Pierderea coordonarii miscarilor.
Este intelept sa se consulte un neurolog de la inceput. Daca exista vertij, tinitus sau surzenie trebuie realizata o audiograma si un test caloric. Daca acestea sugereaza defect de nerv VIII trebuie realizata o tomografie computerizata sau un RMN al creierului. Durerile de cap, nistagmusul sustinut, edemul de papila sunt alte indicatii pentru tomografie sau RMN. Daca se suspecteaza scleroza multipla RMN-ul este foarte util precum si analiza gamma globulinei si proteina mielinica primara in lichidul cefalorahidian. Daca sunt supectate boli vasculare, angiografie in rezonanta magnetica poate evalua vasele vertebro-bazilare. Daca nu se poate face acest test, angiografia cerebrala poate fi utilizata. Pacientii cu reflexe hipoactive sau hipoestezii la nivelul membrelor au nevoie de o investigatie neurologica.
Prezenta ataxiei in conditiile unui examen neurologic normal necesita un consult psihiatric.
Arsuri la stomac
Durere asemanatoare unei arsuri, cu sediul in epigastru (partea superioara a abdomenului), cu iradiere ascendenta in spatele sternului si care poate asocia regurgitatii acide.
Investigatiile ar trebui sa inceapa cu un examen baritat al esofagului si stomacului. Este importanta de asemenea examinarea scaunului pentru hemoragii oculte.
Daca pacientul prezinta varsaturi repetate, cu aspect bilios si durere in cadranul superior drept se poate face ecografia vezicii biliare. Daca aceasta investigatie nu depisteaza tulburari, se recomanda consultarea unui gastroenterolog in vederea efectuarii unei endoscopii digestive superioare. Pentru a exclude o afectiune coronariana se face o electrocardiograma. In cazul in care EKG-ul prezinta modificari sugestive, se face un test de efort sau in unele cazuri chiar coronarografie.
Investigatiile ar trebui sa inceapa cu un examen baritat al esofagului si stomacului. Este importanta de asemenea examinarea scaunului pentru hemoragii oculte.
Daca pacientul prezinta varsaturi repetate, cu aspect bilios si durere in cadranul superior drept se poate face ecografia vezicii biliare. Daca aceasta investigatie nu depisteaza tulburari, se recomanda consultarea unui gastroenterolog in vederea efectuarii unei endoscopii digestive superioare. Pentru a exclude o afectiune coronariana se face o electrocardiograma. In cazul in care EKG-ul prezinta modificari sugestive, se face un test de efort sau in unele cazuri chiar coronarografie.
Acidoza (ph scazut)
Crestere a aciditatii si reducere a rezervei alcaline din sange, din cauza unor tulburari functionale in organism - pH scazut.
Analizele uzuale pentru precizarea diagnosticului sunt: hemoleucograma completa, biochimia, ionograma, gazele arteriale, dozarea cetonelor sangvine si din urina, acidul lactic, teste functionale pulmonare, EKG si consultul pneumologic sau nefrologic.
Nr. vizualizari: 23
Analizele uzuale pentru precizarea diagnosticului sunt: hemoleucograma completa, biochimia, ionograma, gazele arteriale, dozarea cetonelor sangvine si din urina, acidul lactic, teste functionale pulmonare, EKG si consultul pneumologic sau nefrologic.
Nr. vizualizari: 23
Absenta menstruatiei (amenoree)
Absenta menstruatiilor. Amenoreea este normala in timpul sarcinii si al secretiei de lapte matern, ca si dupa menopauza.
In primul rand se face un test de sarcina, deoarece sarcina este cea mai frecventa cauza de amenoree secundara. Daca testul este negativ se recomanda consult ginecologic. Daca acesta nu este disponibil se pot face unele teste - testul cu medroxyprogesteron administrat injectabil intramuscular sau pe cale orala. Daca sangerarea apare la oprirea progesteronului se poate trage concluzia ca uterul este functional. Se poate preciza si daca vaginul si colul uterin sunt normale. Daca sangerarea nu apare, cauza cea mai probabila este la nivelul uterului si trebuie consultat un ginecolog.
Daca nu exista galactoree, raspunsul la progesteron este normal, iar pacienta este adolescenta, se pot opri investigatiile si se asteapta debutul natural al menstruatiilor.
Daca pacienta cu amenoree a ajuns deja la varsta de 20 de ani sau daca este amenoree secundara clara, trebuie realizate alte analize. Daca există galactoree trebuie dozata prolactina din sange. Daca este crescuta se recomanda efectuarea tomografiei computerizate la nivelul capului pentru a cauta o tumora pituitara sau hipotalamica. Daca nu exista galactoree, prolactina tot ar trebui dozata impreuna cu FSH, LH si estradiolul seric. Dacă FSH-ul si LH-ul sunt crescute si estradiolul este scazut se ia in considerare un defect primar ovarian. Analiza cromozomiala din celule recoltate de la nivelul gurii poate exclude sindromul Turner. Alte cauze de defect ovarian primar sunt ageneza ovariana sau sindromul ovarelor micropolichistice (sindrom Stein-Leventahal). Pentru cel din urma se poate efectua dozarea testosteronului liber in sange care daca este crescut confirma diagnosticul.
Daca FSH-ul, LH-ul si estradiolul sunt scazute, se ia in considerare hipopituitarismul precum si tulburari hipotalamice. In acest moment se poate apela la consultul endocrinologic. Cand se suspecteaza tumora de suprarenala, trebuie efectuata dozarea cortizolului seric si testul de suprimare a cortizolului.
In primul rand se face un test de sarcina, deoarece sarcina este cea mai frecventa cauza de amenoree secundara. Daca testul este negativ se recomanda consult ginecologic. Daca acesta nu este disponibil se pot face unele teste - testul cu medroxyprogesteron administrat injectabil intramuscular sau pe cale orala. Daca sangerarea apare la oprirea progesteronului se poate trage concluzia ca uterul este functional. Se poate preciza si daca vaginul si colul uterin sunt normale. Daca sangerarea nu apare, cauza cea mai probabila este la nivelul uterului si trebuie consultat un ginecolog.
Daca nu exista galactoree, raspunsul la progesteron este normal, iar pacienta este adolescenta, se pot opri investigatiile si se asteapta debutul natural al menstruatiilor.
Daca pacienta cu amenoree a ajuns deja la varsta de 20 de ani sau daca este amenoree secundara clara, trebuie realizate alte analize. Daca există galactoree trebuie dozata prolactina din sange. Daca este crescuta se recomanda efectuarea tomografiei computerizate la nivelul capului pentru a cauta o tumora pituitara sau hipotalamica. Daca nu exista galactoree, prolactina tot ar trebui dozata impreuna cu FSH, LH si estradiolul seric. Dacă FSH-ul si LH-ul sunt crescute si estradiolul este scazut se ia in considerare un defect primar ovarian. Analiza cromozomiala din celule recoltate de la nivelul gurii poate exclude sindromul Turner. Alte cauze de defect ovarian primar sunt ageneza ovariana sau sindromul ovarelor micropolichistice (sindrom Stein-Leventahal). Pentru cel din urma se poate efectua dozarea testosteronului liber in sange care daca este crescut confirma diagnosticul.
Daca FSH-ul, LH-ul si estradiolul sunt scazute, se ia in considerare hipopituitarismul precum si tulburari hipotalamice. In acest moment se poate apela la consultul endocrinologic. Cand se suspecteaza tumora de suprarenala, trebuie efectuata dozarea cortizolului seric si testul de suprimare a cortizolului.
Ben gay stainless, unguent
Compozitie
Salicilat de metil 15%, Mentol 10%. Acid stearic, monostearat de gliceril, lanolina anhidra, polisorbat 85, tristearat de sorbitan, trietanolamina 85%, apa purificata.
Actiune terapeutica
Unguentul Ben-Gay Greaseless-Stainless este un analgezic. Ben-Gay amelioreaza durerea in artritele minore si redoarea articulara. Ben-Gay de asemenea produce alinarea durerilor musculare. Ben-Gay are o putere de incalzire care penetreaza in profunzime producand o alinare efectiva timp de mai multe ore.
Indicatii
Aplicati generos si masati usor pana cand Ben-Gay dispare. Repetati de 3-4 ori pe zi. Alinarea dureaza cateva ore.
Precautii
A se folosi numai conform instructiunilor. A nu se folosi cu perna electrica. A nu se lasa la indemana copiilor pentru a evita intoxicarea accidentala. A nu se inghiti. Daca este inghitit se induce voma si se cheama medicul. A nu se aplica in jurul ochilor, pe mucoase, pe tegumente iritate sau cu leziuni. Daca apare inrosirea sau iritatia tegumentului, durerea se prelungeste 10 zile sau mai mult, apar simptome asemanatoare artritei la copii sub 12 ani, nu il mai folositi si chemati medicul. Nu se pastreaza la indemana copiilor. Se pastreaza la temperatura camerei. Stabilitate: 3 ani
Salicilat de metil 15%, Mentol 10%. Acid stearic, monostearat de gliceril, lanolina anhidra, polisorbat 85, tristearat de sorbitan, trietanolamina 85%, apa purificata.
Actiune terapeutica
Unguentul Ben-Gay Greaseless-Stainless este un analgezic. Ben-Gay amelioreaza durerea in artritele minore si redoarea articulara. Ben-Gay de asemenea produce alinarea durerilor musculare. Ben-Gay are o putere de incalzire care penetreaza in profunzime producand o alinare efectiva timp de mai multe ore.
Indicatii
Aplicati generos si masati usor pana cand Ben-Gay dispare. Repetati de 3-4 ori pe zi. Alinarea dureaza cateva ore.
Precautii
A se folosi numai conform instructiunilor. A nu se folosi cu perna electrica. A nu se lasa la indemana copiilor pentru a evita intoxicarea accidentala. A nu se inghiti. Daca este inghitit se induce voma si se cheama medicul. A nu se aplica in jurul ochilor, pe mucoase, pe tegumente iritate sau cu leziuni. Daca apare inrosirea sau iritatia tegumentului, durerea se prelungeste 10 zile sau mai mult, apar simptome asemanatoare artritei la copii sub 12 ani, nu il mai folositi si chemati medicul. Nu se pastreaza la indemana copiilor. Se pastreaza la temperatura camerei. Stabilitate: 3 ani
Bactroban, unguent
Compozitie
Bactroban este un nou antibiotic topic cu spectru larg de actiune, utilizat in tratamentul infectiilor bacteriene cutanate. Formula sa cuprinde mupirocina 2% (G/G) inglobata intr-o baza alba, translucida, hidrosolubila, de polietilenglicol.
Actiune terapeutica
Introducere: Bactroban este un agent antibacterian topic, activ fata de microorganismele responsabile de majoritatea infectiilor cutanate, ex. Staphylococcus aureus, inclusiv tulpinile meticilino-rezistente, alti stafilococi si streptococi. De asemenea, este activ fata de germenii gram negativi, cum sunt Escherichia coli si Haemophilus influenzae.
Absorbtie si excretie: Bactroban penetreaza pielea umana intacta, dar rata absorbtiei sistemice pare sa fie joasa. Absorbit sistemic, Bactroban este rapid metabolizat la metabolitul sau inactiv, acidul monic, si este rapid excretat pe cale renala.
Indicatii
Infectii bacteriene cutanate, de ex. impetigo, foliculite si furunculoze.
Mod de administrare
Adulti si copii:Bactroban se aplica pe zona afectata de trei ori pe zi, timp de 10 zile. Zona respectiva poate fi acoperita cu un pansament.
Contraindicatii
Hipersensibilitate la Bactroban sau alte unguente ce contin polietilenglicol.
Precautii
Aceasta formula de Bactroban nu este indicata pentru uz oftalmic sau intranazal. Cand Bactroban se aplica pe fata, trebuie evitat contactul cu ochii. Polietilenglicolul poate fi absorbit la nivelul plagilor deschise sau al pielii lezate si este excretat pe cale renala. Ca si in cazul altor unguente pe baza de polietilenglicol, Bactroban trebuie folosit cu prudenta in afectiuni renale moderate sau severe.
Folosirea in cursul sarcinii: Studii pe animale de laborator nu au evidentiat efecte teratogene. Totusi, nu exista date clare privind siguranta administrarii de Bactroban in cursul sarcinii.
Reactii adverse
Studiile clinice au relevat unele reactii adverse minore limitate la locul aplicarii, cum ar fi: senzatie de arsura, usturime si prurit.
Bactroban este un nou antibiotic topic cu spectru larg de actiune, utilizat in tratamentul infectiilor bacteriene cutanate. Formula sa cuprinde mupirocina 2% (G/G) inglobata intr-o baza alba, translucida, hidrosolubila, de polietilenglicol.
Actiune terapeutica
Introducere: Bactroban este un agent antibacterian topic, activ fata de microorganismele responsabile de majoritatea infectiilor cutanate, ex. Staphylococcus aureus, inclusiv tulpinile meticilino-rezistente, alti stafilococi si streptococi. De asemenea, este activ fata de germenii gram negativi, cum sunt Escherichia coli si Haemophilus influenzae.
Absorbtie si excretie: Bactroban penetreaza pielea umana intacta, dar rata absorbtiei sistemice pare sa fie joasa. Absorbit sistemic, Bactroban este rapid metabolizat la metabolitul sau inactiv, acidul monic, si este rapid excretat pe cale renala.
Indicatii
Infectii bacteriene cutanate, de ex. impetigo, foliculite si furunculoze.
Mod de administrare
Adulti si copii:Bactroban se aplica pe zona afectata de trei ori pe zi, timp de 10 zile. Zona respectiva poate fi acoperita cu un pansament.
Contraindicatii
Hipersensibilitate la Bactroban sau alte unguente ce contin polietilenglicol.
Precautii
Aceasta formula de Bactroban nu este indicata pentru uz oftalmic sau intranazal. Cand Bactroban se aplica pe fata, trebuie evitat contactul cu ochii. Polietilenglicolul poate fi absorbit la nivelul plagilor deschise sau al pielii lezate si este excretat pe cale renala. Ca si in cazul altor unguente pe baza de polietilenglicol, Bactroban trebuie folosit cu prudenta in afectiuni renale moderate sau severe.
Folosirea in cursul sarcinii: Studii pe animale de laborator nu au evidentiat efecte teratogene. Totusi, nu exista date clare privind siguranta administrarii de Bactroban in cursul sarcinii.
Reactii adverse
Studiile clinice au relevat unele reactii adverse minore limitate la locul aplicarii, cum ar fi: senzatie de arsura, usturime si prurit.
Bactrim, fiole injectabile
Compozitie
Substanta activa: trimetropin (TM) si sulfametoxazol (SMZ).
Comprimate a 80 mg TM si a 400 mg SMZ.
Comprimate forte a 160 mg TM si a 800 mg SMZ.
Sirop:40 mg TM si 200 mg SMZ per mensura (recomandabil in tratamentul diabeticilor). Fiole (3 ml) pentru injectarea i.m. a 160 mg TM si a 800 mg SMZ.
Fiole (5 ml) pentru perfuzie i.v. a 80 mg TM si 400 SMZ.
Excipienti: comprimate forte-macrogol in invelis.
Sirop- conservanti (metil-paraben, E 218; propilparaben, E 216); aromatizanti; edulcoranti (sorbitol).
Fiole (3 ml): conservant (34,8 mg alcool benzilic per ml);antioxidant (0,33 mg disulfit de sodiu per ml); ethanolamin glicofurol; apa sterila pentru injectare.
Fiole (5 ml): conservant (10 mg alcool benzilic per ml); antioxidant (1 mg bisulfit de sodiu per ml); dietanolamin, alcool etilic (100 mg/ml), propilen glicol (400 mg/ml), apa sterila pentru injectare.
Indicatii
Infectii ale cailor respiratorii superioare si inferioare: Bronsita acuta si cronica, bronsiectazie, pneumonie (inclusiv pneumonia cu Pneumocystis carini), faringita, amigdalita (in infectii datorate grupei A de streptococi beta-hemolitici, procentul de eradicare nu este total satisfacator), sinuzita, otita medie.
Infectii urinare si ale tractului urinar: Cistita acuta si cronica, pielonefrita, uretrita, prostatita.
Infectii genitale la ambele sexe, inclusiv uretrita gonococica.
Infectii ale tractului gastrointestinal, inclusiv febra tifoida si paratifoida, si in tratamentul purtatorilor cronici; dizenterie bacilara; holera (ca tratament adjuvant, impreuna cu reechilibrarea hidroelectrolica).
Infectii ale pielii si ale tesuturilor moi: piodermita, furuncule, abcese si plagi infectate.
Alte infectii bacteriene: Osteomielita acuta si cronica, bruceloza acuta, septicemie datorata organismelor sensibile; nocardioza; mycetoma (in afara cazului in care este produsa de fungi reali); blastomicoza sud americana.
Contraindicatii
Bactrim este contraindicat pacientilor cu afectari severe ale parenchimului hepatic. Este de asemenea contraindicat pacientilor cu insuficienta renala grava, atunci cand nu se pot face determinari repetate ale concentratiilor plasmatice. Exista un risc marit de aparitie a unor reactii adverse grave la pacientii in varsta, sau atunci cand exista conditii agravante, ca de exemplu, functii renale si/sau hepatice perturbate, sau cand se utilizeaza concomitent alte medicamente (in care caz, riscul poate fi in functie de posologie si durata tratamentului). Cazuri fatale, desi rare, au fost constatate in conexiune cu reactii adverse cum ar fi discrazie sanguina, sindromul Stevens-Johnson, necroliza epidermica toxica (sindromul Lyell) si necroza fulminanta a ficatului. Pentru a reduce riscul aparitiei reactiilor adverse, durata tratamentului cu Bactrim va fi cat se poate de scurta, mai ales la pacientii in varsta.
In cazul functiei renale, posologia va fi adaptata conform capitolului "Indicatii posologice speciale". Daca se administreaza Bactrim o perioada mai lunga, este necesara efectuarea, in mod regulat, a formulei sanguine. Daca se observa o reducere a numarului oricaruia dintre elementele sanguine, se va intrerupe tratamentul cu Bactrim. Bactrim nu va fi administrat, decat in cazuri exceptionale, pacientilor cu tulburari hematologice severe. Medicamentul a fost administrat ocazional unor pacienti care beneficiau de tratament cu agenti citotoxici, pentru tratamentul leucemiei, fara a se observa efectele adverse asupra maduvei osoase, sau a circulatiei periferice. Datorita posibilitatii aparitiei hemolizei, Bactrim nu va fi administrat pacientilor cu deficienta G6PD, decat daca acest lucru este absolut necesar; in acest caz se vor administra numai doze minime. Tratamentul va fi intrerupt imediat la prima manifestare de exantem, sau a oricarei reactii adverse.
Bactrim nu va fi administrat pacientilor cu antecedente de hipersensibilitate la sulfonamide sau la trimethoprim. Din motive de siguranta, Bactrim este contraindicat in timpul sarcinii, daca posibilitatea existentei sarcinii nu poate fi exclusa, se vor analiza riscurile potentiale, in comparatie cu efectul terapeutic scontat. Este interzis a se administra Bactrim prematurilor si nou-nascutilor in perioada primelor saptamani de viata. Desi TM si SMZ trec in laptele matern, administrarea medicamentului Bactrim mamelor care alapteaza nu prezinta, in principiu, un factor de risc pentru sugari.
La pacientii in varsta, sau la cei cu deficiente de acid folic preexistente renala, pot aparea modificari hematologice, care indica o deficienta de acid folic. Aceste modificari sunt reversibile in urma unei terapii cu acid folic. Pacientii care beneficiaza de un tratament de lunga durata cu Bactrim (mai ales pacientii cu insuficienta renala) vor fi supusi in mod regulat unor controale ale urinei si ale functiei renale. in cursul tratamentului se va asigura un aport lichidian suficient. Bactrim nu va fi administrat intramuscular copiilor mai mici de 6 ani, datorita masei musculare reduse.
Reactii adverse
Administrat in doza recomandata, Bactrim este in general bine tolerat. In cazul in care apar efecte secundare, acestea sunt in general usoare. S-au constatat urmatoarele efecte (in ordinea frecventei):
Reactii adverse gastrointestinale: greata (insotita sau nu de voma), stomatita, diaree, cazuri rare de hepatita si cazuri izolate de enterocolita pseudomembranoasa.
Eruptii cutanate de origine medicamentoasa: acestea sunt in general usoare, si pot fi rapid reversibile atunci cand se intrerupe medicatia.
Cu multe alte medicamente, Bactrim a fost, in cazuri rare, asociat cu aparitia eritemului multiform, a sindromului Stevens-Johnson si a necrolizei epidemice toxice (sindromul Lyell).
Majoritatea modificarilor hematologice observate, au fost usoare si asimptomatice; s-au dovedit a fi reversibile atunci cand s-a intrerupt terapia. Modificarile cele mai comune constatate au fost leucopenia, neutropenia si trombocitopenia. Foarte rar, pot aparea agranulocitoza, anemia megaloblastica, pancitopenia sau purpura. Ca si in cazul oricarui alt medicament, pot aparea reactii alergice la pacientii care sunt hipersensibili la substanta activa. In cazuri rare, s-au observat infiltrate pulmonare, de tipul celor care apar in alveolita eozinofilica sau alergica. Acestea se pot manifesta prin simptome cum ar fi tusea sau dificultati de respiratie. In cazul in care astfel de simptome apar in mod neasteptat sau se inrautatesc, pacientul va fi reevaluat, iar oprirea tratamentului cu Bactrim trebuie avuta in vedere. In cazuri rare, s-au observat simptome de meningita aseptica, sau de tip meningeal.
Administrarea intramusculara a Bactrim a produs ocazional efecte secundare locale, mai ales sub forma de durere, iritatie si infiltratie, dar acestea nu au fost mai pronuntate fata de cele produse de alte antiinfectioase administrate intramuscular.
Perfuzia intravenoasa cu Bactrim a produs ocazional efecte secundare locale, sub forma de durere venoasa usoara pana la moderata, si flebita.
Interactiuni medicamentoase
S-a observat o incidenta marita a trombocitopeniei, insotita de purpura, la pacientii in varsta care beneficiau de tratament asociat cu anumite diuretice, mai ales tiazidice. S-a observat ca Bactrim poate prelungi timpul protrombinei, la pacientii carora li se administreaza anticoagulantul warfarina. Acest lucru se va avea in vedere atunci cand se prescrie Bactrim pacientilor care beneficiaza de terapie cu anticoagulante. In astfel de cazuri, este necesar sa se determine din nou timpul de coagulare. Bactrim poate inhiba metabolismul hepatic al fenitoinei. S-a observat o crestere cu 39% a timpului de injumatatire a fenitoinei si o scadere cu 27% a clearance-ului metabolic al fenitoinei, dupa administrarea Bactrim in doze clinice normale. Daca cele doua medicamente sunt administrate concomitent, este important sa se supravegheze efectul excesiv alfenitoinei. Sulfonamidele pot de asemenea antrena desfacerea metotrexatului legat de proteinele plasmatice, marind astfel concentratiile de metotrexat liber. Bactrim poate afecta de asemenea doza necesara de medicamente hipoglimice. S-a observat, ocazional, ca pacientii carora li se administreaza pyrimetamin ca profilaxie impotriva malariei in doze care depasesc 25 mg saptamanal, pot face anemie megaloblastica daca li se administreaza concomitent Bactrim. S-a observat o deteriorare reversibila a functiei renale, la pacientii tratati cu TM-SMZ si ciclosporina, dupa transplant renal.
Influente asupra unor teste de laborator: Bactrim, in special componenta TM, poate influenta testul de determinare a metotrexatului seric, unde este utilizata tehnica legarii competitive de proteinele plasmatice, proteina de legare fiind dihidrofolat reductoza bacteriana. Prezenta TM si SMZ poate de asemenea influenta testul Jaffe "alkaline picrate reaction" pentru creatinina, facand ca valorile din domeniul normal sa fie marite cu aproximativ 10%.
Mod de administrare
Doza uzuala: Bactrim este administrat la interval de 12 ore. Adultilor si copiilor de peste 12 ani li se administreaza, in general, comprimate sau comprimate forte, iar copiilor sub 12 ani, sirop. Daca administrarea pe cale orala a Bactrim nu este posibila, sau nu este indicata, continutul fiolei poate fi diluat intr-o solutie corespunzatoare (a se consulta capitolul "Administrare parenterala") si perfuzat intravenos. Administrarea pe cale parenterala este foarte indicata in infectiile pro- si post-operatorii, in traumatologie si ginecologie, in septicemie si in alte infectii datorate organismelor sensibile (febra tifoida si paratifoida). Administrarea pe cale orala: Pentru adulti si copii de peste 12 ani.
Comprimate
Comprimate Forte
dimineata
dupa-amiaza
dimineata
dupa-amiaza
Doza uzuala
2
2
1
1
Doza minima si doza pentru terapie pe termen lung (durata mai mare de 14 zile)
1
1
0,5
0,5
Doza forte (pentru cazuri speciale)
3
3
1,5
1,5
Se recomanda ca Bactrim sa fie luat dupa mese, cu o cantitate corespunzatoare de lichid.
Administrare parenterala:
-Injectii intramusculare
Adulti si copii de peste 12 ani: in general, o fiola, de doua ori pe zi (de doua ori, cate 3 ml), dimineata si seara. Doza maxima 1,5 fiole, de doua ori pe zi (de doua ori, cate 4,5 ml), dimineata si seara.
Copiii de la 6 ani la 12 ani: doza zilnica este de aproximativ 0,6 ml/5 kg corp, in doua prize egale, dimineata si seara.
-Perfuzii intravenoase
Adulti si copii peste 12 ani: doza uzuala: doua fiole, de doua ori pe zi (de doua ori, cate 10 ml), dimineata si seara. Doze mari (pentru cazuri deosebit de grave); trei fiole, de doua ori pe zi (de doua ori, cate 15 ml), dimineata si seara.
Posologia pentru copii pana la 12 ani: doza zilnica este de aproximativ 2 ml/5 kg corp, fractionata in doua prize egale, dimineata si seara. Astfel, schema posologica de baza recomandata este de 6 mg TM + 30 mg SMZ per kg corp, zilnic.
Durata tratamentului: In general, Bactrim se va administra pe cale parenterala numai atunci cand pacientul nu poate lua medicamentul pa cale orala. Doza uzuala nu va fi administrata timp de mai mult de cinci zile consecutiv, iar doza forte, nu mai mult de trei zile consecutiv.
Observatii speciale
Perfuzie: Bactrim va fi diluata numai cu urmatoarele solutii de perfuzare: dextroza 5% si 10%, levoglucoza 10%, xilitol 10%, solutie Ringer, dextran 6% in dextroza, clorura de sodiu 0,9%, clorura de sodiu 0,45% + dextroza 2,5%. Se recomanda respectarea urmatoarei scheme minime de diluare, care se bazeaza pe o proportie de 1 ml solutie continuta in fiola de Bactrim, in aproximativ 25-30 ml solutie perfuzabila: 1 fiola Bactrim (5 ml) 125 ml solutie perfuzabila, 2 fiole Bactrim (10 ml) in 250 ml solutie perfuzabila, 3 fiole Bactrim (15 ml) in 500 ml solutie perfuzabila. Aceste combinatii de solutii de dilutie cu Bactrim vor fi preparate imediat inainte de utilizare. Dupa introducerea Bactrim in solutia de perfuzare, amestecul va fi agitat, pentru a se omogeniza. In cazul in care solutia este in mod vizibil tulbure, sau daca apare fenomenul de cristalizare in cursul perfuzarii, aceasta va fi inlocuita cu o noua solutie, proaspat preparata. Solutiile de perfuzare care contin Bactrim vor fi utilizate in termen de sase ore de la preparare. Pentru a se realiza un nivel eficient in sange, durata perfuzarii, care va fi in functie de cantitatea de lichid, nu va depasi o ora si jumatate. Durata normala este, in general, de 30-60 de minute. Bactrim se va administra intravenos numai sub forma de solutii perfuzabile, conform celor prezentate mai sus, si nu va fi injectat nediluat, nici intravenos, nici direct in setul de perfuzie.
Indicatii posologice speciale: Doza pentru gonoree: 5 comprimate, atat dimineata, cat si seara, sau 2 comprimate forte, de doua ori in cursul unei zile.
Doza pentru infectii urinare acute necomplicate: Femeilor cu infectii acute necomplicate ale tractului urinar, li se recomanda 3 comprimate forte, in priza unica. Comprimatele vor fi luate, daca este posibil, seara, dupa cina, sau inainte de culcare. Doza recomandata pacientilor cu pneumonie cu Pneumocystis carinii este de 20 mg TM per kg corp si pana la 100 mg SMZ per kg corp, in curs de 24 ore, administrata intravenos, sau pe cale orala, in prize egale, o data la 6 ore, timp de 14 zile.
Doza pentru copii- Mensuri de sirop:
dimineata
dupa-amiaza
de la 6 saptamani, pana la 5 luni
0,5
0,5
de la 6 luni pana la 5 ani
1
1
de la 6 ani pana la 12 ani
2
2
Doza pentru copii, indicata mai sus, este aproximativ echivalenta cu o doza zilnica de 6 mg de TM si 30 mg de SMZ per kg corp. In cazul unor infectii grave, doza pentru copii, indicata mai sus, poate fi marita cu 50%. Doza pentru pacientii cu functie renala afectata:
Clearance-ul creatininei
Schema recomandata de dozaj
> 30 ml/min
Doza uzuala
15- 30 ml/min
Jumatate din doza uzuala
< 15 ml/min
Folosirea Bactrim nu este recomandata
Substanta activa: trimetropin (TM) si sulfametoxazol (SMZ).
Comprimate a 80 mg TM si a 400 mg SMZ.
Comprimate forte a 160 mg TM si a 800 mg SMZ.
Sirop:40 mg TM si 200 mg SMZ per mensura (recomandabil in tratamentul diabeticilor). Fiole (3 ml) pentru injectarea i.m. a 160 mg TM si a 800 mg SMZ.
Fiole (5 ml) pentru perfuzie i.v. a 80 mg TM si 400 SMZ.
Excipienti: comprimate forte-macrogol in invelis.
Sirop- conservanti (metil-paraben, E 218; propilparaben, E 216); aromatizanti; edulcoranti (sorbitol).
Fiole (3 ml): conservant (34,8 mg alcool benzilic per ml);antioxidant (0,33 mg disulfit de sodiu per ml); ethanolamin glicofurol; apa sterila pentru injectare.
Fiole (5 ml): conservant (10 mg alcool benzilic per ml); antioxidant (1 mg bisulfit de sodiu per ml); dietanolamin, alcool etilic (100 mg/ml), propilen glicol (400 mg/ml), apa sterila pentru injectare.
Indicatii
Infectii ale cailor respiratorii superioare si inferioare: Bronsita acuta si cronica, bronsiectazie, pneumonie (inclusiv pneumonia cu Pneumocystis carini), faringita, amigdalita (in infectii datorate grupei A de streptococi beta-hemolitici, procentul de eradicare nu este total satisfacator), sinuzita, otita medie.
Infectii urinare si ale tractului urinar: Cistita acuta si cronica, pielonefrita, uretrita, prostatita.
Infectii genitale la ambele sexe, inclusiv uretrita gonococica.
Infectii ale tractului gastrointestinal, inclusiv febra tifoida si paratifoida, si in tratamentul purtatorilor cronici; dizenterie bacilara; holera (ca tratament adjuvant, impreuna cu reechilibrarea hidroelectrolica).
Infectii ale pielii si ale tesuturilor moi: piodermita, furuncule, abcese si plagi infectate.
Alte infectii bacteriene: Osteomielita acuta si cronica, bruceloza acuta, septicemie datorata organismelor sensibile; nocardioza; mycetoma (in afara cazului in care este produsa de fungi reali); blastomicoza sud americana.
Contraindicatii
Bactrim este contraindicat pacientilor cu afectari severe ale parenchimului hepatic. Este de asemenea contraindicat pacientilor cu insuficienta renala grava, atunci cand nu se pot face determinari repetate ale concentratiilor plasmatice. Exista un risc marit de aparitie a unor reactii adverse grave la pacientii in varsta, sau atunci cand exista conditii agravante, ca de exemplu, functii renale si/sau hepatice perturbate, sau cand se utilizeaza concomitent alte medicamente (in care caz, riscul poate fi in functie de posologie si durata tratamentului). Cazuri fatale, desi rare, au fost constatate in conexiune cu reactii adverse cum ar fi discrazie sanguina, sindromul Stevens-Johnson, necroliza epidermica toxica (sindromul Lyell) si necroza fulminanta a ficatului. Pentru a reduce riscul aparitiei reactiilor adverse, durata tratamentului cu Bactrim va fi cat se poate de scurta, mai ales la pacientii in varsta.
In cazul functiei renale, posologia va fi adaptata conform capitolului "Indicatii posologice speciale". Daca se administreaza Bactrim o perioada mai lunga, este necesara efectuarea, in mod regulat, a formulei sanguine. Daca se observa o reducere a numarului oricaruia dintre elementele sanguine, se va intrerupe tratamentul cu Bactrim. Bactrim nu va fi administrat, decat in cazuri exceptionale, pacientilor cu tulburari hematologice severe. Medicamentul a fost administrat ocazional unor pacienti care beneficiau de tratament cu agenti citotoxici, pentru tratamentul leucemiei, fara a se observa efectele adverse asupra maduvei osoase, sau a circulatiei periferice. Datorita posibilitatii aparitiei hemolizei, Bactrim nu va fi administrat pacientilor cu deficienta G6PD, decat daca acest lucru este absolut necesar; in acest caz se vor administra numai doze minime. Tratamentul va fi intrerupt imediat la prima manifestare de exantem, sau a oricarei reactii adverse.
Bactrim nu va fi administrat pacientilor cu antecedente de hipersensibilitate la sulfonamide sau la trimethoprim. Din motive de siguranta, Bactrim este contraindicat in timpul sarcinii, daca posibilitatea existentei sarcinii nu poate fi exclusa, se vor analiza riscurile potentiale, in comparatie cu efectul terapeutic scontat. Este interzis a se administra Bactrim prematurilor si nou-nascutilor in perioada primelor saptamani de viata. Desi TM si SMZ trec in laptele matern, administrarea medicamentului Bactrim mamelor care alapteaza nu prezinta, in principiu, un factor de risc pentru sugari.
La pacientii in varsta, sau la cei cu deficiente de acid folic preexistente renala, pot aparea modificari hematologice, care indica o deficienta de acid folic. Aceste modificari sunt reversibile in urma unei terapii cu acid folic. Pacientii care beneficiaza de un tratament de lunga durata cu Bactrim (mai ales pacientii cu insuficienta renala) vor fi supusi in mod regulat unor controale ale urinei si ale functiei renale. in cursul tratamentului se va asigura un aport lichidian suficient. Bactrim nu va fi administrat intramuscular copiilor mai mici de 6 ani, datorita masei musculare reduse.
Reactii adverse
Administrat in doza recomandata, Bactrim este in general bine tolerat. In cazul in care apar efecte secundare, acestea sunt in general usoare. S-au constatat urmatoarele efecte (in ordinea frecventei):
Reactii adverse gastrointestinale: greata (insotita sau nu de voma), stomatita, diaree, cazuri rare de hepatita si cazuri izolate de enterocolita pseudomembranoasa.
Eruptii cutanate de origine medicamentoasa: acestea sunt in general usoare, si pot fi rapid reversibile atunci cand se intrerupe medicatia.
Cu multe alte medicamente, Bactrim a fost, in cazuri rare, asociat cu aparitia eritemului multiform, a sindromului Stevens-Johnson si a necrolizei epidemice toxice (sindromul Lyell).
Majoritatea modificarilor hematologice observate, au fost usoare si asimptomatice; s-au dovedit a fi reversibile atunci cand s-a intrerupt terapia. Modificarile cele mai comune constatate au fost leucopenia, neutropenia si trombocitopenia. Foarte rar, pot aparea agranulocitoza, anemia megaloblastica, pancitopenia sau purpura. Ca si in cazul oricarui alt medicament, pot aparea reactii alergice la pacientii care sunt hipersensibili la substanta activa. In cazuri rare, s-au observat infiltrate pulmonare, de tipul celor care apar in alveolita eozinofilica sau alergica. Acestea se pot manifesta prin simptome cum ar fi tusea sau dificultati de respiratie. In cazul in care astfel de simptome apar in mod neasteptat sau se inrautatesc, pacientul va fi reevaluat, iar oprirea tratamentului cu Bactrim trebuie avuta in vedere. In cazuri rare, s-au observat simptome de meningita aseptica, sau de tip meningeal.
Administrarea intramusculara a Bactrim a produs ocazional efecte secundare locale, mai ales sub forma de durere, iritatie si infiltratie, dar acestea nu au fost mai pronuntate fata de cele produse de alte antiinfectioase administrate intramuscular.
Perfuzia intravenoasa cu Bactrim a produs ocazional efecte secundare locale, sub forma de durere venoasa usoara pana la moderata, si flebita.
Interactiuni medicamentoase
S-a observat o incidenta marita a trombocitopeniei, insotita de purpura, la pacientii in varsta care beneficiau de tratament asociat cu anumite diuretice, mai ales tiazidice. S-a observat ca Bactrim poate prelungi timpul protrombinei, la pacientii carora li se administreaza anticoagulantul warfarina. Acest lucru se va avea in vedere atunci cand se prescrie Bactrim pacientilor care beneficiaza de terapie cu anticoagulante. In astfel de cazuri, este necesar sa se determine din nou timpul de coagulare. Bactrim poate inhiba metabolismul hepatic al fenitoinei. S-a observat o crestere cu 39% a timpului de injumatatire a fenitoinei si o scadere cu 27% a clearance-ului metabolic al fenitoinei, dupa administrarea Bactrim in doze clinice normale. Daca cele doua medicamente sunt administrate concomitent, este important sa se supravegheze efectul excesiv alfenitoinei. Sulfonamidele pot de asemenea antrena desfacerea metotrexatului legat de proteinele plasmatice, marind astfel concentratiile de metotrexat liber. Bactrim poate afecta de asemenea doza necesara de medicamente hipoglimice. S-a observat, ocazional, ca pacientii carora li se administreaza pyrimetamin ca profilaxie impotriva malariei in doze care depasesc 25 mg saptamanal, pot face anemie megaloblastica daca li se administreaza concomitent Bactrim. S-a observat o deteriorare reversibila a functiei renale, la pacientii tratati cu TM-SMZ si ciclosporina, dupa transplant renal.
Influente asupra unor teste de laborator: Bactrim, in special componenta TM, poate influenta testul de determinare a metotrexatului seric, unde este utilizata tehnica legarii competitive de proteinele plasmatice, proteina de legare fiind dihidrofolat reductoza bacteriana. Prezenta TM si SMZ poate de asemenea influenta testul Jaffe "alkaline picrate reaction" pentru creatinina, facand ca valorile din domeniul normal sa fie marite cu aproximativ 10%.
Mod de administrare
Doza uzuala: Bactrim este administrat la interval de 12 ore. Adultilor si copiilor de peste 12 ani li se administreaza, in general, comprimate sau comprimate forte, iar copiilor sub 12 ani, sirop. Daca administrarea pe cale orala a Bactrim nu este posibila, sau nu este indicata, continutul fiolei poate fi diluat intr-o solutie corespunzatoare (a se consulta capitolul "Administrare parenterala") si perfuzat intravenos. Administrarea pe cale parenterala este foarte indicata in infectiile pro- si post-operatorii, in traumatologie si ginecologie, in septicemie si in alte infectii datorate organismelor sensibile (febra tifoida si paratifoida). Administrarea pe cale orala: Pentru adulti si copii de peste 12 ani.
Comprimate
Comprimate Forte
dimineata
dupa-amiaza
dimineata
dupa-amiaza
Doza uzuala
2
2
1
1
Doza minima si doza pentru terapie pe termen lung (durata mai mare de 14 zile)
1
1
0,5
0,5
Doza forte (pentru cazuri speciale)
3
3
1,5
1,5
Se recomanda ca Bactrim sa fie luat dupa mese, cu o cantitate corespunzatoare de lichid.
Administrare parenterala:
-Injectii intramusculare
Adulti si copii de peste 12 ani: in general, o fiola, de doua ori pe zi (de doua ori, cate 3 ml), dimineata si seara. Doza maxima 1,5 fiole, de doua ori pe zi (de doua ori, cate 4,5 ml), dimineata si seara.
Copiii de la 6 ani la 12 ani: doza zilnica este de aproximativ 0,6 ml/5 kg corp, in doua prize egale, dimineata si seara.
-Perfuzii intravenoase
Adulti si copii peste 12 ani: doza uzuala: doua fiole, de doua ori pe zi (de doua ori, cate 10 ml), dimineata si seara. Doze mari (pentru cazuri deosebit de grave); trei fiole, de doua ori pe zi (de doua ori, cate 15 ml), dimineata si seara.
Posologia pentru copii pana la 12 ani: doza zilnica este de aproximativ 2 ml/5 kg corp, fractionata in doua prize egale, dimineata si seara. Astfel, schema posologica de baza recomandata este de 6 mg TM + 30 mg SMZ per kg corp, zilnic.
Durata tratamentului: In general, Bactrim se va administra pe cale parenterala numai atunci cand pacientul nu poate lua medicamentul pa cale orala. Doza uzuala nu va fi administrata timp de mai mult de cinci zile consecutiv, iar doza forte, nu mai mult de trei zile consecutiv.
Observatii speciale
Perfuzie: Bactrim va fi diluata numai cu urmatoarele solutii de perfuzare: dextroza 5% si 10%, levoglucoza 10%, xilitol 10%, solutie Ringer, dextran 6% in dextroza, clorura de sodiu 0,9%, clorura de sodiu 0,45% + dextroza 2,5%. Se recomanda respectarea urmatoarei scheme minime de diluare, care se bazeaza pe o proportie de 1 ml solutie continuta in fiola de Bactrim, in aproximativ 25-30 ml solutie perfuzabila: 1 fiola Bactrim (5 ml) 125 ml solutie perfuzabila, 2 fiole Bactrim (10 ml) in 250 ml solutie perfuzabila, 3 fiole Bactrim (15 ml) in 500 ml solutie perfuzabila. Aceste combinatii de solutii de dilutie cu Bactrim vor fi preparate imediat inainte de utilizare. Dupa introducerea Bactrim in solutia de perfuzare, amestecul va fi agitat, pentru a se omogeniza. In cazul in care solutia este in mod vizibil tulbure, sau daca apare fenomenul de cristalizare in cursul perfuzarii, aceasta va fi inlocuita cu o noua solutie, proaspat preparata. Solutiile de perfuzare care contin Bactrim vor fi utilizate in termen de sase ore de la preparare. Pentru a se realiza un nivel eficient in sange, durata perfuzarii, care va fi in functie de cantitatea de lichid, nu va depasi o ora si jumatate. Durata normala este, in general, de 30-60 de minute. Bactrim se va administra intravenos numai sub forma de solutii perfuzabile, conform celor prezentate mai sus, si nu va fi injectat nediluat, nici intravenos, nici direct in setul de perfuzie.
Indicatii posologice speciale: Doza pentru gonoree: 5 comprimate, atat dimineata, cat si seara, sau 2 comprimate forte, de doua ori in cursul unei zile.
Doza pentru infectii urinare acute necomplicate: Femeilor cu infectii acute necomplicate ale tractului urinar, li se recomanda 3 comprimate forte, in priza unica. Comprimatele vor fi luate, daca este posibil, seara, dupa cina, sau inainte de culcare. Doza recomandata pacientilor cu pneumonie cu Pneumocystis carinii este de 20 mg TM per kg corp si pana la 100 mg SMZ per kg corp, in curs de 24 ore, administrata intravenos, sau pe cale orala, in prize egale, o data la 6 ore, timp de 14 zile.
Doza pentru copii- Mensuri de sirop:
dimineata
dupa-amiaza
de la 6 saptamani, pana la 5 luni
0,5
0,5
de la 6 luni pana la 5 ani
1
1
de la 6 ani pana la 12 ani
2
2
Doza pentru copii, indicata mai sus, este aproximativ echivalenta cu o doza zilnica de 6 mg de TM si 30 mg de SMZ per kg corp. In cazul unor infectii grave, doza pentru copii, indicata mai sus, poate fi marita cu 50%. Doza pentru pacientii cu functie renala afectata:
Clearance-ul creatininei
Schema recomandata de dozaj
> 30 ml/min
Doza uzuala
15- 30 ml/min
Jumatate din doza uzuala
< 15 ml/min
Folosirea Bactrim nu este recomandata
Baclofen, comprimate
Indicatii
Medicament relaxant muscular, administrat pe cale bucala pentru calmare spasmului determinat de leziuni, boli ale creierului sau ale maduvei spinarii, incluzand paraliziile cerebrale si scleroza multipla.
Efecte adverse
Ameteala, somnolenta, greata
Medicament relaxant muscular, administrat pe cale bucala pentru calmare spasmului determinat de leziuni, boli ale creierului sau ale maduvei spinarii, incluzand paraliziile cerebrale si scleroza multipla.
Efecte adverse
Ameteala, somnolenta, greata
Baby drink pentru sugari si copii, plicuri
Indicatii
Baby Drink pentru sugari si copii contine 4% extract natural de musetel, salvie, cimbru si menta intr-un sirop de glucoza si sucroza. Este o formula echilibrata care indeparteaza efectiv problemele gastrointestinale ce apar in mod obisnuit la copii, asa cum sunt indigestia, colicile, flatulenta si constipatia. In plus, ajuta copilul sa doarma linistit si normal.
In infectii respiratorii este utilizat ca fluidifiant al secretiilor bronsice. Componentele din Baby Drink nu sunt contaminate de nici un fel de componenti chimici, coloranti artificiali, agenti aromatizanti si conservanti. Baby Drink reprezinta un preparat sanatos, sigur si placut cu un gust agreabil pentru sugari si pentru copii.
Pentru a indeparta flatulenta, colicile, indigestia si ca fluidifiant al secretiilor bronsice in infectiile respiratorii.
Mod de administrare
Continutul unui pliculet se pune in 50 ml de apa in prealabil fiarta si apoi racita (aproximativ 1/4 dintr-un pahar de apa). Se amesteca pana cand se obtine o solutie clara. Baby Drink nu necesita adaos de zahar.
Valoare calorica: Fiecare 100 g de Baby Drink contin aproximativ 372 kcal.
Baby Drink pentru sugari si copii contine 4% extract natural de musetel, salvie, cimbru si menta intr-un sirop de glucoza si sucroza. Este o formula echilibrata care indeparteaza efectiv problemele gastrointestinale ce apar in mod obisnuit la copii, asa cum sunt indigestia, colicile, flatulenta si constipatia. In plus, ajuta copilul sa doarma linistit si normal.
In infectii respiratorii este utilizat ca fluidifiant al secretiilor bronsice. Componentele din Baby Drink nu sunt contaminate de nici un fel de componenti chimici, coloranti artificiali, agenti aromatizanti si conservanti. Baby Drink reprezinta un preparat sanatos, sigur si placut cu un gust agreabil pentru sugari si pentru copii.
Pentru a indeparta flatulenta, colicile, indigestia si ca fluidifiant al secretiilor bronsice in infectiile respiratorii.
Mod de administrare
Continutul unui pliculet se pune in 50 ml de apa in prealabil fiarta si apoi racita (aproximativ 1/4 dintr-un pahar de apa). Se amesteca pana cand se obtine o solutie clara. Baby Drink nu necesita adaos de zahar.
Valoare calorica: Fiecare 100 g de Baby Drink contin aproximativ 372 kcal.
Aulin, tablete
Compozitie
Tablete: nimesulide 100 mg/tableta. Granule: nimesulide 100 mg/plic.
Indicatii
Antiinflamator, antipiretic, analgezic. Caracteristici: Nimesulide, substanta activa a produsului, este o molecula cu efect antiinflamator, antipiretic si analgezic. Fata de alte AINS se deosebeste prin structura sa chimica si mai ales prin inhibarea selectiva a ciclooxigenazei 2 (COX-2). In organismul uman exista doua forme ale ciclooxigenazei care catalizeaza producerea prostaglandinelor. In timp ce ciclooxigenaza 1 (COX-1) este raspunzatoare de sinteza fiziologica a prostaglandinelor care protejeaza mucoasa gastrica si mentine fluxul sanguin renal, ciclooxigenaza 2 (COX-2) este o enzima indusa la locul inflamatiei si este raspunzatoare de sinteza patologica a prostaglandinelor la locul inflamatiei. Alt efect al nimesulidului este inactivarea radicalilor liberi. Dupa administrare orala, nimesulide se absoarbe foarte rapid, este metabolizat hepatic, metabolitul sau principal, 4-hidroxinimesulide, avand, de asemenea, actiune farmacologica, fiind eliminat in mare parte prin urina si, partial, prin scaun.
Indicatii terapeutice: Fiind un antiinflamator, antipiretic si analgezic, Aulin se recomanda in tratamentul inflamatiilor articulare, bolilor reumatice, in procesele inflamatorii ale tesuturilor moi, in dureri si inflamatii postoperatorii si posttraumatice.
Se foloseste pentru scaderea febrei si pentru atenuarea durerilor cauzate de inflamatia acuta a cailor respiratorii superioare, cavitatii bucale, tractului urogenital si durerilor menstruale.
Mod de administrare
Pentru copiii mai mari de 12 ani si adulti, doza zilnica este de 1 tableta de 2 ori pe zi. Doza zilnica maxima este de 400 mg/zi.
Contraindicatii
Nu se va administra la pacientii cu sensibilitate cunoscuta la substanta activa, nimesulide. Nu se recomanda administrarea la femei insarcinate in ultimul trimestru de sarcina si nici la cele care alapteaza. Nu se recomanda bolnavilor de ulcer gastric sau duodenal sau pacientilor cu functie hepatica alterata. La pacientii cu functia renala alterata, Aulin se administreaza numai in cazul in care clearance-ul la creatinina este mai mare de 30 ml/min. Copiii mai mici de 12 ani, gravidele in ultimul trimestru de sarcina si bolnavii sensibili la alt AINS sau aspirina, pot folosi Aulin, dar cu mare prudenta.
Reactii adverse
Aulin este in general bine tolerat. In cazuri foarte rare, individual, pot aparea arsuri trecatoare in epigastru, extrem de rar ajungandu-se la intreruperea tratamentului. In cazuri izolate pot sa apara reactii alergice cutanate, cefalee, greata sau varsaturi.
Interactiuni medicamentoase
Nimesulide se leaga de proteinele plasmatice in proportie de 99% (96% de albumine), dar de un situs specific, ceea ce explica lipsa interactiunilor cu alte medicamente administrate simultan. Nu s-au semnalat interactiuni la administrarea simultana de nimesulid cu: furosemid, warfarina, digoxina, teofilina, glibenclamid, cimetidina si nici cu antiacide.
Tablete: nimesulide 100 mg/tableta. Granule: nimesulide 100 mg/plic.
Indicatii
Antiinflamator, antipiretic, analgezic. Caracteristici: Nimesulide, substanta activa a produsului, este o molecula cu efect antiinflamator, antipiretic si analgezic. Fata de alte AINS se deosebeste prin structura sa chimica si mai ales prin inhibarea selectiva a ciclooxigenazei 2 (COX-2). In organismul uman exista doua forme ale ciclooxigenazei care catalizeaza producerea prostaglandinelor. In timp ce ciclooxigenaza 1 (COX-1) este raspunzatoare de sinteza fiziologica a prostaglandinelor care protejeaza mucoasa gastrica si mentine fluxul sanguin renal, ciclooxigenaza 2 (COX-2) este o enzima indusa la locul inflamatiei si este raspunzatoare de sinteza patologica a prostaglandinelor la locul inflamatiei. Alt efect al nimesulidului este inactivarea radicalilor liberi. Dupa administrare orala, nimesulide se absoarbe foarte rapid, este metabolizat hepatic, metabolitul sau principal, 4-hidroxinimesulide, avand, de asemenea, actiune farmacologica, fiind eliminat in mare parte prin urina si, partial, prin scaun.
Indicatii terapeutice: Fiind un antiinflamator, antipiretic si analgezic, Aulin se recomanda in tratamentul inflamatiilor articulare, bolilor reumatice, in procesele inflamatorii ale tesuturilor moi, in dureri si inflamatii postoperatorii si posttraumatice.
Se foloseste pentru scaderea febrei si pentru atenuarea durerilor cauzate de inflamatia acuta a cailor respiratorii superioare, cavitatii bucale, tractului urogenital si durerilor menstruale.
Mod de administrare
Pentru copiii mai mari de 12 ani si adulti, doza zilnica este de 1 tableta de 2 ori pe zi. Doza zilnica maxima este de 400 mg/zi.
Contraindicatii
Nu se va administra la pacientii cu sensibilitate cunoscuta la substanta activa, nimesulide. Nu se recomanda administrarea la femei insarcinate in ultimul trimestru de sarcina si nici la cele care alapteaza. Nu se recomanda bolnavilor de ulcer gastric sau duodenal sau pacientilor cu functie hepatica alterata. La pacientii cu functia renala alterata, Aulin se administreaza numai in cazul in care clearance-ul la creatinina este mai mare de 30 ml/min. Copiii mai mici de 12 ani, gravidele in ultimul trimestru de sarcina si bolnavii sensibili la alt AINS sau aspirina, pot folosi Aulin, dar cu mare prudenta.
Reactii adverse
Aulin este in general bine tolerat. In cazuri foarte rare, individual, pot aparea arsuri trecatoare in epigastru, extrem de rar ajungandu-se la intreruperea tratamentului. In cazuri izolate pot sa apara reactii alergice cutanate, cefalee, greata sau varsaturi.
Interactiuni medicamentoase
Nimesulide se leaga de proteinele plasmatice in proportie de 99% (96% de albumine), dar de un situs specific, ceea ce explica lipsa interactiunilor cu alte medicamente administrate simultan. Nu s-au semnalat interactiuni la administrarea simultana de nimesulid cu: furosemid, warfarina, digoxina, teofilina, glibenclamid, cimetidina si nici cu antiacide.
Augmentin, pulbere injectabila
Compozitie
Flacoane cu pulbere sterila continand co-amoxiclav 500/100 (Augmentin 600 mg) sau co-amoxiclav 1000/200 (Augmentin 1,2 g). Pentru reconstituirea suspensiilor injectabile intravenos sau perfuzabile. Amoxicilina se gaseste sub forma de sare de sodiu, iar acidul clavulanic sub forma de clavulanat de potasiu.
Indicatii
Augmentin este un agent antibiotic cu spectru larg extins, activ fata de bacteriile patogene intalnite in practica generala si de spital. Actiunea inhibitorie a clavulanatului extinde spectrul amoxicilinei asupra unei game largi de microorganisme, incluzand multe bacterii rezistente la alte antibiotice beta-lactamice. Augmentin este indicat pentru tratamentul pe termen scurt al infectiilor bacteriene cu localizarile de mai jos si atunci cand se presupune ca aceste infectii sunt produse de tulpini producatoare de beta-lactamaza. In celelalte situatii, se poate utiliza amoxicilina ca atare.
Infectii ale tractului respirator superior (inclusiv din sfera ORL), indeosebi sinuzite, otite medii, amigdalite recurente. Aceste infectii sunt frecvent cauzate de Streptococcus pneumoniae, Haemophilus influenzae*, Moraxella catarrhalis* si Streptococcus pyogenes.
Infectii ale tractului respirator inferior, indeosebi acutizari ale bronsitelor cronice (mai ales formele severe), bronhopneumonii. Aceste infectii sunt frecvent cauzate de Streptococcus pneumoniae, Haemophilus influenzae si Moraxella catarrhalis.
Infectii genito-urinare si abdominale, indeosebi cistite (mai ales recurente sau complicate exclusiv pro
Aceste infectii sunt de obicei cauzate de Enterobacteriaceae* (in special Escherichia coli*), Staphylococcus saprophyticus, specii de Enterococcus.
Infectii ale pielii si tesuturilor moi, indeosebi celulite, muscaturi de animale si abcese dentare severe cu celulita invaziva. Aceste infectii sunt frecvent cauzate de Staphylococcus aureus*, Streptococcus pyogenes si specii de Bacteroides. Profilaxia infectiilor asociate cu interventii chirurgicale localizate indeosebi la nivel gastro-intestinal, pelvic, majore, cum sunt cele de la nivelul capului si gatului si dupa amputare de membre. Lista microorganismelor sensibile este prezentata in paragraful Proprietati farmacodinamice. Infectiile mixte produse de microorganisme sensibile la amoxicilina si microorganisme sensibile la Augmentin pot fi tratate cu Augmentin. Aceste infectii pot sa nu necesite adaugarea unui alt antibiotic rezistent la beta-lactamaza.
Mod de administrare
Adulti si copii cu varsta peste 12 ani: de obicei, 1,2 g la fiecare 12 ore. In cazul infectiilor mai severe, frecventa se creste la un interval de 6 ore.
Copii 3 luni-12 ani: de obicei, 30 mg/kg corp* Augmentin la fiecare 8 ore. In cazul infectiilor mai severe, frecventa se creste la un interval de 6 ore.
Copii 0-3 luni: 30 mg/kg corp* Augmentin la fiecare 12 ore, atat la copiii prematuri, cat si la cei nascuti la termen, in cursul perioadei perinatale, apoi frecventa se creste la un interval de 8 ore.
Profilaxia chirurgicala la adulti: Doza uzuala de Augmentin Intravenos este de 1,2 g, administrata la inducerea anesteziei. In cazul interventiilor cu risc crescut de infectie, cum sunt cele la nivel colorectal, pot fi necesare 3-4 doze a cate 1,2 g Augmentin Intravenos in 24 de ore. Aceste doze se administreaza de obicei la inducerea anesteziei, cu repetare dupa 8, 16 (si 24) ore. Acest regim poate fi mentinut timp de cateva zile, daca interventia prezinta un risc semnificativ crescut de infectie. In cazul prezentei de semne evidente clinic de infectie asociata interventiei chirurgicale, poate fi necesara o terapie post-operatorie uzuala cu Augmentin intravenos sau oral.
Dozarea in cazul afectarii functiei renale:
Adulti: Afectare usoara (clearance creatinina > 30 ml/min). Afectare medie (clearance creatinina 10-30 ml/min). Afectare severa (clearance creatinina < 10 ml/min). Nici o modificare a dozajului. 1,2 g i.v. initial, apoi 600 mg i.v. la 12 ore interval. 1,2 g i.v.initial, apoi 600 mg i.v. la 24 ore interval. Dializa diminua concentratia serica a Augmentin si poate necesita o doza suplimentara de 600 mg in cursul sedintei de dializa si la sfarsitul acesteia.
Copii: Se recomanda reduceri similare. Dozarea in cazul afectarii functiei hepatice: Se administreaza cu prudenta; se monitorizeaza functia hepatica la intervale regulate. Nu exista inca date suficiente pentru aface recomandari speciale de dozare. Fiecare flacon cu 1,2 g Augmentin contine aproximativ 1 mmol de potasiu si 3,1 mmoli de sodiu.
Contraindicatii
Antecedente de hipersensibilitate la beta-lactamine, de exemplu peniciline si cefalosporine. Antecedente de disfunctii hepatice/icter, asociate cu administrarea de Augmentin sau de peniciline.
Precautii
Inaintea initierii tratamentului cu Augmentin, trebuie acordata o atentie deosebita cazurilor cu reactii de hipersensibilitate la peniciline sau cefalosporine in antecedente. La unii pacienti care au urmat tratament cu Augmentin s-au observat modificari ale rezultatelor testelor functionale hepatice. Semnificatia clinica a acestor modificari este nesigura, de aceea Augmentin trebuie utilizat cu atentie la pacientii care prezinta disfunctii hepatice evidente. Icterul colestatic, care poate fi sever, a fost rar semnalat si de regula reversibil. Semnele si simptomele pot sa nu devina evidente o perioada de pana la 6 saptamani de la intreruperea tratamentului. La pacientii aflati sub tratament cu peniciline s-au raportat reactii severe si uneori fatale de hipersensibilitate (anafilaxie). Aceste reactii sunt mai probabile la pacientii cu antecendente de hipersensibilitate la peniciline. Administrarea de Augmentin trebuie evitata in cazul suspiciunii de mononucleoza infectioasa, deoarece rash-ul morbiliform a fost asociat cu aceasta afectiune la pacientii care au primit amoxicilina. Administrarea prelungita poate duce de asemenea la cresterea microorganismelor rezistente. La pacientii cu afectiuni renale, dozele de Augmentin trebuie ajustate conform recomandarilor de mai sus. Daca se impune administrarea parenterala de doze crescute, trebuie avut in vedere si continutul in sodiu la pacientii aflati sub restrictie sodata. In timpul administrarii dozelor mari de Augmentin, trebuie mentinut un aport de lichide si o eliminare urinara adecvata, pentru a reduce posibilitatea cristaluriei. Cand concentratiile urinare sunt mari, la temperatura camerei, amoxicilina poate precipita pe cateterul urinar, ceea ce impune o verificare regulata.
Sarcina si alaptare
Studiile de reproducere la animale (soareci si sobolani) carora li s-a administrat Augmentin oral sau parenteral nu au evidentiat efecte teratogene. Exista o experienta limitata in ceea ce priveste utilizarea de Augmentin in timpul sarcinii umane. Ca si in cazul tuturor medicamentelor, terapia cu Augmentin in timpul sarcinii trebuie evitata, in special in primul trimestru de sarcina, utilizandu-se atunci cand medicul considera administrarea ca fiind necesara. Augmentin poate fi administrat in perioada alaptarii. Cu exceptia riscului de sensibilizare, asociat cu o excretie in cantitate mica in laptele matern, nu s-au inregistrat efecte negative asupra copilului alaptat.
Efecte asupra capacitatii de a conduce vehicule si de a manipula utilaje
Nu se cunosc.
Reactii adverse
Reactiile adverse sunt rare si in majoritate tranzitorii si de intensitate mica.
Reactii gastrointestinale: Diaree, indigestie, greata, varsaturi si candidoza muco-cutanata. Rar au fost raportate colite asociate administrarii de antibiotice (incluzand colita pseudomembranoasa si colita hemoragica). Greturile, de altfel rare, au fost mai frecvent asociate cu dozele orale crescute. Daca in cursul administrarii orale apar reactii gastrointestinale, acestea pot fi reduse prin administrarea Augmentinului la debutul meselor.
Reactii uro-genitale: Posibil prurit, iritatie si secretii vaginale.
Reactii hepatice: Crestere moderata si asimptomatica a AST si/sau ALT si a fosfatazei alcaline au fost rar semnalate. Rar s-au semnalat hepatite si ictere colestatice. Aceste fenomene hepatice au fost raportate mai frecvent in cazul Augmentinului decat al celorlate peniciline. Reactiile hepatice au fost raportate predominant la persoanele de sex masculin si la cei cu varsta de peste 65 de ani. Aceste riscuri cresc odata cu prelungirea tratamentului peste 14 zile. Reactiile au fost foarte rar raportate la copii. Semnele si simptomele pot aparea in timpul tratamentului sau la scurt timp de la terminarea acestuia, dar uneori pot sa nu fie evidente decat la cateva saptamani de la incetarea tratamentului. Aceste reactii sunt de regula reversibile. Uneori pot fi totusi severe, foarte rar semnalandu-se decese.
Reactii de hipersensibilitate. Uneori se pot produce eruptii urticariene sau eritematoase. S-au semnalat rare cazuri de eritem multiform, sindrom Stevens-Johnson, dermatita buloasa exfoliativa, sindrom similar bolii serului si vasculite de hipersensibilitate. In aceste situatii se intrerupe tratamentul. Ca si in cazul altor antibiotice beta-lactamice, s-au semnalat edem angioneurotic si anafilaxie. Rar se poate produce nefrita interstitiala.
Reactii hematologice: Ca si in cazul altor antibiotice beta-lactamice, au fost rar raportate leucopenie (incluzand neutropenie sau agranulocitoza), trombocitopenie si anemie hemolitica reversibile.
Reactii SNC: Reactiile SNC au fost foarte rar semnalate. Acestea includ hiperactivitate, ameteli, cefalee si convulsii reversibile. Convulsiile pot aparea la pacientii cu afectarea functiei renale sau la cei carora li se administreaza doze crescute.
Locale: Rar au fost semnalate tromboflebite la locul injectarii.
Flacoane cu pulbere sterila continand co-amoxiclav 500/100 (Augmentin 600 mg) sau co-amoxiclav 1000/200 (Augmentin 1,2 g). Pentru reconstituirea suspensiilor injectabile intravenos sau perfuzabile. Amoxicilina se gaseste sub forma de sare de sodiu, iar acidul clavulanic sub forma de clavulanat de potasiu.
Indicatii
Augmentin este un agent antibiotic cu spectru larg extins, activ fata de bacteriile patogene intalnite in practica generala si de spital. Actiunea inhibitorie a clavulanatului extinde spectrul amoxicilinei asupra unei game largi de microorganisme, incluzand multe bacterii rezistente la alte antibiotice beta-lactamice. Augmentin este indicat pentru tratamentul pe termen scurt al infectiilor bacteriene cu localizarile de mai jos si atunci cand se presupune ca aceste infectii sunt produse de tulpini producatoare de beta-lactamaza. In celelalte situatii, se poate utiliza amoxicilina ca atare.
Infectii ale tractului respirator superior (inclusiv din sfera ORL), indeosebi sinuzite, otite medii, amigdalite recurente. Aceste infectii sunt frecvent cauzate de Streptococcus pneumoniae, Haemophilus influenzae*, Moraxella catarrhalis* si Streptococcus pyogenes.
Infectii ale tractului respirator inferior, indeosebi acutizari ale bronsitelor cronice (mai ales formele severe), bronhopneumonii. Aceste infectii sunt frecvent cauzate de Streptococcus pneumoniae, Haemophilus influenzae si Moraxella catarrhalis.
Infectii genito-urinare si abdominale, indeosebi cistite (mai ales recurente sau complicate exclusiv pro
Aceste infectii sunt de obicei cauzate de Enterobacteriaceae* (in special Escherichia coli*), Staphylococcus saprophyticus, specii de Enterococcus.
Infectii ale pielii si tesuturilor moi, indeosebi celulite, muscaturi de animale si abcese dentare severe cu celulita invaziva. Aceste infectii sunt frecvent cauzate de Staphylococcus aureus*, Streptococcus pyogenes si specii de Bacteroides. Profilaxia infectiilor asociate cu interventii chirurgicale localizate indeosebi la nivel gastro-intestinal, pelvic, majore, cum sunt cele de la nivelul capului si gatului si dupa amputare de membre. Lista microorganismelor sensibile este prezentata in paragraful Proprietati farmacodinamice. Infectiile mixte produse de microorganisme sensibile la amoxicilina si microorganisme sensibile la Augmentin pot fi tratate cu Augmentin. Aceste infectii pot sa nu necesite adaugarea unui alt antibiotic rezistent la beta-lactamaza.
Mod de administrare
Adulti si copii cu varsta peste 12 ani: de obicei, 1,2 g la fiecare 12 ore. In cazul infectiilor mai severe, frecventa se creste la un interval de 6 ore.
Copii 3 luni-12 ani: de obicei, 30 mg/kg corp* Augmentin la fiecare 8 ore. In cazul infectiilor mai severe, frecventa se creste la un interval de 6 ore.
Copii 0-3 luni: 30 mg/kg corp* Augmentin la fiecare 12 ore, atat la copiii prematuri, cat si la cei nascuti la termen, in cursul perioadei perinatale, apoi frecventa se creste la un interval de 8 ore.
Profilaxia chirurgicala la adulti: Doza uzuala de Augmentin Intravenos este de 1,2 g, administrata la inducerea anesteziei. In cazul interventiilor cu risc crescut de infectie, cum sunt cele la nivel colorectal, pot fi necesare 3-4 doze a cate 1,2 g Augmentin Intravenos in 24 de ore. Aceste doze se administreaza de obicei la inducerea anesteziei, cu repetare dupa 8, 16 (si 24) ore. Acest regim poate fi mentinut timp de cateva zile, daca interventia prezinta un risc semnificativ crescut de infectie. In cazul prezentei de semne evidente clinic de infectie asociata interventiei chirurgicale, poate fi necesara o terapie post-operatorie uzuala cu Augmentin intravenos sau oral.
Dozarea in cazul afectarii functiei renale:
Adulti: Afectare usoara (clearance creatinina > 30 ml/min). Afectare medie (clearance creatinina 10-30 ml/min). Afectare severa (clearance creatinina < 10 ml/min). Nici o modificare a dozajului. 1,2 g i.v. initial, apoi 600 mg i.v. la 12 ore interval. 1,2 g i.v.initial, apoi 600 mg i.v. la 24 ore interval. Dializa diminua concentratia serica a Augmentin si poate necesita o doza suplimentara de 600 mg in cursul sedintei de dializa si la sfarsitul acesteia.
Copii: Se recomanda reduceri similare. Dozarea in cazul afectarii functiei hepatice: Se administreaza cu prudenta; se monitorizeaza functia hepatica la intervale regulate. Nu exista inca date suficiente pentru aface recomandari speciale de dozare. Fiecare flacon cu 1,2 g Augmentin contine aproximativ 1 mmol de potasiu si 3,1 mmoli de sodiu.
Contraindicatii
Antecedente de hipersensibilitate la beta-lactamine, de exemplu peniciline si cefalosporine. Antecedente de disfunctii hepatice/icter, asociate cu administrarea de Augmentin sau de peniciline.
Precautii
Inaintea initierii tratamentului cu Augmentin, trebuie acordata o atentie deosebita cazurilor cu reactii de hipersensibilitate la peniciline sau cefalosporine in antecedente. La unii pacienti care au urmat tratament cu Augmentin s-au observat modificari ale rezultatelor testelor functionale hepatice. Semnificatia clinica a acestor modificari este nesigura, de aceea Augmentin trebuie utilizat cu atentie la pacientii care prezinta disfunctii hepatice evidente. Icterul colestatic, care poate fi sever, a fost rar semnalat si de regula reversibil. Semnele si simptomele pot sa nu devina evidente o perioada de pana la 6 saptamani de la intreruperea tratamentului. La pacientii aflati sub tratament cu peniciline s-au raportat reactii severe si uneori fatale de hipersensibilitate (anafilaxie). Aceste reactii sunt mai probabile la pacientii cu antecendente de hipersensibilitate la peniciline. Administrarea de Augmentin trebuie evitata in cazul suspiciunii de mononucleoza infectioasa, deoarece rash-ul morbiliform a fost asociat cu aceasta afectiune la pacientii care au primit amoxicilina. Administrarea prelungita poate duce de asemenea la cresterea microorganismelor rezistente. La pacientii cu afectiuni renale, dozele de Augmentin trebuie ajustate conform recomandarilor de mai sus. Daca se impune administrarea parenterala de doze crescute, trebuie avut in vedere si continutul in sodiu la pacientii aflati sub restrictie sodata. In timpul administrarii dozelor mari de Augmentin, trebuie mentinut un aport de lichide si o eliminare urinara adecvata, pentru a reduce posibilitatea cristaluriei. Cand concentratiile urinare sunt mari, la temperatura camerei, amoxicilina poate precipita pe cateterul urinar, ceea ce impune o verificare regulata.
Sarcina si alaptare
Studiile de reproducere la animale (soareci si sobolani) carora li s-a administrat Augmentin oral sau parenteral nu au evidentiat efecte teratogene. Exista o experienta limitata in ceea ce priveste utilizarea de Augmentin in timpul sarcinii umane. Ca si in cazul tuturor medicamentelor, terapia cu Augmentin in timpul sarcinii trebuie evitata, in special in primul trimestru de sarcina, utilizandu-se atunci cand medicul considera administrarea ca fiind necesara. Augmentin poate fi administrat in perioada alaptarii. Cu exceptia riscului de sensibilizare, asociat cu o excretie in cantitate mica in laptele matern, nu s-au inregistrat efecte negative asupra copilului alaptat.
Efecte asupra capacitatii de a conduce vehicule si de a manipula utilaje
Nu se cunosc.
Reactii adverse
Reactiile adverse sunt rare si in majoritate tranzitorii si de intensitate mica.
Reactii gastrointestinale: Diaree, indigestie, greata, varsaturi si candidoza muco-cutanata. Rar au fost raportate colite asociate administrarii de antibiotice (incluzand colita pseudomembranoasa si colita hemoragica). Greturile, de altfel rare, au fost mai frecvent asociate cu dozele orale crescute. Daca in cursul administrarii orale apar reactii gastrointestinale, acestea pot fi reduse prin administrarea Augmentinului la debutul meselor.
Reactii uro-genitale: Posibil prurit, iritatie si secretii vaginale.
Reactii hepatice: Crestere moderata si asimptomatica a AST si/sau ALT si a fosfatazei alcaline au fost rar semnalate. Rar s-au semnalat hepatite si ictere colestatice. Aceste fenomene hepatice au fost raportate mai frecvent in cazul Augmentinului decat al celorlate peniciline. Reactiile hepatice au fost raportate predominant la persoanele de sex masculin si la cei cu varsta de peste 65 de ani. Aceste riscuri cresc odata cu prelungirea tratamentului peste 14 zile. Reactiile au fost foarte rar raportate la copii. Semnele si simptomele pot aparea in timpul tratamentului sau la scurt timp de la terminarea acestuia, dar uneori pot sa nu fie evidente decat la cateva saptamani de la incetarea tratamentului. Aceste reactii sunt de regula reversibile. Uneori pot fi totusi severe, foarte rar semnalandu-se decese.
Reactii de hipersensibilitate. Uneori se pot produce eruptii urticariene sau eritematoase. S-au semnalat rare cazuri de eritem multiform, sindrom Stevens-Johnson, dermatita buloasa exfoliativa, sindrom similar bolii serului si vasculite de hipersensibilitate. In aceste situatii se intrerupe tratamentul. Ca si in cazul altor antibiotice beta-lactamice, s-au semnalat edem angioneurotic si anafilaxie. Rar se poate produce nefrita interstitiala.
Reactii hematologice: Ca si in cazul altor antibiotice beta-lactamice, au fost rar raportate leucopenie (incluzand neutropenie sau agranulocitoza), trombocitopenie si anemie hemolitica reversibile.
Reactii SNC: Reactiile SNC au fost foarte rar semnalate. Acestea includ hiperactivitate, ameteli, cefalee si convulsii reversibile. Convulsiile pot aparea la pacientii cu afectarea functiei renale sau la cei carora li se administreaza doze crescute.
Locale: Rar au fost semnalate tromboflebite la locul injectarii.
Augmentin, flacoane injectabile
Compozitie
Augmentin este un agent antibiotic cu un spectru de activitate deosebit de larg, impotriva agentilor bacterieni patogeni intalniti de obicei in practica medicala generala si in spital. Activitatea inhibitorie a clavulanatului asupra beta-lactamazelor extinde spectrul amoxicilinei la o gama larga de microorganisme, inclusiv la multe dintre cele rezistente la alte antibiotice beta-lactamice.
Indicatii
Augmentin intravenos este indicat in tratamentul de scurta durata al infectiilor bacteriene cu urmatoarele localizari:
Infectii ale tractului respirator superior (inclusiv nas, gat si urechi), de exemplu: amigdalite, sinuzite, otite medii; infectii ale tractului respirator inferior, de exemplu: bronsite acute si cronice, pneumonie lobara, bronhopneumonie; infectii ale tractului genito-urinar, de exemplu: cistite, uretrite, pielonefrite, gonoree; infectii ale pielii si tesuturilor moi, de exemplu: furuncule, abcese, celulite, plagi suprainfectate; infectii osteoarticulare, de exemplu: osteomielite; infectii dentare, de exemplu: abcese alveolodentare; alte infectii, de exemplu: avort septic, infectii puerperale, infectii intraabdominale, septicemie, peritonite, infectii postchirurgicale. Augmentin intravenos este de asemenea indicat in profilaxia infectiilor ce pot fi asociate interventiilor chirurgicale majore, cum ar fi chirurgia gastrointestinala, pelviana, la nivelul capului si gatului, cardiaca, renala, biliara, de protezare articulara. Augmentin este bactericid pentru un numar mare de microorganisme incluzand: Germeni grampozitivi: Aerobi- Streptococcus faecalis, Streptococcus pneumoniae, Streptococcus pyogenes, Streptococcus viridans, Staphylococcus aureus, Corynebacterium species, Bacillus anthracis, Listeria monocytogenes; Anaerobi- Clostridium species, Peptococcus species, Peptostreptococcus; Germeni gramnegativi: Aerobi- Haemophillus influenzae, Escherichia coli, Proteus mirabilis, Proteus vulgaris, Klebsiella species, Salmonella species, Shigella species, Bordetella pertussis, Brucella species, Neisseria gonorrheae, Neisseria meningitidis, Vibrio cholerae, Pasteurella multocida; Anaerobi- Bacteroides species, inclusiv Bacteroides fragilis.
Mod de administrare
Dozele utilizate in tratamentul infectiei:
Adulti si copii peste 12 ani: Uzual 1,2 g Augmentin la 8 ore. In infectii mai severe, se va creste frecventa administrarii la 6 ore interval.
Copii intre 3 luni-12 ani: Uzual 30 mg/kg corp Augmentin la 8 ore interval. In infectii mai severe, se va creste frecventa administrarii la 6 ore interval.
Copii intre 0-3 luni:30 mg/kg corp Augmentin la 12 ore interval pentru prematuri si nou-nascutii la termen aflati in perioada perinatala, crescand dupa aceea frecventa administrarii la 8 ore interval.
Dozajul pentru profilaxia chirurgicala la adulti: Doza uzuala este de 1,2 g Augmentin i.v. administrata odata cu inducerea anesteziei. Interventiile chirurgicale cu risc crescut la infectie, de exemplu chirurgia colorectala, pot necesita 3 pana la 4 doze de 1,2 g Augmentin i.v.intr-o perioada de 24 de ore. Aceste doze sunt de obicei administratela 0,8, 16 (si 24) ore. Aceasta schema poate fi continuata mai multe zile daca tehnica chirurgicala implica un risc semnificativ crescut la infectie. Semne clinice clare de infectie necesita o cura normala de Augmentin intravenos sau oral ca terapie postoperatorie.
Dozajul in afectiuni renale:
Adulti: Afectiuni usoare (clearance creatinina 30 ml/min): Nu sunt necesare modificari ale dozajului. Afectiuni moderate (clearance creatinina 10-30 ml/min): 1,2 g i.v. initial, urmate de 600 mg i.v. la 12 ore. Afectiuni severe (clearance creatinina 10 ml/min):1,2 g i.v. initial, urmate de 600 mg i.v. la 24 de ore. Dializarea scade concentratia serica a Augmentinului si o doza suplimentara de 600 mg i.v. ar putea fi necesara in timpul si la sfarsitul dializarii.
Copii: Reduceri similare ale dozajului trebuie efectuate la copii. Dozajul in afectiuni hepatice: Se va administra cu prudenta: se va monitoriza functia hepatica la intervale regulate. Fiecare flacon de 0,6 g contine 0,5 mmol de potasiu si 1,5 mmol de sodiu (aproximativ). Fiecare flacon de 1,2 g Augmentin contine 1,0 mmol de potasiu si 3,1 mmol de sodiu (aproximativ). Augmentin i.v. poate fi administrat atat prin injectii intravenoase, cat si prin perfuzii intermitente. Nu se administreaza i.m.
Flacon de 600 mg: pentru reconstituire se dizolva continutul unui flacon in 10 ml apa distilata (volum final: 10,5 ml). Flacon de 1,2 g: pentru reconstituire se dizolva continutul unui flacon in 20 ml apa distilata (volum final: 20,9 ml). Augmentin intravenos trebuie administrat prin injectare intravenoasa lenta timp de 3-4 minute si utilizat in primele 20 de minute de la reconstituire. Se poate injecta direct in vena sau prin tubul de perfuzie. La alegere, Augmentin intravenos poate fi reconstituit in apa distilata sau solutie de clorura de sodiu (0,9% G/V). Adaugati imediat solutia reconstituita din 600 mg Augmentin la 50 ml lichid de perfuzie sau solutia reconstituita din 1,2 g Augmentin la 100 ml lichid de perfuzie (de exemplu, intr-o minipunga). Se perfuzeaza timp de 30-40 de minute, pana la maximum 4 ore de la reconstituire. Orice solutie de antibiotic ramasa dupa utilizare trebuie aruncata.
Stabilitate si compatibilitate
Lichide de perfuzie intravenoasa
Perioada de stabilitate la 25 grade Celsius
Apa distilata pentru injectii BP
4 ore
Solutie de clorura de sodiu BP (0,9% G/V)
4 ore
Solutie de lactat de sodiu (1/6 M)
4 ore
Solutie Ringer BPC 1959
3 ore
Solutie Ringer-lactat BP (solutie Hartmann)
3 ore
Solutie de clorura de potasiu si clorura de sodiu pentru perfuzie intravenoasa BP
3 ore
Augmentin este mai putin stabil in perfuziile continand glucoza, dextran sau bicarbonat. De aceea, solutiile de Augmentin reconstituite nu trebuie adaugate la aceste lichide de perfuzie, dar pot fi injectate prin tubul de perfuzie intr-un interval de 3-4 minute. Pentru pastrarea la 5 grade Celsius, solutiile reconstituite din 1,2 g si 600 mg Augmentin trebuie adaugate la pungile cu lichide de perfuzie racite in prealabil, putand fi pastrate pana la 8 ore. Dupa aceea, solutia de perfuzat trebuie administrata imediat ce ajunge la temperatura camerei.
Lichide de perfuzie intravenoasa
Perioada de stabilitate la 5 grade Celsius
Apa distilata pentru injectii BP
8 ore
Solutie de clorura de sodiu BP (0,9% G/V)
8 ore
Augmentin nu trebuie amestecat cu preparate de sange, alte solutii proteice, cum ar fi hidrolizatele proteice, sau cu emulsiile lipice pentru administrare intravenoasa. Daca Augmentin este prescris concomitent cu o aminoglicozida, antibioticele nu trebuie amestecate in seringa sau in flaconul cu lichid de perfuzie, din cauza ca in aceste conditii aminoglicozidul isi poate pierde activitatea. Tratamentul nu trebuie sa depaseasca 14 zile fara revederea cazului.
Contraindicatii
Hipersensibiliate la penicilina. Trebuie avuta in vedere o posibila sensibilitate incrucisata cu alte antibiotice beta-lactamice, de exemplu cefalosporinele. Antecedente de disfunctii hepatice/icter, asociate cu administrarea de Augmentin sau de peniciline.
Precautii
La unii pacienti care au urmat tratament cu Augmentin s-au observat modificari ale testelor functionale hepatice. Semnificatia clinica a acestor modificari este nesigura, de aceea Augmentin trebuie utilizat cu atentie la pacientii care prezinta disfunctii hepatice evidente. Icterul colestatic a fost rar semnalat, fiind de regula reversibil, iar uneori sever. Semnele si simptomele pot sa nu devina evidente o perioada de pana la 6 saptamani de la intreruperea tratamentului. La pacientii cu afectiuni renale moderate sau severe, dozele de Augmentin trebuie ajustate conform recomandarilor de la Posologie. La pacientii cu penicilino-terapie s-au inregistrat serioase si ocazional fatale cazuri de reactii de hipersensibilitate (anafilaxie). Aceste reactii apar cu precadere la indivizii care au prezentat in antecedente hipersensibilitate la penicilina. Daca apare o reactie alergica, tratamentul cu Augmentin trebuie intrerupt si instituit un tratament alternativ adecvat. Reactiile anafilactice serioase necesita un tratament de urgenta cu adrenalina, de asemenea, ar putea necesita oxigenoterapie, administrarea intravenoasa de steroizi si reanimare respiratorie pana la intubatie. La pacientii care au primit amoxicilina, rash-ul eritematos a fost asociat cu mononucleoza infectioasa. Administrarea prelungita poate duce, de asemenea, la cresterea microorganismelor rezistente. In timpul administrarii dozelor mari de Augmentin, trebuie mentinut un aport de lichide si o eliminare urinara adecvata, pentru a reduce posibilitatea cristaluriei. Cand concentratiile urinare sunt mari, la temperatura camerei, amoxicilina poate precipita pe cateterul urinar, ceea ce impune o verificare regulata.
Precautii
Utilizarea in timpul sarcinii si alaptarii: Studiile de reproducere la animale (soareci si sobolani) carora li s-a administrat Augmentin oral sau parenteral nu au evidentiat efecte teratogene. Exista o experienta limitata in ceea ce priveste utilizarea de Augmentin in timpul sarcinii umane. Ca si in cazul tuturor medicamentelor, terapia cu Augmentin in timpul sarcinii trebuie evitata, in special in primul trimestru de sarcina, utilizandu-se atunci cand medicul considera administrarea ca fiind necesara. Augmentin poate fi administrat in perioada alaptarii. Cu exceptia riscului de sensibilizare, asociat cu o excretie in cantitate mica in laptele matern, nu s-au inregistrat efecte negative asupra copilului.
Interactiuni medicamentoase
La unii pacienti tratati cu Augmentin s-a constatat o prelungire a timpului de protrombina si a timpului de sangerare. De aceea, Augmentin trebuie utilizat cu atentie la pacientii care urmeaza un tratament cu anticoagulante. Nu se recomanda administrarea concomitenta de probenecid, deoarece acesta scade secretia tubulara renala a amoxicilinei. Utilizarea concomitenta cu Augmentin poate duce la cresterea prelungita a nivelului sanguin al amoxicilinei, dar nu si a acidului clavulanic. Administrarea concomitenta a allopurinolului si ampicilinei creste semnificativ incidenta rash-ului la pacientii care urmeaza tratament cu ambele medicamente, comparativ cu pacientii care urmeaza tratament doar cu ampicilina. Este cunoscut, in orice caz, faptul ca posibilitatea aparitiei rash-ului la ampicilina este datorata allopurinolului. Nu sunt date referitoare la administrarea concomitenta de Augmentin si allopurinol. Ca si alte antibiotice cu spectru larg, Augmentin poate reduce eficienta contraceptivelor orale si pacientii trebuie avertizati asupra acestui fapt.
Supradozare
Probabilitatea aparitiei unor probleme legate de supradozajul cu Augmentin este redusa; daca apare supradozajul, sunt evidente simptome gastrointestinale si tulburari ale echilibrului hidroelectrolitic. Ele se trateaza simptomatic, cu atentie la balanta hidroelectrolitica. Augmentin poate fi eliminat din circulatie prin hemodializa.
Precautii farmaceutice
Flacoanele de Augmentin trebuie pastrate intr-un loc uscat si la o temperatura mai mica de 25 grade Celsius. Augmentin trebuie administrat in decurs de 20 de minute de la reconstituire. Solutiile reconstituite nu trebuie congelate. Pentru Augmentin intravenos, particularitati despre stabilitate si compatibilitati sunt mentionate la capitolul “Administrare”.
Reactii adverse
Efectele adverse, ca si la amoxicilina, sunt rare si in majoritate tranzitorii si de intensitate mica. Rar au fost raportate diaree, indigestie, greata, varsaturi, colite pseudomembranoase si candidoze intestinale, dar mai putin frecvent intalnite dupa administrarea parenterala. O crestere moderata a GPT si/sau GOT a fost notata la pacientii care au urmat tratament cu peniciline semisintetice, dar semnificatia acestei cresteri este necunoscuta. Rar, in cursul tratamentului cu Augmentin s-au semnalat hepatite si ictere colestatice. Ele pot fi severe si se pot mentine cateva luni. Au fost raportate ca aparand predominant la adult sau varstnici si usor mai frecvent la barbati. Semnele si simptomele pot aparea in timpul tratamentului, dar sunt mai frecvent intalnite timp de 6 saptamani de la intreruperea tratamentului. Reactiile hepatice sunt de regula reversibile. Totusi, in cateva cazuri extrem de rare, s-au semnalat decese. Acestea au fost aproape intotdeauna cazuri asociate cu afectiuni grave sau cu medicatii concomitente. Au fost raportate de asemenea flebite la locul injectarii. Uneori poate aparea rash urticarian si eritematos. Au fost semnalate cazuri rare de eritem multiform, sindrom Stevens-Johnson, necroza epidermica toxica si dermatite exfoliative. Tratamentul trebuie intrerupt la aparitia oricaruia dintre aceste tipuri de rash. Ca si pentru alte antibiotice beta-lactamice s-au semnalat angioedem si anafilaxii. Rar pot aparea nefrite interstitiale. In timpul tratamentului cu peniciline s-au raportat leucopenie tranzitorie, trombocitopenie tranzitorie si anemie hemolitica.
Augmentin este un agent antibiotic cu un spectru de activitate deosebit de larg, impotriva agentilor bacterieni patogeni intalniti de obicei in practica medicala generala si in spital. Activitatea inhibitorie a clavulanatului asupra beta-lactamazelor extinde spectrul amoxicilinei la o gama larga de microorganisme, inclusiv la multe dintre cele rezistente la alte antibiotice beta-lactamice.
Indicatii
Augmentin intravenos este indicat in tratamentul de scurta durata al infectiilor bacteriene cu urmatoarele localizari:
Infectii ale tractului respirator superior (inclusiv nas, gat si urechi), de exemplu: amigdalite, sinuzite, otite medii; infectii ale tractului respirator inferior, de exemplu: bronsite acute si cronice, pneumonie lobara, bronhopneumonie; infectii ale tractului genito-urinar, de exemplu: cistite, uretrite, pielonefrite, gonoree; infectii ale pielii si tesuturilor moi, de exemplu: furuncule, abcese, celulite, plagi suprainfectate; infectii osteoarticulare, de exemplu: osteomielite; infectii dentare, de exemplu: abcese alveolodentare; alte infectii, de exemplu: avort septic, infectii puerperale, infectii intraabdominale, septicemie, peritonite, infectii postchirurgicale. Augmentin intravenos este de asemenea indicat in profilaxia infectiilor ce pot fi asociate interventiilor chirurgicale majore, cum ar fi chirurgia gastrointestinala, pelviana, la nivelul capului si gatului, cardiaca, renala, biliara, de protezare articulara. Augmentin este bactericid pentru un numar mare de microorganisme incluzand: Germeni grampozitivi: Aerobi- Streptococcus faecalis, Streptococcus pneumoniae, Streptococcus pyogenes, Streptococcus viridans, Staphylococcus aureus, Corynebacterium species, Bacillus anthracis, Listeria monocytogenes; Anaerobi- Clostridium species, Peptococcus species, Peptostreptococcus; Germeni gramnegativi: Aerobi- Haemophillus influenzae, Escherichia coli, Proteus mirabilis, Proteus vulgaris, Klebsiella species, Salmonella species, Shigella species, Bordetella pertussis, Brucella species, Neisseria gonorrheae, Neisseria meningitidis, Vibrio cholerae, Pasteurella multocida; Anaerobi- Bacteroides species, inclusiv Bacteroides fragilis.
Mod de administrare
Dozele utilizate in tratamentul infectiei:
Adulti si copii peste 12 ani: Uzual 1,2 g Augmentin la 8 ore. In infectii mai severe, se va creste frecventa administrarii la 6 ore interval.
Copii intre 3 luni-12 ani: Uzual 30 mg/kg corp Augmentin la 8 ore interval. In infectii mai severe, se va creste frecventa administrarii la 6 ore interval.
Copii intre 0-3 luni:30 mg/kg corp Augmentin la 12 ore interval pentru prematuri si nou-nascutii la termen aflati in perioada perinatala, crescand dupa aceea frecventa administrarii la 8 ore interval.
Dozajul pentru profilaxia chirurgicala la adulti: Doza uzuala este de 1,2 g Augmentin i.v. administrata odata cu inducerea anesteziei. Interventiile chirurgicale cu risc crescut la infectie, de exemplu chirurgia colorectala, pot necesita 3 pana la 4 doze de 1,2 g Augmentin i.v.intr-o perioada de 24 de ore. Aceste doze sunt de obicei administratela 0,8, 16 (si 24) ore. Aceasta schema poate fi continuata mai multe zile daca tehnica chirurgicala implica un risc semnificativ crescut la infectie. Semne clinice clare de infectie necesita o cura normala de Augmentin intravenos sau oral ca terapie postoperatorie.
Dozajul in afectiuni renale:
Adulti: Afectiuni usoare (clearance creatinina 30 ml/min): Nu sunt necesare modificari ale dozajului. Afectiuni moderate (clearance creatinina 10-30 ml/min): 1,2 g i.v. initial, urmate de 600 mg i.v. la 12 ore. Afectiuni severe (clearance creatinina 10 ml/min):1,2 g i.v. initial, urmate de 600 mg i.v. la 24 de ore. Dializarea scade concentratia serica a Augmentinului si o doza suplimentara de 600 mg i.v. ar putea fi necesara in timpul si la sfarsitul dializarii.
Copii: Reduceri similare ale dozajului trebuie efectuate la copii. Dozajul in afectiuni hepatice: Se va administra cu prudenta: se va monitoriza functia hepatica la intervale regulate. Fiecare flacon de 0,6 g contine 0,5 mmol de potasiu si 1,5 mmol de sodiu (aproximativ). Fiecare flacon de 1,2 g Augmentin contine 1,0 mmol de potasiu si 3,1 mmol de sodiu (aproximativ). Augmentin i.v. poate fi administrat atat prin injectii intravenoase, cat si prin perfuzii intermitente. Nu se administreaza i.m.
Flacon de 600 mg: pentru reconstituire se dizolva continutul unui flacon in 10 ml apa distilata (volum final: 10,5 ml). Flacon de 1,2 g: pentru reconstituire se dizolva continutul unui flacon in 20 ml apa distilata (volum final: 20,9 ml). Augmentin intravenos trebuie administrat prin injectare intravenoasa lenta timp de 3-4 minute si utilizat in primele 20 de minute de la reconstituire. Se poate injecta direct in vena sau prin tubul de perfuzie. La alegere, Augmentin intravenos poate fi reconstituit in apa distilata sau solutie de clorura de sodiu (0,9% G/V). Adaugati imediat solutia reconstituita din 600 mg Augmentin la 50 ml lichid de perfuzie sau solutia reconstituita din 1,2 g Augmentin la 100 ml lichid de perfuzie (de exemplu, intr-o minipunga). Se perfuzeaza timp de 30-40 de minute, pana la maximum 4 ore de la reconstituire. Orice solutie de antibiotic ramasa dupa utilizare trebuie aruncata.
Stabilitate si compatibilitate
Lichide de perfuzie intravenoasa
Perioada de stabilitate la 25 grade Celsius
Apa distilata pentru injectii BP
4 ore
Solutie de clorura de sodiu BP (0,9% G/V)
4 ore
Solutie de lactat de sodiu (1/6 M)
4 ore
Solutie Ringer BPC 1959
3 ore
Solutie Ringer-lactat BP (solutie Hartmann)
3 ore
Solutie de clorura de potasiu si clorura de sodiu pentru perfuzie intravenoasa BP
3 ore
Augmentin este mai putin stabil in perfuziile continand glucoza, dextran sau bicarbonat. De aceea, solutiile de Augmentin reconstituite nu trebuie adaugate la aceste lichide de perfuzie, dar pot fi injectate prin tubul de perfuzie intr-un interval de 3-4 minute. Pentru pastrarea la 5 grade Celsius, solutiile reconstituite din 1,2 g si 600 mg Augmentin trebuie adaugate la pungile cu lichide de perfuzie racite in prealabil, putand fi pastrate pana la 8 ore. Dupa aceea, solutia de perfuzat trebuie administrata imediat ce ajunge la temperatura camerei.
Lichide de perfuzie intravenoasa
Perioada de stabilitate la 5 grade Celsius
Apa distilata pentru injectii BP
8 ore
Solutie de clorura de sodiu BP (0,9% G/V)
8 ore
Augmentin nu trebuie amestecat cu preparate de sange, alte solutii proteice, cum ar fi hidrolizatele proteice, sau cu emulsiile lipice pentru administrare intravenoasa. Daca Augmentin este prescris concomitent cu o aminoglicozida, antibioticele nu trebuie amestecate in seringa sau in flaconul cu lichid de perfuzie, din cauza ca in aceste conditii aminoglicozidul isi poate pierde activitatea. Tratamentul nu trebuie sa depaseasca 14 zile fara revederea cazului.
Contraindicatii
Hipersensibiliate la penicilina. Trebuie avuta in vedere o posibila sensibilitate incrucisata cu alte antibiotice beta-lactamice, de exemplu cefalosporinele. Antecedente de disfunctii hepatice/icter, asociate cu administrarea de Augmentin sau de peniciline.
Precautii
La unii pacienti care au urmat tratament cu Augmentin s-au observat modificari ale testelor functionale hepatice. Semnificatia clinica a acestor modificari este nesigura, de aceea Augmentin trebuie utilizat cu atentie la pacientii care prezinta disfunctii hepatice evidente. Icterul colestatic a fost rar semnalat, fiind de regula reversibil, iar uneori sever. Semnele si simptomele pot sa nu devina evidente o perioada de pana la 6 saptamani de la intreruperea tratamentului. La pacientii cu afectiuni renale moderate sau severe, dozele de Augmentin trebuie ajustate conform recomandarilor de la Posologie. La pacientii cu penicilino-terapie s-au inregistrat serioase si ocazional fatale cazuri de reactii de hipersensibilitate (anafilaxie). Aceste reactii apar cu precadere la indivizii care au prezentat in antecedente hipersensibilitate la penicilina. Daca apare o reactie alergica, tratamentul cu Augmentin trebuie intrerupt si instituit un tratament alternativ adecvat. Reactiile anafilactice serioase necesita un tratament de urgenta cu adrenalina, de asemenea, ar putea necesita oxigenoterapie, administrarea intravenoasa de steroizi si reanimare respiratorie pana la intubatie. La pacientii care au primit amoxicilina, rash-ul eritematos a fost asociat cu mononucleoza infectioasa. Administrarea prelungita poate duce, de asemenea, la cresterea microorganismelor rezistente. In timpul administrarii dozelor mari de Augmentin, trebuie mentinut un aport de lichide si o eliminare urinara adecvata, pentru a reduce posibilitatea cristaluriei. Cand concentratiile urinare sunt mari, la temperatura camerei, amoxicilina poate precipita pe cateterul urinar, ceea ce impune o verificare regulata.
Precautii
Utilizarea in timpul sarcinii si alaptarii: Studiile de reproducere la animale (soareci si sobolani) carora li s-a administrat Augmentin oral sau parenteral nu au evidentiat efecte teratogene. Exista o experienta limitata in ceea ce priveste utilizarea de Augmentin in timpul sarcinii umane. Ca si in cazul tuturor medicamentelor, terapia cu Augmentin in timpul sarcinii trebuie evitata, in special in primul trimestru de sarcina, utilizandu-se atunci cand medicul considera administrarea ca fiind necesara. Augmentin poate fi administrat in perioada alaptarii. Cu exceptia riscului de sensibilizare, asociat cu o excretie in cantitate mica in laptele matern, nu s-au inregistrat efecte negative asupra copilului.
Interactiuni medicamentoase
La unii pacienti tratati cu Augmentin s-a constatat o prelungire a timpului de protrombina si a timpului de sangerare. De aceea, Augmentin trebuie utilizat cu atentie la pacientii care urmeaza un tratament cu anticoagulante. Nu se recomanda administrarea concomitenta de probenecid, deoarece acesta scade secretia tubulara renala a amoxicilinei. Utilizarea concomitenta cu Augmentin poate duce la cresterea prelungita a nivelului sanguin al amoxicilinei, dar nu si a acidului clavulanic. Administrarea concomitenta a allopurinolului si ampicilinei creste semnificativ incidenta rash-ului la pacientii care urmeaza tratament cu ambele medicamente, comparativ cu pacientii care urmeaza tratament doar cu ampicilina. Este cunoscut, in orice caz, faptul ca posibilitatea aparitiei rash-ului la ampicilina este datorata allopurinolului. Nu sunt date referitoare la administrarea concomitenta de Augmentin si allopurinol. Ca si alte antibiotice cu spectru larg, Augmentin poate reduce eficienta contraceptivelor orale si pacientii trebuie avertizati asupra acestui fapt.
Supradozare
Probabilitatea aparitiei unor probleme legate de supradozajul cu Augmentin este redusa; daca apare supradozajul, sunt evidente simptome gastrointestinale si tulburari ale echilibrului hidroelectrolitic. Ele se trateaza simptomatic, cu atentie la balanta hidroelectrolitica. Augmentin poate fi eliminat din circulatie prin hemodializa.
Precautii farmaceutice
Flacoanele de Augmentin trebuie pastrate intr-un loc uscat si la o temperatura mai mica de 25 grade Celsius. Augmentin trebuie administrat in decurs de 20 de minute de la reconstituire. Solutiile reconstituite nu trebuie congelate. Pentru Augmentin intravenos, particularitati despre stabilitate si compatibilitati sunt mentionate la capitolul “Administrare”.
Reactii adverse
Efectele adverse, ca si la amoxicilina, sunt rare si in majoritate tranzitorii si de intensitate mica. Rar au fost raportate diaree, indigestie, greata, varsaturi, colite pseudomembranoase si candidoze intestinale, dar mai putin frecvent intalnite dupa administrarea parenterala. O crestere moderata a GPT si/sau GOT a fost notata la pacientii care au urmat tratament cu peniciline semisintetice, dar semnificatia acestei cresteri este necunoscuta. Rar, in cursul tratamentului cu Augmentin s-au semnalat hepatite si ictere colestatice. Ele pot fi severe si se pot mentine cateva luni. Au fost raportate ca aparand predominant la adult sau varstnici si usor mai frecvent la barbati. Semnele si simptomele pot aparea in timpul tratamentului, dar sunt mai frecvent intalnite timp de 6 saptamani de la intreruperea tratamentului. Reactiile hepatice sunt de regula reversibile. Totusi, in cateva cazuri extrem de rare, s-au semnalat decese. Acestea au fost aproape intotdeauna cazuri asociate cu afectiuni grave sau cu medicatii concomitente. Au fost raportate de asemenea flebite la locul injectarii. Uneori poate aparea rash urticarian si eritematos. Au fost semnalate cazuri rare de eritem multiform, sindrom Stevens-Johnson, necroza epidermica toxica si dermatite exfoliative. Tratamentul trebuie intrerupt la aparitia oricaruia dintre aceste tipuri de rash. Ca si pentru alte antibiotice beta-lactamice s-au semnalat angioedem si anafilaxii. Rar pot aparea nefrite interstitiale. In timpul tratamentului cu peniciline s-au raportat leucopenie tranzitorie, trombocitopenie tranzitorie si anemie hemolitica.
Augmentin bis, comprimate
Actiune terapeutica
Augmentin Bis este un agent antibiotic cu un spectru de activitate deosebit de larg, impotriva agentilor bacterieni patogeni intalniti de obicei in practica medicala generala si in spital. Activitatea inhibitorie a clavulanatului de potasiu asupra beta-lactamazelor extinde spectrul amoxicilinei la o gama larga de microorganisme, inclusiv la multe dintre cele rezistente la alte antibiotice beta-lactamice.
Indicatii
Preparatele de Augmentin Bis oral sunt indicate in tratamentul de scurta durata al infectiilor bacteriene cu urmatoarele localizari:
- Infectii ale tractului respirator superior (inclusiv nas, gat si urechi), de exemplu, amigdalita recurenta, sinuzita, otita medie, determinate in mod obisnuit de Streptococcus pneumoniae, Haemophilus influenzae, Moraxella catarrhalis si Streptococcus pyogenes.
- Infectii ale tractului respirator inferior, de exemplu, bronsita acuta si cronica, pneumonie lobara, bronhopneumonie, determinate in mod obisnuit de Streptococcus pneumoniae, Haemophilus influenzae si Moraxella catarrhalis.
- Infectii ale tractului genito-urinar, de exemplu, cistita, uretrita, pielonefrita, determinate in mod obisnuit de Enterobacteriaceae (in special Escherichia coli), Staphylococcus saprophyticus si specii de Enterococcus si gonoree.
- Infectii ale pielii si tesuturilor moi, determinate in mod obisnuit de Staphylococcus aureus, Streptococcus pyogenes si specii de Bacteroides.
- Infectii osteo-articulare, de exemplu, osteomielita, determinata in mod obisnuit de Staphylococcus aureus, cand este necesara o terapie prelungita.
- Infectii dentare, de exemplu, abces alveolodentar.
- Alte infectii, de exemplu, avort septic, infectii puerperale, infectii intraabdominale. Infectiile cauzate de microorganisme sensibile la amoxicilina pot fi tratate cu Augmentin Bis datorita continutului sau de amoxicilina.
De aceea, infectii mixte cu microorganisme sensibile la amoxicilina si microorganisme producatoare de beta-lactamaza si sensibile la Augmentin Bis pot fi tratate cu Augmentin Bis.
Mod de administrare
Posologia si modul de administrare sunt stabilite in functie de varsta, greutate corporala, functia renala a pacientului si severitatea infectiei. Dozele utilizate in tratamentul infectiilor :
Copii - 2 luni-2 ani 0,15 ml/kg de doua ori pe zi.
- 2-6 ani (13-21 kg) 2,5 ml de doua ori pe zi.
- 7-12 ani (22-40 kg) 5 ml de doua ori pe zi.
Dozele de mai sus sunt recomandate in infectiile usoare si moderate ale tractului respirator, amigdalite, infectii cutanate si ale partilor moi. In cazul infectiilor severe (otita medie, sinuzita, pneumonie,infectii urinare) dozele se dubleaza.
Adulti si copii peste 12 ani :
- Infectii usoare si moderate: cate un comprimat de 625 mg de doua ori pe zi.
-Infectii severe: cate un comprimat de 1 g de doua ori pe zi.
- In infectiile dentare (de exemplu: abcese alveolodentare): se administreaza un comprimat de Augmentin Bis de 625 mg de doua ori pe zi, timp de cinci zile.
- In afectiuni renale
Adulti :-Afectiuni usoare (clearance creatinina > 30 ml/min)
-Afectiuni moderate (clearance creatinina 10-30 ml/min)
-Afectiuni severe (clearance creatinina < 10 ml/min). Nu sunt modificari ale dozajului. Un comprimat de 625 mg la 12 ore; comprimatele de 1 g nu sunt recomandate. Maximum 625 mg la 24 de ore.
Copii: Ajustarea posologiei se face in functie de doza maxima de amoxicilina recomandata (in majoritatea cazurilor se prefera terapia parenterala):
Afectiuni usoare (clearance creatinina > 30 ml/min)
Afectiuni moderate (clearance creatinina 10-30 ml/min)
Afectiuni severe (clearance creatinina < 10 ml/min). Nu sunt necesare modificari ale dozelor. Amoxicilina maximum 15 mg/kg la 12 ore. Amoxicilina maximum 15 mg/kg/zi, intr-o doza unica.
Posologia in cazul hemodializei:
Copii: Se face in functie de doza maxima recomandata de amoxicilina, si anume 15 mg/kg/zi in doza unica. Inaintea hemodializei se administreaza o doza suplimentara de 15 mg/kg; pentru realizarea nivelului plasmatic al medicamentului, o alta doza de 15 mg/kg se administreaza dupa efectuarea hemodializei.
Adulti: Un comprimat de 625 mg/zi, iar in timpul dializei se administreaza suplimentar un comprimat de 625 mg. Administrarea se poate repeta la sfarsitul dializei daca concentratiile serice de amoxicilina si acid clavulanic sunt scazute. Comprimatele de 1 g se pot utiliza doar la pacientii cu afectiuni renale usoare, cu clearance al creatininei > 30 ml/min.
Posologia in afectiuni hepatice:
Se va administra cu prudenta; se va monitoriza functia hepatica la intervale regulate. Fiecare comprimat de 625 mg Augmentin Bis contine 0,63 mmoli (25 mg) de potasiu.
Contraindicatii
Hipersensibilitate la beta-lactamine, de exemplu peniciline si cefalosporine. Antecedente de disfunctii hepatice/icter asociate cu administrarea de Augmentin Bis sau de peniciline.
Precautii
Inaintea terapiei cu Augmentin Bis se impune o verificare atenta a antecedentelor de hipersensibilitate la peniciline sau cefalosporine. La unii pacienti aflati sub tratament cu Augmentin Bis s-a constatat modificarea rezultatelor testelor functionale hepatice. Desi se cunoaste semnificatia clinica a acestora, Augmentin Bis trebuie administrat cu prudenta la pacientii cu disfunctii hepatice manifeste. Rar s-a raportat icter colestatic, uneori sever, dar de obicei reversibil. Semnele si simptomele pot sa nu devina aparente in aceste situatii timp de sase saptamni de la intreruperea tratamentului. Augmentin Bis trebuie evitat n cazurile de mononucleoza infectioasa, deoarece s-a observat aparitia rash-ului morbiliform la administrarea de amoxicilina in aceste cazuri. La pacientii cu insuficienta renala doza trebuie ajustata conform recomandarilor din sectiunea
Posologie. Administrarea de Augmentin Bis trebuie evitata in cazul suspiciunii de mononucleoza infectioasa, deoarece rash-ul morbiliform a fost asociat cu aceasta afectiune la pacientii care au primit amoxicilina. Administrarea prelungita poate duce de asemenea la cresterea microorganismelor rezistente. In general, Augmentin Bis este bine tolerat si are o toxicitate redusa, corespunzatoare celorlalte peniciline. Se recomanda ca in cazul terapiei prelungite, sa se monitorizeze periodic functia renala, hepatica si hematopoietica. Rareori, s-a observat prelungirea timpului de protrombina la pacientii tratati cu Augmentin Bis. De aceea, se recomanda monitorizarea adecvata la pacientii carora li se administreaza concomitent anticoagulante. Suspensia orala de Augmentin Bis contine aspartam si de aceea trebuie administrata cu prudenta in fenilcetonurie.
Sarcina si alaptare
Studiile de reproducere la animale (soareci si sobolani la doze de 10 ori mai mari dect doza administrata la om) carora li s-a administrat Augmentin Bis oral si parenteral, nu au evidentiat efecte teratogene. Exista o experienta limitata in ceea ce priveste utilizarea de Augmentin Bis in timpul sarcinii umane.
Ca si in cazul tuturor medicamentelor, terapia cu Augmentin Bis in timpul sarcinii trebuie evitata, utilizandu-se numai atunci cand medicul considera administrarea ca fiind necesara. Augmentin Bis poate fi administrat in perioada alaptarii. Cu exceptia riscului de sensibilizare, asociat cu o excretie in cantitate mica in laptele matern, nu au fost remarcate efecte negative asupra copilului alaptat.
Reactii adverse
Reactiile adverse, ca si la amoxicilina, sunt rare si in majoritate tranzitorii si de intensitate mica.
Reactii de hipersensibilitate:
- Edem angioneurotic, anafilaxie, sindrom similar bolii serului, vasculite de hipersensibilitate, rash cutanat, urticarie, eritem multiform, sindrom Stevens-Johnson, necroza epidermica toxica, dermatita buloasa exfoliativa, nefrita interstitiala, ca si in cazul altor antibiotice beta-lactamice, au fost rar semnalate.
Reactii gastro-intestinale:
- Diaree, greturi, varsaturi, indigestie, candidoza mucocutanata, colite asociate antibioterapiei (incluznd colita pseudomembranoasa si colita hemoragica) au fost rar raportate. Greturile sunt mai frecvent asociate cu dozele orale crescute. Daca efectele adverse gastrointestinale apar la terapia orala, ele pot fi reduse prin administrarea de Augmentin Bis la inceputul meselor.
Efecte hepatice :
- O crestere moderata de AST si/sau ALT a fost remarcata la pacientii care au urmat tratament cu antibiotice din clasa beta-lactaminelor, dar semnificatia acestei cresteri este necunoscuta. Rar s-au semnalat hepatite si ictere colestatice. Aceste fenomene au fost remarcate si in cazul altor peniciline si cefalosporine. Efectele hepatice au fost raportate ca aparand predominant la barbati si varstnici si pot fi asociate cu terapia prelungita. Aceste fenomene au fost foarte rar raportate la copii. Semnele si simptomele pot aparea n timpul tratamentului sau la scurt timp dupa acesta, dar in unele cazuri pot sa nu devina evidente decat la cateva saptamani de la intreruperea acestuia. Reactiile hepatice sunt de regula reversibile. Uneori acestea au fost severe si in cateva cazuri extrem de rare s-a semnalat decesul. Acestea au fost aproape intotdeauna cazuri asociate cu afectiuni grave sau cu medicatii concomitente si cunoscute ca prezentnd riscul de a dezvolta reactii hepatice.
Efecte hematologice:
Ca si in cazul altor beta-lactamine, s-au raportat leucopenie reversibila (incluzand neutropenie sau agranulocitoza) si rar trombocitopenie sau anemie hemolitica reversibile. Rar s-a raportat si prelungirea timpului de sangerare si de protrombina.
Efecte SNC:
Convulsiile se pot produce la pacientii cu afectiuni renale sau la cei care primesc doze crescute.
Diverse:
Decolorarea superficiala a danturii a fost rar raportata si legata mai ales de tratamentul cu suspensii orale. De obicei, aceasta problema este remediata prin periajul dintilor.
Augmentin Bis este un agent antibiotic cu un spectru de activitate deosebit de larg, impotriva agentilor bacterieni patogeni intalniti de obicei in practica medicala generala si in spital. Activitatea inhibitorie a clavulanatului de potasiu asupra beta-lactamazelor extinde spectrul amoxicilinei la o gama larga de microorganisme, inclusiv la multe dintre cele rezistente la alte antibiotice beta-lactamice.
Indicatii
Preparatele de Augmentin Bis oral sunt indicate in tratamentul de scurta durata al infectiilor bacteriene cu urmatoarele localizari:
- Infectii ale tractului respirator superior (inclusiv nas, gat si urechi), de exemplu, amigdalita recurenta, sinuzita, otita medie, determinate in mod obisnuit de Streptococcus pneumoniae, Haemophilus influenzae, Moraxella catarrhalis si Streptococcus pyogenes.
- Infectii ale tractului respirator inferior, de exemplu, bronsita acuta si cronica, pneumonie lobara, bronhopneumonie, determinate in mod obisnuit de Streptococcus pneumoniae, Haemophilus influenzae si Moraxella catarrhalis.
- Infectii ale tractului genito-urinar, de exemplu, cistita, uretrita, pielonefrita, determinate in mod obisnuit de Enterobacteriaceae (in special Escherichia coli), Staphylococcus saprophyticus si specii de Enterococcus si gonoree.
- Infectii ale pielii si tesuturilor moi, determinate in mod obisnuit de Staphylococcus aureus, Streptococcus pyogenes si specii de Bacteroides.
- Infectii osteo-articulare, de exemplu, osteomielita, determinata in mod obisnuit de Staphylococcus aureus, cand este necesara o terapie prelungita.
- Infectii dentare, de exemplu, abces alveolodentar.
- Alte infectii, de exemplu, avort septic, infectii puerperale, infectii intraabdominale. Infectiile cauzate de microorganisme sensibile la amoxicilina pot fi tratate cu Augmentin Bis datorita continutului sau de amoxicilina.
De aceea, infectii mixte cu microorganisme sensibile la amoxicilina si microorganisme producatoare de beta-lactamaza si sensibile la Augmentin Bis pot fi tratate cu Augmentin Bis.
Mod de administrare
Posologia si modul de administrare sunt stabilite in functie de varsta, greutate corporala, functia renala a pacientului si severitatea infectiei. Dozele utilizate in tratamentul infectiilor :
Copii - 2 luni-2 ani 0,15 ml/kg de doua ori pe zi.
- 2-6 ani (13-21 kg) 2,5 ml de doua ori pe zi.
- 7-12 ani (22-40 kg) 5 ml de doua ori pe zi.
Dozele de mai sus sunt recomandate in infectiile usoare si moderate ale tractului respirator, amigdalite, infectii cutanate si ale partilor moi. In cazul infectiilor severe (otita medie, sinuzita, pneumonie,infectii urinare) dozele se dubleaza.
Adulti si copii peste 12 ani :
- Infectii usoare si moderate: cate un comprimat de 625 mg de doua ori pe zi.
-Infectii severe: cate un comprimat de 1 g de doua ori pe zi.
- In infectiile dentare (de exemplu: abcese alveolodentare): se administreaza un comprimat de Augmentin Bis de 625 mg de doua ori pe zi, timp de cinci zile.
- In afectiuni renale
Adulti :-Afectiuni usoare (clearance creatinina > 30 ml/min)
-Afectiuni moderate (clearance creatinina 10-30 ml/min)
-Afectiuni severe (clearance creatinina < 10 ml/min). Nu sunt modificari ale dozajului. Un comprimat de 625 mg la 12 ore; comprimatele de 1 g nu sunt recomandate. Maximum 625 mg la 24 de ore.
Copii: Ajustarea posologiei se face in functie de doza maxima de amoxicilina recomandata (in majoritatea cazurilor se prefera terapia parenterala):
Afectiuni usoare (clearance creatinina > 30 ml/min)
Afectiuni moderate (clearance creatinina 10-30 ml/min)
Afectiuni severe (clearance creatinina < 10 ml/min). Nu sunt necesare modificari ale dozelor. Amoxicilina maximum 15 mg/kg la 12 ore. Amoxicilina maximum 15 mg/kg/zi, intr-o doza unica.
Posologia in cazul hemodializei:
Copii: Se face in functie de doza maxima recomandata de amoxicilina, si anume 15 mg/kg/zi in doza unica. Inaintea hemodializei se administreaza o doza suplimentara de 15 mg/kg; pentru realizarea nivelului plasmatic al medicamentului, o alta doza de 15 mg/kg se administreaza dupa efectuarea hemodializei.
Adulti: Un comprimat de 625 mg/zi, iar in timpul dializei se administreaza suplimentar un comprimat de 625 mg. Administrarea se poate repeta la sfarsitul dializei daca concentratiile serice de amoxicilina si acid clavulanic sunt scazute. Comprimatele de 1 g se pot utiliza doar la pacientii cu afectiuni renale usoare, cu clearance al creatininei > 30 ml/min.
Posologia in afectiuni hepatice:
Se va administra cu prudenta; se va monitoriza functia hepatica la intervale regulate. Fiecare comprimat de 625 mg Augmentin Bis contine 0,63 mmoli (25 mg) de potasiu.
Contraindicatii
Hipersensibilitate la beta-lactamine, de exemplu peniciline si cefalosporine. Antecedente de disfunctii hepatice/icter asociate cu administrarea de Augmentin Bis sau de peniciline.
Precautii
Inaintea terapiei cu Augmentin Bis se impune o verificare atenta a antecedentelor de hipersensibilitate la peniciline sau cefalosporine. La unii pacienti aflati sub tratament cu Augmentin Bis s-a constatat modificarea rezultatelor testelor functionale hepatice. Desi se cunoaste semnificatia clinica a acestora, Augmentin Bis trebuie administrat cu prudenta la pacientii cu disfunctii hepatice manifeste. Rar s-a raportat icter colestatic, uneori sever, dar de obicei reversibil. Semnele si simptomele pot sa nu devina aparente in aceste situatii timp de sase saptamni de la intreruperea tratamentului. Augmentin Bis trebuie evitat n cazurile de mononucleoza infectioasa, deoarece s-a observat aparitia rash-ului morbiliform la administrarea de amoxicilina in aceste cazuri. La pacientii cu insuficienta renala doza trebuie ajustata conform recomandarilor din sectiunea
Posologie. Administrarea de Augmentin Bis trebuie evitata in cazul suspiciunii de mononucleoza infectioasa, deoarece rash-ul morbiliform a fost asociat cu aceasta afectiune la pacientii care au primit amoxicilina. Administrarea prelungita poate duce de asemenea la cresterea microorganismelor rezistente. In general, Augmentin Bis este bine tolerat si are o toxicitate redusa, corespunzatoare celorlalte peniciline. Se recomanda ca in cazul terapiei prelungite, sa se monitorizeze periodic functia renala, hepatica si hematopoietica. Rareori, s-a observat prelungirea timpului de protrombina la pacientii tratati cu Augmentin Bis. De aceea, se recomanda monitorizarea adecvata la pacientii carora li se administreaza concomitent anticoagulante. Suspensia orala de Augmentin Bis contine aspartam si de aceea trebuie administrata cu prudenta in fenilcetonurie.
Sarcina si alaptare
Studiile de reproducere la animale (soareci si sobolani la doze de 10 ori mai mari dect doza administrata la om) carora li s-a administrat Augmentin Bis oral si parenteral, nu au evidentiat efecte teratogene. Exista o experienta limitata in ceea ce priveste utilizarea de Augmentin Bis in timpul sarcinii umane.
Ca si in cazul tuturor medicamentelor, terapia cu Augmentin Bis in timpul sarcinii trebuie evitata, utilizandu-se numai atunci cand medicul considera administrarea ca fiind necesara. Augmentin Bis poate fi administrat in perioada alaptarii. Cu exceptia riscului de sensibilizare, asociat cu o excretie in cantitate mica in laptele matern, nu au fost remarcate efecte negative asupra copilului alaptat.
Reactii adverse
Reactiile adverse, ca si la amoxicilina, sunt rare si in majoritate tranzitorii si de intensitate mica.
Reactii de hipersensibilitate:
- Edem angioneurotic, anafilaxie, sindrom similar bolii serului, vasculite de hipersensibilitate, rash cutanat, urticarie, eritem multiform, sindrom Stevens-Johnson, necroza epidermica toxica, dermatita buloasa exfoliativa, nefrita interstitiala, ca si in cazul altor antibiotice beta-lactamice, au fost rar semnalate.
Reactii gastro-intestinale:
- Diaree, greturi, varsaturi, indigestie, candidoza mucocutanata, colite asociate antibioterapiei (incluznd colita pseudomembranoasa si colita hemoragica) au fost rar raportate. Greturile sunt mai frecvent asociate cu dozele orale crescute. Daca efectele adverse gastrointestinale apar la terapia orala, ele pot fi reduse prin administrarea de Augmentin Bis la inceputul meselor.
Efecte hepatice :
- O crestere moderata de AST si/sau ALT a fost remarcata la pacientii care au urmat tratament cu antibiotice din clasa beta-lactaminelor, dar semnificatia acestei cresteri este necunoscuta. Rar s-au semnalat hepatite si ictere colestatice. Aceste fenomene au fost remarcate si in cazul altor peniciline si cefalosporine. Efectele hepatice au fost raportate ca aparand predominant la barbati si varstnici si pot fi asociate cu terapia prelungita. Aceste fenomene au fost foarte rar raportate la copii. Semnele si simptomele pot aparea n timpul tratamentului sau la scurt timp dupa acesta, dar in unele cazuri pot sa nu devina evidente decat la cateva saptamani de la intreruperea acestuia. Reactiile hepatice sunt de regula reversibile. Uneori acestea au fost severe si in cateva cazuri extrem de rare s-a semnalat decesul. Acestea au fost aproape intotdeauna cazuri asociate cu afectiuni grave sau cu medicatii concomitente si cunoscute ca prezentnd riscul de a dezvolta reactii hepatice.
Efecte hematologice:
Ca si in cazul altor beta-lactamine, s-au raportat leucopenie reversibila (incluzand neutropenie sau agranulocitoza) si rar trombocitopenie sau anemie hemolitica reversibile. Rar s-a raportat si prelungirea timpului de sangerare si de protrombina.
Efecte SNC:
Convulsiile se pot produce la pacientii cu afectiuni renale sau la cei care primesc doze crescute.
Diverse:
Decolorarea superficiala a danturii a fost rar raportata si legata mai ales de tratamentul cu suspensii orale. De obicei, aceasta problema este remediata prin periajul dintilor.
Augmentin 625, comprimate filmate
Compozitie
Augmentin este un agent antibiotic cu un spectru de activitate deosebit de larg, impotriva agentilor bacterieni patogeni intalniti de obicei in practica medicala generala si in spital. Activitatea inhibitorie a clavulanatului de potasiu asupra beta-lactamazelor extinde spectrul amoxicilinei la o gama larga de microorganisme, inclusiv la multe dintre cele rezistente la alte antibiotice beta-lactamice.
Indicatii
Preparatele de Augmentin oral sunt indicate in tratamentul de scurta durata al infectiilor bacteriene cu urmatoarele localizari:
Infectii ale tractului respirator superior (inclusiv nas, gat si urechi): de exemplu, amigdalite, sinuzite, otite medii.
Infectii ale tractului respirator inferior: de exemplu, bronsite acute si cronice, pneumonie lobara, bronhopneumonie.
Infectii ale tractului genito-urinar: de exemplu, cistite, uretrite, pielonefrite, gonoree; Infectii ale pielii si tesuturilor moi.
Infectii osteo-articulare. Infectii dentare: de exemplu, abcese alveolodentare.
Alte infectii: de exemplu, avort septic, infectii puerperale, infectii intraabdominale.
Desi Augmentin este indicat doar in situatiile de mai sus, orice infectie produsa de microorganisme sensibile la amoxicilina poate fi tratata cu Augmentin. De aceea, infectii mixte cu microorganisme sensibile la amoxicilina si microorganisme producatoare de beta-lactamaza si sensibile la Augmentin pot sa nu necesite adaugarea altui antibiotic. Augmentin este bactericid pentru un numar mare de microorganisme incluzand:
Germeni gram pozitivi: Aerobi- Streptococcus faecalis, Streptococcus pyogenes, Staphylococcus aureus; Stafilococi coagulazo-negativi (inclusiv Staphylococcus epidermidis), Bacillus anthracis, Streptococcus pneumoniae, Streptococcus viridans, Corynebacterium spp, Listeria monocytogenes; Anaerobi: Clostridium spp., Peptococcus spp., Peptostreptococcus;
Germeni gram negativi: Aerobi- Haemophilus influenzae, Proteus mirabilis, Klebsiella spp., Shigella spp., Neisseria meningitidis, Brucella spp., Pasteurella multocida, Moraxella catarrhalis, Escherichia coli, Proteus vulgaris, Salmonella spp., Bordetella pertussis, Neisseria gonorrhoeae, Vibrio cholerae, Helicobacter pylori, Gardnerella vaginalis; Anaerobi: Bacteroides spp. (inclusiv Bacteroides fragilis), Fusobacterium spp., Leptospira ictero-haemorrhagiae, Treponema pallidum; Altii: Borrelia burgdorferi, Chlamidiae.
Mod de administrare
Dozele utilizate in tratamentul infectiilor:
Adulti si copii peste 12 ani: un comprimat de 625 mg de 2 ori pe zi in tratamentul infectiilor usoare si medii, fara potential de evolutie severa. In infectiile severe, cate un comprimat de 1 g de 2 ori pe zi. Terapia poate fi inceputa parenteral si continuata cu preparate orale.
Copii: doza zilnica recomandata este de 25 mg/kgcorp/zi administrata divizat la fiecare 8 ore. Mai jos se prezinta indicatiile de dozare pentru copii.
Augmentin suspensie:
Copii intre 3 luni-1 an: 25 mg/kgcorp/zi; de exemplu, un copil cu o greutate de 7,5 kg va necesita 2 ml de Augmentin suspensie 156 mg/5 ml de 3 ori pe zi.
Copii intre 1-6 ani (10-18 kg): 5 ml Augmentin suspensie 156 mg/5 ml de 3 ori pe zi. Copii peste 6 ani (18-40 kg): 5 ml Augmentin suspensie 312 mg/5 ml de 3 ori pe zi.
In infectii mai severe, doza poate fi crescuta pana la 50 mg/kg corp/zi si administrata divizat la 8 ore.
Comprimatele de Augmentin de 625 mg sau de 1 g nu sunt recomandate copiilor in varsta de 12 ani sau mai mici.
Posologia in infectiile dentare (de exemplu: abcese alveolodentare):
Adulti si copii de peste 12 ani: se administreaza un comprimat de Augmentin de 625 mg de doua ori pe zi, timp de cinci zile.
Posologia in afectiuni renale:
Adulti:Afectiuni usoare (clearance creatinina 30 ml/min): nu sunt necesare modificari ale dozelor. Afectiuni moderate (clearance creatinina 10-30 ml/min): un comprimat de 625 mg la 12 ore. Comprimatele de 1 g nu sunt recomandate. Afectiuni severe (clearance creatinina 10 ml/min): cel mult 1 comprimat de 625 mg la 24 ore. Comprimatele de 1 g nu sunt recomandate.
Copii: Afectiuni usoare (clearance creatinina 30 ml/min): nu sunt necesare modificari ale dozelor. Afectiuni moderate (clearance creatinina 10-30 ml/min): amoxicilina maximum 15 mg/kg corp la 12 ore. Afectiuni severe (clearance creatinina 10 ml/min): amoxicilina maximum 15 mg/kg corp/zi, intr-o doza unica.
Posologia in afectiuni hepatice:
Se va administra cu prudenta; se va monitoriza functia hepatica la intervale regulate. Fiecare comprimat de 625 mg Augmentin contine 0,63 mmoli (25 mg) de potasiu. Oral: comprimate sau sirop. Pentru evitarea aparitiei intolerantei gastrointestinale, Augmentin se va administra imediat inainte de masa. Absorbtia Augmentinului este favorizata atunci cand acesta se administreaza la inceputul mesei. Pentru prepararea siropului, initial agitati flaconul cu pulbere. Adaugati apoi volumul de apa inscris pe eticheta si agitati bine sau initial adaugati 2/3 din cantitatea de apa, agitati, apoi completati pana la linie. Se lasa apoi 5 minute pentru a asigura dizolvarea totala a pulberii. Odata dizolvat, Augmentin sirop trebuie pastrat in frigider si utilizat intr-un interval de cel mult 7 zile. Se agita bine flaconul inaintea fiecarei administrari. Tratamentul cu Augmentin nu trebuie prelungit peste 14 zile fara avizul medicului.
Contraindicatii
Hipersensibilitate la beta-lactamine, de exemplu peniciline si cefalosporine. Antecedente de disfunctii hepatice/icter asociate cu administrarea de Augmentin sau de peniciline.
Reactii adverse
Efectele adverse, ca si la amoxicilina, sunt rare si in majoritate tranzitorii si de intensitate mica. Au fost raportate diaree, indigestie, greturi, varsaturi, colite pseudomembranoase si candidoze intestinale. Greata, de altfel rara, este mai frecvent asociata cu dozele orale crescute. Daca efectele adverse gastrointestinale apar la terapia orala, ele pot fi reduse prin administrarea de Augmentin la inceputul meselor. O crestere moderata de ASAT si/sau ALAT a fost remarcata la pacientii care au urmat tratament cu antibiotice din clasa ampicilinelor, dar semnificatia acestei cresteri este necunoscuta. Rar in cursul tratamentului cu Augmentin s-au semnalat hepatite si ictere colestatice. Ele pot fi severe si se pot mentine cateva luni. Au fost raportate ca aparand predominant la adulti sau varstnici si usor mai frecvent la barbati. Semnele si simptomele pot aparea in timpul tratamentului, dar sunt mai frecvent intalnite dupa intreruperea acestuia pana la o perioada de 6 saptamani. Reactiile hepatice sunt de regula reversibile. Totusi, in cateva cazuri extrem de rare, s-a semnalat decesul. Acestea au fost aproape intotdeauna cazuri asociate cu afectiuni grave sau cu medicatii concomitente. Uneori poate aparea rash urticarian si eritematos. Au fost semnalate cazuri rare de eritem multiform, sindrom Stevens-Johnson, necroza epidermica toxica si dermatite exfoliative. Tratamentul trebuie intrerupt la aparitia oricaruia dintre aceste tipuri de rash. Ca si pentru alte antibiotice beta-lactamice, s-au semnalat angioedem si anafilaxii. Rar pot aparea nefrite interstitiale. Ca si pentru alte antibiotice, incidenta reactiilor adverse gastrointestinale poate fi crescuta la copiii sub 2 ani. Totusi, in studiile clinice, numai 4% dintre copiii sub 2 ani au necesitat intreruperea tratamentului. Ca si in cazul altor beta-lactamine, s-au raportat leucopenie tranzitorie, trombocitopenie tranzitorie si rar anemie hemolitica.
Precautii
La unii pacienti care au urmat tratament cu Augmentin s-au observat modificari ale testelor functionale hepatice. Semnificatia clinica a acestor modificari nu este certa, dar Augmentin trebuie utilizat cu atentie la pacientii care prezinta disfunctii hepatice evidente severe. Icterul colestatic a fost rar semnalat, fiind de regula reversibil, uneori si sever. Semnele si simptomele pot sa nu devina evidente o perioada de pana la 6 saptamani de la intreruperea tratamentului. La pacientii cu afectiuni renale moderate sau severe, dozele de Augmentin trebuie ajustate conform recomandarilor de la Posologie. La pacientii cu penicilino-terapie s-au inregistrat ocazional cazuri severe sau fatale de reactii de hipersensibilitate (anafilaxie). Aceste reactii apar cu precadere la indivizii care au prezentat in antecedente hipersensibilitate la penicilina. Daca apare o reactie alergica, tratamentul cu Augmentin trebuie intrerupt si instituit un tratament alternativ adecvat. Reactiile anafilactice serioase necesita un tratament de urgenta cu adrenalina. De asemenea, ar putea necesita oxigenoterapie, administrare intravenoasa de steroizi si reanimare respiratorie pana la intubatie. La pacientii care au primit amoxicilina rash-ul eritematos a fost asociat cu mononucleoza infectioasa. Administrarea prelungita poate duce, de asemenea, la cresterea microorganismelor rezistente. Suspensia de Augmentin contine 12,5 mg de aspartam per doza de 5 ml si de aceea trebuie administrat cu prudenta in fenilcetonurie.
Utilizarea in timpul sarcinii si alaptarii: Studiile de reproducere la animale (soareci si sobolani) carora li s-a administrat Augmentin nu au evidentiat efecte teratogene. Exista o experienta limitata in ceea ce priveste utilizarea de Augmentin in timpul sarcinii. Ca si in cazul tuturor medicamentelor, terapia cu Augmentin in timpul sarcinii trebuie evitata, in special in primul trimestru de sarcina, utilizandu-se numai atunci cand medicul considera administrarea absolut necesara. Augmentin poate fi administrat in perioada alaptarii. Cu exceptia riscului de sensibilizare, asociat cu o excretie in cantitate mica in laptele matern, nu au fost remarcate efecte negative asupra copilului alaptat.
Interactiuni medicamentoase
La unii pacienti tratati cu Augmentin s-a constatat o prelungire a timpului de protrombina si a timpului de sangerare. Augmentin trebuie utilizat cu atentie la pacientii care urmeaza un tratament cu anticoagulante. Nu se recomanda administrarea concomitenta de probenecid. Probenecidul scade secretia tubulara renala a amoxicilinei. Utilizarea concomitenta cu Augmentin poate duce la mentinerea unui nivel sangvin crescut al amoxicilinei, dar nu si a acidului clavulanic. Administrarea concomitenta a alopurinolului si ampicilinei creste semnificativ incidenta rash-ului la pacientii care urmeaza tratament cu ambele medicamente, comparativ cu pacientii care urmeaza tratament doar cu ampicilina. In orice caz, este cunoscut faptul ca posibilitatea aparitiei rash-ului la ampicilina este datorata alopurinolului. Nu exista date referitoare la administrarea concomitenta de Augmentin si alopurinol. Ca si in cazul altor antibiotice cu spectru larg, Augmentin poate reduce eficienta contraceptivelor orale si pacientii trebuie avertizati asupra acestui aspect.
Supradozare
Probabilitatea aparitiei unor probleme legate de supradozarea cu Augmentin este redusa; daca apare supradozarea, exista evidente simptome gastrointestinale si tulburari ale echilibrului hidroelectrolitic. Ele se trateaza simptomatic, cu atentie la balanta hidroelectrolitica. Augmentin poate fi eliminat din circulatie prin hemodializa.
Augmentin este un agent antibiotic cu un spectru de activitate deosebit de larg, impotriva agentilor bacterieni patogeni intalniti de obicei in practica medicala generala si in spital. Activitatea inhibitorie a clavulanatului de potasiu asupra beta-lactamazelor extinde spectrul amoxicilinei la o gama larga de microorganisme, inclusiv la multe dintre cele rezistente la alte antibiotice beta-lactamice.
Indicatii
Preparatele de Augmentin oral sunt indicate in tratamentul de scurta durata al infectiilor bacteriene cu urmatoarele localizari:
Infectii ale tractului respirator superior (inclusiv nas, gat si urechi): de exemplu, amigdalite, sinuzite, otite medii.
Infectii ale tractului respirator inferior: de exemplu, bronsite acute si cronice, pneumonie lobara, bronhopneumonie.
Infectii ale tractului genito-urinar: de exemplu, cistite, uretrite, pielonefrite, gonoree; Infectii ale pielii si tesuturilor moi.
Infectii osteo-articulare. Infectii dentare: de exemplu, abcese alveolodentare.
Alte infectii: de exemplu, avort septic, infectii puerperale, infectii intraabdominale.
Desi Augmentin este indicat doar in situatiile de mai sus, orice infectie produsa de microorganisme sensibile la amoxicilina poate fi tratata cu Augmentin. De aceea, infectii mixte cu microorganisme sensibile la amoxicilina si microorganisme producatoare de beta-lactamaza si sensibile la Augmentin pot sa nu necesite adaugarea altui antibiotic. Augmentin este bactericid pentru un numar mare de microorganisme incluzand:
Germeni gram pozitivi: Aerobi- Streptococcus faecalis, Streptococcus pyogenes, Staphylococcus aureus; Stafilococi coagulazo-negativi (inclusiv Staphylococcus epidermidis), Bacillus anthracis, Streptococcus pneumoniae, Streptococcus viridans, Corynebacterium spp, Listeria monocytogenes; Anaerobi: Clostridium spp., Peptococcus spp., Peptostreptococcus;
Germeni gram negativi: Aerobi- Haemophilus influenzae, Proteus mirabilis, Klebsiella spp., Shigella spp., Neisseria meningitidis, Brucella spp., Pasteurella multocida, Moraxella catarrhalis, Escherichia coli, Proteus vulgaris, Salmonella spp., Bordetella pertussis, Neisseria gonorrhoeae, Vibrio cholerae, Helicobacter pylori, Gardnerella vaginalis; Anaerobi: Bacteroides spp. (inclusiv Bacteroides fragilis), Fusobacterium spp., Leptospira ictero-haemorrhagiae, Treponema pallidum; Altii: Borrelia burgdorferi, Chlamidiae.
Mod de administrare
Dozele utilizate in tratamentul infectiilor:
Adulti si copii peste 12 ani: un comprimat de 625 mg de 2 ori pe zi in tratamentul infectiilor usoare si medii, fara potential de evolutie severa. In infectiile severe, cate un comprimat de 1 g de 2 ori pe zi. Terapia poate fi inceputa parenteral si continuata cu preparate orale.
Copii: doza zilnica recomandata este de 25 mg/kgcorp/zi administrata divizat la fiecare 8 ore. Mai jos se prezinta indicatiile de dozare pentru copii.
Augmentin suspensie:
Copii intre 3 luni-1 an: 25 mg/kgcorp/zi; de exemplu, un copil cu o greutate de 7,5 kg va necesita 2 ml de Augmentin suspensie 156 mg/5 ml de 3 ori pe zi.
Copii intre 1-6 ani (10-18 kg): 5 ml Augmentin suspensie 156 mg/5 ml de 3 ori pe zi. Copii peste 6 ani (18-40 kg): 5 ml Augmentin suspensie 312 mg/5 ml de 3 ori pe zi.
In infectii mai severe, doza poate fi crescuta pana la 50 mg/kg corp/zi si administrata divizat la 8 ore.
Comprimatele de Augmentin de 625 mg sau de 1 g nu sunt recomandate copiilor in varsta de 12 ani sau mai mici.
Posologia in infectiile dentare (de exemplu: abcese alveolodentare):
Adulti si copii de peste 12 ani: se administreaza un comprimat de Augmentin de 625 mg de doua ori pe zi, timp de cinci zile.
Posologia in afectiuni renale:
Adulti:Afectiuni usoare (clearance creatinina 30 ml/min): nu sunt necesare modificari ale dozelor. Afectiuni moderate (clearance creatinina 10-30 ml/min): un comprimat de 625 mg la 12 ore. Comprimatele de 1 g nu sunt recomandate. Afectiuni severe (clearance creatinina 10 ml/min): cel mult 1 comprimat de 625 mg la 24 ore. Comprimatele de 1 g nu sunt recomandate.
Copii: Afectiuni usoare (clearance creatinina 30 ml/min): nu sunt necesare modificari ale dozelor. Afectiuni moderate (clearance creatinina 10-30 ml/min): amoxicilina maximum 15 mg/kg corp la 12 ore. Afectiuni severe (clearance creatinina 10 ml/min): amoxicilina maximum 15 mg/kg corp/zi, intr-o doza unica.
Posologia in afectiuni hepatice:
Se va administra cu prudenta; se va monitoriza functia hepatica la intervale regulate. Fiecare comprimat de 625 mg Augmentin contine 0,63 mmoli (25 mg) de potasiu. Oral: comprimate sau sirop. Pentru evitarea aparitiei intolerantei gastrointestinale, Augmentin se va administra imediat inainte de masa. Absorbtia Augmentinului este favorizata atunci cand acesta se administreaza la inceputul mesei. Pentru prepararea siropului, initial agitati flaconul cu pulbere. Adaugati apoi volumul de apa inscris pe eticheta si agitati bine sau initial adaugati 2/3 din cantitatea de apa, agitati, apoi completati pana la linie. Se lasa apoi 5 minute pentru a asigura dizolvarea totala a pulberii. Odata dizolvat, Augmentin sirop trebuie pastrat in frigider si utilizat intr-un interval de cel mult 7 zile. Se agita bine flaconul inaintea fiecarei administrari. Tratamentul cu Augmentin nu trebuie prelungit peste 14 zile fara avizul medicului.
Contraindicatii
Hipersensibilitate la beta-lactamine, de exemplu peniciline si cefalosporine. Antecedente de disfunctii hepatice/icter asociate cu administrarea de Augmentin sau de peniciline.
Reactii adverse
Efectele adverse, ca si la amoxicilina, sunt rare si in majoritate tranzitorii si de intensitate mica. Au fost raportate diaree, indigestie, greturi, varsaturi, colite pseudomembranoase si candidoze intestinale. Greata, de altfel rara, este mai frecvent asociata cu dozele orale crescute. Daca efectele adverse gastrointestinale apar la terapia orala, ele pot fi reduse prin administrarea de Augmentin la inceputul meselor. O crestere moderata de ASAT si/sau ALAT a fost remarcata la pacientii care au urmat tratament cu antibiotice din clasa ampicilinelor, dar semnificatia acestei cresteri este necunoscuta. Rar in cursul tratamentului cu Augmentin s-au semnalat hepatite si ictere colestatice. Ele pot fi severe si se pot mentine cateva luni. Au fost raportate ca aparand predominant la adulti sau varstnici si usor mai frecvent la barbati. Semnele si simptomele pot aparea in timpul tratamentului, dar sunt mai frecvent intalnite dupa intreruperea acestuia pana la o perioada de 6 saptamani. Reactiile hepatice sunt de regula reversibile. Totusi, in cateva cazuri extrem de rare, s-a semnalat decesul. Acestea au fost aproape intotdeauna cazuri asociate cu afectiuni grave sau cu medicatii concomitente. Uneori poate aparea rash urticarian si eritematos. Au fost semnalate cazuri rare de eritem multiform, sindrom Stevens-Johnson, necroza epidermica toxica si dermatite exfoliative. Tratamentul trebuie intrerupt la aparitia oricaruia dintre aceste tipuri de rash. Ca si pentru alte antibiotice beta-lactamice, s-au semnalat angioedem si anafilaxii. Rar pot aparea nefrite interstitiale. Ca si pentru alte antibiotice, incidenta reactiilor adverse gastrointestinale poate fi crescuta la copiii sub 2 ani. Totusi, in studiile clinice, numai 4% dintre copiii sub 2 ani au necesitat intreruperea tratamentului. Ca si in cazul altor beta-lactamine, s-au raportat leucopenie tranzitorie, trombocitopenie tranzitorie si rar anemie hemolitica.
Precautii
La unii pacienti care au urmat tratament cu Augmentin s-au observat modificari ale testelor functionale hepatice. Semnificatia clinica a acestor modificari nu este certa, dar Augmentin trebuie utilizat cu atentie la pacientii care prezinta disfunctii hepatice evidente severe. Icterul colestatic a fost rar semnalat, fiind de regula reversibil, uneori si sever. Semnele si simptomele pot sa nu devina evidente o perioada de pana la 6 saptamani de la intreruperea tratamentului. La pacientii cu afectiuni renale moderate sau severe, dozele de Augmentin trebuie ajustate conform recomandarilor de la Posologie. La pacientii cu penicilino-terapie s-au inregistrat ocazional cazuri severe sau fatale de reactii de hipersensibilitate (anafilaxie). Aceste reactii apar cu precadere la indivizii care au prezentat in antecedente hipersensibilitate la penicilina. Daca apare o reactie alergica, tratamentul cu Augmentin trebuie intrerupt si instituit un tratament alternativ adecvat. Reactiile anafilactice serioase necesita un tratament de urgenta cu adrenalina. De asemenea, ar putea necesita oxigenoterapie, administrare intravenoasa de steroizi si reanimare respiratorie pana la intubatie. La pacientii care au primit amoxicilina rash-ul eritematos a fost asociat cu mononucleoza infectioasa. Administrarea prelungita poate duce, de asemenea, la cresterea microorganismelor rezistente. Suspensia de Augmentin contine 12,5 mg de aspartam per doza de 5 ml si de aceea trebuie administrat cu prudenta in fenilcetonurie.
Utilizarea in timpul sarcinii si alaptarii: Studiile de reproducere la animale (soareci si sobolani) carora li s-a administrat Augmentin nu au evidentiat efecte teratogene. Exista o experienta limitata in ceea ce priveste utilizarea de Augmentin in timpul sarcinii. Ca si in cazul tuturor medicamentelor, terapia cu Augmentin in timpul sarcinii trebuie evitata, in special in primul trimestru de sarcina, utilizandu-se numai atunci cand medicul considera administrarea absolut necesara. Augmentin poate fi administrat in perioada alaptarii. Cu exceptia riscului de sensibilizare, asociat cu o excretie in cantitate mica in laptele matern, nu au fost remarcate efecte negative asupra copilului alaptat.
Interactiuni medicamentoase
La unii pacienti tratati cu Augmentin s-a constatat o prelungire a timpului de protrombina si a timpului de sangerare. Augmentin trebuie utilizat cu atentie la pacientii care urmeaza un tratament cu anticoagulante. Nu se recomanda administrarea concomitenta de probenecid. Probenecidul scade secretia tubulara renala a amoxicilinei. Utilizarea concomitenta cu Augmentin poate duce la mentinerea unui nivel sangvin crescut al amoxicilinei, dar nu si a acidului clavulanic. Administrarea concomitenta a alopurinolului si ampicilinei creste semnificativ incidenta rash-ului la pacientii care urmeaza tratament cu ambele medicamente, comparativ cu pacientii care urmeaza tratament doar cu ampicilina. In orice caz, este cunoscut faptul ca posibilitatea aparitiei rash-ului la ampicilina este datorata alopurinolului. Nu exista date referitoare la administrarea concomitenta de Augmentin si alopurinol. Ca si in cazul altor antibiotice cu spectru larg, Augmentin poate reduce eficienta contraceptivelor orale si pacientii trebuie avertizati asupra acestui aspect.
Supradozare
Probabilitatea aparitiei unor probleme legate de supradozarea cu Augmentin este redusa; daca apare supradozarea, exista evidente simptome gastrointestinale si tulburari ale echilibrului hidroelectrolitic. Ele se trateaza simptomatic, cu atentie la balanta hidroelectrolitica. Augmentin poate fi eliminat din circulatie prin hemodializa.
Acupunctura te trateaza de obezitate
In ultima perioada, tot mai multe persoane apeleaza la acupunctura pentru a scapa de kilogramele in plus. Desi acupunctura este o metoda veche de tratament, care se bazeaza pe medicina traditionala chineza, aceasta a fost de putin timp descoperita in folosul celor care vor sa slabeasca.
CUM SLABESC REPEDE?
Se incepe cu 5 sedinte de acupunctura pe saptamina, timp de doua saptamini. O sedinta dureaza in jur de 20 - 30 de minute, uneori si mai mult (mai ales in cazul in care pacientul... a adormit, semn bun deoarece organismul este astfel complet relaxat). Intr-o prima faza se poate lucra pe meridiane (pentru slabirea uniforma). Dupa aceea se lucreaza pe diverse zone ale corpului prin stimularea anumitor puncte (coapse, abdomen), pentru slabirea partiala. Asta inseamna inca vreo 10 sedinte (alte doua saptamini). Daca in primele saptamini poti slabi mai mult (uneori si 2 kilograme pe zi, deoarece se elimina surplusul de lichide din organism), dupa aceea kilogramele pierdute se diminueaza (ajungindu-se chiar si la 200 - 300 de grame pierdute pe saptamina), ceea ce inseamna ca abia acum ai inceput sa scapi de rezervele de grasime din organism.
Concomitent cu sedintele de acupunctura se recomanda masaj, reflexoterapie, drenaj limfatic si gimnastica (programul de gimnastica dureaza cam o ora pe zi; el debuteaza cu incalzire pe diverse portiuni ale corpului cu ajutorul aparatelor de fitness, urmate de pregatirea coloanei vertebrale pentru efort; dupa incalzire se efectueaza exercitii pentru zona din corp unde vrei sa slabesti: coapse, abdomen, etc.).
Regimul alimentar nu trebuie sa fie unul restrictiv. Poti minca absolut orice, insa in anumite limite. El poate fi perceput ca un mod de viata sanatos. Daca vrei sa slabesti, nu este o solutie sa maninci numai fructe, deoarece contin multi hidrati de carbon care intra rapid in circulatie. Astfel, energia este consumata imediat, iar noi raminem cu depozitele de grasime. Noi trebuie sa consumam energia din depozite, nu din ceea ce mincam. O dieta echilibrata este cea formata din toate principiile alimentare care se pot compune intr-un mod armonios si placut, astfel incit sa nu-ti dai seama ca tii un regim. Poti minca in functie de cite puncte contin alimentele. Tu trebuie sa maninci 30 de puncte pe zi . Poti minca un mar (10 puncte) sau o portie de piure cu carne (se recomanda carne de pui, fiarta si ulterior preparata la gratar) - 0 puncte. Bananele, prunele si portocalele au peste cinci puncte (daca ai obiceiul sa maninci zilnic numai banane sau portocale, nu vei slabi, deoarece apar aciditatea gastrica si colita de fermentatie). Piinea ajunge la 15 puncte/100 de grame.
Exemplu de meniu:
Mic dejun: ceai, o felie de piine prajita cu unt, un mar
Gustare: o felie de piine prajita si una de muschi filé
Prinz: carne de pui sau de vita, preparate la gratar (poate fi asociata cu legume preparate la gratar - au un gust dulce si sint sanatoase).
Cina: se recomanda ca ultima masa a zilei sa se serveasca inainte de ora 19.00. Seara este binevenita o salata asezonata cu putin ulei.
Sfaturi importante pentru a reduce obezitatea
Stabiliti un plan de slabire pe termen lung
Cumparati-va un cântar pentru a va masura greutatea si un cântar de bucatarie pentru a cântari alimentele
Cântariti-va des
Mâncati dintr-o farfurie mica
Nu sariti peste mese – daca va înfometati, veti mânca mai mult la masa urmatoare
Luati mese scurte si dese în timpul zilei. Nu trebuie sa treaca mai mult de 3 ore între mese. Mesele dese mentin constant nivelul de energie si evita înfometarea
Nu mâncati când iesiti in oras
Nu va lasati tentat de mâncarea interzisa
Nu mâncati in timp ce cititi sau în timp ce va uitati la televizor
Pastrati mâncarea tentanta departe de vedere
Încercati sa va relaxati; Controlati-va graba de a mânca
Când sunteti suparat, beti apa în loc sa mâncati
Controlati cantitatea de alimente pe care o mâncati
Nu mâncati tot din farfurie
Mâncati putin la cina. Nu mâncati înainte de culcare. Somnul consuma putine calorii. Aceste calorii trebuie depozitate undeva. Trebuie sa treaca cel putin 2 ore între masa si somn.
Plimbati-va dupa cina.
Treziti-va devreme dimineata
Pentru a nu fi tentat, mergeti la cumparaturi numai dupa ce ati mâncat
Mâncati mereu in acelasi loc
Mestecati complet mâncarea, nu înfulecati
Nu mâncati între mese decât morcovi sau telina (crude)
Beti 7-8 cani de apa zilnic
Mâncati vegetarian pentru a slabi
Folositi lapte sau iaurt degresat în loc de lapte sau iaurt integral
Gatiti supe. Ceva legume, un piept de pui si paste fainoase pot fi ingredientele unei supe hranitoare si cu foarte putine calorii
Consumati alimentele cu un continut ridicat de fibre. Salatele, legumele verzi, fructele va curata intestinele si au un numar redus de calorii
Condimentati mâncarea. Ardeiul iute, piperul, sosul picant ajuta la arderea grasimilor
Îndepartati grasimea sau pielea de pe carne
Nu folositi unt sau sosuri pentru legume
Evitati mâncarea bogata în grasimi saturate si colesterol
Nu mâncati mâncare prajita în ulei sau untura
Reduceti sarea din alimentatie
Controlati sau limitati cantitatile de mâncare si bautura pe care le consumati. În cazul în care consumul de energie este mai mic decât cantitatea de calorii asimilata, veti creste în greutate
Mentineti sau cresteti masa musculara, în special prin antrenamentul cu greutati. Muschiul este activ din punct de vedere metabolic si necesita calorii. Cu cât aveti masa musculara mai mare, cu atât aveti nevoie de mai multe calorii pentru a o întretine. Puteti consuma o mai mare cantitate de alimente si totusi slabi
O sedinta de aerobic consuma 300-500 kilocalorii si va grabi arderea grasimii.
Obezitatea: boala complexa sau defect fizic?
Obezitatea este una dintre cele mai grave probleme de sanatate cu care se confrunta umanitatea, in unele dintre tari ea fiind chiar a doua cauza a mortalitatii.
Conform studiilor recente, in Romania rata obezitatii este de 25%, iar 50% dintre romani sunt supraponderali. lata ceea ce ar trebui sa stiti despre aceasta boala.
Cum ne dam seama daca o persoana este obeza?
Ne putem da seama in ce categorie ne incadram, calculandu-ne indicele de masa corporala (lMC)?
La aceste intrebari incercam sa gasim raspunsuri, precum si sfaturi si tratamente pentru ameliorarea si tratarea obezitatii.
Tipuri de obezitate
Din punct de vedere al modului de distributie a stratului adipos excedentar se cunosc mai multe tipuri de obezitate:
Tipul I - distributia excesului ponderal este "armonioasa"
Tipul II - numit si obezitate ginoida, la care grasimea este repartizata mai mult pe zona inferioara a corpului (coapse, pelvis). Acest tip de obezitate este cel mai inestetic insa asociat cu cele mai mici riscuri medicale;
Tipul III - numit obezitate viscerala, la care grasimea se acumuleaza cel mai mult in organele interne, cum ar fi viscerele abdominale. Acest tip de obezitate este cel mai putin vizibil, insa riscurile pe care le implica asupra sanatatii sunt cele mai mari.
Tipul IV - cunoscut si sub numele de obezitate androida, la care grasimea se depune pe partea superioara a corpului. Acest gen de obezitate este specific in general barbatilor si are consecinte destul de serioase asupra sanatatii.
Sfaturi utile:
Stabiliti un plan de slabire pe termen lung
Cumparati-va un cântar pentru a va masura greutatea si un cântar de bucatarie pentru a cântari alimentele
Cântariti-va des
Mâncati dintr-o farfurie mica
Nu sariti peste mese – daca va înfometati, veti mânca mai mult la masa urmatoare
Luati mese scurte si dese în timpul zilei. Nu trebuie sa treaca mai mult de 3 ore între mese. Mesele dese mentin constant nivelul de energie si evita înfometarea
Conform studiilor recente, in Romania rata obezitatii este de 25%, iar 50% dintre romani sunt supraponderali. lata ceea ce ar trebui sa stiti despre aceasta boala.
Cum ne dam seama daca o persoana este obeza?
Ne putem da seama in ce categorie ne incadram, calculandu-ne indicele de masa corporala (lMC)?
La aceste intrebari incercam sa gasim raspunsuri, precum si sfaturi si tratamente pentru ameliorarea si tratarea obezitatii.
Tipuri de obezitate
Din punct de vedere al modului de distributie a stratului adipos excedentar se cunosc mai multe tipuri de obezitate:
Tipul I - distributia excesului ponderal este "armonioasa"
Tipul II - numit si obezitate ginoida, la care grasimea este repartizata mai mult pe zona inferioara a corpului (coapse, pelvis). Acest tip de obezitate este cel mai inestetic insa asociat cu cele mai mici riscuri medicale;
Tipul III - numit obezitate viscerala, la care grasimea se acumuleaza cel mai mult in organele interne, cum ar fi viscerele abdominale. Acest tip de obezitate este cel mai putin vizibil, insa riscurile pe care le implica asupra sanatatii sunt cele mai mari.
Tipul IV - cunoscut si sub numele de obezitate androida, la care grasimea se depune pe partea superioara a corpului. Acest gen de obezitate este specific in general barbatilor si are consecinte destul de serioase asupra sanatatii.
Sfaturi utile:
Stabiliti un plan de slabire pe termen lung
Cumparati-va un cântar pentru a va masura greutatea si un cântar de bucatarie pentru a cântari alimentele
Cântariti-va des
Mâncati dintr-o farfurie mica
Nu sariti peste mese – daca va înfometati, veti mânca mai mult la masa urmatoare
Luati mese scurte si dese în timpul zilei. Nu trebuie sa treaca mai mult de 3 ore între mese. Mesele dese mentin constant nivelul de energie si evita înfometarea
Independent de diabet
Date recente furnizate de Organizatia Mondiala a Sanatatii si de Federatia Internationala de Diabet, trag un semnal de alarma cu privire la raspandirea si evolutia diabetului.
In Romania sunt inregistrati aproximativ 400 000 de bolnavi de diabet, dar potrivit Organizatiei Mondiale a Sanatatii, numarul lor depaseste 1 milion. Aceasta inseamna ca aproape 5% din populatie sufera de diabet si se previzioneaza ca in anul 2030 procentul sa ajunga la circa 6.22%.
La nivel mondial, in 2000, erau inregistrati 171 de milioane de diabetici, iar in 2030 numarul estimat va fi mai mult decat dublu, adica aproximativ 366 de milioane de bolnavi de diabet. (sursa: Organizatia Mondiala a Sanatatii)
In prezent, diabetul a atins proportii pandemice. Daca luam in considerare raspandirea si evolutia diabetului, putem spune ca aceasta este boala secolului 21.
In Romania sunt inregistrati aproximativ 400 000 de bolnavi de diabet, dar potrivit Organizatiei Mondiale a Sanatatii, numarul lor depaseste 1 milion. Aceasta inseamna ca aproape 5% din populatie sufera de diabet si se previzioneaza ca in anul 2030 procentul sa ajunga la circa 6.22%.
La nivel mondial, in 2000, erau inregistrati 171 de milioane de diabetici, iar in 2030 numarul estimat va fi mai mult decat dublu, adica aproximativ 366 de milioane de bolnavi de diabet. (sursa: Organizatia Mondiala a Sanatatii)
In prezent, diabetul a atins proportii pandemice. Daca luam in considerare raspandirea si evolutia diabetului, putem spune ca aceasta este boala secolului 21.
Diete pentru diabet
Regimul dietetic este deosebit de important in toate tipurile de diabet zaharat si trebuie respectat indiferent de tratamentul medicamentos urmat.
Pentru a fi eficient, regimul trebuie sa fie individualizat in functie de varsta, sex, activitate fizica, preferinte alimentare, dar si de eventualele boli asociate(obezitate, hipertensiune arteriala, afectiuni renale etc.).
Iata, pentru inceput, cateva recomandari generale in dieta diabeticilor:
- calorii: diabeticul cu greutate normala are nevoie de aceleasi valori calorice ca si individul sanatos, caloriile provenind insa din proportii diferite de lipide, glucide, proteine. Cei supraponderali vor urma un regim hipocaloric(cu mai putine calorii), iar cei subponderali- regim hipercaloric;
- glucide: 50-55% din aportul caloric(cca 300gr./zi) evitandu-se glucidele simple cu absorbtie rapida si produsele rafinate cum sunt zaharul si derivatele acestuia;
- proteine: 12-15% din calorii(cca 1gr/kg/zi); in caz de afectare renala nu se vor depasi 0,8gr/kg/zi;
- lipide: 30-35% din calorii (cca 125gr/zi);
- fibre alimentare: 30-35 gr./zi provenind din legume, fructe, cereale, leguminoase;
- aport de sare: mai putin de 7 gr/zi, iar la hipertensivi nu se vor depasi 3gr.
Un diabetic trebuie sa manance cate putin, dar mai des (5-6 mese pe zi), sa respecte anumite ore fixe de masa, iar cina sa fie cu cel putin 2 ore inainte de culcare.
Alimente permise pacientului diabetic:
- rosii, ardei gras, ciuperci, castraveti, varza, vinete, praz, salata, morcovi, telina, sfecla, ceapa uscata, usturoi;
- pepene, lamai, capsuni, cirese, coacaze, nuci;
- carne, peste si derivatele lor;
- lapte si derivate (branzeturi, smantana, frisca, unt);
- oua;
- bauturi nealcoolice preparate fara zahar(cu indulcitori).
Alimente cu continut glucidic mare, interzise diabeticilor:
- zahar, miere, malt;
- biscuiti, prajituri preparate cu zahar, bomboane, ciocolata, halva;
- smochine, stafide, curmale, prune uscate, struguri, dulceturi, marmelada;
Alimente ce trebuie consummate doar dupa cantarire:
- paine alba;
- paine graham;
- cartofi, fasole boabe, mazare boabe;
- orez.
Pentru un adult tanar cu inaltime de 170 cm si greutate de 70kg, care realizeaza o activitate fizica medie (consum energetic de 40cal/kg/zi), un exemplu de regim poate fi urmatorul:
Dimineata: lapte cu cafea(250 gr.), paine (60 gr.) cu branza de vaci (100 gr.) si ardei gras
Gustare: paine(40 gr.) cu unt(20 gr.) si parizer(100 gr.), fructe(100 gr.)
Dejun: supa limpede de legume cu crutoane (paine 100 gr.), perisoare cu verdeturi si pireu de cartofi(150 gr.), salata verde, paine(60 gr.), compot cu zaharina(100 gr. fructe)
Gustare: branza telemea(50 gr.) cu rosii si paine(40 gr.), fructe(100 gr.)
Cina: salata asortata, paine(40 gr.), budinca de orez cu carne, crema de ou (o cescuta)
La culcare: lapte(250 ml.) si paine(20 gr.)
Total calorii: 2800/zi
Un alt regim in diabetul fara complicatii, de data aceasta insumand 1600 calorii este urmatorul (este necesara ajustarea dietei in functie de activitatea fizica, sex - necesarul caloric zilnic in functie de aceste aspecte a fost prezentat intr-un articol trecut):
Dimineata: ceai cu zaharina, paine(20 gr.), branza de vaci(50 gr.)
Ora 11.30: iaurt(250 gr.)
Ora 15: supa de rosii cu legume, musaca din carne(100 gr.) si cartofi(150 gr.), salata de varza, paine(40gr.)
Ora 18: gelatina din fructe(100 gr.) si frisca
Ora 21: crap la cuptor cu garnitura de morcovi(200 gr.) si rosii, spuma de gris(15 gr. gris) cu lapte(250 gr.) si mar ras(200 gr.), paine(40 gr.)
Total calorii:1600/zi
Nu trebuie uitat ca regimurile de mai sus constituie exemple de urmat in cazul diabetului necomplicat (afectiuni renale, obezitate) si fara alte boli asociate (ulcer gastroduodenal cronic, colecistita cronica, hepatita cronica, hipertensiune arteriala etc.)
De asemenea, in cazul copiilor sau gravidelor ce sufera de diabet zaharat, este necesar ca acest regim sa fie ajustat. De aceea, in articolele viitoare va voi prezenta unele modele de regim pentru cateva din cazurile de mai sus.
Pe langa categoriile de alimente care sunt permise in aceasta afectiune, este nevoie sa cunoasteti si anumite reguli de preparare a acestora, reguli care de multe ori nu sunt cunoscute de catre pacienti:
- nu se va folosi niciodata zaharul sau produsele zaharoase la pregatirea alimentelor;
- pentru a inlatura gustul amarui, observat uneori, al zaharinei sau al altor indulcitori, acestia se vor dizolva in putina apa. Aceasta se va adauga la sfarsitul pregatirii preparatului;
- prepararea sosurilor se face fara faina. Pentru ingrosare se pot folosi legumele trecute prin sita;
- painea, daca se consuma prajita, va trebui cantarita inainte de prajire pentru ca prin deshidratare creste cantitatea de glucide;
- fructele si legumele se cantaresc inainte de tratamentul termic (fierbere,coacere). Cel mai bine este insa sa se consume cat mai mult posibil in stare cruda;
- in urma fierberii, pastele fainoase isi maresc volumul si vor contine aproximativ 20 gr. glucide la 100 gr. paste.
Pentru a fi eficient, regimul trebuie sa fie individualizat in functie de varsta, sex, activitate fizica, preferinte alimentare, dar si de eventualele boli asociate(obezitate, hipertensiune arteriala, afectiuni renale etc.).
Iata, pentru inceput, cateva recomandari generale in dieta diabeticilor:
- calorii: diabeticul cu greutate normala are nevoie de aceleasi valori calorice ca si individul sanatos, caloriile provenind insa din proportii diferite de lipide, glucide, proteine. Cei supraponderali vor urma un regim hipocaloric(cu mai putine calorii), iar cei subponderali- regim hipercaloric;
- glucide: 50-55% din aportul caloric(cca 300gr./zi) evitandu-se glucidele simple cu absorbtie rapida si produsele rafinate cum sunt zaharul si derivatele acestuia;
- proteine: 12-15% din calorii(cca 1gr/kg/zi); in caz de afectare renala nu se vor depasi 0,8gr/kg/zi;
- lipide: 30-35% din calorii (cca 125gr/zi);
- fibre alimentare: 30-35 gr./zi provenind din legume, fructe, cereale, leguminoase;
- aport de sare: mai putin de 7 gr/zi, iar la hipertensivi nu se vor depasi 3gr.
Un diabetic trebuie sa manance cate putin, dar mai des (5-6 mese pe zi), sa respecte anumite ore fixe de masa, iar cina sa fie cu cel putin 2 ore inainte de culcare.
Alimente permise pacientului diabetic:
- rosii, ardei gras, ciuperci, castraveti, varza, vinete, praz, salata, morcovi, telina, sfecla, ceapa uscata, usturoi;
- pepene, lamai, capsuni, cirese, coacaze, nuci;
- carne, peste si derivatele lor;
- lapte si derivate (branzeturi, smantana, frisca, unt);
- oua;
- bauturi nealcoolice preparate fara zahar(cu indulcitori).
Alimente cu continut glucidic mare, interzise diabeticilor:
- zahar, miere, malt;
- biscuiti, prajituri preparate cu zahar, bomboane, ciocolata, halva;
- smochine, stafide, curmale, prune uscate, struguri, dulceturi, marmelada;
Alimente ce trebuie consummate doar dupa cantarire:
- paine alba;
- paine graham;
- cartofi, fasole boabe, mazare boabe;
- orez.
Pentru un adult tanar cu inaltime de 170 cm si greutate de 70kg, care realizeaza o activitate fizica medie (consum energetic de 40cal/kg/zi), un exemplu de regim poate fi urmatorul:
Dimineata: lapte cu cafea(250 gr.), paine (60 gr.) cu branza de vaci (100 gr.) si ardei gras
Gustare: paine(40 gr.) cu unt(20 gr.) si parizer(100 gr.), fructe(100 gr.)
Dejun: supa limpede de legume cu crutoane (paine 100 gr.), perisoare cu verdeturi si pireu de cartofi(150 gr.), salata verde, paine(60 gr.), compot cu zaharina(100 gr. fructe)
Gustare: branza telemea(50 gr.) cu rosii si paine(40 gr.), fructe(100 gr.)
Cina: salata asortata, paine(40 gr.), budinca de orez cu carne, crema de ou (o cescuta)
La culcare: lapte(250 ml.) si paine(20 gr.)
Total calorii: 2800/zi
Un alt regim in diabetul fara complicatii, de data aceasta insumand 1600 calorii este urmatorul (este necesara ajustarea dietei in functie de activitatea fizica, sex - necesarul caloric zilnic in functie de aceste aspecte a fost prezentat intr-un articol trecut):
Dimineata: ceai cu zaharina, paine(20 gr.), branza de vaci(50 gr.)
Ora 11.30: iaurt(250 gr.)
Ora 15: supa de rosii cu legume, musaca din carne(100 gr.) si cartofi(150 gr.), salata de varza, paine(40gr.)
Ora 18: gelatina din fructe(100 gr.) si frisca
Ora 21: crap la cuptor cu garnitura de morcovi(200 gr.) si rosii, spuma de gris(15 gr. gris) cu lapte(250 gr.) si mar ras(200 gr.), paine(40 gr.)
Total calorii:1600/zi
Nu trebuie uitat ca regimurile de mai sus constituie exemple de urmat in cazul diabetului necomplicat (afectiuni renale, obezitate) si fara alte boli asociate (ulcer gastroduodenal cronic, colecistita cronica, hepatita cronica, hipertensiune arteriala etc.)
De asemenea, in cazul copiilor sau gravidelor ce sufera de diabet zaharat, este necesar ca acest regim sa fie ajustat. De aceea, in articolele viitoare va voi prezenta unele modele de regim pentru cateva din cazurile de mai sus.
Pe langa categoriile de alimente care sunt permise in aceasta afectiune, este nevoie sa cunoasteti si anumite reguli de preparare a acestora, reguli care de multe ori nu sunt cunoscute de catre pacienti:
- nu se va folosi niciodata zaharul sau produsele zaharoase la pregatirea alimentelor;
- pentru a inlatura gustul amarui, observat uneori, al zaharinei sau al altor indulcitori, acestia se vor dizolva in putina apa. Aceasta se va adauga la sfarsitul pregatirii preparatului;
- prepararea sosurilor se face fara faina. Pentru ingrosare se pot folosi legumele trecute prin sita;
- painea, daca se consuma prajita, va trebui cantarita inainte de prajire pentru ca prin deshidratare creste cantitatea de glucide;
- fructele si legumele se cantaresc inainte de tratamentul termic (fierbere,coacere). Cel mai bine este insa sa se consume cat mai mult posibil in stare cruda;
- in urma fierberii, pastele fainoase isi maresc volumul si vor contine aproximativ 20 gr. glucide la 100 gr. paste.
Masajul face minuni in diabet
Terapia blanda la care ne referim se raporteaza direct la cele doua tipuri ale bolii: diabetul insulino-dependent (aparut de obicei inainte de 30 de ani) si cel non - insulino-dependent (apare in jurul varstei de 40 de ani si isi mareste frecventa o data cu inaintarea in varsta).
In orice situatie, excesul de glucoza din sange se poate depozita in anumite tesuturi ale corpului. Structura si functionarea acestor tesuturi se altereaza si vasele de sange obturate pot provoca grave complicatii renale sau vizuale. Pentru a preveni asemenea probleme, depistarea si tratamentul precoce sunt esentiale. Totodata, masoterapia poate sa-i ofere pacientului si o importanta sustinere psihica, si aceasta avand un rol deloc neglijabil intr-un tratament eficace.
Masoterapeutul trebuie sa afle mai intai de la pacient aspecte legate de apetit (alimentatie exagerata, scadere ponderala), de sete (daca este intensa si permanenta), de oboseala, de somnolenta, de cresterea cantitatii de urina eliminata si frecventa mictiunilor, de hipertensiune, de dificultati in miscarea membrelor. Daca anumite simptome dintre cele enumerate sunt prezente, o conditie a tratamentului complementar este ca pacientul sa se afle si sub supravegherea unui medic.
Masoterapeutul realizeaza apoi un examen al muschilor, al articulatiilor si al tesuturilor, cu atentie speciala asupra picioarelor, a claviculelor, a omoplatilor si a miscarilor umerilor, a degetelor si a mainilor, a miscarilor coloanei vertebrale. De asemenea, se verifica petele din jurul gleznelor, ranile si semnele de cicatrizare lenta.
Lucrul propriu-zis efectuat in continuare inseamna un masaj care favorizeaza circulatia sangvina si cea limfatica, precum si lovirea usoara, deloc profunda, din cauza fragilitatii pielii si a vaselor capilare. Intarirea si drenajul sunt lente si ele, iar in cadrul primelor sedinte, mai putin frecvente. Cat despre frectionari, acestea se practica in mod special asupra tendoanelor muschilor mici si asupra membrelor inferioare, dar niciodata pe zonele inflamate. In fine, procedurile de declansare a unor "vibratii" usoare in zona coastelor ajuta la ameliorarea reflexelor viscerale.
Efecte spectaculoase
Efectele masoterapiei in cazul diabeticilor sunt numeroase. Masajul respectiv favorizeaza destinderea pacientului, actionand asupra sistemului sau nervos. El ajuta la eliminarea surplusului de adrenalina si de noradrenalina, doi hormoni deseori legati de un nivel ridicat al glicemiei. Masajul diminueaza frecventa si amploarea "umflarii" picioarelor si determina cresterea aportului de nutrimenti si de oxigen, la nivelul pielii si al muschilor.
Aflat uneori in postura de victima a unor discriminari nejustificate, diabeticul poate ajunge sa fie dominat de sentimentul pierderii respectului fata de sine. De aceea, in relatia cu masoterapeutul poate sa simta nevoia de a-i marturisi acestuia ingrijorarile si senzatia de insecuritate cauzate de lupta impotriva unei maladii care nu se vindeca. Si, cu certitudine, el va gasi un important sentiment de confort, in relatia ce i-o ofera terapeutul.
In orice situatie, excesul de glucoza din sange se poate depozita in anumite tesuturi ale corpului. Structura si functionarea acestor tesuturi se altereaza si vasele de sange obturate pot provoca grave complicatii renale sau vizuale. Pentru a preveni asemenea probleme, depistarea si tratamentul precoce sunt esentiale. Totodata, masoterapia poate sa-i ofere pacientului si o importanta sustinere psihica, si aceasta avand un rol deloc neglijabil intr-un tratament eficace.
Masoterapeutul trebuie sa afle mai intai de la pacient aspecte legate de apetit (alimentatie exagerata, scadere ponderala), de sete (daca este intensa si permanenta), de oboseala, de somnolenta, de cresterea cantitatii de urina eliminata si frecventa mictiunilor, de hipertensiune, de dificultati in miscarea membrelor. Daca anumite simptome dintre cele enumerate sunt prezente, o conditie a tratamentului complementar este ca pacientul sa se afle si sub supravegherea unui medic.
Masoterapeutul realizeaza apoi un examen al muschilor, al articulatiilor si al tesuturilor, cu atentie speciala asupra picioarelor, a claviculelor, a omoplatilor si a miscarilor umerilor, a degetelor si a mainilor, a miscarilor coloanei vertebrale. De asemenea, se verifica petele din jurul gleznelor, ranile si semnele de cicatrizare lenta.
Lucrul propriu-zis efectuat in continuare inseamna un masaj care favorizeaza circulatia sangvina si cea limfatica, precum si lovirea usoara, deloc profunda, din cauza fragilitatii pielii si a vaselor capilare. Intarirea si drenajul sunt lente si ele, iar in cadrul primelor sedinte, mai putin frecvente. Cat despre frectionari, acestea se practica in mod special asupra tendoanelor muschilor mici si asupra membrelor inferioare, dar niciodata pe zonele inflamate. In fine, procedurile de declansare a unor "vibratii" usoare in zona coastelor ajuta la ameliorarea reflexelor viscerale.
Efecte spectaculoase
Efectele masoterapiei in cazul diabeticilor sunt numeroase. Masajul respectiv favorizeaza destinderea pacientului, actionand asupra sistemului sau nervos. El ajuta la eliminarea surplusului de adrenalina si de noradrenalina, doi hormoni deseori legati de un nivel ridicat al glicemiei. Masajul diminueaza frecventa si amploarea "umflarii" picioarelor si determina cresterea aportului de nutrimenti si de oxigen, la nivelul pielii si al muschilor.
Aflat uneori in postura de victima a unor discriminari nejustificate, diabeticul poate ajunge sa fie dominat de sentimentul pierderii respectului fata de sine. De aceea, in relatia cu masoterapeutul poate sa simta nevoia de a-i marturisi acestuia ingrijorarile si senzatia de insecuritate cauzate de lupta impotriva unei maladii care nu se vindeca. Si, cu certitudine, el va gasi un important sentiment de confort, in relatia ce i-o ofera terapeutul.
Remedii naturale pentru tratarea diabetului zaharat de tip II
Diabetul zaharat reprezinta scaderea capacitatii organismului de a utiliza glucidele, datorita reducerii sau absentei secretiei de insulina produsa de catre pancreas. Sint doua tipuri de diabet: tipul I – dobindit, de regula, in copilarie, din cauza unor infectii virale si tipul II – aparut la adulti, intre virstele de 30 si 50 de ani, generat, in special, de pancreatita cronica.
Mirtilina din frunzele de afin poate vindeca boala complet
Pentru tratarea diabetului zaharat de tip II, dl prof. dr. Constantin Milica, doctor in fiziologie vegetala, specialist in fitoterapie, coordonatorul Centrului Aroma din Cadrul Universitatii Agronomice Iasi, ne-a oferit retetele mai multor remedii din plante extrem de utile in acest caz. Diabetul se poate indeparta destul de rapid cu urmatoarea infuzie: cerentel (Geum urbanum sau alpina, 3 parti), frunze de mur si afin (1p), sclipeti (Potentilla aurea sau erecta, 3p), teci (coji) de fasole verde (2p). Se pune o lingurita cu virf din acest amestec la 250 ml apa, se opareste si se lasa la infuzat 3 minute. Se bea o cantitate zilnica de 1,5-2l. "Frunzele de afin au un secret: efectul lor curativ este maxim numai cind sint recoltate inainte de coacerea fructelor, pentru ca atunci contin mirtilina. Acest element nu numai ca scade glicemia (nivelul zaharului in singe), ci poate sa inlature boala complet", spune dl Milica. Astfel, 4 linguri de pulbere din frunze de afin se lasa la macerat in 2 l de apa rece, timp de citeva zile. Apoi, se fierbe pina ce scade la jumatate. Se bea, de 3 ori/zi, cite o ceasca. Este recomandat ca un astfel de tratament sa se faca sub supraveghere medicala.
Este vremea pentru o cura cu visc sau radacina de obligeana
O influenta dintre cele mai bune asupra pancreasului are si viscul. Secretul viscului este ca "are putere de leac numai de la inceputul lui octombrie pina in decembrie si in lunile martie si aprilie". Deci, trebuie cules in aceste intervale. Se folosesc numai frunze si ramuri tinere. "Cea mai mare forta curativa o are viscul de pe stejar, plop, mar, par, prun, brad, pin si molid. Cel recoltat de pe salcie si tei este toxic". Se prepara macerat (8 ore) din 2 lingurite pulbere la 200 ml apa rece. Se beau 2 cesti/zi, dintre care una seara, la culcare. Efecte deosebite are urmatorul tratament: viscul (pulbere) se lasa in apa rece peste noapte; la inceput se iau 3 cesti de apa rece si 3 lingurite (cu virf) de visc; dupa citeva saptamini, se scade la 2 cesti si, ceva mai tirziu, la o ceasca. Un timp cura se intrerupe complet.
Radacina de obligeana vindeca aproape toate afectiunile pancreasului si, de aceea, este foarte buna si in diabet. Se lasa pe timpul noptii o ceasca cu apa rece in care se pune o lingurita rasa cu pulbere din radacina de obligeana. A doua zi, se incalzeste usor, se filtreaza si se bea cite o inghititura inainte si dupa fiecare masa, adica 6 inghitituri pe zi.
Diabeticii nu trebuie sa uite de papadie
La inceputul primaverii, cind apare papadia, aceasta se taie pina la radacina, se spala bine si se consuma sub forma de salata. Cei care sufera de diabet ar trebui sa manince, zilnic, salata de papadie, atit la prinz, cit si seara. Cind planta ajunge in plina floare, este momentul pentru o cura cu tulpini de papadie – timp de 4 saptamini, cite 10-15 tulpini pe zi – care poate produce scaderea totala a nivelului zaharului in singe. Dar, spune dl prof. Milica si papadia are un secret: "Exista papadie cu tulpina verde, ca iarba, si papadie cu tulpina galbuie-laptoasa. Cea galbuie este mai putin amara, mai frageda si mai gustoasa".
Radacini de cicoare, praz si usturoi
Pentru scaderea nivelului de zahar in singe, dl prof. Milica mai recomanda consumul zilnic de morcov, telina, urzici (iarna se poate folosi extractul), sparanghel, suc din castraveti si suc crud de varza acra. Excelent este si prazul verde, sub forma de salata. Radacinile de cicoare sint pentru diabetici zarzavatul de regim cel mai bun. Se spala bine si se lasa in apa, pentru a li se mai taia din gustul amarui. Se pun in mincare sau, uscate pulbere, se pot consuma ca infuzie, cite 2 cesti/zi.
Din praz se poate prepara si o bautura benefica diabeticilor: se toarna 0,7 l vin alb sec peste 500 g praz taiat marunt pina la virfurile verzi si se lasa 24 de ore acoperit. Se filtreaza lichidul si se bea cite o gura, dimineata si seara. Resturile pot fi puse pe piine si mincate. Foarte bun pentru diabetici este usturoiul: se zdrobesc 3 capatini mari de usturoi, se introduc intr-o sticla de 1 l, care se umple apoi cu rachiu de secara si se lasa sa stea 10-14 zile. In fiecare zi, inainte de micul dejun, se ia o lingurita din acest macerat.
Baypress, comprimate
Compozitie
Beclocort mite: Beclometazone dipropionate 0,01 g. Excipient pana la 10,00 ml.
Beclocort forte: Beclometazone dipropionate 0,05 g. Excipient pana la 10,00 ml.
Actiune terapeutica
Produsul este un corticosteroid cu mecanism de actiune complex in astmul bronsic, inhiba procesele exsudative, diminua permeabilitatea membranelor si sinteza histaminei, scade fenomenele inflamatorii, inhiba si scade vascozitatea secretiei bronhice, creste numarul receptorilor beta-adrenergici, inhiba degradarea AMPc si efectele bronhoconstrictoare ale PGF2.
Indicatii
Astm bronsic de diferite tipuri, atunci cand nu poate fi controlat prin simpatomimetice, aminofilina sau cromoglicat sodic si astm bronsic la bolnavi corticodependenti. Rinite alergice refractare la alt tratament. Efectele terapeutice apar dupa cateva zile de utilizare. Aerosolul cu Beclometazone dipropionate este destinat unei utilizari de lunga durata.
Mod de administrare
O singura pulverizare elibereaza o doza de 50 sau 250 de micrograme de substanta activa. Beclocort aerosol va fi utilizat numai la prescriptia medicului si sub stricta lui supraveghere.
Doza medie pentru adulti este de 400 g pe zi, pulverizand in fiecare nara, de 4 ori pe zi. Copii peste 3 ani: 200-400 g pe zi 6-13 g kg pe zi. Se recomanda a nu se depasi doza de 1 mg pe zi pentru adulti si 600 g pe zi pentru copii sub 12 ani.
Contraindicatii
Nu se va administra pacientilor cu tuberculoza pulmonara, ulcer gastroduodenal. In timpul primelor trei luni de sarcina, micoze ale aparatului respirator, stari de rau astmatic, crize usoare sau medii de astm care raspund la alt tratament. Infectii bronsice. Imunodeprimati.
Reactii adverse
In anumite cazuri pot aparea fenomene de iritare a gatului si stimulare a tusei la inceputul tratamentului. Dupa o utilizare indelungata la unii pacienti pot aparea micoze ale cavitatii bucale, candidoza orofaringiana.
Beclocort mite: Beclometazone dipropionate 0,01 g. Excipient pana la 10,00 ml.
Beclocort forte: Beclometazone dipropionate 0,05 g. Excipient pana la 10,00 ml.
Actiune terapeutica
Produsul este un corticosteroid cu mecanism de actiune complex in astmul bronsic, inhiba procesele exsudative, diminua permeabilitatea membranelor si sinteza histaminei, scade fenomenele inflamatorii, inhiba si scade vascozitatea secretiei bronhice, creste numarul receptorilor beta-adrenergici, inhiba degradarea AMPc si efectele bronhoconstrictoare ale PGF2.
Indicatii
Astm bronsic de diferite tipuri, atunci cand nu poate fi controlat prin simpatomimetice, aminofilina sau cromoglicat sodic si astm bronsic la bolnavi corticodependenti. Rinite alergice refractare la alt tratament. Efectele terapeutice apar dupa cateva zile de utilizare. Aerosolul cu Beclometazone dipropionate este destinat unei utilizari de lunga durata.
Mod de administrare
O singura pulverizare elibereaza o doza de 50 sau 250 de micrograme de substanta activa. Beclocort aerosol va fi utilizat numai la prescriptia medicului si sub stricta lui supraveghere.
Doza medie pentru adulti este de 400 g pe zi, pulverizand in fiecare nara, de 4 ori pe zi. Copii peste 3 ani: 200-400 g pe zi 6-13 g kg pe zi. Se recomanda a nu se depasi doza de 1 mg pe zi pentru adulti si 600 g pe zi pentru copii sub 12 ani.
Contraindicatii
Nu se va administra pacientilor cu tuberculoza pulmonara, ulcer gastroduodenal. In timpul primelor trei luni de sarcina, micoze ale aparatului respirator, stari de rau astmatic, crize usoare sau medii de astm care raspund la alt tratament. Infectii bronsice. Imunodeprimati.
Reactii adverse
In anumite cazuri pot aparea fenomene de iritare a gatului si stimulare a tusei la inceputul tratamentului. Dupa o utilizare indelungata la unii pacienti pot aparea micoze ale cavitatii bucale, candidoza orofaringiana.
Baclofen, comprimate
Indicatii
Medicament relaxant muscular, administrat pe cale bucala pentru calmare spasmului determinat de leziuni, boli ale creierului sau ale maduvei spinarii, incluzand paraliziile cerebrale si scleroza multipla.
Efecte adverse
Ameteala, somnolenta, greata
Medicament relaxant muscular, administrat pe cale bucala pentru calmare spasmului determinat de leziuni, boli ale creierului sau ale maduvei spinarii, incluzand paraliziile cerebrale si scleroza multipla.
Efecte adverse
Ameteala, somnolenta, greata
Actos
Compozitie
Actos este un medicament care contine substanta activa denumita pioglitazona. Tabletele albe,rotunde, contin 15, 30 sau 45 mg de pioglitazona.
Actiune terapeutica
Diabetul de tip 2 este o boala in care pancreasul nu produce suficienta insulina pentru a controla concentratia de glucoza din sange. Pioglitazona, ingredientul activ al Actos, face celulele mai sensibile la insulina, ceea ce inseamna ca organismul utilizeaza mai bine insulina pe care o produce, concentratia glucozei este redusa iar controlul diabetului de tip 2 este facilitat.
Indicatii
Actos se utilizeaza pentru tratarea diabetului de tip 2 (cunoscut si sub denumirea de diabet noninsulino-
dependent).
- Poate fi utilizat singur (monoterapie) la pacientii (in special la cei supraponderali) care nu pot utiliza metformin (un medicament antidiabetic).
- Poate fi utilizat impreuna cu un alt medicament antidiabetic (tratament dual). Poate fi asociat cu metforminul la pacientii (in special la cei supraponderali) al caror diabet nu este controlat in mod satisfacator cu metformin utilizat singur, la doza maxima tolerata. Alternativ, poate fi asociat cu o sulfoniluree (un alt medicament antidiabetic) la pacientii la care nu se poate utiliza metformin si al caror diabet nu este controlat in mod satisfacator cu sulfonilureea utilizata singura, la doza maxima tolerata.
- Poate fi utilizat impreuna cu alte doua medicamente anti-diabetice, metformin si o sulfoniluree, ca tratament triplu la pacientii (in special la cei supraponderali) al caror diabet nu este controlat in mod satisfacator cu aceste doua medicamente.
- Poate fi utilizat impreuna cu insulina la pacientii al caror diabet nu este controlat in mod satisfacator numai cu insulina si care nu pot lua metformin.
Doze si mod de administrare
Actos se ia o data pe zi, cu sau fara alimente. Doza se ajusteaza pentru a obtine cel mai bun control. Doza recomandata pentru incepere este de 15 mg sau 30 mg, o data pe zi. Este posibil ca aceasta doza sa trebuiasca crescuta pana la 45 mg o data pe zi, dupa una pana la doua saptamani. in combinatia cu metforminul, doza curenta de metformin poate fi mentinuta la inceperea tratamentului cu Actos. In combinatia cu o sulfoniluree sau cu insulina, doza curenta de sulfoniluree sau de insulina poate fi mentinuta la inceperea tratamentului cu Actos, cu exceptia cazului in care pacientul prezinta hipoglicemie (scaderea zaharului din sange), caz in care doza de sulfoniluree sau de insulina trebuie scazuta.
Contraindicatii
Actos nu trebuie utilizat pentru persoanele care ar putea fi hipersensibilie (alergice) la pioglitazona sau la oricare dintre celelalte ingrediente, sau pentru pacientii cu probleme de ficat, insuficienta cardiaca sau cetoacidoza diabetica (concentratii ridicate ale cetonelor [acizi] din sange).
Reactii adverse
Cele mai frecvente reactii adverse date de Actos sunt tulburarile vizuale, infectiile de tract respirator superior (raceli), crestere in greutate si hipoestezie (scaderea sensibilitatii la stimuli).
Actos este un medicament care contine substanta activa denumita pioglitazona. Tabletele albe,rotunde, contin 15, 30 sau 45 mg de pioglitazona.
Actiune terapeutica
Diabetul de tip 2 este o boala in care pancreasul nu produce suficienta insulina pentru a controla concentratia de glucoza din sange. Pioglitazona, ingredientul activ al Actos, face celulele mai sensibile la insulina, ceea ce inseamna ca organismul utilizeaza mai bine insulina pe care o produce, concentratia glucozei este redusa iar controlul diabetului de tip 2 este facilitat.
Indicatii
Actos se utilizeaza pentru tratarea diabetului de tip 2 (cunoscut si sub denumirea de diabet noninsulino-
dependent).
- Poate fi utilizat singur (monoterapie) la pacientii (in special la cei supraponderali) care nu pot utiliza metformin (un medicament antidiabetic).
- Poate fi utilizat impreuna cu un alt medicament antidiabetic (tratament dual). Poate fi asociat cu metforminul la pacientii (in special la cei supraponderali) al caror diabet nu este controlat in mod satisfacator cu metformin utilizat singur, la doza maxima tolerata. Alternativ, poate fi asociat cu o sulfoniluree (un alt medicament antidiabetic) la pacientii la care nu se poate utiliza metformin si al caror diabet nu este controlat in mod satisfacator cu sulfonilureea utilizata singura, la doza maxima tolerata.
- Poate fi utilizat impreuna cu alte doua medicamente anti-diabetice, metformin si o sulfoniluree, ca tratament triplu la pacientii (in special la cei supraponderali) al caror diabet nu este controlat in mod satisfacator cu aceste doua medicamente.
- Poate fi utilizat impreuna cu insulina la pacientii al caror diabet nu este controlat in mod satisfacator numai cu insulina si care nu pot lua metformin.
Doze si mod de administrare
Actos se ia o data pe zi, cu sau fara alimente. Doza se ajusteaza pentru a obtine cel mai bun control. Doza recomandata pentru incepere este de 15 mg sau 30 mg, o data pe zi. Este posibil ca aceasta doza sa trebuiasca crescuta pana la 45 mg o data pe zi, dupa una pana la doua saptamani. in combinatia cu metforminul, doza curenta de metformin poate fi mentinuta la inceperea tratamentului cu Actos. In combinatia cu o sulfoniluree sau cu insulina, doza curenta de sulfoniluree sau de insulina poate fi mentinuta la inceperea tratamentului cu Actos, cu exceptia cazului in care pacientul prezinta hipoglicemie (scaderea zaharului din sange), caz in care doza de sulfoniluree sau de insulina trebuie scazuta.
Contraindicatii
Actos nu trebuie utilizat pentru persoanele care ar putea fi hipersensibilie (alergice) la pioglitazona sau la oricare dintre celelalte ingrediente, sau pentru pacientii cu probleme de ficat, insuficienta cardiaca sau cetoacidoza diabetica (concentratii ridicate ale cetonelor [acizi] din sange).
Reactii adverse
Cele mai frecvente reactii adverse date de Actos sunt tulburarile vizuale, infectiile de tract respirator superior (raceli), crestere in greutate si hipoestezie (scaderea sensibilitatii la stimuli).
Parteneri
