dupa numai 6-15 zile de expunere la 600 mg sau mai mult de cafeina zilnic.
Persoanele care au devenit dependente de cafeina se pot astepta ca simptomele de întarcare sa apara la 12-24 ore dupa ultima doza de cafeina. Acestea difera de la un individ la altul, dar de obicei sunt reprezentate de dureri de cap, oboseala, apatie si (posibil) anxietate. De obicei aceste simptome ating apogeul la 36 ore si dispar la sfarsitul primei saptamani. Metodele de detoxificare pot varia de la renuntarea brusca la scaderea treptata a consumului si folosirea analgezicelor pentru a usura simptomele. Cafeina este un drog care da dependenta si folosirea lui regulata poate avea efecte necunoscute pe termen lung. Folosirea unei substante chimice pentru a te simti bine este un comportament de risc, care poate deschide poarte pentru folosirea altor droguri. Întrucat cafeaua si ceaiul contin numerosi compusi chimici în afara de cafeina, care pot produce efecte fiziologice sau psihologice, este recomandabila evitarea chiar si a bauturilor decafeinizate.
Recomandari
Alegeti cafea surogat din cereale sau ceaiuri din plante medicinale în loc de cafea, ceai, cola sau alte bauturi care contin cafeina.
Produsele care contin cafeina vor fi folosite numai la sfatul expres al medicului.
Femeile însarcinate si care alapteaza, precum si copiii vor evita orice produs care contine cafeina.
Daca doriti totusi sa consumati ciocolata si cacao, folositi-le rar si în cantitati foarte mici. Granulele din roscove (ceratonia) sunt un înlocuitor bun al ciocolatei.
Formati-va obiceiul de a bea apa curata, sucuri de fructe si legume. Daca simtiti nevoia de a bea ceva cald învatati sa folositi ceaiuri din plante medicinale sau bauturi pe baza de cereale în loc de ceai sau cafea decafeinizate.
Hemagioamele sunt tumori vasculare benigne, a caror cauza exacta nu este deocamdata cunoscuta. Specialistii inca studiaza etiopatogenia lor, si se pare ca un important rol in dezvoltare il au influentele hormonale, in special estrogenii. Aparent, acesti hormoni sunt cei care stimuleaza proliferarea endoteliala anormala.
O alta teorie sustine faptul ca stimulul estrogenic apare pe fundalul unei hipoxii (privare de oxigen) tisulare tegumentare importante. Uneori, hemangioamele sunt subdiagnosticate, deoarece aspectul lor nu este intodeauna specific. Ele pot fi considerate mici zone traumatice aparute in urma expulziei fatului, insa pe masura ce se dezvolta, diagnosticul devine mult mai evident.
Hemangioamele pot sa fie localizate doar la nivel superficial, cum este cazul hemangioamelor capilare, in dermul profund (hemangioamele cavernoase), sau pot fi mixte. Aproximativ 80% dintre hemangioame apar la nivelul fetei si gatului, iar dintre structurile interne, cel mai afectat este ficatul. Hemangioamele nu au componenta ereditara, ele apar spontan, ca urmare a unor modificari aparute in cursul gestatiei sau imediat dupa nastere. Specialistii inca studiaza cauzele de aparitie, in speranta ca astfel hemangioamele, mai ales cele cu localizari ce predispun la complicatii, se pot preveni in viitor.
Simptomatologie
Majoritatea hemangioamelor sunt localizate la nivelul tegumentului, in special in regiunea cervico-faciala. Ele sunt adesea lipsite de expresie clinica, nu dor si nu influenteaza functionalitatea regiunii pe care o ocupa. Hemangiomul evolueaza in timp. Astfel, de la un punct rosu la nastere se poate transforma in timp intr-o excrescenta spongioasa care poate atinge chiar si 7-8 cm in diametru. Forma si consistenta hemangioamelor se poate modifica in timp. Majoritatea raman bine circumscrise, si peste 80% dintre ele sunt leziuni solitare, focale.
Dupa o perioada de evolutie, hemangiomul nu mai creste, dimensiunile sale stationeaza, pentru ca apoi sa intre intr-un proces rezolutiv. In timp, hemangiomul nu mai este vizibil. Aproximativ jumatate din hemangioame dispar pana la varsta de 5 ani, iar procentul urca la 90% la varsta de 10 ani. Desi in unele cazuri dispare si hiperpigmentarea indusa de tumora, unii copii raman totusi cu semne ale hemangioamelor sub forma unor pete discrome la nivelul tegumentului.
Cele mai frecvente localizari ale hemangioamelor sunt:
1. Extremitatea cefalica (60%);
2. Trunchi (25%);
3. Extremitati (15%);
4. Zone extracutanate - ficat, tract gastrointestinal, laringe, sistemul nervos central, pancreas, timus, splina.
Investigatii paraclinice
Diagnosticul hemangioamelor se pune in urma efectuarii unui examen fizic amanuntit. Se apreciaza forma, consistenta si delimitarea leziunii si se apreciaza si caracterul invaziv. Desi, de cele mai multe ori, nu sunt necesare alte investigatii suplimentare, este importanta realizarea diagnosticului diferential al hemangioamelor, pentru a se exclude alte afectiuni, cu potential mai grav.
Cele mai frecvente afectiuni care intra in diagnosticul diferential sunt angiosarcomul, miofibromatoza infantila, teratomul, malformatii arteriovenoase diverse, hemangiomatoza difuza neonatala, rabdomiosarcomul.
Studii recente sugereaza faptul ca pacientii trebuie sa fie investigati insa pentru a se stabili riscul de evolutie si proliferarea a hemangiomului. In acest scop se fac diverse determinari de laborator, in principal se analizeaza nivelul factorilor de crestere endoteliali si al factorilor de crestere fibroblastici. Pentru acestea se recolteaza mostre de sange si urina care vor fi analizate in laboratoare speciale.
In unele cazuri exista posibilitatea ca hemangiomul sa asocieze si malformatii parenchimatoase sau vasculare si de aceea specialistii considera utila realizarea unor investigatii imagistice. Se pot efectua computer tomografii (CT) si RMN, cu sau fara administrare de substante de contrast pentru a delimita extinderea hemangioamelor cutanate cat si pentru a verifica existenta altor hemangioame si tumori diseminate in organism.
Ecografiile pot fi si ele utile, mai ales pentru diferentierea hemangioamelor de alte modificari care implica straturile tegumentare, cum ar fi chisturi sau modificari ale ganglionilor limfatici.
Radiografiile obisnuite nu sunt indicate decat daca exista un hemangiom care obstrueaza sau impinge caile respiratorii.
Tratament
Datorita caracterului benign si evolutiei autolimitante, hemangioamele necomplicate, in special cele capilare, nu au indicatie de tratament chirugical. Ele trebuie tinute sub supraveghere si evolutia lor trebuie verificata periodic, pentru a nu degenera. Daca hemangiomul nu este agresat, dispare de la sine, fara sa lase semne importante.
Cicatricile reziduale sau modificarile de pigmentare sau consistenta ale tegumentului apar rar. Daca evolutia hemangioamelor capilare nu este cea dorita, se poate interveni si vasele de neoformatie pot fi inlaturate cu laserul. Interventia chirugicala laser este indicata si pentru inlaturarea hemangioamelor proliferative si vaselor restante in urma involutiei naturale a tumorii.
Excizia chirugicala a unui hemangiom involuat nu este rara, si se recomanda mai ales in cazul pacientilor care raman cu sechele cutanate in urma vindecarii. Hemangioamele cavernoase care sunt localizate la nivelul pleoapei si afecteaza vederea pacientului sunt tratate prin injectie de corticosteroizi sau chirugie laser.
Astfel de injectii pot reduce rapid dimensiunile tumorii, permitand recapatarea vederii. Hemangioamele mixte sau cele cavernoase de dimensiuni foarte mari pot primi tratament local (injectie cu corticosteroizi in hemangiom).
Tratamentul modern al hemangioamelor ce au risc de complicatii consta in chirurgia laser cu lumina galbena. Aceasta poate distruge vasele de neoformatie din hemangiom fara sa afecteze integritatea tegumentului. Unii medici prefera sa combine tratamentul laser cu injectiile cu corticosteroizi pentru o eficienta terapeutica maxima.
Prognostic
Prognosticul pacientilor cu hemangioame superficiale, capilare, este excelent: 50% dintre hemangioame dispar pana la 5 ani, 70% pana la 7 ani si 90% pana la 9 ani. In cazul localizarilor nazale, perilabiale, palpebrale sau auriculare, exista un risc mai crescut de sechele postinvolutie.
Complicatii
Cele mai frecvente complicatii asociate hemangioamelor sunt reprezentate de:
- Hemoragii, mai ales daca hemangiomul este traumatizat;
- Disfagie, dispnee (in localizarile digestive sau respiratorii);
- Obstructii ale cailor respiratorii superioare; - Infectii secundare;
- Modificari tegumentare (de consistenta, aspect, sau textura a pielii);
- Tulburari vizuale (strabism, ambliopie);
- Ulceratii (in 5- 10% din cazuri);
- Tulburari psihoemotionale in cazul in care hemangiomul este mare si vizibil.
Consultarea unui specialist
Toate semnele prezente la nastere pe suprafata tegumentului trebuie sa fie evaluate de catre un medic pentru a se stabili caracterul lor si pentru a se aprecia daca necesita sau nu tratament de specialitate. Hemangioamele cu localizari particulare, cum ar fi pleoapele, laringele sau segmentele tubului digestiv pot cauza probleme suplimentare si trebuie tratate corespunzator din timp, inainte de a aparea complicatiile.
Copiii cu hemangioame trebuie evaluati periodic de catre medic. Daca intre controale apar modificari, ulceratii, sangerari, cresteri exagerate sau schimbari ale consistentei hemangiomului, se recomanda prezentare grabnica la medic.
Preventie
Deocamdata nu se cunosc foarte bine cauzele de aparitie ale hemangiomelor, deci nici preventia nu poate fi realizata. Specialistii efectueaza in continuare studii pentru a stabili triggerii si factorii de risc, insa pentru moment, rezultatele nu sunt concludente.