Alimentatia sanatoasa cand suntem bolnavi!

Generalitati

In cazul persoanelor bolnave, alimentatia sanatoasa si echilibrata este o adevarata provocare, in special daca aceste sufera de o boala cornica, precum: cancerul, artrita sau chiar depresia.
Bolile si medicatia recomandata pot diminua apetitul alimentar, mai ales prin declansarea imediata a greturilor. De exemplu, pacientii cu cancer sunt mult prea epuizati pentru a-si mai gasi putere sa gateasca, iar in cazul pacientilor cu artrita mersul la cumparaturi este o adevarata povara. In aceste conditii este aproape normal ca persoana suferinda sa renunta la o nutritie sanatoasa si echilibrata; fapt care implica o multitudine de riscuri. 
Pentru mentinerea sanatatii la standarde optime, orice persoana are nevoie de o cantitate adecvata de vitamine si nutrienti, dar in cazul persoanelor suferinde aceasta cantitate creste, din doua motive: organismul trebuie sa lupte pentru a impiedica evolutia bolii, organismul trebuie sa asigure buna functionare si sanatatea organelor neafectate. 

Tratamentul si alimentatia sanatoasa sunt complementare



Alimentatia sanatoasa in cazul persoanelor bolnave depinde de simpomele prezente, de modul in care organismul reactioneaza in fata bolii. Daca simptome precum durerea si greturile sunt coplesitoare, atunci pacientul nu va reusi sa manace sanatos oricat s-ar stradui. Astfel, specialistii recomanda controlarea efectelor secundare si a simptomelor pentru imbunatatirea apetitului alimentar. Odata reusit acest fapt, sansele adoptarii unei alimentatii sanatoase cresc, fapt ce ii confera organismului mai multa putere sa lupte cu boala, iar pacientului mai multe incredere in fortele proprii.
Alimentatia sanatoasa si tratamentul merg in paralel, motiv pentru care pacientul trebuie sa ii spuna medicului curant simptomele care diminueaza pofta de mancare. In aceste conditii, medicul va prescrie medicamentele adecvate pentru controlul durerii, pentru imbunatatirea mobilitatii si ameliorarea greturilor.

Proteinele
Proteinele sunt caramida de sustine a tratamentului in cazul oricarei afectiuni. De ce?
Deoarece proteinele joaca rolul principal im refacerea celulor lezate de afectiuni, previn pierderea de masa musculara si imbunatatesc sistemul imunitar. Toate aceste proprietati ajutand la vindecarea bolii.
Alimente cu un continut ridicat in proteine: carnea de pui, de porc, de vita, de peste dar si de mile. De asemenea, ouale si branza contin proteine de origine animala si sunt usor de digerat. 

Pentru vegetarieni



Persoanele vegetariene acumuleaza mai greu cantitatea necesara de proteine, acestia fiind nevoiti sa consume o cantitate mare de proteine de origine vegetala pentru a asimila echivanetul unei cantitati foarte mici de proteine de origine animala.
Cantitati mai ridicare de proteine vegetale se gasesc in: fasole, produse din soia, precum branza tofu si nuci. Adaugand o cantitate mai mare de unt cu arahide sau unt cu migdale in dieta este un mod simplu si usor de a consuma o cantitate mai mare de proteine. 
In cazul in care pacientul nu acumuleaza o cantitatea suficienta de proteine din alimentate, atunci medicul ii poate recomanda suplimente nutritionale lichide pe baza de proteine. De asemenea, pe piata medicala exista proteine sub forma de pudra care pot fi adaugate cu usurinta in orice timp de mancare.
Necesarul zilnic de calorii

Majoritatea persoanelor pierd mult timp numarand caloriile din alimente… pentru a nu se ingrasa, in cazul persoanelor suferinde de diferite afectiuni caloriile le asigura buna starea zilnica. O persoana bolnava are nevoie de o cantitate mai mare de calorii decat una sanatoasa deoarece organismul functioneaza atat pentru a lupta cu boala cat si pentru a indeplini activitatile zilnice ale pacientului.
In mod paradoxal, tocmai atunci cand pacientul trebuie sa manance mai consistent si mai mult, diminuarea poftei de mancare este si mai mare. Astfel, pierderea in greutate devine o problema serioasa, deoarece organismul este epuizat, fapt care interactioneaza cu eficienta tratamentului. 

Cateva sfaturi pentru o alimentatia sanatoasa:
1. Cresterea nivelului de proteine din dieta, deoarece proteinele contin o cantitate semnificativa de calorii.
2. Este recomandat consumul de lapte cu o cantitate cat mai mare de grasime.
3. Supa crema, fructele si cerealele integrale sunt esentiale pentru asimiliarea unei cantitati considerabile de calorii.

Regula!
Fie ca doriti sa urmati un program de slabit, fie un regim de ingrasare sfatul nostru este sa ba prezentati la medicului de specialitate pentru a va recomanda regimul in functie de necesitatile nutritive ale organismului dvs.
Fibrele

Consumul de fibre este eficient atat pe termen lung, cat si pe teren scurt. Primul beneficiu al acestora si poate cel mai improtant este reglarea tranzitului intestinal, si implicit prevenirea constipatiei. Totodata, trebuie mentionate beneficiile fibrelor pe termen lung: scaderea riscului de afectiuni intestinale, diabet si alte afectiuni.
O persoana bolnava poate uita cu usurinta de necesitatea consumului de fibre si de beneficiile acestora. Daca pacientul prezinta greturi de cele mai multe ori acesta opteaza pentru consumarea panii albe, in locul celei integrale. Aceste schimbari de la nivelul dietei – alaturi de consumarea unei cantitati mai mici de lichide si lipsa activitatilor fizice sau a exercitiilor fizice - conduc la aparitia constipatiei. 

Cele mai bune surse de fibre sunt fructele, legumele si cerealele integrale

.

In cazul pacientilor cu afectiuni cronice consumul alimentelor bogate in fibre conduce la aparita balonarii, motiv pentru care consumul fibrelor trebuie redus drastic, cel putin in prima parte a tratamentului pana cand organismul se obisnuieste cu medicatia.
Suplimentele nutritive

Vitaminele si mineralele joaca un rol important in mentinerea sanatatii; calciul, potasiul si vitaminele A, C, D si E sunt doar cateva dintre acestea. Specialistii ne sfatuiesc sa nu ne bazam numai pe administrarea suplimentelor nutritive, ci pe alimentatia echilibrata si sanatoasa, deoarece in alimente sunt bogate vitamine si minerale identificate si neidentificate, iar suplimentele nutritionale oricat ar fi de compleze nu vor oferi aceleasi beneficii.
Suplimentele nutritionale nu numai ca sunt inferioare unei alimentatii echilibrate si sanatoase si implica si anumite riscuri. Astfel, in cazul afectiunilor grave pacientul trebuie sa aibe certitudinea ca suplimentele nutritionale nu interactioneaza cu tratamentul. De exemplu, acizii grasi omega 3, adesea utilizati in tratarea artritei si a altor afectiuni, pot deveni periculori daca ajung in contact cu medicamente anticoagulante. 
Acidul folic, un ingredient standard in multivitamine, poate deveni periculos in prezenta tratamentului cu methotrexate, un medicamente folosit in tratarea artritei, cancerului si a altor afectiuni. 
Chiar si administrarea unei singure pilule de multivitamine zilnic poate devenit riscanta in cazul persoanelor bolnave. Dozele de vitamine din pilule au crescut tot mai mult in ultimii ani, astfel, multe produse au o doza mai mare de vitamine si minerale spre deosebire de cantitatea zilnica necesara organismului, fapt care, bineinteles, creste riscurile cauzate de multivitamine persoanelor cu diferite afectiuni.

Regula!
De fiecare daca cand o persoana doreste sa urmeze un tratament alternativ aceasta trebuie sa consulte medicul pentru a i se recomanda suplimentele nutritionale adecvate tinand cont de afectiunea de care sufera.
Deci, suplimentele nutritionale nu se administreaza fara acordul medicului, insa adoptarea unei alimentatii sanatoase si echilibrate deoarece astfel organismul va asimila in mod natural vitaminele, mineralele si fitonutrientii necesari.

Sanatatea femeii dupa 40 de ani

Dupa 40 ani in organismul femeilor au loc multe transformari care preced menopauza. Este important ca fiecare femeie sa stie cat mai multe despre corpul sau si despre aceasta noua perioada din viata. 

Nu priviti menopauza ca pe o afectiune! 
Este doar o alta etapa din viata. Si pentru ca ne dorim ca aceasta sa fie una cat mai usoara si lipsita de probleme, va propunem un plan personalizat pentru bilantul starii de sanatate urmat de o atenta supraveghere de specialitate sub indrumarea unui consilier medical personal. 

1. Mamografia - ecografia mamara bilaterala
Chiar daca pacienta isi autoexamineaza sanii in mod regulat, dupa o anumita varsta sunt recomandate investigatiile de specialitate. Astfel, majoritatea medicilor le recomanda femeilor cu varsta cuprinsa intre 40 si 50 ani sa isi faca o mamografie pentru a prevenii aparitia cancerului mamar.

2. Analiza zaharului din sange – glicemia; Profil lipidic si testul de toleranta la glucoza, mai ales daca exista istoric familial sau factori de risc
Prediabetul (toleranta alterata la glucoza, TAG) se caracterizeaza prin valori crescute ale zaharului (glicemiei) din sange, dar nu suficient de mari pentru a defini diabetul.
La persoanele cu toleranta alterata la glucoza riscul de a evolua spre diabet in urmatorii ani este crescut. Majoritatea bolnavilor cu diabet zaharat de tip 2 prezinta un debut al bolii prin alterarea tolerantei la glucoza. 

Potrivit studiilor, la fiecare 33 secunde in lume o persoana isi pierde viata din cauza afectiunilor cardiovasculare. Un factor de risc important pentru aparitia bolilor cardiovasculare este colesterolul. Profilul lipidic implica determinarea nivelului sanguin al colesterolului (si HDL - colesterolul "bun" si LDL - colesterolul "rau"), dar si al trigliceridelor. Valoarea colesterolului poate fi reglata cu ajutorul dietei echilibrate si prin tratament medicamentos, recomandat numai de medicul curant. 

3. Controlul presiunii arteriale 
Incepand cu varsta de 40 ani poate aparea cresterea presiunii arteriale. Din fericire, presiunea sanguina poate fi echilibrata cu ajutorul dietelor, exercitiilor fizice dar si prin tratament medicamentos.
Merita efortul, deoarece scaderea presiunii sanguine este una din cheile longevitatii! 

4. Hemoleucograma, sideremia (mai ales daca exista sangerari), VSH, calcemie, magneziemie, uree, creatinina, acid uric, TGO, TGP, fosfataza alcalina, sumar urina/urocultura

5. Teste de coagulare, mai ales daca exista istoric personal si/sau familial

6. Controlul obezitatii - evaluare endocrinologica si corelare cu investigatiile de laborator/control greutate
Poate ca ani de zile pacientul a avut numai o alimentatie dezechilibrata si a ignorat acumularea kilogramelor in plus! Este bine de stiut ca obezitatea determina cresterea riscului unui numar mare de afectiuni, printre care

diabetul

si bolile cardiovasculare, din aceasta cauza la orice varsta este recomandat ca pacienta sa isi mentina o greutate normala. 

7. Examenul GINECOLOGIC si Testul Papanicolau
Necesare pentru evaluare dar si pentru preventia cancerului genital.

8. Control-depistare precoce leziuni precanceroase; preventia Cancerului de piele
Dupa ani de zile in care o persoana s-a bucurat de razelele soarelui „de munte sau de mare”, trebuie avut in vedere riscul aparitiei cancerului de piele. Deci, cel putin o data pe an pacienta trebuie sa solicite examinarea alunitelor neobisnuite dar si a schimbarilor care apar la nivelul pielii. 

9. Consult - evaluare cardiologica
Pe masura ce nivelul estrogenilor scade, cel mai adesea dupa 40 ani, se pierde efectul protector asupra inimii si apar modificari care pot duce la un risc crescut de boli cardiace. Pentru evaluarea nivelului de risc se urmareste: identificarea factorilor de risc, evaluarea clinica si evaluarea neinvaziva a incarcaturii ateromatoase vasculare.

10. Consult homeopatie/psihologie 
Multe probleme din viata femeii pot fi descoperite si tratate si in alt mod decat cu tratamentul medicamentos allopat utilizat cel mai frecvent.

11. Evaluare hormonala: 
- Dozare FSH / LH / Estradiol – dozari utile mai ales in perimenopauza pentru diagnosticul diferential intre menopauza precoce si amenoreea secundara; 
- Dozaretestosteron – daca exista scadere a libidoului sau oboseala cronica;
- Dozare TSH, mai ales daca exista simptomatologie de disfunctie tiroidiana sau tiroida palpabila. 

12. Examen oftalmologic
Daca pacienta prezinta probleme de vedere in timp ce se uita la televizor sau citeste, nu este ceva anormal, dar pentru a evita afectiuni grave ale ochilor trebuie facut un examen de specialitate o data pe an sau la doi ani. Afectiuni oftalmologice frecvent intalnite la persoanele adulte: prezbitismul, glaucomul si degenerescenta maculara

13. Imunizarea
Intreabati-va medicul cat va sunt de necesare vaccinurile care sa iti mentina o sanatate optima si care sunt cele recomandate in cazul dvs! Anul acesta acordati-va sansa de a tine totul sub control. Programati-va la stomatolog si mergiti la medicul de familie pentru a va prescrie investigatiile necesare organismului dvs! 

14. DEXA
Osteodensitometria DEXA este cea mai moderna si foloseste raze X de densitati diferite ce strabat osul, permitind aprecierea gradului de reducere a densitatii osoase; nu este dureroasa si se poate efectua la mai multe nivele, cel mai frecvent la nivelul soldului (col femural - cel mai expus fracturarii osteoporotice), coloanei vertebrale lombare si antebratului. 

15. Consult, consiliere si gestionare plan personal - medic Medicina de Familie / Geriatrie-gerontologie 
Este necesara o cunoastere amanuntita a antecedentelor personale atat fiziologice (prima menstruatie, caractere menstruale, sarcini, evolutia lor, etc), cat si patologice, dar si a antecedentelor patologice din familie ( boli importante la parinti, frati, surori). Un pas urmator este evaluarea clinica si recomandarea pasilor de bilant al starii de sanatate, iar in final integrarea tuturor informatiilor pentru recomandarea unui plan de supraveghere a starii de sanatate.

Este indicat tratamentul cu pilule contraceptive?

Daca veti vizita site-urile care contin date despre anticonceptionale, veti constata ca in general, sunt impartite in doua: unele care recomanda masiv utilizarea anticonceptionalelor, minimalizand sau ignorand efectele secundare, si altele care recomanda precautie in utilizarea acestor medicamente. 

Poate va puneti intrebarea, daca este bine sa luati anticonceptionale? 

Depinde din ce punct de vedere este bine:
- Scad riscul de a ramane gravida - este de 1%;
- Daca luati anticonceptionale, este bine pentru unii medici care prescriu aceste medicamente (unii doar asta fac), si pentru firmele care le vand;
- Mai este bine si pentru alti medici, care va vor trata, daca faceti unul din cele peste o suta de efecte secundare ale anticonceptionalelor. 

Cum sunt prezentate efectele secundare ale anticonceptionalelor de catre cei care le vand masiv?
Sigur ca nici cei care la vand nu pot spune ca anticonceptionalele nu au nici un efect secundar, deoarece dvs veti citi pe alte site-uri exact invers. De aceea, pentru a scadea frica de folosire a anticonceptionalelor, efectele secundare sunt prezentate glumet sau partial, spunandu-se astfel ca:

1. Efectele secundare sunt rare - asa este, dar riscul exista. Anticonceptionalele sunt MEDICAMENTE, HORMONI, iar aceassta categorie de medicamente au efecte secundar mai numeroase decat medicamentele obisnuite. Ganditi-va ca sportivilor de performanta (care sunt persoane extrem de sanatoase ) LI SE INTERZICE TRATAMENTUL CU HORMONI!! 

2. Efectele secundare apar numai la unele persoane - da, efectele secundare ale oricarui medicament apar doar la unele persoane, dar nimeni nu poate garanta ca acea persoana nu esti chiar tu!! 


3. Sunt prezentate persoane (probabil imaginare) care spun “iau anticonceptionale de 20 de ani si nu am avut nici un efect secundar, sunt slaba si frumoasa”; situatia poate fi reala, dar, se pot prezenta cazuri cu diferite forme de cancer inoperabil in urma anticonceptionalele, femei cu obezitate extrema, accidente vasculare cerebrale, etc. 

4. Anticonceptionalele au efect favorabil asupra unor forme de cancer, carora le inhiba cresterea - este corect, orice medicament are si efecte favorabile; ar fi culmea tampeniei sa iei un medicament care are numai efecte secundare!! Nu cred ca doriti sa luati anticonceptionale doar ca sa nu faceti nu stiu ce cancer!! Si fumatul are risc clar de cancer de plamani, esofag, stomac, etc. si majoritatea femeilor fumeaza!! 

5. Anticonceptionalele scad sangerarile mentruale si intermenstruale: este adevarat, este un efect secundar favorabil, dar aceasta scadere se datoreaza tocmai tulburarii echilibrului hormonal normal al organismului!! 

6. Anticonceptionalele nu ingrasa, ba chiar slabesc! Daca acest lucru ar fi adevarat, cum se poate explica ca Societatile medicale din SUA, NU recomanda anticonceptionale femeilor cu greutatea mai mare de 90kg? 

7. Se uita se se spuna ca foarte, foarte rare sunt situatiile in care un pacient ia MEDICAMENTE ZILNIC ANI DE ZILE, asa cum este cazul anticonceptionalelor. 

Cred ca in folosirea anticonceptionalelor trebuie urmata o cale de mijloc:

- Acestea se iau la recomandarea medicului (de obicei ginecolog, dar si sexolog) dar dupa ce in prealabil se face o evaluare a riscurilor de catre un alt medic, internist; va inchipuiti ca cel care recomanda de obicei anticonceptionale, va avea un oarecare interes sa prezinte mai bland unele riscuri ale lor;
- Sunt situatii (postate de site), cand utilizarea acestor medicamente trebuie facuta cu mare prudenta;
- Utilizarea anticonceptionalelor presupune si unele controale pe parcurs, acestea sunt postate pe site;
- Pentru a cauta efectele secundare ale anticonceptionalelor uitati-va ce contin (este o lista cu anticonceptionalele din Romania - o parte dintre ele): majoritatea contin etinilestradiol, spirenona, ciproterona sau gestrel/gestoden, dozele putand sa difere: 

- Chloe - etinilestradiol + acetat de ciproterona;
- Desorelle - etinilestradiol + desogestrel;
- Diane 35 - etinilestradiol + acetat de ciproterona;
- Femoden - etinilestradiol + gestoden;
- Femoston estradiol hemihidrat + didrogesteron;
- Jeanine - etinilestradiol + dienogest;
- Karissa - etinilestradiol + gestoden;
- Laurina - etinilestradiol + desogestrel;
- Logest - etinilestradiol + levonorgestrel;
- Marvelon - etinilestradiol + desogestrel;
- Mercilon - etinilestradiol + desogestrel;
- Microgynon - etinilestradiol + levonorgestrel;
- Novynette - etinilestradiol + desogestrel;
- Rigevidon - etinilestradiol + levonorgestrel;
- Triquilar - mg etinilestradiol + levonorgestrel;
- Tri-Regol - etinilestradiol + levonorgestrel;
- Yasmin - etinilestradiol + drospirenona.

Regim alimentar dupa scoaterea fierii (colecistectomia)


              Scoaterea fierii este urmare de multe ori de probleme, pe care medicii le numesc “sindrom postcolecistectomie”; cele mai frecvente simptome sunt durerile in dreapta sub coaste, greata, gust amar, episoade de diaree, arsuri pe piept. Lipsa fierii ingreuneaza digestia, iar fierea o poate lua inapoi trecand in stomac, esofag si apoi cavitatea bucala.

In principiu, bolnavul care a fost operat de fiere, suporta mai greu urmatoarele alimente:

- Supe si ciorbe grase sau condimentate;
- Afumaturi;
- Salata de vinete, boeuf;
- Fasole, varza, sarmale, muraturi;
- Maioneze;
- Bauturi alcoolice tari sau gazoase;
- Ciocolata, cacao;
- Tocanite prajite;
- Ciorba de burta;
- Tocaturi (chiftelute, mici, carnati);
- Prajeli (oua, carne, ceapa, cartofi);
- Condimente, ceapa, usturoiul;
- Mezeluri grase;
- Smantana, unt, lapte gras, branzeturi grase;
- Grasimi de orice fel (porc, rata, gasca, oaie);
- Prajituri cu frisca sau oua.
Cat timp trebuie sa se tina regimul alimentar?

In principiu neplacerile dupa scoaterea fierii pot sa dureze mai multi ani, pana cand organismul se “obisnuieste” cu lipsa fierii. De aceea, regimul alimentar se tine in perioadele cu simptome, dar grasimile de orice fel ar trebui evitate permanent, putand oricand se declanseze o criza dureroasa insotita de varsaturi. 
Orice persoana care are fierea scoasa, trebuie sa tina acelasi regim?

Regimul alimentar la persoanelor operate de fiere trebuie sa fie personalizat, ca in orice boala, iar aceasta personalizare nu se poate face decat stiind direct pacientul, cu.. bunele si relele lui (medicale). 

In cazul persoanelor operate de fiere, regimul de mai sus este teoretic, uneori pacientul poate observa daca:
- suporta unele dintre alimentele contraindicate;
- nu suporta unele dintre alimentele care nu figureaza in lista de mai sus;
- in anumite perioade suporta unele alimente, iar altadata nu le suporta. 

In functie de acestea, fiecare dintre dvs poate sa isi faca propriul regim alimentar personalizat.
Ce poate sa manance o persoana cu fierea scoasa?

Teoretic, sunt suportate urmatoarele alimente:
1. Supe si ciorbe de legume sau carne slaba;
2. Carne fiarta (rasol) sau fripta;
3. Carne slaba (pui, vita);
4. Lapte slab si branzeturi slabe;
5. Fructe si legume crude (salate);
6. Prajituri cu fructe (tarte);
7. Apa plata sau slab mineralizata;
8. Sare in cantitate normala - daca nu are si alte boli sau contraindicatii;
9. Tocanite fara ceapa sau cu ceapa fiarta;
10. Piureuri de cartofi, legume;
11. Legume fierte sau fripte.
Daca am probleme dupa scoaterea fierii, cui trebuie sa cer sfatul?

Daca problemele apar in zilele / lunile de dupa operatie, sfatul trebuie cerut medicului care v-a operat 
Daca probleme sunt mai vechi de cateva luni, puteti apela la un medic de familie, internist sau gastroenterolog, dar ATENTIE: acest tip de probleme se rezolva extrem de greu, in luni sau ani de zile, cel mai important fiind deseori regimul alimentar.
Care sunt consecintele nerespectarii regimului alimentar daca ai fost operat de fiere?

Nerespectarea regimului alimentar la un bolnav care a fost operat de fiere, nu da efecte grave (imbolnavirea ficatului de exemplu), dar frecvent poate sa apara:
- Durere in dreapta saub coaste;
- Greata;
- Gust amar;
- Diaree;
- Uneori icter;
- Scaderea poftei de mancare.

Copilul este bolnav. Se poate duce la scoala sau nu?

Copilul tau s-a imbolnavit? Este permis sa mearga la scoala sau se recomanda sa stea acasa? Iata care este sfatul expertilor. 

Nasul infundat. O usoara tuse. Copilul tau iti spune ca nu se simte bine. Ar trebui sa stea acasa, sa mearga la scoala sau ar trebui sa fie imediat consultat de catre un medic? Avand in vedere recenta epidemie de gripa porcina, foarte multi parinti ingrijorati isi pun aceste intrebari. 
In mod normal, in cazul in care copilul are simptome de raceala, expertii spun ca factorul decisiv este prezenta sau absenta febrei. Daca nu are febra, este cel mai probabil doar o simpla raceala. Daca starea generala este buna, copilul poate merge la scoala. Daca exista dubii in legatura cu existenta febrei, specialistii considera ca cea mai indicata este vizita medicului la domiciliu. 
De asemenea, in cazul in care copilul spune ca se simte rau in mod frecvent pe tot parcursul saptamanii, exceptand weekend-urile, trebuie sa ne gandim la problemele scolare care se pot ascunde in spatele acestor „simptome”. Iata simptomele care trebuie avute in vedere cand decizi daca sa trimiti copilul la scoala sau sa stea acasa: 

Febra
Febra este un semn comun al infectiilor virale, precum gripa. Dar febra poate fi si rezultatul unor afectiuni grave, cum este recenta gripa porcina. Daca temperatura copilului este mai mare decat 38 de grade Celsius, copilul trebuie sa stea acasa si sa consume cat mai multe lichide. 
Ori de cate ori exista manifestari ingrijoratoare privitoare la sanatatea copilului, anuntati medicul pediatru, avand in vedere ca poate fi vorba despre gripa porcina. Daca s-au inregistrat cazuri de gripa porcina printre copiii de la scoala sau daca micutul a venit in contact cu cineva care a avut gripa porcina, este indicat sa informati medicul pediatru in legatura cu acest fapt. Gripa porcina la copii trebuie sa fie monitorizata cu atentie. Medicul poate recomanda teste specifice si posibil un tratament cu medicamente antivirale. 
Tamiflu este un medicament antiviral disponibil pentru copiii de toate varstele. Relenza este un medicament antiviral care nu este utilizat pentru tratarea gripei la copiii sub 7 ani sau ca masura preventiva la copiii sub 5 ani. In cazul majoritatii infectiilor virale, daca micutul are o perioada de 24 de ore fara febra, se poate intoarce la scoala. Pentru cei care au fost suspecti de gripa porcina, expertii recomanda repausul la domiciliu pentru 10 zile de la debutul simptomelor. 

Tuse
Tuse usoara/ Curgerea nasului
Daca nu este prezenta febra si copilul se simte bine, este indicat sa mearga la scoala.

Tuse puternica/ Simptome de raceala

Copiii care tusesc puternic trebuie sa stea acasa si eventual sa fie vazuti de catre un medic, Poate fi vorba despre o raceala puternica sau bronsiolita, gripa sau pneumonie. Cand tusea se amelioreaza si se imbunatateste si starea generala, copilul poate merge la scoala. Nu este necesar sa asteptati ca tusea sa dispara in totalitate, intrucat poate trece mai mult de o saptamana pana sa se intample acest lucru. 

Diaree sau voma
Copilul trebuie sa stea acasa pana cand starea generala se amelioreaza si cel putin 24 de ore dupa ultimul episod. Desi diareea si voma nu sunt in mod uzual asociate cu gripa, ele pot aparea ocazional in cadrul gripei porcine. 

Durerea de gat
Durerea de gat usoara sau moderata nu reprezinta de obicei un semn de alarma, dar o durere de gat puternica poate semnifica o faringita streptococica, chiar daca nu se asociaza cu aparitia febrei. Alte manifestari ale faringitei streptococice la copii sunt durerile de cap (cefaleea) si durerile de stomac. Copilul trebuie sa stea acasa si sa fie consultat de catre un medic. Este necesar sa se efectueze o analiza specifica pentru a se vedea daca este vorba despre faringita streptococica sau nu. Copilul se poate reintoarce la scoala la 24 de ore dupa initierea tratamentului antibiotic. 

Durerea de urechi
In caz de durere de urechi, trebuie consultat medicul. 


Inrosirea ochilor (Conjunctivita)
Copilul trebuie sa stea acasa pana cand medicul permite intoarcerea in colectivitate. Inrosirea ochilor poate fi marca unei conjunctivite extrem de contagioase cauzate de catre un virus care nu raspunde la tratament cu antibiotice. Cand insa conjunctivita este de natura bacteriana, ea necesita tratament antibiotic. Medicul poate face diferentierea intre cele doua forme de conjunctivita, cea virala si cea bacteriana. 

Eruptiile cutanate 
Copiii cu eruptii la nivelul pielii trebuie sa fie consultati de catre un medic, deoarece manifestarile cutanate pot fi marca mai multor boli infectioase. O posibila cauza a aparitiei unei eruptii cutanate la copil poate fi impetigo, o infectie bacteriana foarte contagioasa a pielii, care necesita tratament antibiotic. De asemenea poate semnifica eritem infectios, o afectiune virala contagioasa care se transmite prin tuse si stranut; in momentul aparitiei eruptiei cutanate, boala nu mai este contagioasa.

Diabetul: bazele alimentatiei sanatoase!

Generalitati

Contrar informatiilor pe care le-ati primit probabil pana acum, nu exista o dieta diabetica in sine – si asta este o veste buna! Dieta recomandata diabeticilor pentru a controla glucoza din sange (sau glicemia) este indicata pentru cei cu diabet dar este recomandata pentru oricine altcineva. 
Aceasta inseamna ca dumneavoastra si familia dumneavoastra puteti manca aceleasi alimente sanatoase atunci cand este ora mesei. Totusi, pentru persoanele cu diabet, cantitatea totala de carbohidrati consumata zilnic trebuie monitorizata cu multa atentie. Dintre diferitele componente nutritive – carbohidrati (glucide), lipide si proteine – carbohidratii au cea mai mare influenta asupra nivelului de zahar in sange. Cele mai multe persoane cu diabet trebuie, de asemenea, sa monitorizeze ingestia zilnica de grasimi si proteine. 
Pentru a avea controlul nivelului de zahar in sange, trebuie sa alegeti o mancare sanatoasa, sa faceti zilnic exercitii fizice si sa va luati medicamentele prescrise de catre medicul dumneavoastra. Un nutritionist va va ajuta sa va formati o educatie nutritionista solida care sa va sustina in dezvoltarea unui plan personal de dieta ce sa se potriveasca stilului dumneavoastra de viata si nivelului de activitate, satisfacand totodata si nevoile medicale ale dumneavoastra. 

Invatati ABC-ul dietei pentru diabetici
Scopul nutritiei pentru persoanele cu diabet este de a indeplini ABC-ul pentru diabetici:
- A vine de la A1c sau testul hemoglobinei A1c, care masoara nivelul mediu de glucoza in sange pe ultimele 3 luni;
- B vine de la tensiunea sangvina („blood pressure”);
- C vine de la colesterol. 

Persoanele cu diabet trebuie sa mentina cat mai aproape de valorile normale nivelul glucozei plasmatice (HbA1c), tensiunea sangvina si nivelul colesterolului din sange

Alcoolul si diabetul
Consumati cu moderatie alcool atunci cand tineti o dieta diabetica. Alcoolul este metabolizat in organism in mod foarte similar cu cel al lipidelor, iar alcoolul asigura tot atat de multe calorii ca si grasimile. In cazul in care alegeti sa consumati alcool, faceti acest lucru doar ocazional si numai atunci cand nivelul glicemiei dumneavoastra este bine tinut sub control. O idee buna ar fi sa il intrebati pe medicul dumneavoastra pentru a fi sigur ca puteti consuma alcool. 

Diabetul si indexul glicemic
Timp de multi ani, cercetatorii au incercat sa afle ce anume face ca nivelurile glucozei in sange sa urce la valori atat de mari dupa mese la persoanele cu diabet. Potentialii factori responsabili sunt zaharul, carbohidratii si amidonul, dar si alti nutrienti. Indexul glicemic este un indice care incearca sa masoare influienta pe care o are fiecare aliment in parte asupra nivelului de glucoza din sange. Acesta ia in calcul tipul de carbohidrat dintr-un aliment si efectul acestuia asupra zaharului din sange. 
Alimentele care dau un indice glicemic scazut par sa aiba un impact mai mic asupra nivelului glicemiei dupa mese. Persoanele care consuma multe dintre alimentele cu index glicemic mic au tendinta de a avea valori mai mici ale lipidelor totale din organism. Alimentele cu index glicemic ridicat determina de regula glicemii mai mari. Persoanele care consuma in cantitate mare alimente cu index glicemic ridicat au adesea mai multa grasime in organism, acesta fiind masurat prin indicele de masa corporala (IMC). 
Discutati cu medicul dumneavoastra diabetolog curant sau cu un nutritionist si intrebati daca masurarea indexului glicemic v-ar putea ajuta sa obtineti un control mai bun asupra nivelurilor de glucoza din sange. Incarcarea glicemica ia in calcul efectul pe care il are intreaga cantitate de carbohidrati dintr-o masa. Atat tipul de carbohidrati cat si cantitatea acestora au efect asupra glucozei din sange. 

Mancand corect in cadrul unui diete diabetice
Daca aveti diabet, este important sa mancati corect in fiecare zi pentru a tine sub control nivelurile glucozei plasmatice si pentru a avea o stare buna de sanatate. 

Iata cateva sfaturi usor de tinut minte si de urmat:
- Asigurati-va ca mancati o larga varietate de alimente. Avand un platou plin de culoare, este cea mai buna modalitate de a va asigura ca mancati o multitudine de fructe, vegetale, carnuri, si alte proteine sub diverse forme cum ar fi alunele, produsele lactate si cereale/seminte;
- Consumati cantitatea corecta de calorii pentru a va mentine o greutate sanatoasa;
- Optati pentru alimente bogate in fibre, cum ar fi painea neagra, fructe si cereale. Acestea contin vitamine si minerale importante. Aveti nevoie de 25 pana la 35 de grame de fibre in fiecare zi. Studiile de specialitate au aratat ca persoanele care au diabet de tip 2 si care consuma o dieta bogata in fibre pot imbunatati nivelul glucozei din sange si nivelul colesterolului. Rezultate similare s-au obtinut si in unele studii efectuate pe persoanele cu diabet de tip 1.
Portionarea meselor

Asigurati-va ca veti consuma doar cantitatea de alimente indicata de planul din dieta diabetica. Caloriile in exces duc la exces de grasime si exces de greutate. La persoanele cu diabet de tip 2, grasimea corporala in exces inseamna o scadere a sensibilitatii la insulina. Scaderea in greutate la persoanele supraponderale si obeze care au diabet de tip 2 ajuta la imbunatatirea nivelului glucozei sangvine si la reducerea acelor factori de risc care duc la afectarea cardiaca. 
Doctorul nutritionist va poate ajuta sa faceti un plan al meselor, dupa ce determinati impreuna portiile de mancare adecvate nevoilor dumneavoastra, in functie de greutatea dumneavoastra (daca trebuie sa va mentineti greutatea, sa va ingrasati sau din contra, sa slabiti) si de nivelurile scazute sau crescute ale glicemiei.
- La femeile cu diabet gestational, este important sa consumati mai multe mese si gustari pe zi, in functie de recomandari;
- Nu sariti peste mese;
- Serviti mesele si gustarile la ore fixe in fiecare zi. In cazul in care luati medicamente pentru diabet (antidiabetice orale), serviti mesele si luati medicamentele la aceleasi ore in fiecare zi.
Nota: in cazul in care luati unele dintre antidiabeticele nou aparute, unele dintre aceste sfaturi de mai sus s-ar putea sa nu fie valabile pentru dumneavoastra; intrebati-l pe doctorul dumneavoastra ce va recomanda in legatura cu aceste medicamente.
Dulcele adevar despre alimente si diabet

Cum probabil ca ati auzit pana acum, ca orice persoana care are diabet, nu trebuie sa consumati deloc zahar. In timp ce unii profesionisti din domeniul medical continua sa promoveze aceasta interdictie, multi dintre acestia insa, realizand faptul ca persoanele afectate de diabet traiesc in lumea reala si ca probabil se rasfata din cand in cand cu cate o gustare dulce, au adoptat un punct de vedere mai indulgent. 
Majoritatea expertilor din ziua de azi afirma ca mici cantitati de zahar pot fi permise, atat timp cat fac parte dintr-un plan global sanatos, de alimentatie. Gustarile dulci nu cresc glucoza din sange mai mult decat cantitati similare de calorii date de amidon, care se gaseste in multe dintre alimentele pe care le consumam. Este important de retinut ca zaharul este doar unul dintre carbohidrati. 

Atunci cand mancati zahar, amintiti-va aceste sfaturi:
- Cititi etichetele de pe ambalajele alimentelor. Invatati cum sa calculati cat de mult zahar sau carbohidrati se gasesc in alimentele pe care le consumati.
- Inlocuiti, nu adaugati. Atunci cand consumati un aliment bogat in zahar, cum ar fi prajituri, bomboane, considerati ca ele sunt in locul altor alimente cu carbohidrati sau amidon (cum ar fi cartofii, de exemplu) pe care le-ati fi mancat in acea zi. Asigurati-va ca le treceti pe acestea in bugetul de carbohidrati al acelei zile. In cazul in care acestea sunt adaugate la mesele din acea zi, nu neglijati sa ajustati doza de insulina adecvat carbohidratilor (glucidelor) adaugate, astfel incat sa puteti sa mentineti in continuare controlul glicemiei cat mai bine posibil. Cu alte cuvinte, readaptati medicatia in cazul in care adaugati zahar la mesele dumneavoastra;
- Alimentele bogate in zahar ingrasa. Multe alimente care contin mult zahar sunt hipercalorice si contin si multe grasimi. In cazul in care va urmariti greutatea corporala (si, ca orice persoana cu diabet, trebuie sa faceti asta!) trebuie sa consumati aceste alimente cu moderatie;
- Verificati tensiunea sangvina dupa ce consumati alimente dulci si intrebati-l pe doctorul dumneavoastra diabetolog cum trebuie sa ajustati insulina;
- In fine, gramajul total de carbohidrati – mai curand decat forma sub care este ingerat zaharul – este cel care trebuie luat in considerare in managementul nutritiv al persoanei cu diabet.
Miturile dietei diabetice

Inainte de a incepe o dieta diabetica, informati-va. Atat de multi oameni cred ca daca ai diabet inseamna ca trebuie sa eviti zaharul si carbohidratii cu orice pret, sa consumi doar proteine in exces si sa pregatesti mese diabetice „speciale”, separate de mesele celorlalti membri ai familiei. 
Total gresit! Majoritatea persoanelor cu diabet pot continua sa savureze alimentele lor favorite, inclusiv deserturi, atat timp cat ei monitorizeaza ingestia de calorii, carbohidrati si alte componenete cheie ale dietei, tinand un control regulat al nivelurilor de glocoza din sange. Astfel ca trebuie sa incepeti sa savurati alimentele care va plac, tinand aceasta dieta pentru diabetici.
Dieta pentru diabetici – intrebari si raspunsuri

Ce este dieta TLC pentru diabetici?
Persoanelor cu diabet care au nivele anormale de colesterol li se recomanda, foarte probabil, o dieta cunoscuta sub numele de dieta „TLC”. Dieta „TLC” ajuta la reducerea ingestiei de nutrienti ce cresc nivelul de colesterol. Ca parte a acestei diete vi s-ar putea cere sa mai pierdeti din greutate si sa cresteti activitatea fizica – toate aceste componente va vor ajuta sa scadeti nivelul de colesterol „rau”, adica LDL colesterolul (acela care se depune pe vasele de sange, de exemplu). Uitandu-va la etichetele de pe alimente veti putea avea o idee mai clara asupra ingestiei dumneavoastra de grasimi si de colesterol. 

In mod specific, dieta TLC cuprinde urmatoarele cerinte:
- Consumul total de grasimi ar trebui sa fie de 25%-35% sau mai putin din totalul caloriilor consumate pe zi;
- Grasimile saturate ar trebui sa fie mai putin de 7 % din totalul caloriilor zilnice;
- Grasimile polinesaturate (provenite din uleiurile vegetale lichide si din margarinele cu continut scazut de grasimi prelucrate) ar trebui sa fie pana la 10% din totalul caloriilor consumate pe zi;
- Grasimile mononesaturate (derivate din surse vegetale precum uleiurile din plante si alune) ar trebui sa fie sub 20 % din totalul caloriilor zilnice;
- Carbohidratii ar trebui sa nu depaseasca 50% - 60% din totalul caloriilor consumate pe zi;
- Trebuie sa consumati 20 - 30 grame de fibre pe zi. Acestea pot fi obtinute din cereale, precum ovaz, orz sau boabe de fasole;
- Cantitatea de proteine din dieta ar trebui sa fie de circa 15%-20% din totalul caloriilor consumate pe zi;
- Continutul de colesterol ar trebui sa fie mai mic de 20 mg/zi; 

Cat de multe grasimi pot fi acceptate in dieta diabetica?
Persoanele cu diabet au un risc mai mare decat populatia generala de a face afectiuni cardiace, accidente vasculare cerebrale si afectiuni ale vaselor mici de sange. Tinand sub control tensiunea sangvina si limitand cantitatea de grasimi din dieta va scadea riscul de aparitie a acestor complicatii. 
Limitand cantitatile de grasimi saturate, crescand timpul alocat exercitiilor fizice si primind tratament medicamentos, puteti scadea colesterolul „rau”, adica LDL colesterolul. Acest fapt a fost in mod repetat demonstrat de studiile medicale, pentru a ajuta persoanele cu diabet sa scada riscul de aparitie a unei afectiuni cardiace si pentru a reduce riscul de deces atunci cand un infarct miocardic a aparut la o persoana diabetica. 

Pot folosi indulcitori artificiali in dieta diabetica?

Indulcitorii artificiali pot fi adaugati la o varitate de alimente si bauturi fara a mai adauga alti carbohidrati la dieta dumenavoastra diabetica. De asemenea, folosind indulcitori artificiali non-calorici in loc de zahar, puteti reduce substantial numarul de calorii din alimentele dumneavoastra preferate. 
Retineti insa ca alimentele care contin indulcitori artificiali nu sunt neaparat alimente lipsite complet de carbohidrati. Multe dintre ele contin carbohidrati; de aceea, trebuie neaparat sa cititi etichetele de pe alimente pentru a determina cantitatile in grame din fiecare portie, astfel incat sa luati in calcul efectul pe care acesti carbohidrati il au asupra contolului dumneavoastra glicemic. Alimentele ce contin indulcitori artificiali pot afecta nivelul glicemiei. 
Atat timp cat sunteti informat de continutul in carbohidrati, puteti ajusta mesele sau medicamentele pentru a tine sub control glucoza din sange. „Fara zahar” inseamna ca nu s-a adaugat zahar, dar trebuie sa retineti ca aceste alimente contin totusi carbohidrati care afecteaza nivelul glicemiei. 

Iata cateva exemple de indulcitori artificiali pe care ii puteti folosi:

- Aspartam;
- Acesulfam-k;
- Zaharina;
- Sucraloza;
- Alti indulcitori non-nutritivi.

Femeile insarcinate sau care alapteaza ar trebui sa evite zaharina, iar persoanele care sufera de fenilcetonurie nu ar trebui sa foloseasca aspartamul. Persoanele cu fenilcetonurie sunt incapabili sa metabolizeze fenilalanina, un aminoacid care este frecvent intalnit ca parte componenta din multe proteine.
Unii indulcitori artificiali – precum xilitol, manitol si sorbitol – au putine calorii si cresc putin nivelul glucozei in sange. Specialistii recomanda ca folosirea acestor adjuvanti alimentari sa se faca totusi cu precautie, intrucat consumul in exces a oricarui indulcitor artificial poate duce la gaze si la diaree.

Cum sa scapati de pungile de sub ochi

Generalitati

Te trezesti aratand mai obosita decat inainte de culcare? Colegii iti spun ca arati ca si cand ar fi timpul sa te duci in vacanta chiar in ziua reintoarcerii la serviciu? Daca raspunsul la aceste intrebari este unul afirmativ, cel mai sigur ai pungi sub ochi, ochii umflati sau ai cearcane. Acestea te pot face sa arati mai obosita si mai in varsta decat in realitate. 
Expertii in dermatologie si cosmetologie sustin ca nu este un lucru neobisnuit ca o persoana de 20-30 de ani sa aiba aceste probleme; mai mult, ei avertizeaza ca acest aspect se poate inrautati odata cu trecerea timpului. 
Chiar si specialistii in chirurgie plastica apeleaza la ajutor medical pentru a indeparta acest aspect, uneori chiar foarte devreme, la varsta de 30 de ani, si considera ca acest lucru le imbunatateste considerabil aspectul fizic. Ei spun ca imbunatatirea estetica este atat de clara, incat acum lumea nu ii mai intreaba daca au pierdut o noapte, sau de ce arata obositi cand de fapt realitatea este cu totul alta. 
Desi chirurgia plastica este o optiune (care va fi detaliata in cele ce urmeaza), ea nu este singura alternativa: mai sunt si alte metode de a trata pungile de sub ochi, cearcanele si aspectul de ochi umflati. Inainte insa de a ne ocupa de toate aceste metode de tratament, este insa important sa stim de ce apar aceste probleme, pentru a le putea preveni.
Pungile de sub ochi si ochii umflati: din ce cauza apar si ce este de facut

Debutul pungilor de sub ochi se face insidios, incetul cu incetul; initial puteti observa o mica „pernuta” imediat sub pleoapa inferioara. In lipsa tratamentului, aceasta se poate mari, astfel incat odata cu trecerea timpului sa se transforme intr-o umflatura inestetica a pielii. 
Dar din ce cauza si cum anume apar aceste umflaturi? O cauza este, dupa parerea expertilor, procesul natural de imbatranire. Specialistii sustin ca in mod normal exista o cantitatate de grasime in zona de sub ochi, care este tinuta in loc de ligamente. Odata cu imbatranirea, aceste ligamente devin mai laxe si se detensioneaza, permitand grasimii de sub ochi sa inainteze spre suprafata pielii, formand pungutele de sub ochi. 
Odata cu trecerea timpului, punga aceasta creste, odata cu pierderea elasticitatii pielii, care formeaza un aspect de saculet. Expertii ne spun ca momentul la care apar aceste modificari depinde de foarte multi factori, incluzandu-l aici si pe cel genetic, anume daca parintii au avut sau nu pungi sub ochi. Un rol foarte important il are mostenirea genetica, putand fi vorba despre niste defecte anatomice, structurale si ereditare care pot face ca unele persoane sa dezvolte aceste pungi mai devreme decat altele. 
Dar nu este vorba doar despre ereditate: si stilul de viata are un rol decisiv. Te culci tarziu? Mananci fructe de mare deseori? Faci prea putine exercitii fizice? Expertii sustin ca toate acestea pot determina formarea timpurie a pungilor de sub ochi. Uneori o sinuzita cronica sau o rinita alergica pot duce la formarea de umflaturi ale pielii de sub ochi. Aceasta umflare repetata conduce la pierderea elasticitatii pielii si la aparitia pungilor de sub ochi. De aceea daca aveti nasul infundat si simtiti dureri la nivelul arcadelor sau la nivelul obrajilor, este important sa consultati un medic alergolog. Utilizarea unei perne in plus la culcare poate fi de asemenea de folos; se faciliteaza in acest mod drenajul sangelui si acest lucru poate face ca ochii sa nu mai fie atat de umflati dimineata.
Pungile de sub ochi: alternative de tratament

Folclorul face referire la foarte multe remedii impotriva ochilor umflati. Printre cele mai populare metode se afla si acoperirea zonei umflate cu pliculete de ceai inghetate, felii de castravete sau partea bombata a unei lingurite reci; aceste metode au intr-adevar un grad de eficienta. In majoritatea cazurilor este vorba despre efectul de reducere a edemului prin simpla actiune a temperaturii locale scazute. 
Dermatologii sunt de parere ca o eficienta mai mare o are aplicarea de pliculete de ceai verde. Acest efect se pare ca s-ar datora unui antiinflamator natural continut de ceaiul verde, numit EGCG, care se pare ca reduce acumularea de fluid la nivelul zonelor umflate. 
Specialistii in machiaj sunt de parere ca preparatul H, un tratament utilizat de obicei pentru hemoroizi, poate duce la dezumflarea pleoapelor. Se pare ca acest preparat ajuta la intinderea pielii pentru perioade scurte de timp, dar acest lucru doar sub forma de crema; preparatul H sub forma uleioasa poate inrautati aspectul pungilor de sub ochi. 
Expertii avertizeaza si asupra riscului de patrundere a substantei in ochi, motiv pentru care recomanda precautie maxima la aplicarea preparatului H la nivelul pleoapelor. O solutie temporara care insa dureaza mai mult timp este injectarea de fillere, substante care umplu ridurile, precum Restylane sau Juvederm. 
Filler-ul este injectat imediat sub punga de sub ochi pentru a netezi aspectul pielii si a atenua marginile umflaturii. Ulterior Botox-ul poate fi utilizat pentru a netezi ridurile. Efectul total este un aspect intinerit, dar de cele mai multe ori trebuie repetate tratamentele la fiecare 8-9 luni, ducand la costuri ridicate de-a lungul timpului. 
Pentru rezultate care dureaza peste 20 de ani se recomanda interventia chirurgicala de blefaroplastie (liftingul pleoapei). Acest lucru presupune inserarea unei canule electronice de dimensiuni reduse care sa topeasca grasimea. La persoanele tinere simpla topire a grasimii este suficienta pentru un rezultat estetic foarte bun, insa la cele in varsta este necesara si indepartarea excesului de piele de la nivelul pleoapei inferioare. 
In ambele cazuri rezultatul interventiei este un aspect de piele intinsa, intinerita. Blefaroplastia este o procedura ce nu necesita internare si dureaza in jur de o ora; este necesara doar anestezia locala si o usoara sedare urmand ca in urmatoarele doua saptamani recuperarea in urma interventiei sa fie completa. Pacientii pot iesi afara din casa dupa o saptamana si cu un pic de machiaj, interventia poate trece neobservata. Desi costul unui lifting al pleoapelor poate fi ridicat, rezultatele sunt bune si de durata, uneori dovedindu-si eficienta chiar si dupa 25 de ani de la interventie.
Cearcanele si umbrele din jurul ochilor: ce este de facut

Cu sau fara pungi sub ochi, multe persoane prezinta cearcane; acestea au grade variate de intunecime si pot face si cea mai vesela persoana sa para obosita si imbatranita. Specialistii spun ca exista o afectiune medicala propriu-zisa manifestata prin prezenta cearcanelor, dar aceasta este destul de rara, ce este insa frecvent si deseori confundat cu cearcanele fiind umbrele intunecate care apar ca urmare a procesului de imbatranire. 
Ei adauga ca muschii si ligamentele situate de o parte si de cealalta a nasului, la nivelul canalului lacrimal, pot slabi in decursul timpului. Odata ce aceasta structura de rezistenta dispare, pielea incepe sa se afunde conducand la aparitia unei „streasine” care confera aspectul de umbra intunecata in jurul ochilor. 
Astfel, daca simpla intindere a pleoapei inferioare duce la disparitia aspectului de contur intunecat este vorba mai degraba despre o iluzie optica decat despre o modificare reala de culoare a pielii sau despre cearcane. In aceste cazuri administrarea unei injectii speciale de tratare a ridurilor determina disparitia acestor zone intunecate. Daca totusi intinderea cu degetele a pielii pleoapei inferioare lasa un contur colorat, atunci intr-adevar este vorba despre cearcane. 
O cauza frecventa a acestora este subtierea pielii, ca parte a procesului natural de imbatranire. Cand acest aspect devine vizibil, lasa sa se vada o retea fina de vase de sange sub piele, ca niste liniute rosii sau albastre. 
Cea mai frecvent intalnita solutie este tratamentul cu anumite tipuri de laser sau cu lumina intens pulsata (IPL) . Aceste tratamente utilizeaza caldura pentru a vaporiza vasele de sange situate sub piele astfel incat modificarea culorii sa fie cat mai putin vizibila. Pe de alta parte, daca exista si o problema de pigmentare, medicii pot prescrie creme depigmentante cu acid kojic sau hidrochinona pentru ca zonele in cauza sa nu mai fie atat de vizibile. 
Cum ramane insa cu vitamina K, cea care era initial considerata tratamentul cel mai potrivit impotriva cearcanelor? Din pacate nu exista cercetari suficiente in aceasta directie. Un studiu al unui gel cu vitamina K efectuat in anul 2004 a aratat ca 47 % dintre femeile care l-au utilizat au observat usoare rezultate favorabile; avand in vedere insa ca acest gel continea si vitaminele C , E si retinol specialistii au considerat ca este dificil sa se stabileasca care dintre ingrediente este raspunzator de efectul favorabil. 
Mai mult, vitamina K inregistreaza actualmente si un interes in scadere din partea utilizatorilor de produse cosmetice. Machiajul corect in cazul cearcanelor, al umbrelor din jurul ochilor si al umflarii pleoapelor Desi solutiile de durata sunt reprezentate de tratamentele medicale, exista si mici trucuri care pot fi utilizate la machiaj. Ingrijirea pielii si machiajul pot imbunatati considerabil aspectul tenului.
Secrete ale specialistilor


Expertii ne impartasesc cateva dintre aceste secrete:
- Utilizati un fard de culoarea piersicii cand acoperiti cearcane rosii sau albastre. Nu utilizati bej sau alb intrucat nu vor face decat sa dea o tenta de gri culorii initiale;
- Cand doriti sa ascundeti umflarea pleoapelor nu aplicati o culoare deschisa sau care sa reflecte lumina pe zona respectiva. Culorile deschise scot in evidenta volumul, astfel incat zona in cauza va arata si mai umflata decat este in realitate. Puteti utiliza in schimb, o pensula de nylon in loc de una de par natural pentru aplicarea unui strat subtire de fard deschis in zona de sub punga de sub ochi si la nivelul canalului lacrimal; folositi apoi pe pleoapa inferioara un fard cu unu sau doua tonuri mai inchis decat fondul de ten pentru a „reduce” volumul zonei;
- Aplicati intotdeauna fond de ten inainte de fard, o data pentru ca se poate intampla sa aveti nevoie de mai putin fard decat credeti, si in al doilea rand pentru ca aplicarea de fond de ten peste fard il va sterge pe acesta din urma;
- Incepeti machiajul cu un primer pentru fardul de ochi; acesta va netezi aria din jurul ochiului si va oferi suport de prindere pentru fardul ce va fi aplicat ulterior;
- Daca observati inchiderea culorii din jurul ochilor sau aspectul de pleoape umflate dupa aplicarea machiajului, este bine sa aveti in vedere si faptul ca unele produse cosmetice in sine pot cauza sau accentua aceste probleme ale pielii. In acest caz este indicat sa cautati produsele care nu contin parfum (uneori acest component poate fi de vina) si sa evitati produsele care contin acid glicolic sau salicilic. Acestea din urma pot fi iritante pentru zona delicata din jurul ochilor si pot cauza inrosirea pielii sau umflarea acesteia.

8 semne timpurii ale sarcinii

Esti obosita? Greturile nu-ti dau pace? Ar putea fi vorba despre o sarcina?

Esti o persoana responsabila si precauta, dar in ultima vreme tu si partenerul tau ati renuntat la metodele contraceptive. Auzi in dreapta si-n stanga de la prietene cat de greu le este sa ramana insarcinate, si te gandesti: „.. care ar putea fi sansele”? Totusi, in ultima vreme esti cam obosita, te ridici de la birou de douazeci de ori pe zi pentru a merge la toaleta si sutienul pare ca te strange. Este prea devreme pentru a-ti da seama daca menstruatia a intarziat sau nu; totusi, ar putea fi toate acestea niste semne precoce ale unei sarcini? 

Ar putea fi:
oboseala, urinatul frecvent si intarirea sanilor sunt printre cele mai subtile semne precoce ale unei sarcini si ele pot aparea chiar daca este prea devreme sa iti faci un test de sarcina. „Intotdeauna sa iei in considerare faptul ca ai putea fi insarcinata, chiar daca utilizezi metodele contraceptive, intrucat in afara de abstinenta nici o metoda contraceptiva nu este 100% sigura”, ne sfatuiesc expertii. „Cu cat stii mai devreme, cu atat poti sa iti ingrijesti mai bine propria sanatate si de aceea este intotdeauna important sa fii atenta la primele semne ale unei sarcini”. 

Daca esti insarcinata, nu este niciodata prea devreme (sau prea tarziu) sa incepi sa faci cateva schimbari importante in stiul tau de viata, cum ar fi reducerea consumului de cafeina, nicotina, sushi sau alcool. Si in cazul in care nu iei deja, va trebui sa incepi sa iei suplimente cu vitamine. Mai mult, se poate intampla uneori sa iei medicamente pentru tratamentul unor afectiuni si in acest caz, odata cu sarcina, dozele trebuie reduse sau medicamentele trebuie oprite, de aceea este important sa stii cat mai devreme daca esti sau nu insarcinata. 

Asadar, care sunt semenele care pot avertiza cu privire la eventualitatea unei sarcini?

1. Oboseala
„Oboseala extrema si inexplicabila este probabil cel mai frecvent intalnit semn de graviditate”, spun expertii. „Nu luptati cu oboseala cu ajutorul cafelei in cazul in care este posibil sa fie vorba despre o sarcina; incercati sa va ascultati organismul si sa va odihniti mai mult”, adauga acestia. 

2. Aversiunea fata de anumite mancaruri
Daca simpla imagine a fripturii de pui va face sa va strambati sau nici nu puteti trece pe langa resturantul cu mancare chinezeasca fara sa vi se faca greata, este foarte posibil sa fie vorba despre o sarcina. Multe femei au observat ca aceasta aversiune fata de anumit mancaruri se numara printre cele mai timpurii semne ale unei sarcini. Specialistii spun ca aceasta aversiune se datoreaza nivelului crescut al unui hormon numit beta-hCG (beta gonadotropina corionica umana), si din pacate nu puteti preveni aceasta senzatie in niciun alt fel decat evitand agentii declansatori. 

3. Sensibilitatea acentuata fata de mirosuri
Mirosurile neplacute precum fumul de tigara sau chiar mirosurile agreabile cum ar fi parfumul partenerului de viata pot sa iti provoace senzatii neplacute la inceputul sarcinii. Specialistii spun ca in cazul unor femei acest efect se poate datora unor nivele crescute de hormoni in aceasta perioada. Expertii spun ca din pacate nu exista nici o alta solutie in afara de evitarea acestor mirosuri si atrag atentia in mod special asupra fumului de tigara, care poate dauna copilului. 

4. Greata si varsatura
De asemenea, ca urmare a nivelului crescut de hormoni de la inceputul sarcinii apar greata si varsatura. Pentru ca tinerele mamici sa treaca mai usor peste aceasta perioada, este important ca ele sa stie ca aceste manifestari vor disparea incepand cu saptamana 12. De asemenea este important sa stie ca greturile matinale sunt un lucru bun, intrucat nivelul crescut de hormon gonadotropinic, beta-HCG, principalul responsabil pentru greata matinala, indica o sarcina. 

Expertii recomanda o alimentatie bogata, astfel incat stomacul sa nu fie niciodata prea gol. O solutie simpla este ca gravida sa manance covrigei imediat dupa trezire, inainte de inceperea activitatilor zilnice. Intrucat si suplimentele de vitamine recomandata in sarcina pot fi vinovate de aparitia varsaturii, specialistii recomanda ca acestea sa nu fie luate pe stomacul gol, o alternativa recomandata fiind ca aceste suplimente sa se administreze seara, la cina. 

5. Intarirea sanilor si marirea lor de volum
Modificarile ce apar la nivelul sanilor sunt de asemenea printre cele mai timpurii semne ale unei sarcini. Expertii spun ca singurul lucru care poate ameliora senzatia este alegerea unui sutien potrivit noilor conditii. 

6. Urinatul frecvent
Specialistii spun ca in timpul sarcinii uterul creste si apasa pe vezica urinara, declansand senzatia imperioasa de urinare mult mai des decat in mod obisnuit. Aceasta senzatie dispare de obicei in al doilea trimestru, dar nu pentru mult timp: in cel de-al treilea trimestru reapare, ca urmare a uterului marit si a presiunii exercitate de catre capul copilului asupra vezicii. Nu exista nicio metoda de a evita acest neajuns; singurul lucru pe care il puteti face este sa urinati inainte de culcare, pentru a reduce numarul de treziri pe timpul noptii. Dar chiar si asa, va fi necesar cel mai probabil sa va treziti cel putin o data pe parcursul noptii. 

7. Senzatia de lipsa de aer in timpul respiratiei
Unele femei relateaza senzatia de lipsa de aer la prima sarcina. Specialistii in domeniu explica acest lucru prin faptul ca gravida are nevoie de mai mult oxigen ca urmare a fatului aflat in crestere, aceasta senzatie accentuandu-se odata cu inaintarea sarcinii. Medicul trebuie informat ori de cate ori aceasta senzatie apare fara legatura cu exercitiul fizic, mai ales daca este insotita de durere sau daca se inrautateste atunci cand stai in pat, intrucat aceste simptome pot atrage atentia asupra unor probleme de sanatate mai grave. 

8. Modificari ale aspectului fizic
In cazul in care te gandesti ca este posibil sa fi ramas insarcinata in urma unui contact sexual neprotejat, fa-ti o programare la medic, intrucat acesta poate spune in functie de modificarile de culoare ale vaginului si colului uterin daca este intr-adevar vorba despre o sarcina sau nu. Desi acestea pot fi printre primele semne ale unei sarcini, ele pot constitui uneori marca unor afectiuni. 

Desi cele mai sus amintite sunt cele mai timpurii semne ale unei sarcini, ele pot alerta cu privire la diverse probleme de sanatate, incluzand sindromul premenstrual. Cel mai sigur semn al unei sarcini ramane absenta sangerarii menstruale. Concluzia? Daca exista banuiala ca ar putea fi vorba despre o sarcina, efectuati un test de sarcina la domiciliu sau faceti-va o programare la medic in cel mai scurt timp posibil!

Cresterea fertilitatii: Metode pentru a ramane mai usor insarcinata

Generalitati

Se pare ca lucrurile simple sunt cele care conteaza cand vine vorba de stimularea fertilitatii. In cele ce urmeaza, vom afla parerea expertilor care ne ajuta sa intelegem ce anume din ce facem poate fi gresit.
Pentru unii fertilitatea si conceptia sunt aspecte care nu pun probleme. Pentru altii insa, tehnicile de reproducere asistate devin singura speranta de a avea un copil.
Intre aceste extreme se afla un numar in crestere de cupluri care se afla intr-o perioada de asteptare. O parte dintre acestea nu se simt pregatite sa apeleze la tehnologia medicala, in timp ce celelalte cupluri nu au putut descoperi cauza infertilitatii nici macar apeland la tehnologia de ultima generatie. Pentru acest ultim grup medicii cauta sa descopere factorii din viata de zi cu zi care ar putea face o diferenta.

"Uneori totul sta bine din punctul de vedere al tratamentului si totusi femeile respective nu raman insarcinate – astfel incat am inceput sa cautam alti factori care ar putea juca un rol semnificativ", considera expertii americani.
In culisele fertilitatii

Medicii considera ca unul dintre cei mai importanti factori exteriori se afla fumatul. In timp ce majoritatea oamenilor sunt constienti de faptul ca fumatul si bunul mers al sarcinii nu fac casa buna, expertii spun ca totusi foarte putini oameni par sa realizeze impactul negativ al fumatului asupra fertilitatii. 
Expertii considera ca fumatul conduce la infertilitatea barbatului, cat si pe cea a femeii si ca are un impact negativ asupra ratelor de conceptie.
Un studiu publicat in revista „Fertilitate si sterilitate” a aratat ca fumatorii au un numar al spermatozoizilor cu 17% mai mic. Recent, un studiu polonez a aratat ca fumatul scade dramatic numarul de spermatozoizi si afecteaza calitatea spermei. In cazul femeilor, expertii considera ca fumatul nu numai ca scade sansa de a ramane insarcinate, dar afecteaza si durata de timp in care femeile raman insarcinate.
De asemenea, specialistii considera ca fumatorii care urmeaza tratamente de crestere a fertilitatii necesita doze mai mari de medicamente decat nefumatorii. Nu doar fumatul activ conteaza; intr-un studiu recent medicii au aratat ca si fumatul pasiv reduce ratele de conceptie in cazul femeilor care apeleaza la tehnologia moderna de asistare a reproducerii.
Vestea buna este ca renuntand la tigari puteti ramane insarcinate mai usor si intr-un interval de timp mai scurt! Intr-un studiu american, specialistii au descoperit ca barbatii care s-au lasat de fumat au experimentat o crestere a numarului de spermatozoizi viabili de pana la 800%!
Reducand stresul, creste fertilitatea
Desi legatura dintre stres si fertilitate este destul de neclara, din ce in ce mai multi medici spun ca stresul joaca un rol important.
„Nu exista seturi mari de date care sa ateste o legatura fara echivoc, insa tot mai multe studii pe esantioane mici arata ca metodele de reducere a stresului au un efect favorabila supra fertilitatii, si credem ca este doar o chestiune de timp pana cand cineva va pune toate datele laolalta pentru a demonstra o data pentru totdeauna impactul pe care il are stresul asupra aparatului reproducator”, considera expertii.
Intr-un studiu american, femeilor care au apelat la tehnicile de reproducere asistata li s-a aplicat la nivelul picioarelor un masaj de relaxare inaintea transferului embrionic; autorii studiului considera ca rezultatele sunt incurajatoare.
Expertii in studiul stresului de la Universitatea Harvard au aratat ca mai multe femei care efectuau proceduri de reducere a stresului cauzat de infertilitate au ramas mai usor insarcinate, acest efect putand fi pus pe seamana insusirii tehnicilor de relaxare.
Alimentatia si fertilitatea: cele mai noi date

In timp ce foarte putine persoane considera ca ar putea exista o legatura intre alimentatie si fertilitate, ultimele studii arata ca persoanelor care sufera de infertilitate le lipsesc nutrienti importanti din alimentatie.
Expertii americani de la Universitate Harvard au descoperit ca 79% dintre cuplurile infertile aveau o alimentatie mai saraca in antioxidanti (fructe si legume) decat restul persoanelor. Aceasta descoperire capata o importanta si mai mare in lumina ultimelor cercetari care arata ca vitaminele C si E joaca roluri importante in fertilitatea barbatilor. Un studiu american arata ca dupa o saptamana in care s-au administrat 1000 de miligrame de vitamina C, numarul spermatozoizilor viabili a crescut cu aproximativ 140%. 
Recent, un studiu a aratat ca substantele cu activitate antioxidativa importanta precum vitamina E si seleniul au imbunatatit capacitatea spermatozoizilor de a inota – o abilitate necesara acestora pentru a ajunge la ovul in cadrul procesului de fecundatie.
Expertii considera ca o legatura interesanta este cea dintre fertilitate si consumul de peste. Studiile au aratat ca atat cuplurile cu probleme de fertilitate cat si barbatii cu anomalii ale spermogramei aveau in sange niveluri ridicate de mercur; aceleasi persoane aveau si o dieta bogata in peste.

„Daca aveti probleme legate de fertilitate, ar fi indicat sa incercati sa mancati mai putine fructe de mare”, considera expertii.
Avand in vedere ca obezitatea este considerata o cauza principala a infertilitatii la femei, expertii spun ca adoptarea unei diete cu mai putine calorii poate determina o crestere a fertilitatii.

„Daca suferiti de sindromului ovarelor polichistice, simpla scadere in greutate cu doar 5% poate imbunatati considerabil sansa de a ovula si de a ramane insarcinata”, considera specialistii in domeniu. In sindromul ovarelor polichistice se intalnesc scaderea sau absenta ovulatiei, cresterea nivelurilor de hormoni androgeni si rezistenta celulelor la actiunea insulinei. Multe dintre persoanele care sufera de aceasta afectiune sufera in acelasi timp si de obezitate sau sunt supraponderale.
Adjuvante naturale ale fertilitatii

Desi folclorul abunda in adjuvante naturale ale fertilitatii, abia in ultima perioada stiinta a patruns in gradina Mamei-Natura. De fapt, doar in ultimii doi ani un numar de studii credibile au reusit sa arate ca anumiti constituenti alimentari sau anumite plante pot oferi o imbunatatire a fertilitatii, atat in cazul barbatilor cat si in cel al femeilor.
Un grup de cercetatori germani au aratat ca anumite remedii naturiste pot functiona in cazul barbatilor. Ei au demonstrat ca functiile si calitatea spermatozoizilor s-au imbunatatit odata cu administrarea de suplimente alimentare continand combinatii de zinc si acid folic, un antioxidant cu structura de carotenoid numit Astacarox sau o combinatie de substante energizante pe baza de actil-carnitina.
Mai mult, cercetatorii au demonstrat ca barbatii cu probleme de fertilitate carora li s-a adminisitrat o doza zilnica de 66 de miligrame de zinc si 5 miligrame de acid folic pentru aproximativ sase luni au inregistrat o crestere cu 74% a numarului de spermatozoizi viabili.
Studiile cele mai recente au aratat ca atat L-carnitina cat si L-acetil-carnitina imbunatatesc calitatea spermei in cazul celor cu probleme de fertilitate. „Nu cunoastem deocamdata cum se traduc aceste tratamente naturiste in ratele de conceptie, dar este clar: calitatea spermei este imbunatatita intr-un mod considerabil”, sustin specialistii.
In ceea ce priveste fertilitatea femeilor, Mama-Natura nu a uitat ca este si ea, la randul ei, femeie. Intr-un studiu efectuat pe un esantion redus, medicii au aratat ca efecte favorabile s-au inregistrat in cazul suplimentelor alimentare bazate pe acid folic, vitaminele E, B6 si B12, fier, magneziu, zinc, L-arginina, seleniu, extract de vitex („fructul castitatii”) si ceai verde.
Cercetarile privitoare la femeile cu probleme de fertilitate si varsta cuprinsa intre 24 si 46 de ani au descoperit ca acele femei care au luat astfel de suplimente nutritionale de doua ori pe zi timp de trei luni au inregistrat o crestere atat a temperaturii corporale de la jumatatea ciclului cat si anivelului de progesteron – ambele fiind indicatori ai ovulatiei, in timp ce lotul martor, alcatuit din femei care nu au luat suplimente alimentare, nu a inregistrat aceste cresteri. Femeile care au luat suplimentul alimentar au ramas insarcinate in primele cinci luni, in timp ce femeilor care nu au luat suplimente alimentare le-au fost necesare noua luni.
In mod similar, un studiu german a descoperit ca ratele de conceptie sunt de 82% la femeile care au utilizat suplimente alimentare pe baza de vitex, comparativ cu doar 45% in cazul femeilor care nu au luat aceste suplimente.
Somnul si pesticidele – noi factori care pot afecta fertilitatea

In timp ce un numar de factori pot imbunatati fertilitatea, altii o pot diminua. Printre cei mai importanti se afla expunerea la pesticide.
„Multe pesticide pot actiona pe receptorii estrogenici; desi nu sunt estrogeni de fapt, se pot comporta in organism in aceeasi maniera ca si estrogenii, si avand in vedere ca estrogenul este hormonul implicat in fertilitate, intreaga problematica ridica multe semne de intrebare”, spun expertii.
Intr-un studiu publicat in „Biologia reproducerii”, medicii au descoperit ca expunerea la un pesticid artificial numit metoxiclor (un membru al familiei DDT-ului) reduce nivelul de testosteron cauzand scaderea fertilitatii masculine. Intr-un studiu al Universitatii Yale, cercetatorii au aratat ca acelasi pesticid – care este utilizat in combaterea tantarilor, a mustelor si a altor insecte – poate de asemenea sa altereze si capacitatea reproducatoare a femeilor.
De asemnea se pare ca impactul pesticidelor asupra fertilitatii este atat de ingrijorator incat Societatea Americana de Medicina a Reproducerii a desemnat o divizie care sa cerceteze impactul global al acestor substante asupra fertilitatii atat in cazul femeilor cat si in cel al barbatilor.
Vestea buna este ca evitand expunerea – indeosebi in gradina proprie – poate ajuta la imbunatatirea profilului de fertilitate.
Desi impactul nu este atat de direct, un alt factor care poate afecta fertilitatea este lipsa somnului. Legatura biochimica in acest caz este hormonul numit leptina, cunoscut ca si reglator al apetitului si al greutatii corporale. Cercetatorii au descoperit ca acesta joaca un rol critic in fertilitatea femeilor. Nivelul de leptina scade cand suntem privati de somn. Se pare ca exista o legatura intre acest aspect si faptul ca in cazul unor femei care sufera de infertilitate nivelul de leptina este scazut.
Mai mult, un studiu a aratat ca administrarea de injectii cu leptina de doua ori pe zi femeilor carora li se intrerupsese menstruatia (si astfel si ovulatia) de cel putin trei luni, nu numai ca a crescut nivelul acestui hormon, dar a si contribuit la reaparitia ovulatiei.
Se poate obtine un efect asemanator doar prin prelungirea somnului? Expertii nu sunt siguri in legatura cu acest aspect.
Specialistii concluzioneaza ca „daca sunteti private de somn in mod constant este foarte probabil ca ciclurile menstruale sa devina neregulate – ceea ce inseamna ca ovulatia este afectata, fapt care poate reduce semnificativ sansele de a ramane insarcinate”.

Acupunctura

Generalitati

Acupunctura este o tehnica terapeutica traditionala chineza, folosita de mii de ani pentru ameliorarea durerilor, si nu numai. Procedura presupune insertia, la diferite profunzimi, a unor ace lungi, foarte subtiri, in puncte specifice de pe suprafata organismului, si are la baza teoria conform careia prin corp circula cuante de energie numita “chi” (energia vietii). 
Chi circula de-a lungul unor cai energetice numite meridiane. Specialistii in acupunctura considera ca boala este rezultatul direct si imediat al aparitiei unor dezechilibre energetice ale chi-ului si ca undeva de-a lungul meridianelor curgerea libera a energiei a fost blocata. Meridianele de curgere a energiei pot fi accesate prin mai mult de 350 de puncte aflate la suprafata organismului. Prin plasarea acelor in aceste zone, foarte atent selectionate, se restabileste circulatia energetica prin organism si boala este inlaturata. 
Desi acupunctura este prezenta in practica medicala traditionala de foarte mult timp, specialistii nu au descoperit inca o baza anatomica si fiziologica care sa explice beneficiile acesteia, insa nici nu o condamna, in special daca pacientii afirma ca resimt o ameliorare a starii fizice. Studiile efectuate prezinta acupunctura ca eficienta in peste 28 de boli sistemice, insa mecanismul exact si corect explicat din punct de vedere medical nu este deocamdata complet cunoscut. 
Cu toate acestea, popularitatea acupuncturii cunoaste o crestere remarcabila in ultimii ani, din ce in ce mai multe persoane recurgand la ea pentru ameliorarea diverselor afectiuni. Viziunea moderna asupra acupuncturii incadreaza in explicatiile mecanismelor de actiune principii ale neurostiintei, specialistii considerand ca de fapt prin introducerea acelor sunt stimulati nervi, muschi si tesut conjunctiv. Aceasta stimulare poate sa imbunatateasca activitatea sistemelor analgezice (opioide) endogene si sa creasca fluxul sangvin prin organul afectat, ceea ce se va traduce prin ameliorarea clinica a simptomelor si imbunatatirea conditiei fizice generale. 
Pacientii apeleaza adesea la acupunctura pentru a-si ameliorara durerile. Acest efect analgetic pare a fi explicat prin faptul ca acupunctura stimuleaza secretia unor substante endogene, numite peptide opioide, care au un efect calmant, linistitor si analgezic, in acelasi timp. Pe langa sinteza si secretia opioidelor endogene, acupunctura pare a influenta si functionarea hipotalamusului, stimuland de asemenea eliberarea unor substante cu actiune analgezica. 
Terapia prin acupunctura necesita mai multe sedinte saptamanale sau bisaptamanale. Cel mai frecvent sunt recomandate 12 sedinte in total. Desi fiecare terapeut are propriile sale metode si tehnici particulare, baza este comuna si implica intr-o prima etapa discutia cu pacientul pentru aflarea starii de sanatate curenta, pentru identificarea bolilor si afectiunilor care il supara. 
La fiecare sedinta apoi se vor recunoaste meridianele de energie interesate si terapeutul va incepe sa introduca acele de acupunctura. La sfarsitul sedinte pacientului ii vor fi facute anumite recomandari cu privire la ingrijirea personala de-a lungul acestei perioade. O sedinta dureaza in jur de 30 de minute. Inainte ca acele sa fie introduse, pacientul va fi asezat confortabil pe o masa speciala. In functie de locul in care vor trebui plasate acele, el va sta cu fata in jos sau sus, pe o parte sau pe alta. 
Initial poate fi resimtita o usoara intepatura la introducerea acelor, insa intensitatea acesteia nu este foarte mare, iar disconfortul este minim. Totusi, este relativ normal ca atunci cand acul ajunge la profunzimea dorita si intentionata, pacientul sa simta o durere mai intensa. Dupa ce sunt pozitionate, acele vor fi usor stimulate manual, electric sau termic, pentru ca energia care curge de-a lungul meridianelor sa fie restabilita. La fiecare sedinta pot fi introduse 12-15 ace. O data ce ele vor fi introduse, se lasa pe loc timp de 5- 20 de minute. 
Este foarte important ca terapeutul sa utilizeze ace sterile (sterilizarea se poate face cu etilen oxid sau la un aparat special numit autoclav). Acele au un diametru foarte mic, aproximativ 0.2-0.5 mm si o lungime variata, de cativa cm. Ele sunt mult mai fine decat acele utilizate pentru injectii hipodermice, de aceea si durerea la introducerea lor este atat de redusa.
Pacientii apeleaza la acupunctura pentru a ameliora dureri sau pentru a trata anumite tipuri de afectiuni cronice. Ea poate fi utilizata ca tratament unic, de sine statator, sau poate fi recomandata in cadrul unor tratamente complexe. Studiile au descoperit efecte terapeutice promitatoare pentru utilizarea acupuncturii in tratamentul greturilor si varsaturilor induse de sarcina, chemoterapie, dar si pentru ameliorarea durerii postchirurgicale. 

In plus, acupunctura poate fi utilizata si pentru: 

- Recuperarea post-accident vascular cerebral care presupune redobandirea unor capacitati motorii pe care pacientul le-a pierdut ca urmare a leziunii cerebrale;
- Cefalee: un studiu recent publicat a demonstrat ca prin combinarea tratamentului antimigrenosc clasic cu acupunctura, rezultatele terapeutice apar mult mai rapid, si sunt de mai lunga durata;
- Crampe menstruale, dismenoree, durere pelvina; 
- Fibromialgie sau durere si sensibilitate musculara generalizata; 
- Sindromul miofascial cauzat de aparitia spasmelor musculare intense; 
- Durerea din osteoartrita, afectiune caracterizata prin degradarea progresiva a cartilajului articular ce protejeaza suprafetele articulare si care permite mobilitatea articulara. 
Un studiu recent a demonstrat faptul ca acupunctura poate reduce durerea din gonartroza si poate ameliora miscarea in articulatia genunchiului la pacientii cu artrita degenerativa. 
- Durere lombara;
- Sindromul de tunel carpian care se manifesta prin aparitia paresteziilor, amortelilor, modificarilor de sensibilitate, slabiciunii musculare si chiar durerii la nivelul degetelor si mainii; 
- Fasciita plantara; 
- Incontinenta urinara sau retentie urinara (neurologica, spastica sau aparuta ca urmare a unor reactii medicamentoase);
- Astm, afectiune datorata unei stari inflamatorii cronice a cailor respiratorii, care la fiecare exacerbare determina episoade de dispnee, wheezing, tuse si senzatie de constrictie toracica;
- Rinita alergica;
- Dureri dentare; 
- Durerea din timpul nasterii;
- Anorexie;
- Anxietate, stari de panica;
- Depresie cronica;
- Constipatie, diaree; 
- Distensia abdominala, flatulenta; 
- Ileus intestinal posttraumatic sau post chirurgical;
- Colici renale;
- Sciatica; 
- Anumite dermatoze (urticarie, prurit, eczeme, psoriazis).
Argumente pro si contra acupuncturii

Ca si in cazul altor terapii traditionale (si nu numai) si acupunctura are avantaje si dezavantaje, riscuri si beneficii. 
Beneficiile acupuncturii sunt reprezentate de: 
- Siguranta, daca este efectuata de catre specialisti cu experienta; 
- Efecte secundare foarte putine;
- Poate fi utilizata ca o metoda complementara de tratament; 
- Devine din ce in ce mai disponibila; 
- Poate imbunatati in mod real controlul asupra unor tipuri de durere; 
- Poate fi o alternativa daca pacientul nu poate sau nu doreste sa ia medicatie analgezica. 

Acupunctura poate fi considerata mai putin sigura in cazul in care pacientul are tulburari ale coagularii si hemostazei, deoarece in aceasta situatie apare un risc considerabil pentru sangerari. Cele mai frecvente reactii secundare ale acupuncturii sunt durere, aparitia unor hematoame si a sensibilitatii prelungite in zonele in care au fost introduse acele. 
Foarte rar, acul se poate rupe si poate leza un organ profund. Daca acele nu sut sterilizate corespunzator, sau nu se utilizeaza ace de unica folosinta, exista un important risc de infectare si de transmitere a infectiilor de la un pacient la altul. Totusi, aceste riscuri, incidente si accidente apar foarte rar daca procedurile sunt realizate la un cabinet autorizat, de catre un terapeut cu experienta in domeniu. 
Acupunctura poate fi un important adjuvant al tratamentului medical clasic. In cazul in care doriti sa apelati la o astfel de metoda, cel mai sigur este sa discutati anterior cu medicul personal si ii expuneti dorinta dumneavoastra. Acesta va poate sfatui in legatura cu avantajele si dezavanajele acupuncturii in cazul bolii dumneavoastra si chiar va poate recomanda un cabinet sigur pentru realizarea sedintelor. 
Acupunctura este recomandata in special in tratamentul unor afectiuni cronice caracterizate prin durere al caror tratament medical este insotit de numeroase reactii adverse, cum ar fi durerea din sindromul miofascial, din afectiuni musculoscheletice sau din fibromialgie. 
In cazul in care practicati deja acupunctura si va duceti regulat la sedinte, este foarte bine daca ii spuneti medicului acest lucru. Orice terapie alternativa trebuie mentionata, astfel incat specialistul sa fie corect informat in legatura cu existenta altor practici medicale care pot interfera cu tratamentul clasic medicamentos. Specialistii nu recomanda intreruperea unui tratament medical in favoarea utilizarii unice a acupuncturii sau a altor metode terapeutice alternative. Acupunctura este foarte recomandata ca o masura adjuvanta, nu ca tratament individual unic. 

De retinut! 
Este foarte important ca daca alegeti un terapeut, acesta sa fie licentiat si sa practice acupunctura legal. Exista numeroase cabinete si centre care promit minuni, dar care functioneaza ilegal, singurul lor scop fiind epuizarea financiara a pacientului, fara ca tratamentul pe care il ofera sa aiba vreun rezultat clinic.

Implicatiile deficitului de testosteron asupra starii de sanatate

Generalitati

Specialistii incep, incet incet, sa descifreze ce inseamna scaderea testosteronului si cum se rasfrange ea asupra starii generale de sanatate. Deja au fost descoperite implicatii asupra unor aparate si sisteme, urmand ca in viitor studiile sa fie continuate in speranta ca astfel informatiile vor fi mult mai numeroase si vor veni in ajutorul pacientilor. 
Testosteronul este un hormon steroid, secretat la barbat de testicule (in principal) si de glandele suprarenale (in cantitate mai redusa). Rolul lui este important inca din perioada intrauterina, cand este implicat in diferentierea sexuala, in virilizarea genitala, in dezvoltarea veziculelor seminale si a prostatei. In viata postnatala, anume in copilarie si in perioada pre-peripubertala, testosteronul este important in cresterea osoasa, in maturarea accelerata a sistemului osos, in dezvoltarea glandelor sebacee si in stimularea secretiei lor. 
Nivelul maxim de secretie al testosteronului incepe sa fi atins dupa ce organismul ajunge la pubertate. In aceasta perioada testesteronul este responsabil pentru aparitia si maturarea caracterelor sexuale secundare, pentru aparitia pilozitatii axilare, corporale, faciale, pubiene, pentru marirea in dimensiuni a penisului si pentru stimularea dezvoltarii tesutului spermatogenic (influentand astfel fertilitatea). In organismul matur, testosteronul intretine toate aceste caractere sexuale, stimuleaza libidoul, mentine tonusul muscular si stimuleaza energia psihica si fizica. 
Inaintarea in varsta este unul din cei mai incriminati factori in reducerea secretiei de testosteron. Se pare ca dupa varsta de 30 de ani, nivelul testoteronului scade anual cu 1-2%. Aceasta reducere a testosteronului este asociata cu numeroase comorbiditati si cu o rata de supravieutire mai mica. Un nivel redus al testosteronului se traduce clinic in principal prin afectarea libidoului, prin reducerea functiei erectile, prin cresterea riscului de aparitie a osteoporozei, prin tulburari ale ritmului nictemeral, insomnii, letargie, schimbari bruste de dispozitie. 
Datorita rolului foarte important al testosteronului in organism, foarte multe afectiuni au fost legate, de-a lungul timpului, de scaderea seceretiei si sintezei lui. Cele mai frecvente sunt diabetul zaharat, sindromul metabolic, obezitatea si hipertensiunea arteriala. Desi in prezent se recunoaste faptul ca nu scaderea testosteronului in sine este principalul factor etiologic al acestor afectiuni si ca administrarea de produse hormonale pe baza de testosteron nu este un tratament curativ, specialistii considera ca reducerea in timp a acestui hormon poate sa influenteze starea de sanatate a organismului.
Testosteronul scazut: un marker pentru boala?

Studiile de profil realizate si publicate in ultimii ani au demonstrat faptul ca exista o legatura intre reducerea nivelului de testosteron si aparitia unor afectiuni medicale. Un studiu publicat in anul 2006 a aratat faptul ca din 2100 de barbati inclusi in studiu (cu varsta de peste 45 de ani), sansele ca testosteronul sa fie redus erau:
- de 2.4 ori mai mari la barbatii obezi;
- de 2.1 ori mai mari la barbatii cu diabet;
- de 1.8 ori mai mari la barbatii cu hipertensiune arteriala. 

Expertii in domeniu nu vor sa incrimineze scaderea testosteronului pentru aparitia acestor probleme. De fapt, exista chiar sanse crescute ca de fapt lucurile sa stea invers: aceste afectiuni cronice sa influenteze modul in care organismul secreta testosteron. Deci, in astfel de conditii se poate afirma ca scaderea testosteronului poate fi un marker ca ceva este in neregula in organism, ca undeva, exista o boala. Avand in vedere aceasta observatie, specialisti considera ca merita cercetata aceasta posibilitate, motiv pentru care si in prezent sunt in desfasurare numeroase studii care investigheaza legatura dintre bolile cronice si testosteron.
Diabetul zaharat si testosteronul scazut

Intre cele doua entitati exista deja o legatura bine stabilita. Diabetul zaharat si nivelurile scazute de testosteron se pot corela: barbatii cu diabet au testosteronul mai scazut, si vice versa, barbatii cu testosteron mai scazut au un risc mai crescut de aparitie a diabetului zaharat. Testosteronul ajuta in mod normal tesuturile sa preia mai multa glucoza, ca raspuns la insulina. Cand testosteronul este in cantitate insuficienta, si preluarea va fi deficitara si va aparea o rezistenta la actiunea insulinei, deoarece nu mai are cine sa ii faciliteze rolurile. Organismul va trebui, in aceste conditii, sa produca o cantitate suplimentara de insulina astfel incat nivelul glicemiei sa se mentina in parametri optimi. 
In urma efectuarii unor teste aleatorii, s-a descoperit ca aproximativ jumatate dintre barbatii cu diabet zaharat au si un nivel redus al testosteronului. Deocamdata, specialistii nu au stabilit cu certitudine daca diabetul este responsabil pentru scaderea nivelului testosteronului, sau daca este invers. Cu siguranta este nevoie de efectuarea unor testari suplimentare, care sa lamureasca aceasta problema, deoarece astfel se poate stabili mult mai bine si care este schema terapeutica optima: trebuie tratat intai diabetul sau ar fi mai bine daca initial se intervine asupra normalizarii nivelului de testosteron? Totusi, studiile disponibile pana la momentul actual au demonstrat faptul ca terapia de subtitutie cu testosteron are un impact foarte bun asupra glicemiei si poate ajuta chiar si controlul greutatii, o problema cu care se confrunta foarte multi dintre pacientii cu diabet zaharat.
Obezitatea si testosteronul scazut

Obezitatea, chiar si supraponderabilitatea, si testosteronul scazut sunt strans legate. Barbatii obezi au un nivel redus al testosteronului, iar barbatii cu un nivel foarte redus al acestui hormon, au sanse foarte mari de a deveni obezi. Aceasta legatura este datorata in principal faptului ca testosteronul poate fi metabolizat de catre o enzima ce se afla in cantitati importante in tesutul adipos, si anume aromataza. Prin actiunea aromatazei asupra testosteronului se formeaza estradiol, un hormon sexual din clasa estrogenilor. 
In plus, in organismul obez se pare ca si nivelurile de Sex Hormone Binding Globulin, o proteina implicata in transportul sangvin al testosteronului, sunt mai reduse. Daca SHBG este in cantitate redusa, inseamna ca nu are cine sa transporte testosteronul, rezultatul fiind acelasi: un nivel scazut al hormonului. Scaderea in greutate, atat prin dieta cat si prin activitatea fizica sustinuta, poate sa amelioreze semnificativ nivelurile testosteronului. S-a observat si faptul ca adminsitrarea de suplimente de testosteron la barbatii cu niveluri scazute poate reduce riscurile de instalare a obezitatii.
Sindromul metabolic si testosteronul scazut

Sindromul metabolic, numit in trecut “sindromul metabolic X”, reprezinta combinatia dintre niveluri anormale ale colesterolului (hiperlipidemie), hipertensiune arteriala, obezitate si hiperglicemie. Sindromul metabolic este in sine un important factor de risc pentru aparitia infarctului miocardic si al accidentelor vasculare cerebrale. Sindromul metabolic apare la peste 75% dintre pacientii diagnosticati cu diabet zaharat tip 2 si la 50% dintre pacientii cu boala coronariana ischemica. 

Studiile efectuate in acest domeniu au arata faptul ca barbatii cu un nivel redus de testosteron au un risc semnificativ mai crescut de a dezvolta sindrom metabolic, comparativ cu barbatii cu un nivel normal al testosteronului. Unii pacienti raspund bine la administrarea de terapie hormonala pe baza de testosteron, aceasta ameliorand si nivelurile glicemiei si reducand si riscul de aparitie a obezitatii. Tratamentul hormonal de substitutie trebuie insa administrat cu multa precautie deoarece inca nu se cunosc riscurile pe termen lung.
Bolile cardiovasculare si nivelurile testosteronului

Testosteronul are un efect mixt asupra arterelor. Se pare ca el regleaza anumiti receptori de pe suprafata plachetelor si astfel stimuleaza agregarea plachetara, ceea ce determina formarea trombilor. Unii specialisti sunt de parere ca nivelurile crescute, de aceasta data, de testosteron pot dauna sanatatii inimii, influentand si grabind aparitia hipertensiunii arteriale, chiar si la barbatii tineri. 
Pe de alta parte, deficitul de testosteron se coreleaza, dupa cum am amintit, cu obezitatea, sindromul metabolic si diabetul zaharat, toate acestea numarandu-se de fapt printre cei mai periculosi si importanti factori de risc ai problemelor cardiovasculare. Barbatii cu astfel de afectiuni pot suferi si un proces aterosclerotic mult mai extins si mai accelerat (placile de aterom progresand rapid si reducand semnificativ din lumenul vascular functional, pana se ajunge chiar la valori critice), ceea ce va creste suplimentar riscul aparitiei unor evenimente tromboembolice. 
Testosteronul, in cantitatea normala, poate influenta benefic sanatatea arterelor, deoarece prin metabolizare se transforma in estrogen, care promoveaza functionalitatea arterelor. Deocamdata nu exista studii clinice care sa afirme ca administrarea unei terapii de substitutie cu testosteron influenteaza benefic arterele sau reduce semnificativ riscul de ateroscleroza, de evenimente coronariene sau de accidente vasculare cerebrale.
Testosteronul si sanatatea

Un nivel redus al testosteronului nu influenteaza exclusiv sistemul endocrin, metabolismul sau sistemul cardiovascular. Influenta sa asupra sanatatii organismului, in general, este mult mai mare. 

Testosteronul scazut pare a influenta si: 
- Depresia: intr-un studiu efectuat pe 4000 de barbati trecuti de varsta de 70 de ani, cei care aveau la investigatiile paraclinice cele mai cazute niveluri ale testosteronului erau si cei mai deprimati - de doua ori mai deprimati decat restul barbatilor inclusi in studiu;
- Disfunctia erectila: unul din cele mai importante si precoce semne ale scaderii nivelului testosteronului este reprezentat de disfunctia erectila. Ea este corelata cu inaintarea in varsta si cu afectarea, prin ateroscleroza, a circulatiei vasculare la nivelul penisului si restul aparatului genital. Iar ateroscleroza apare si ea in hipertensiunea arteriala, diabet zaharat, sindrom metabolic, obezitate;
- Hipertensiunea arteriala: testosteronul influenteaza in foarte multe feluri tensiunea arteriala. Pacientii de sex masculin diagnosticati cu hipertensiune arteriala au un risc de doua ori mai crescut de a avea un nivel redus al testosteronului, comparativ cu barbatii cu tensiune arteriala normala. Pe de alta parte, nici un nivel prea ridicat de testosteron nu este recomandabil, deoarece poate sa se rasfranga negativ asupra cordului si poate de asemenea, sa creasca, la randul sau, tensiunea arteriala.
Terapia de substitutie hormonala cu testosteron: o alternativa?

Este adevarat ca nivelul testosteronului scade pe masura ce barbatii inainteaza in varsta. Dar este oare terapia de substitutie o alternativa sigura? Este oare nivelul scazut al testosteronului un factor de risc pentru aparitia si poate intretine el probleme de sanatate, precum diabetul zaharat? Sau pacientii cu diabet zaharat au un risc crescut ca in timp sa le fie afectat si nivelul testosteronului? Specialistii au inca pareri impartite cu privire la acest aspect. 
In prezent nu au fost stabilite cu precizie limitele inferioare ale testosteronului care sa impuna administrarea unei terapii de substitutie hormonala. Terpia nu poate fi administrata nici in functie de simptomele manifestate de catre pacient, chiar daca acestea par a fi sugestive pentru un deficit de testosteron sau interfera cu activitatea sexuala a individului, deoarece ele nu sunt specifice si pot sa apara pe masura ce barbatii inainteaza in varsta. In plus, terapia de substitutie hormonala nu are numai beneficii ci are si numeroase reactii adverse, care fac ca utilizarea ei sa fie facuta doar in cazuri atent selectionate.

Modificarile penisului aparute cu inaintarea in varsta

Generalitati

Nu mai este nici un secret ca in timp, capacitatile sexuale ale unui barbat scad. Pe masura ce organismul trece prin modificari hormonale si nivelul testosteronului scade, si activitatea sexuala va avea de suferit. Va fi mai greu de obtinut o erectie, iar aceasta va tine ulterior mai putin, orgasmul va aparea si el mult mai greu, iar perioada refractara in care penisul nu mai poate fi stimulat (deoarece nu mai raspunde corespunzator la stimuli de natura sexuala) va fi mai lunga. 
De asemenea, pe masura ce varsta creste, volumul spermei precum si calitatea acesteia se vor reduce. Specialistii deja au stabilit “verdictul” : inaintarea in varsta se coreleaza direct cu aparitia impotentei sau a disfunctiei erectile - se pare ca procentul barbatilor potenti scade, in timp, de la 60% la varsta de 40 de ani, la 30% la varsta de 70 de ani. In plus, pe langa functionalitate, se modifica foarte mult si aspectul lui. 
Este deci un fapt demonstrat si observat de fiecare barbat in parte: penisul, ca orice alt organ, are propria sa “viata”, propriul sau ciclu de evolutie si dezvoltare. Majoritatea modificarilor se datoreaza in principal alterarii sintezei si secretiei testosteronului. Acest hormon este responsabil, in viata adulta de mentinerea erectiei, de stimularea libidoului, de dezvoltarea normala a componentelor spermei, dupa ce in perioada pubertatii a determinat cresterea in dimensiuni a penisului, aparitia caracterelor sexuale secundare sau a indus aparitia tesutului spermatogenic in testicule (pentru a aminti doar cateva dintre efecte). 
Nu doar functia sexuala se modifica in timp, ci este afectata si functionarea aparatului urinar: studiile demonstreaza faptul ca in timp, jetul urinar isi modifica semnificativ caracteristicile, nu mai este la fel de puternic si poate chiar sa apara intrerupt. Acestea sunt expresia slabirii importante a tonusului musculaturii vezicale si, in numeroase cazuri, si a maririi in volum a prostatei. 
Si nu este tot! Cercetari recente au descoperit faptul ca una din marile temeri ale barbatilor se adevereste; penisul sufera in sine modificari o data cu inaintarea in varsta. Asa cum este influentat benefic de pubertate si alte modificari hormonale, poate fi influentat negativ si de declinul secretiei de testosteron. Daca in jurul varstei de 30 de ani se poate spune ca barbatii ating maturitatea sexuala deplina, aceasta mentinandu-se in parametri foarte buni cativa ani in platou, pe masura ce timpul trece, functionalitatea declina. Specialistii considera ca dupa varsta de apogeu (30 de ani), penisul trece prin doua categorii majore de schimbari: modificarile de aspect si modificarile functiei. Primele se datoreaza in principal reducerii fluxului sangvin catre penis (ca urmare apar modificari de culoare) si modificarilor hormomale (astfel se va constata rarirea parului pubian, reducerea in dimensiuni - atat in lungime cat si in circumferinta). Modificarile de functionalitate apar pe fondul modificarii libidoului.

Modificarea aspectului penisului


Aspectul penisului se poate modifica prin decolorare si prin rarirea parului pubian. Pierderea coloratiei naturale (rosu-rozaliu) se datoreaza faptului ca in timp, organismul redistribuie fluxul sangvin catre alte organe, considerate mai importante, si astfel se reduce aportul sangvin catre penis. In economia organismului, importanta penisului este mare in anii reproductivi, ulterior considerandu-se ca functia sa nu mai este esentiala. Pierderea gradata a parului pubian se datoreaza in principal modificarilor testosteronului: pe masura ce acesta se reduce, zona genitala isi va relua aspectul prepuberal, fara pilozitate pubiana.
Modificarea dimensiunilor penisului

Pe masura ce inainteaza in varsta, majoritatea barbatilor castiga kilograme bune in greutate. In plus, majoritatea kilogramelor se depun in mod specific pe abdomen. Datorita acestei dispozitii particulare, dimensiunile aparente ale penisului se vor modifica si ele, reducandu-se. Corpul penisului va parea mai scurt deoarece se va afla inglobat in tesutul adipos prepubian. Plecand de la aceasta observatie, specialistii isi incurajeaza pacientii trecuti de o anumita varsta si greutate, sa se tina de un regim dietetic doar din simplul motiv ca astfel pot castiga chiar si 2-3 centrimetri in lungimea penisului. Iar o astfel de motivatie ii stimuleaza mai mult decat reducerea riscului de afectiuni cardiovasculare. 
Pe langa aceasta modificare aparenta si reversibila in lungimea penisului, pe care pacientul o poate controla, in timp apare si o alta, de aceasta data, avand caracter ireversibil. Reducerea se manifesta atat asupra lungimii cat si asupra circumferintei penisului. Desi ea nu este dramatica, poate totusi sa afecteze modul in care barbatul isi percepe corpul, rasfrangandu-se si asupra capacitatilor sale sexuale, in general. Reducerea se apreciaza plecand de la dimensiunile penisului erect, specialistii apreciind ca daca penisul are 15 cm in jurul varstei de 30 de ani, cel mai probabil, dupa 60 de ani, acesta va masura 13- 14 centimetri. 
Se pare ca in reducerea dimensiunilor penisului sunt implicate in principal doua mecanisme. Primul este reprezentat de ingustarea calibrului vaselor prin procesul de ateroscleroza generalizata, care va diminua astfel fluxul sangvin ce vine spre penis. Se cunoaste ca un organ insuficient perfuzat isi va modifica dimensiunile, corespunzator aportului energetic si de oxigen. Procesul este unul care afecteaza toate arterele din organism, nu se localizeaza exclusiv la sistemul arterial din sfera genitala, si este responsabil de aparitia bolii coronariene ischemice, de claudicatia intermitenta, de hipoperfuzie cerebrala. In plus, modificarea functiei endoteliale, ce apare in cursul procesului de arteroscleroza, poate afecta in mod direct capacitatea de a avea o erectie. 
Al doilea mecanism are la baza aparitia de tesut fibros, neelastic, in jurul corpilor erectili. Erectia apare in momentul in care aceste zone se umplu corespunzator cu sange. Un blocaj de orice natura, aparut la nivelul arterelor peniene, inclusiv cum poate fi cel reprezentat de tesutul fibros, semnifica de fapt o erectie de intensitate mult redusa. Nu doar penisul isi modifica dimensiunile in timp, ci si testiculele, astfel incat se poate afirma ca modificarile genitale sunt globale si foarte complexe. Specialistii afirma ca testiculele incep sa se modifice inca de la 40 de ani. Astfel, daca la 30 de ani ele aveau un diametru de 3 cm, la 60 de ani pot ajunge la 2 cm.
Modificarea curburilor anatomice ale penisului

In cazul in care se va acumula tesut cicatricial sau tesut fibros cu distributie inegala, penisul isi poate modifica foarte mult aspectul, descriind curburi nefiziologice. O astfel de modificare apare in cazul pacientilor cu boala Peyronie. Aceasta afectiune se manifesta in viata adulta si poate afecta foarte mult capacitatea barbatului de a-si desfasura activitatea sexuala: erectia devine foarte dureroasa, iar penetrarea este si ea realizata cu dificultate. 
Boala Peyronie se manifesta la 1-4% dintre barbatii adulti si face parte din grupa bolilor de tesut conjunctiv. In cadrul ei, tunica albuginee (cea care inconjoara corpii cavernosi ai penisului) sufera un proces extensiv de fibrozare, ceea ce determina incurbarea specifica a penisului. Tratamentul acestei boli este cel mai adesea chirurgical. Daca nu se intervine terapeutic, boala poate progresa, agravandu-se, la peste jumatate din pacienti.
Modificarea sensibilitatii penisului

Numeroase studii au demonstrat faptul ca penisul isi modifica sensibilitatea in timp. Devine mai putin receptiv la stimularea erotica, iar erectia nu mai apare la fel de usor. Erectia se obtine fie prin stimulare directa a corpului si glandului, fie prin influenta unor stimuli erotici sau emotionali. Acest fapt fiind precizat, este usor de inteles de ce erectia este direct afectata prin scaderea sensibilitatii la atingere a penisului. Deocamdata nu s-a stabilit daca modificarea sensibilitatii interfera si cu modul in care este resimtit orgasmul. 
Chiar daca astfel de modificari sunt inevitabile, fiind o etapa in procesul de maturizare si imbatranire a organismului, specialistii ofera o raza de speranta barbatilor: varsta nu modifica in nici un fel viata erotica! Un studiu recent, efectuat in Statele Unite, pe un lot de 2213 barbati a demonstrat faptul ca intr-adevar, in timp, se inregistreaza un declin al functiei erectile, al libidoului si al functiei ejaculatorii, insa satisfactia sexuala se mentine in parametri relativ constanti. In final, trebuie precizat ca cel mai important ingredient pentru o viata sexuala cat mai activa este de fapt, capacitatea de satisfacere a partenerei, iar pentru atingerea unui astfel de scop nu trebui un penis de dimensiuni fabuloase si nici o erectie demna de starurile porno.

Parteneri