Este foarte important, deoarece fara regim aceste bol ise vindeca greu chiar daca se ia tratament corect.
Regimul alimentar trebuie tinut in perioadele dureroase, sau daca se stie ca va urma o perioada dureroasa (de obicei primavara si toamna)
Care este regimul alimentar in criza ulceroasa?
Regimul se tine 3-6 saptamani in perioadele cu simptome.
De regula sunt contraindicate urmatoarele alimente sau categorii de alimente:
Supele si ciorbele de carne (zeama de carne creste acidul din stomac)
Prajelile, inclusiv painea prajita
Rantasurile
Fasole uscata, varza, maioneze, salata de vinete
Carne de peste crud, carne de oaie, porc, rata, gasca
Sunca, caltabosi, piftie, chiftelute marinate, sarmale, carnati condimentati, mititei
Condimentele de orice fel (ardei iute,sare de lamaie, mustar, ceapa cruda, usturoi, piper, kechup), muraturi, lamaie, otet, etc,
Dulciurile concentrate (dulceata, gem, prajituri, marmelada, miere, rahat, ciocolata, etc)
Legume si fructe crude (nefierte) -se pot manca sote-uri si compoturi
Cafea, alcool, bauturi cu cola, pizza, mancaruri fast-food, apa minerala gazoasa
Grasime animala (unt samantana, slanina, untura), afumaturi
Fumat / alcool
Mancaruri prea fierbinti sau reci
Mesele prea rare si bogate (se recomanda 4-5 mese pe zi mai reduse cantitativ)
Ce se poate manca daca ai ulcer gastric sau duodenal?
Supe si ciorbe de legume, cu sau fara bors
Cartofi natur sau piure,fierti, salata orientala fara otet
Lapte, lactate, branzeturi
Carne fiarta sau fripta (nu prajita)
Sote-uri de legume
Placinte fara grasime
Tocanite fara prajeala
Compoturi nu foarte dulci
Apa plata sau de robinet
Paine veche de o zi - nu prajita
Ca si condimente - marar, patrunjel, leustean.
Mancarea poate fi sarata normal (daca pacientul nu are si alta boala in care regimul este fara sare)
In principiu orice bolnav isi poate descoperi - pe propria piele- regimul adecvat, unele alimentel facand mai rau unui pacient si mai putin rau altuia.
Grasimile omega 3 si cancerul mamar
Când mamele manânca aguride...
Exista totusi o perioada din viata noastra în care se spune ca traim aproape ca în paradis: nu ne apasa nici o grija, nici macar cea a zilei de mâine, toate cele necesare vietii ne sunt oferite gratis si de cea mai buna calitate, nu platim taxe sau impozite, desi avem o locuinta de invidiat, cu toate accesoriile necesare unei vieti lipsite de neplaceri, suntem protejati chiar si de lovituri... Judecând dupa tipetele pe care invariabil le scoatem atunci când aceasta etapa a vietii noastre se încheie brusc, se pare ca chiar ne simtim ca în paradis. În conceptia populara, acest „rai” intrauterin este atât de desavârsit, încât chiar daca organismul mamei este în criza de calciu, de exemplu, fatul va primi tot calciul de care are nevoie, chiar daca mama îsi va pierde dintii...
Între rai si iad, prapastia nu e asa de mare...
Stim cu totii ca în lumea în care traim nu exista paradis. Nici macar versiunea lui intrauterina nu este invulnerabila: dincolo de aparenta siguranta, exista riscuri si boli care ameninta fatul, unele pe care nici nu ni le imaginam.
Majoritatea femeilor însarcinate stiu ca alcoolul, fumatul sau folosirea altor droguri primejduiesc sanatatea fatului. Însa prea putine mame sunt constiente ca dieta lor are un impact puternic, pe termen lung, asupra copilului lor, în asa masura încât poate chiar creste riscul aparitiei unor boli grave dupa multi ani de la nastere. Cel putin aceasta este concluzia la care au ajuns unii cercetatori care au încercat sa identifice cauzele cancerului de sân.
Spre deosebire de majoritatea formelor de cancer, în care cel putin doua treimi din cazuri pot fi atribuite în mod indubitabil unor practici daunatoare din stilul de viata (fumat, consum de alcool, greseli alimentare, sedentarism etc.), în cazul cancerului de sân lucrurile sunt diferite. Desi se stie ca predispozitia ereditara, vârsta si alti factori care nu pot fi influentati direct de deciziile noastre cauzeaza doar 30% din aceste cancere, nimeni nu a reusit sa demonstreze cu destula persuasiune care sunt factorii raspunzatori de celelalte 70 procente. Exceptie fac obezitatea, consumul de alcool si sedentarismul, despre care însa se apreciaza ca ar putea sta la originea a cel mult 30% din cancerele mamare.
Bomba cu explozie intarziata:
Motivul pentru care identificarea cauzelor cancerului mamar este atât de dificila pare a fi intervalul neobisnuit de lung dintre momentul actiunii factorilor cancerigeni si aparitia bolii. Mai exact, s-a observat ca expunerea fatului la concentratii excesive de estrogen poate creste riscul de cancer mamar dupa nastere, în timpul vietii de adult. Estrogenul este un hormon secretat de ovare si actioneaza ca mesager chimic cu rol important în dezvoltarea glandelor mamare, uterului si ovarelor. În cursul vietii intrauterine, glanda mamara pare a fi foarte sensibila la actiunea acestui hormon.Studii recente pe cobai au reusit sa ofere un model pentru ceea ce este foarte probabil ca se întâmpla si la om. Cercetatorii au administrat o dieta cu continut crescut de grasimi (în special grasimi de tip omega-6, ca cele din uleiul de porumb sau floarea soarelui) unui numar de femele de cobai însarcinate, pe tot parcursul sarcinii. Aceasta dieta a provocat cresteri semnificative (peste 30%) ale concentratiei estrogenilor la aceste animale, comparativ cu cele care aveau o dieta normala. Excesul de estrogeni a determinat alterari importante ale structurii glandelor mamare (cresterea densitatii celulare si scaderea gradului de diferentiere – vezi explicatiile de mai jos), grabirea debutului ciclului menstrual si dublarea riscului de aparitie a cancerului mamar la puii de sex feminin ai acestor cobai. Pentru a întelege mai bine ceea ce se întâmpla, trebuie sa stim ca glanda mamara începe sa se formeze înca din timpul vietii intrauterine, prin aparitia unui „mugur” care se dezvolta, se ramifica arborescent, dând nastere ductelor si tubulilor – viitoarele structuri secretoare si colectoare ale laptelui. Acesti tubuli au însa o structura primitiva si se termina cu niste mase celulare nediferentiate – asa-numitii „muguri terminali”, care urmeaza sa se maturizeze în etape ulterioare nasterii. O a doua etapa importanta în dezvoltarea glandelor mamare este pubertatea, când are loc atât cresterea volumului, cât si accentuarea diferentierii structurilor glandulare. Sânii nu se maturizeaza însa complet decât dupa ce femeia duce la termen o sarcina. Abia atunci toate celulele imature (numite si stem) devin celule mature, producatoare de lapte. Se crede ca celulele stem mamare sunt foarte sensibile la actiunea substantelor cancerigene, motiv pentru care fetele si femeile tinere, care nu au dus la capat o sarcina, au un motiv în plus sa evite expunerea la compusii cancerigeni. Toate aceste etape de dezvoltare a glandelor mamare se afla sub influenta directa a hormonilor estrogeni, care trebuie sa se afle în concentratii adecvate pentru ca procesul sa decurga normal. În etapa intrauterina, când concentratia hormonilor estrogeni este prea mare, apar anomalii ale „arborelui epitelial” mamar: numarul ramificatiilor creste, dar gradul de diferentiere, de maturizare partiala a acestor structuri scade. Cu alte cuvinte, excesul de estrogeni în viata intrauterina favorizeaza aparitia unor glande mamare cu mai multe ducte si tubuli, deci cu densitate celulara mai mare, dar mai primitive. Tocmai acestea sunt structurile în care îsi au originea viitoarele cancere mamare.
Cum stau lucrurile la om?
Desi transpunerea concluziilor studiilor pe animale la oameni trebuie facuta cu multa prudenta, exista deja indicii care sprijina ipoteza ca legatura cauzala dintre expunerea intrauterina la concentratii excesive de estrogen si cresterea riscului de cancer mamar la progenitura este valabila si la om. Iata câteva dintre ele:
nou-nascutii de sex feminin care au greutate excesiva la nastere (peste 4 kg) au un risc mai mare de cancer mamar în cursul vietii adulte. Excesul ponderal la nastere se asociaza adesea cu un exces de estrogen în mediul intrauterin.
fiicele mamelor care au suferit de hipertensiunea de sarcina (preeclampsie sau eclampsie) au un risc de cinci ori mai mic de cancer mamar. Acest efect nu se datoreaza, evident, tensiunii crescute, care uneori ameninta sarcina, ci concentratiilor scazute de estrogen caracteristice aceastei boli.
riscul de cancer mamar este mai mare la gemenii dizigoti, care se pare ca se dezvolta într-un mediu intrauterin cu niveluri mai mari de estrogen, decât la femeile nascute din sarcini unice.
expunerea intrauterina la concentratii crescute de estrogen pare a afecta riscul de cancer mamar la fiice si prin aparitia mai precoce a pubertatii, prelungind astfel intervalul total de expunere a glandei mamare la efectul estrogenilor.
Recomandari:
Întrucât majoritatea femeilor însarcinate din lumea civilizata consuma cantitati excesive de grasimi, este probabil ca si nivelul estrogenilor este mai crescut decât normal la multe dintre ele. Aceasta ar putea creste riscul de cancer mamar la fiicele lor, la multi ani dupa nastere. Daca reducerea consumului de grasimi este deja un obiectiv desirabil pentru toti adultii, ea pare a fi un imperativ pentru toate femeile însarcinate.Tipul de grasime consumata pare a fi la fel de important. Producatorii de alimente semipreparate adauga grasimi sau uleiuri vegetale la aproape toate aceste produse, încarcându-le cu grasimi de tip omega-6, cum sunt cele din uleiul de floarea soarelui, porumb, soia etc. Aceasta a condus la modificarea raportului dintre acizii grasi omega-6 si omega-3 în dieta noastra de la nivelul traditional de 1 sau 2 la 1, la 20-30 la 1). Atât grasimile de tip omega-6 cât si omega-3 sunt grasimi polinesaturate de care organismul nostru are nevoie, dar în cantitati echilibrate. Sursele cele mai bune de acizi grasi omega-3 sunt semintele (si uleiul) de in, cerealele integrale, nucile românesti, semintele de dovleac, zarzavaturile de culoare verde si uleiul de rapita. Recomandarea cea mai buna, îndeosebi pentru femeile însarcinate sau care pot ramâne însarcinate, este sa reduca ingestia de grasimi de tip omega-6 (pentru ca ele cresc concentratia de estrogeni) si sa consume mai multe alimente care contin grasimi de tip omega-3. În fine, adoptarea unei diete co continut redus de grasime, cresterea consumului de fructe si legume, împreuna cu evitarea fumatului, alcoolului si a consumului de carne scad riscul de cancer în general, si de cancer mamar în special, fiind cea mai buna metoda de conservarea a „paradisului intrauterin” pentru generatia urmatoare.
Grasimile omega 3 si cancerul mamar
Când mamele manânca aguride...
De când l-a pierdut, omul a fost muncit de dorul paradisului. Oriunde se duce, încearca sa refaca acel mediu ideal, doar pentru a fi dezamagit din nou si din nou de "spini si palamida"...
Exista totusi o perioada din viata noastra în care se spune ca traim aproape ca în paradis: nu ne apasa nici o grija, nici macar cea a zilei de mâine, toate cele necesare vietii ne sunt oferite gratis si de cea mai buna calitate, nu platim taxe sau impozite, desi avem o locuinta de invidiat, cu toate accesoriile necesare unei vieti lipsite de neplaceri, suntem protejati chiar si de lovituri... Judecând dupa tipetele pe care invariabil le scoatem atunci când aceasta etapa a vietii noastre se încheie brusc, se pare ca chiar ne simtim ca în paradis. În conceptia populara, acest „rai” intrauterin este atât de desavârsit, încât chiar daca organismul mamei este în criza de calciu, de exemplu, fatul va primi tot calciul de care are nevoie, chiar daca mama îsi va pierde dintii...
Între rai si iad, prapastia nu e asa de mare...
Stim cu totii ca în lumea în care traim nu exista paradis. Nici macar versiunea lui intrauterina nu este invulnerabila: dincolo de aparenta siguranta, exista riscuri si boli care ameninta fatul, unele pe care nici nu ni le imaginam.
Majoritatea femeilor însarcinate stiu ca alcoolul, fumatul sau folosirea altor droguri primejduiesc sanatatea fatului. Însa prea putine mame sunt constiente ca dieta lor are un impact puternic, pe termen lung, asupra copilului lor, în asa masura încât poate chiar creste riscul aparitiei unor boli grave dupa multi ani de la nastere. Cel putin aceasta este concluzia la care au ajuns unii cercetatori care au încercat sa identifice cauzele cancerului de sân.
Spre deosebire de majoritatea formelor de cancer, în care cel putin doua treimi din cazuri pot fi atribuite în mod indubitabil unor practici daunatoare din stilul de viata (fumat, consum de alcool, greseli alimentare, sedentarism etc.), în cazul cancerului de sân lucrurile sunt diferite. Desi se stie ca predispozitia ereditara, vârsta si alti factori care nu pot fi influentati direct de deciziile noastre cauzeaza doar 30% din aceste cancere, nimeni nu a reusit sa demonstreze cu destula persuasiune care sunt factorii raspunzatori de celelalte 70 procente. Exceptie fac obezitatea, consumul de alcool si sedentarismul, despre care însa se apreciaza ca ar putea sta la originea a cel mult 30% din cancerele mamare.
Bomba cu explozie intarziata:
Motivul pentru care identificarea cauzelor cancerului mamar este atât de dificila pare a fi intervalul neobisnuit de lung dintre momentul actiunii factorilor cancerigeni si aparitia bolii. Mai exact, s-a observat ca expunerea fatului la concentratii excesive de estrogen poate creste riscul de cancer mamar dupa nastere, în timpul vietii de adult. Estrogenul este un hormon secretat de ovare si actioneaza ca mesager chimic cu rol important în dezvoltarea glandelor mamare, uterului si ovarelor. În cursul vietii intrauterine, glanda mamara pare a fi foarte sensibila la actiunea acestui hormon.
Studii recente pe cobai au reusit sa ofere un model pentru ceea ce este foarte probabil ca se întâmpla si la om. Cercetatorii au administrat o dieta cu continut crescut de grasimi (în special grasimi de tip omega-6, ca cele din uleiul de porumb sau floarea soarelui) unui numar de femele de cobai însarcinate, pe tot parcursul sarcinii. Aceasta dieta a provocat cresteri semnificative (peste 30%) ale concentratiei estrogenilor la aceste animale, comparativ cu cele care aveau o dieta normala. Excesul de estrogeni a determinat alterari importante ale structurii glandelor mamare (cresterea densitatii celulare si scaderea gradului de diferentiere – vezi explicatiile de mai jos), grabirea debutului ciclului menstrual si dublarea riscului de aparitie a cancerului mamar la puii de sex feminin ai acestor cobai.
Pentru a întelege mai bine ceea ce se întâmpla, trebuie sa stim ca glanda mamara începe sa se formeze înca din timpul vietii intrauterine, prin aparitia unui „mugur” care se dezvolta, se ramifica arborescent, dând nastere ductelor si tubulilor – viitoarele structuri secretoare si colectoare ale laptelui. Acesti tubuli au însa o structura primitiva si se termina cu niste mase celulare nediferentiate – asa-numitii „muguri terminali”, care urmeaza sa se maturizeze în etape ulterioare nasterii. O a doua etapa importanta în dezvoltarea glandelor mamare este pubertatea, când are loc atât cresterea volumului, cât si accentuarea diferentierii structurilor glandulare. Sânii nu se maturizeaza însa complet decât dupa ce femeia duce la termen o sarcina. Abia atunci toate celulele imature (numite si stem) devin celule mature, producatoare de lapte. Se crede ca celulele stem mamare sunt foarte sensibile la actiunea substantelor cancerigene, motiv pentru care fetele si femeile tinere, care nu au dus la capat o sarcina, au un motiv în plus sa evite expunerea la compusii cancerigeni.
Toate aceste etape de dezvoltare a glandelor mamare se afla sub influenta directa a hormonilor estrogeni, care trebuie sa se afle în concentratii adecvate pentru ca procesul sa decurga normal. În etapa intrauterina, când concentratia hormonilor estrogeni este prea mare, apar anomalii ale „arborelui epitelial” mamar: numarul ramificatiilor creste, dar gradul de diferentiere, de maturizare partiala a acestor structuri scade. Cu alte cuvinte, excesul de estrogeni în viata intrauterina favorizeaza aparitia unor glande mamare cu mai multe ducte si tubuli, deci cu densitate celulara mai mare, dar mai primitive. Tocmai acestea sunt structurile în care îsi au originea viitoarele cancere mamare.
Cum stau lucrurile la om?
Capacitatea grasimilor alimentare de a influenta concentratia hormonilor estrogeni este cunoscuta de mai mult timp si a fost atestata de mai multe studii umane, care au aratat ca o reducere a consumului de grasimi (sub 25% din totalul caloriilor consumate) produce o scadere a nivelurilor serice de estradiol (o forma de estrogen) cu 7,4-23%. Scaderea estradiolului a fost cu atât mai mare cu cât limitarea consumului de grasimi a fost mai mare.
Desi transpunerea concluziilor studiilor pe animale la oameni trebuie facuta cu multa prudenta, exista deja indicii care sprijina ipoteza ca legatura cauzala dintre expunerea intrauterina la concentratii excesive de estrogen si cresterea riscului de cancer mamar la progenitura este valabila si la om. Iata câteva dintre ele:
nou-nascutii de sex feminin care au greutate excesiva la nastere (peste 4 kg) au un risc mai mare de cancer mamar în cursul vietii adulte. Excesul ponderal la nastere se asociaza adesea cu un exces de estrogen în mediul intrauterin.
fiicele mamelor care au suferit de hipertensiunea de sarcina (preeclampsie sau eclampsie) au un risc de cinci ori mai mic de cancer mamar. Acest efect nu se datoreaza, evident, tensiunii crescute, care uneori ameninta sarcina, ci concentratiilor scazute de estrogen caracteristice aceastei boli.
riscul de cancer mamar este mai mare la gemenii dizigoti, care se pare ca se dezvolta într-un mediu intrauterin cu niveluri mai mari de estrogen, decât la femeile nascute din sarcini unice.
expunerea intrauterina la concentratii crescute de estrogen pare a afecta riscul de cancer mamar la fiice si prin aparitia mai precoce a pubertatii, prelungind astfel intervalul total de expunere a glandei mamare la efectul estrogenilor.
Recomandari:
Întrucât majoritatea femeilor însarcinate din lumea civilizata consuma cantitati excesive de grasimi, este probabil ca si nivelul estrogenilor este mai crescut decât normal la multe dintre ele. Aceasta ar putea creste riscul de cancer mamar la fiicele lor, la multi ani dupa nastere. Daca reducerea consumului de grasimi este deja un obiectiv desirabil pentru toti adultii, ea pare a fi un imperativ pentru toate femeile însarcinate.
Tipul de grasime consumata pare a fi la fel de important. Producatorii de alimente semipreparate adauga grasimi sau uleiuri vegetale la aproape toate aceste produse, încarcându-le cu grasimi de tip omega-6, cum sunt cele din uleiul de floarea soarelui, porumb, soia etc. Aceasta a condus la modificarea raportului dintre acizii grasi omega-6 si omega-3 în dieta noastra de la nivelul traditional de 1 sau 2 la 1, la 20-30 la 1). Atât grasimile de tip omega-6 cât si omega-3 sunt grasimi polinesaturate de care organismul nostru are nevoie, dar în cantitati echilibrate.
Sursele cele mai bune de acizi grasi omega-3 sunt semintele (si uleiul) de in, cerealele integrale, nucile românesti, semintele de dovleac, zarzavaturile de culoare verde si uleiul de rapita.
Recomandarea cea mai buna, îndeosebi pentru femeile însarcinate sau care pot ramâne însarcinate, este sa reduca ingestia de grasimi de tip omega-6 (pentru ca ele cresc concentratia de estrogeni) si sa consume mai multe alimente care contin grasimi de tip omega-3.
În fine, adoptarea unei diete co continut redus de grasime, cresterea consumului de fructe si legume, împreuna cu evitarea fumatului, alcoolului si a consumului de carne scad riscul de cancer în general, si de cancer mamar în special, fiind cea mai buna metoda de conservarea a „paradisului intrauterin” pentru generatia urmatoare.
De când l-a pierdut, omul a fost muncit de dorul paradisului. Oriunde se duce, încearca sa refaca acel mediu ideal, doar pentru a fi dezamagit din nou si din nou de "spini si palamida"...
Exista totusi o perioada din viata noastra în care se spune ca traim aproape ca în paradis: nu ne apasa nici o grija, nici macar cea a zilei de mâine, toate cele necesare vietii ne sunt oferite gratis si de cea mai buna calitate, nu platim taxe sau impozite, desi avem o locuinta de invidiat, cu toate accesoriile necesare unei vieti lipsite de neplaceri, suntem protejati chiar si de lovituri... Judecând dupa tipetele pe care invariabil le scoatem atunci când aceasta etapa a vietii noastre se încheie brusc, se pare ca chiar ne simtim ca în paradis. În conceptia populara, acest „rai” intrauterin este atât de desavârsit, încât chiar daca organismul mamei este în criza de calciu, de exemplu, fatul va primi tot calciul de care are nevoie, chiar daca mama îsi va pierde dintii...
Între rai si iad, prapastia nu e asa de mare...
Stim cu totii ca în lumea în care traim nu exista paradis. Nici macar versiunea lui intrauterina nu este invulnerabila: dincolo de aparenta siguranta, exista riscuri si boli care ameninta fatul, unele pe care nici nu ni le imaginam.
Majoritatea femeilor însarcinate stiu ca alcoolul, fumatul sau folosirea altor droguri primejduiesc sanatatea fatului. Însa prea putine mame sunt constiente ca dieta lor are un impact puternic, pe termen lung, asupra copilului lor, în asa masura încât poate chiar creste riscul aparitiei unor boli grave dupa multi ani de la nastere. Cel putin aceasta este concluzia la care au ajuns unii cercetatori care au încercat sa identifice cauzele cancerului de sân.
Spre deosebire de majoritatea formelor de cancer, în care cel putin doua treimi din cazuri pot fi atribuite în mod indubitabil unor practici daunatoare din stilul de viata (fumat, consum de alcool, greseli alimentare, sedentarism etc.), în cazul cancerului de sân lucrurile sunt diferite. Desi se stie ca predispozitia ereditara, vârsta si alti factori care nu pot fi influentati direct de deciziile noastre cauzeaza doar 30% din aceste cancere, nimeni nu a reusit sa demonstreze cu destula persuasiune care sunt factorii raspunzatori de celelalte 70 procente. Exceptie fac obezitatea, consumul de alcool si sedentarismul, despre care însa se apreciaza ca ar putea sta la originea a cel mult 30% din cancerele mamare.
Bomba cu explozie intarziata:
Motivul pentru care identificarea cauzelor cancerului mamar este atât de dificila pare a fi intervalul neobisnuit de lung dintre momentul actiunii factorilor cancerigeni si aparitia bolii. Mai exact, s-a observat ca expunerea fatului la concentratii excesive de estrogen poate creste riscul de cancer mamar dupa nastere, în timpul vietii de adult. Estrogenul este un hormon secretat de ovare si actioneaza ca mesager chimic cu rol important în dezvoltarea glandelor mamare, uterului si ovarelor. În cursul vietii intrauterine, glanda mamara pare a fi foarte sensibila la actiunea acestui hormon.
Studii recente pe cobai au reusit sa ofere un model pentru ceea ce este foarte probabil ca se întâmpla si la om. Cercetatorii au administrat o dieta cu continut crescut de grasimi (în special grasimi de tip omega-6, ca cele din uleiul de porumb sau floarea soarelui) unui numar de femele de cobai însarcinate, pe tot parcursul sarcinii. Aceasta dieta a provocat cresteri semnificative (peste 30%) ale concentratiei estrogenilor la aceste animale, comparativ cu cele care aveau o dieta normala. Excesul de estrogeni a determinat alterari importante ale structurii glandelor mamare (cresterea densitatii celulare si scaderea gradului de diferentiere – vezi explicatiile de mai jos), grabirea debutului ciclului menstrual si dublarea riscului de aparitie a cancerului mamar la puii de sex feminin ai acestor cobai.
Pentru a întelege mai bine ceea ce se întâmpla, trebuie sa stim ca glanda mamara începe sa se formeze înca din timpul vietii intrauterine, prin aparitia unui „mugur” care se dezvolta, se ramifica arborescent, dând nastere ductelor si tubulilor – viitoarele structuri secretoare si colectoare ale laptelui. Acesti tubuli au însa o structura primitiva si se termina cu niste mase celulare nediferentiate – asa-numitii „muguri terminali”, care urmeaza sa se maturizeze în etape ulterioare nasterii. O a doua etapa importanta în dezvoltarea glandelor mamare este pubertatea, când are loc atât cresterea volumului, cât si accentuarea diferentierii structurilor glandulare. Sânii nu se maturizeaza însa complet decât dupa ce femeia duce la termen o sarcina. Abia atunci toate celulele imature (numite si stem) devin celule mature, producatoare de lapte. Se crede ca celulele stem mamare sunt foarte sensibile la actiunea substantelor cancerigene, motiv pentru care fetele si femeile tinere, care nu au dus la capat o sarcina, au un motiv în plus sa evite expunerea la compusii cancerigeni.
Toate aceste etape de dezvoltare a glandelor mamare se afla sub influenta directa a hormonilor estrogeni, care trebuie sa se afle în concentratii adecvate pentru ca procesul sa decurga normal. În etapa intrauterina, când concentratia hormonilor estrogeni este prea mare, apar anomalii ale „arborelui epitelial” mamar: numarul ramificatiilor creste, dar gradul de diferentiere, de maturizare partiala a acestor structuri scade. Cu alte cuvinte, excesul de estrogeni în viata intrauterina favorizeaza aparitia unor glande mamare cu mai multe ducte si tubuli, deci cu densitate celulara mai mare, dar mai primitive. Tocmai acestea sunt structurile în care îsi au originea viitoarele cancere mamare.
Cum stau lucrurile la om?
Capacitatea grasimilor alimentare de a influenta concentratia hormonilor estrogeni este cunoscuta de mai mult timp si a fost atestata de mai multe studii umane, care au aratat ca o reducere a consumului de grasimi (sub 25% din totalul caloriilor consumate) produce o scadere a nivelurilor serice de estradiol (o forma de estrogen) cu 7,4-23%. Scaderea estradiolului a fost cu atât mai mare cu cât limitarea consumului de grasimi a fost mai mare.
Desi transpunerea concluziilor studiilor pe animale la oameni trebuie facuta cu multa prudenta, exista deja indicii care sprijina ipoteza ca legatura cauzala dintre expunerea intrauterina la concentratii excesive de estrogen si cresterea riscului de cancer mamar la progenitura este valabila si la om. Iata câteva dintre ele:
nou-nascutii de sex feminin care au greutate excesiva la nastere (peste 4 kg) au un risc mai mare de cancer mamar în cursul vietii adulte. Excesul ponderal la nastere se asociaza adesea cu un exces de estrogen în mediul intrauterin.
fiicele mamelor care au suferit de hipertensiunea de sarcina (preeclampsie sau eclampsie) au un risc de cinci ori mai mic de cancer mamar. Acest efect nu se datoreaza, evident, tensiunii crescute, care uneori ameninta sarcina, ci concentratiilor scazute de estrogen caracteristice aceastei boli.
riscul de cancer mamar este mai mare la gemenii dizigoti, care se pare ca se dezvolta într-un mediu intrauterin cu niveluri mai mari de estrogen, decât la femeile nascute din sarcini unice.
expunerea intrauterina la concentratii crescute de estrogen pare a afecta riscul de cancer mamar la fiice si prin aparitia mai precoce a pubertatii, prelungind astfel intervalul total de expunere a glandei mamare la efectul estrogenilor.
Recomandari:
Întrucât majoritatea femeilor însarcinate din lumea civilizata consuma cantitati excesive de grasimi, este probabil ca si nivelul estrogenilor este mai crescut decât normal la multe dintre ele. Aceasta ar putea creste riscul de cancer mamar la fiicele lor, la multi ani dupa nastere. Daca reducerea consumului de grasimi este deja un obiectiv desirabil pentru toti adultii, ea pare a fi un imperativ pentru toate femeile însarcinate.
Tipul de grasime consumata pare a fi la fel de important. Producatorii de alimente semipreparate adauga grasimi sau uleiuri vegetale la aproape toate aceste produse, încarcându-le cu grasimi de tip omega-6, cum sunt cele din uleiul de floarea soarelui, porumb, soia etc. Aceasta a condus la modificarea raportului dintre acizii grasi omega-6 si omega-3 în dieta noastra de la nivelul traditional de 1 sau 2 la 1, la 20-30 la 1). Atât grasimile de tip omega-6 cât si omega-3 sunt grasimi polinesaturate de care organismul nostru are nevoie, dar în cantitati echilibrate.
Sursele cele mai bune de acizi grasi omega-3 sunt semintele (si uleiul) de in, cerealele integrale, nucile românesti, semintele de dovleac, zarzavaturile de culoare verde si uleiul de rapita.
Recomandarea cea mai buna, îndeosebi pentru femeile însarcinate sau care pot ramâne însarcinate, este sa reduca ingestia de grasimi de tip omega-6 (pentru ca ele cresc concentratia de estrogeni) si sa consume mai multe alimente care contin grasimi de tip omega-3.
În fine, adoptarea unei diete co continut redus de grasime, cresterea consumului de fructe si legume, împreuna cu evitarea fumatului, alcoolului si a consumului de carne scad riscul de cancer în general, si de cancer mamar în special, fiind cea mai buna metoda de conservarea a „paradisului intrauterin” pentru generatia urmatoare.
Preeclampsia si eclampsia - prevenire
Pastrarea sanatatii in cursul graviditatii si evitarea nasterii premature este dorinta oricarei femei insarcinate. Preeclampsia poate zadarnici aceasta speranta. Este vorba de o veritabila boala a gravidei, care se manifesta prin cresterea tensiunii arteriale, dureri de cap, edeme la nivelul picioarelor si pierderea de proteine prin urina. Daca nu este depistata si tratata rapid si corect, ea capata dimensiuni tragice, amenintand viata gravidei si impunand nasterea prematura.
Poate fi preeclampsia prevenita?
Preeclampsia este de altfel una din cauzele naşterii premature, cauzând anual între 50.000 şi 75.000 de decese în rândul gravidelor din lumea întreagă.1
Măsurile preventive au două aspecte. Mai întâi, gravida trebuie să respecte calendarul examenelor şi controalelor medicale din cursul sarcinii. De asemenea, este important ca ea să cunoască simptomele de alarmă şi să se adreseze medicului de îndată ce acestea apar. Cuonaşterea simptomelor şi a factorilor de risc poate fi deci extrem de utilă. Iată o listă cu cei mai importanţi factori de risc cunoscuţi:
Ereditatea. Preeclampsia este mai frecventă la femeile ale căror mame au suferit de aceeaşi problemă. Astăzi se ştie că predispoziţia pentru preeclampsie poate fi transmisă şi de taţi la fiicele lor.
Tensiunea arterială foarte mult sau chiar moderat crescută înainte de împlinirea a 20 de săptămâni de sarcină creşte riscul. Un studiu asupra unui grup de 13.000 de femei a evidenţiată că cele care aveau o tensiune sistolică de 130 sau mai mult în prima jumătate a sarcini erau de aproape 4 ori mai expuse să sufere de preeclampsie decât cele a căror tensiune sistolică era sub 110.
Prima sarcină. Riscul este mai mare la prima sarcină.
Obezitatea creşte riscul de hipertensiune arterială şi se crede că măreşte şi riscul de preeclampsie, deşi încă mai persistă unele neclarităţi cu privire la acest factor de risc.
Prezenţa diabetului şi rezistenţa celulară la insulină creşte riscul de preeclampsie.
Sarcinile multiple (gemeni, etc.) cresc riscul.
Homocisteina. Nivelurile sangvine crescute de homocisteină cresc riscul.
Dieta inadecvată, inclusiv carenţele de calciu, zinc, vitaminele C şi E, precum şi de acizi graşi esenţiali cresc riscul.
A doua linie de apărare este prevenţia primară. Pentru ca sarcina să fie normală, toate cele de mai jos sunt importante, cu atât mai mult cu cât aveţi unul sau mai mulţi din factorii de risc de mai sus.
Importanţa îngrijirii prenatale de calitate nu poate fi subliniată îndeajuns. Aceasta trebuie să înceapă chiar înainte de concepţie, mai ales dacă femeia în cauză suferă deja de hipertensiune arterială, diabet sau alte boli cunoscute.
Faceţi tot posibilul pentru a reveni la greutatea normală înainte de sarcină.
Adoptaţi un stil de viaţă care ajută la coborârea valorilor tensiunii arteriale: efectuaţi zilnic cel puţin 30 minute de activitate fizică moderată, folosiţi cu moderaţie sarea (nu depăşiţi 2.000 mg sodiu/zi, adică mai mult de o linguriţă de sare), consumaţi cât mai multe fructe şi legume (5-9 porţii/zi) şi folosiţi numai lapte şi produse lactate degresate sau parţial degresate.
Alte obiceiuri alimentare sănătoase includ: folosirea cerealelor şi pâinii integrale (bogate în oligoelemente şi acizi graşi esenţiali), a grăsimilor sănătoase (uleiuri vegetale nehidrogenate, nuci, seminţe şi unturi de nuci). De asemenea, este important să consumaţi multe alimente bogate în vitamina C (citrice, fructe de pădure, pepeni, cartofi etc.).
Studii recente2 au explorat posibilitatea existenţei unui mecanism molecular care ar sta la baza preeclampsiei. Astfel, se pare că este vorba de o scădere a disponibilului de oxid nitric (NO), o substanţă din sânge care ajută arterele să se relaxeze, permiţând creştrea fluxului sangvin arterial şi reducerea tensiunii arteriale. Studiile arată că femeile care suferă de preeclampsie au niveluri mai mari dintr-o formă de oxid nitric care este legată de albumină, o proteină din sânge, stare în care se pare că nu poate fi eliberat corespunzător pentru a relaxa arterele.
Vitamina C este esenţială pentru eliberarea oxidului nitric şi funcţionarea lui adecvată. Cercetătorii speculează că deficitul de vitamina C (asociat frecvent cu preeclampsie) poate fi un factor contributor. Nivelurile reduse de vitamina C pot duce la scăderea disponibilului de oxid nitric din sistemul circulator, cauzând astfel vasocontricţia şi vasospasmul asociate cu simptomele tipice ale preeclampsiei şi edemului. Precursorul din care se formează oxidul nitric este arginina, un aminoacid prezent în cantităţi importante în nuci. Consumul de nuci s-a dovedit a fi capabil să reducă riscul de infarct miocardic, dar ar putea fi util şi pentru îmbunătăţirea circulaţiei generale şi pentru facilitarea relaxării arterelor.
Aceasta ilustrează foarte bine una din căile prin care alimentaţia sănătoasă şi stilul de viaţă corect pot ajuta la prevenirea unor probleme grave şi pot creşte şansele unei sarcini normale şi a unei naşteri la termen, fără incidente.
Cum sa scazi nivelul colesterolului sangvin
Dogma nr. 1: Colesterolul se gaseste numai in alimente de origine animala
Nu exista nici o urma de colesterol in alimentele de origine vegetala. Daca retii acest adevar, devine mult mai usor sa sortezi ce poti si ce nu poti manca pentru a-ti scadea colesterolul sangvin.
Acesta este unul din motivele pentru care eu am devenit vegetarian in urma cu aproape 20 de ani. De atunci valorile colsterlului meu sangvin au fost intotdeauna normale.
Dogma nr. 2: Colesterolul sangvin are doua surse
Daca prima dogma pleaca de la premisa ca cine mananca alimente bogate in colesterol va avea colesterol sangvin crescut, a doua dogma recunoaste realitatea ca ficatul fabrica tot timpul colesterol, independent de colesterolul absorbit din alimente. De aceea se spune ca exista doua surse de colesterol: colesterolul exogen, din dieta, si cel endogen, sintetizat de ficat.
La o analiza superficiala, faptul ca ficatul sintetizeaza colesterol practic tot timpul poate parea ca ne pune in situatia unei lupte de la inceput pierduta: degeaba ma straduiesc sa mananc alimente sarace in colesterol, pentru ca ficatul compenseaza oricum.
E important sa intelegem insa un aspect neglijat (adesea intentionat) de cei ce subliniaza rolul ficatului in sinteza de colesterol - si anume faptul ca ficatul are nevoie de o materie prima din care sa fabrice acest colesterol. Aceasta materie prima sunt GRASIMILE SATURATE. Mai mult, cu cat ficatul are la indemana mai multe grasimi saturate, cu atat fabrica mai mult colesterol pe care il trimite apoi in restul organismului prin sange sub forma particulelor de LDL-colesterol. LDL-colesterolul este tipul de colesterol daunator vaselor si duce la ateroscleroza.
Acum, daca ai citit cu atentie cele de mai sus, intrebarea fireasca este:
De unde provin grasimile saturate?
Excelenta intrebare! Grasimile saturate provin din dieta. Si aici se aplica, desi nu in masura absoluta, regula de la dogma nr. 1 de mai sus: grasimile saturate se gasesc predominant in alimente de origine animala: carne, galbenus de ou, produse lactate grase gen unt, branza grasa, etc.
Implicatia fireasca a acestui fapt este ca daca evitam alimentele de origine animala, scadem colesterolul prin doua mecanisme - intai prin reducerea consumului de colesterol ca atare, si in al doilea rand, prin reducerea ingestiei de grasimi saturate, care sunt folosite de ficat pentru sinteza de colesterol endogen.
Aici se cuvine sa fac o precizare. Exista persoane care sufera de boli ereditare care altereaza modul in care ficatul sintetizeaza colesterolul. Aceste situatii sunt din fericire rare, dar cei afectati au niveluri crescute de colesterol si/sau grasimi sangvine pentru care trebuie sa foloseasca medicamente, intrucat doar dieta nu reuseste sa le normalizeze.
Branza grasa 30 g 27 mg
Cascaval 30 g 19 mg
Unt 100 g 250 mg
Carne de miel 100 g 70 mg
Friptura de vaca 100 g 70 mg
Carne de pasare 100 g 60 mg
Rinichi de vita 100 g 375 mg
Ficat de vita 100 g 300 mg
Inghetata 100 g 45 mg
Tort 100 g 260 mg
Toate fructele 0 mg
Toate cerealele 0 mg
Toate leguminoasele 0 mg
Toate nucile si semintele 0 mg
Toate uleiurile vegetale 0 mg
Dogma nr. 3: E foarte usor sa consumi prea mult colesterol/grasimi saturate
Daca ai colesterolul crescut si ai mers la medic, e foarte probabil ca ai primit sfaturi mai mult sau mai putin detaliate cu privire la cum sa-ti schimbi dieta: redu carnea rosie, evita grasimile animale, etc. Si chiar ai incercat sa urmezi recomandarile date, doar ca sa fii dezamagit la urmatoarea verificare a colesterolului care a aratat cu lucrurile nu s-au schimbat prea mult. Scenariul acesta este asa de comun, incat mult medici nici nu se mai obosesc sa dea instructiuni dietetice pacientilor care au colesterolul crescut, ci pur si simplu ii pun pe medicamente. A propos, daca medicul tau este din aceasta categorie, te sfatuiesc sa-ti cauti altul, mai ales daca esti dispus sa-ti schimbi dieta.
Trebuie sa fii constient ca daca vrei sa controlezi colesterolul sangvin prin dieta, trebuie sa fii dispus sa faci schimbari majore. Practic trebuie sa devii vegetarian. Organismul uman nu a fost conceput sa consume alimente bogate in colesterol cum este carnea, indiferent de ce se straduiesc sa spuna suporterii evolutionismului sau alti asa-zis specialisti.
Da-mi voie sa-ti dau un exemplu. Specialistii in cardiologie din SUA au stabilit ca, pentru a fi protejati de efectele nefaste ale colesterolului, putem consuma maximum 300 mg colesterol pe zi daca suntem sanatosi, si maximum 200 mg/zi daca avem deja boli de inima, accident vascular cerebral, diabet sau alte boli similare. Arunca inca o privire la tabelul de mai sus cu continutul de colesterol al alimentelor. Un galbenus de ou contine deja 225 mg colesterol. Cu alte cuvinte, daca ai consumat deja un ou la micul dejun, trebuie practic sa ramai vegetarian pentru restul zilei daca vrei sa respecti recomandarile de mai sus. Multi isi inchipuie ca daca reduc consumul de carne, daca evita carnea rosie, etc., vor reusi sa rezolve problema. Nimic mai fals!
Iti sugerez sa faci testul nostru de evaluare a alimentatiei daca nu ai facut-o deja, pentru a vedea cat de sanatoasa este dieta ta.
Dogma nr. 4: Colesterolul crescut scade repede cu dieta adecvata
Pentru cei care se intreaba cat trebuie sa astepte pana colesterolul scade dupa ce si-au schimbat dieta, vestea buna este ca nu dureaza decat 1-2 saptamani pana ce rezultatele se vad. Majoritatea medicilor asteapta insa cel putin o luna inainte sa repete testul pentru ca shimbarea dietei este un proces treptat pentru cei mai multi oameni. De asemenea, ca medici dorim sa vedem daca o schimbare poate fi mentinuta mai mult decat doar cateva zile sau chiar saptamani. Ce rost are sa faci o schimbare in dieta temporara, de cateva zile, dupa care revii la dieta dinainte? Idea este sa faci schimbari permanente, cu care sa poti trai pe termen lung.
Dogma nr. 5: Dieta vegetariana are efecte comparabile cu medicamentele de scadere a colesterolului
Multi se intreaba daca merita efortul sa devina vegetarieni ca sa-si reduca colesterolul. Este suficienta o dieta vegetariana?
Nu exista nici o urma de colesterol in alimentele de origine vegetala. Daca retii acest adevar, devine mult mai usor sa sortezi ce poti si ce nu poti manca pentru a-ti scadea colesterolul sangvin.
Acesta este unul din motivele pentru care eu am devenit vegetarian in urma cu aproape 20 de ani. De atunci valorile colsterlului meu sangvin au fost intotdeauna normale.
Dogma nr. 2: Colesterolul sangvin are doua surse
Daca prima dogma pleaca de la premisa ca cine mananca alimente bogate in colesterol va avea colesterol sangvin crescut, a doua dogma recunoaste realitatea ca ficatul fabrica tot timpul colesterol, independent de colesterolul absorbit din alimente. De aceea se spune ca exista doua surse de colesterol: colesterolul exogen, din dieta, si cel endogen, sintetizat de ficat.
La o analiza superficiala, faptul ca ficatul sintetizeaza colesterol practic tot timpul poate parea ca ne pune in situatia unei lupte de la inceput pierduta: degeaba ma straduiesc sa mananc alimente sarace in colesterol, pentru ca ficatul compenseaza oricum.
E important sa intelegem insa un aspect neglijat (adesea intentionat) de cei ce subliniaza rolul ficatului in sinteza de colesterol - si anume faptul ca ficatul are nevoie de o materie prima din care sa fabrice acest colesterol. Aceasta materie prima sunt GRASIMILE SATURATE. Mai mult, cu cat ficatul are la indemana mai multe grasimi saturate, cu atat fabrica mai mult colesterol pe care il trimite apoi in restul organismului prin sange sub forma particulelor de LDL-colesterol. LDL-colesterolul este tipul de colesterol daunator vaselor si duce la ateroscleroza.
Acum, daca ai citit cu atentie cele de mai sus, intrebarea fireasca este:
De unde provin grasimile saturate?
Excelenta intrebare! Grasimile saturate provin din dieta. Si aici se aplica, desi nu in masura absoluta, regula de la dogma nr. 1 de mai sus: grasimile saturate se gasesc predominant in alimente de origine animala: carne, galbenus de ou, produse lactate grase gen unt, branza grasa, etc.
Implicatia fireasca a acestui fapt este ca daca evitam alimentele de origine animala, scadem colesterolul prin doua mecanisme - intai prin reducerea consumului de colesterol ca atare, si in al doilea rand, prin reducerea ingestiei de grasimi saturate, care sunt folosite de ficat pentru sinteza de colesterol endogen.
Aici se cuvine sa fac o precizare. Exista persoane care sufera de boli ereditare care altereaza modul in care ficatul sintetizeaza colesterolul. Aceste situatii sunt din fericire rare, dar cei afectati au niveluri crescute de colesterol si/sau grasimi sangvine pentru care trebuie sa foloseasca medicamente, intrucat doar dieta nu reuseste sa le normalizeze.
Alimente bogate in colesterol
Branza grasa 30 g 27 mg
Cascaval 30 g 19 mg
Unt 100 g 250 mg
Carne de miel 100 g 70 mg
Friptura de vaca 100 g 70 mg
Carne de pasare 100 g 60 mg
Rinichi de vita 100 g 375 mg
Ficat de vita 100 g 300 mg
Inghetata 100 g 45 mg
Tort 100 g 260 mg
Alimente care nu contin colesterolAliment Colesterol
Toate fructele 0 mg
Toate cerealele 0 mg
Toate leguminoasele 0 mg
Toate nucile si semintele 0 mg
Toate uleiurile vegetale 0 mg
Dogma nr. 3: E foarte usor sa consumi prea mult colesterol/grasimi saturate
Daca ai colesterolul crescut si ai mers la medic, e foarte probabil ca ai primit sfaturi mai mult sau mai putin detaliate cu privire la cum sa-ti schimbi dieta: redu carnea rosie, evita grasimile animale, etc. Si chiar ai incercat sa urmezi recomandarile date, doar ca sa fii dezamagit la urmatoarea verificare a colesterolului care a aratat cu lucrurile nu s-au schimbat prea mult. Scenariul acesta este asa de comun, incat mult medici nici nu se mai obosesc sa dea instructiuni dietetice pacientilor care au colesterolul crescut, ci pur si simplu ii pun pe medicamente. A propos, daca medicul tau este din aceasta categorie, te sfatuiesc sa-ti cauti altul, mai ales daca esti dispus sa-ti schimbi dieta.
Trebuie sa fii constient ca daca vrei sa controlezi colesterolul sangvin prin dieta, trebuie sa fii dispus sa faci schimbari majore. Practic trebuie sa devii vegetarian. Organismul uman nu a fost conceput sa consume alimente bogate in colesterol cum este carnea, indiferent de ce se straduiesc sa spuna suporterii evolutionismului sau alti asa-zis specialisti.
Da-mi voie sa-ti dau un exemplu. Specialistii in cardiologie din SUA au stabilit ca, pentru a fi protejati de efectele nefaste ale colesterolului, putem consuma maximum 300 mg colesterol pe zi daca suntem sanatosi, si maximum 200 mg/zi daca avem deja boli de inima, accident vascular cerebral, diabet sau alte boli similare. Arunca inca o privire la tabelul de mai sus cu continutul de colesterol al alimentelor. Un galbenus de ou contine deja 225 mg colesterol. Cu alte cuvinte, daca ai consumat deja un ou la micul dejun, trebuie practic sa ramai vegetarian pentru restul zilei daca vrei sa respecti recomandarile de mai sus. Multi isi inchipuie ca daca reduc consumul de carne, daca evita carnea rosie, etc., vor reusi sa rezolve problema. Nimic mai fals!
Iti sugerez sa faci testul nostru de evaluare a alimentatiei daca nu ai facut-o deja, pentru a vedea cat de sanatoasa este dieta ta.
Dogma nr. 4: Colesterolul crescut scade repede cu dieta adecvata
Pentru cei care se intreaba cat trebuie sa astepte pana colesterolul scade dupa ce si-au schimbat dieta, vestea buna este ca nu dureaza decat 1-2 saptamani pana ce rezultatele se vad. Majoritatea medicilor asteapta insa cel putin o luna inainte sa repete testul pentru ca shimbarea dietei este un proces treptat pentru cei mai multi oameni. De asemenea, ca medici dorim sa vedem daca o schimbare poate fi mentinuta mai mult decat doar cateva zile sau chiar saptamani. Ce rost are sa faci o schimbare in dieta temporara, de cateva zile, dupa care revii la dieta dinainte? Idea este sa faci schimbari permanente, cu care sa poti trai pe termen lung.
Dogma nr. 5: Dieta vegetariana are efecte comparabile cu medicamentele de scadere a colesterolului
Multi se intreaba daca merita efortul sa devina vegetarieni ca sa-si reduca colesterolul. Este suficienta o dieta vegetariana?
Spermograma
Spermograma este testul care exploreaza in mod direct capacitatea de procreere a cuplurilor in cadrul carora se intalneste sterilitatea (din punct de vedere a partii masculine). Pentru diagnosticarea tipului de infertilitate, se initiaza urmatoarele investigatii:
Spermograma
Testul post-coital
Testul de ovulatie
Histerosalpingografia
Laparoscopia si examinarea cu substanta de contrast
Se incepe cu investigarea posibilelor cauze care afecteaza partenerul de sex masculin. Spermograma consta in recoltarea spermei si analizarea ei microscopica.
Se recomanda ca aceasta investigatie sa fie precedata de cel putin 2-3 zile de abstinenta. Spermograma analizeaza:
volumul
numarul
mobilitatea
aspectul spermatozoizilor
Densitatea ideala ar fi intre 50-200.000.000/ml.
peste 60% dintre spermatozoizi trebuie sa fie mobili si
peste 70% trebuie sa aiba aspect normal.
Daca rezultatul spermogramei este nesatisfacator, se recomanda repetarea ei de 2-3 ori la interval de 21 de zile. Diminuarea numarului de spermatozoizi se numeste azoospermie.
Cand densitatea lor se situeaza sub 50.000.000, diagnosticul este de oligospermie si este obligatoriu un consult endocrinologic care sa depisteze cauzele acestei disfuntionalitati. Alti parametrii care se supun testarii sunt:
culoarea: opalescenta
cantitate: 3-5 ml ejaculat
gradul de lichefiere dupa 5 minute
pH-ul normal-usor alcalin-7,5.Aceasta valoare are modificari daca sunt asociate procese inflamatorii, metabolice sau de insuficienta renala.
numarul spermatozoizilor: Normal: 60-150 milioane/ cmc,cu anomalii: <25% din numarul total normal
mobilitatea spermatozoizilor dupa 20 de ore de la ejaculare.
Spermograma
Testul post-coital
Testul de ovulatie
Histerosalpingografia
Laparoscopia si examinarea cu substanta de contrast
Se incepe cu investigarea posibilelor cauze care afecteaza partenerul de sex masculin. Spermograma consta in recoltarea spermei si analizarea ei microscopica.
Se recomanda ca aceasta investigatie sa fie precedata de cel putin 2-3 zile de abstinenta. Spermograma analizeaza:
volumul
numarul
mobilitatea
aspectul spermatozoizilor
Densitatea ideala ar fi intre 50-200.000.000/ml.
peste 60% dintre spermatozoizi trebuie sa fie mobili si
peste 70% trebuie sa aiba aspect normal.
Daca rezultatul spermogramei este nesatisfacator, se recomanda repetarea ei de 2-3 ori la interval de 21 de zile. Diminuarea numarului de spermatozoizi se numeste azoospermie.
Cand densitatea lor se situeaza sub 50.000.000, diagnosticul este de oligospermie si este obligatoriu un consult endocrinologic care sa depisteze cauzele acestei disfuntionalitati. Alti parametrii care se supun testarii sunt:
culoarea: opalescenta
cantitate: 3-5 ml ejaculat
gradul de lichefiere dupa 5 minute
pH-ul normal-usor alcalin-7,5.Aceasta valoare are modificari daca sunt asociate procese inflamatorii, metabolice sau de insuficienta renala.
numarul spermatozoizilor: Normal: 60-150 milioane/ cmc,cu anomalii: <25% din numarul total normal
mobilitatea spermatozoizilor dupa 20 de ore de la ejaculare.
Infertilitatea - o boala a cuplului
Infertilitatea este o problema de sanatate care afecteaza un numar surprinzator de mare de cupluri - cel putin unul din zece cupluri se confrunta cu aceasta problema. Dincolo de aspectele fizice, care uneori produc discomfort (de exemplu durerea cauzata de endometrioza), infertilitatea produce o imensa suferinta pe plan psihologic, emotional si spiritual, comparabila cu suferinta cauzata de bolile terminale.
Cum se pune diagnosticul de infertilitate?
Lipsa sarcinii dupa un an de relatii sexuale fara folosirea mijloacelor anticonceptionale defineste infertilitatea.
Este de precizat ca pentru femeile peste 35 de ani, intervalul se reduce la 6 luni din cauza scaderii naturale a fertilitatii dupa aceasta varsta si, de asemenea, pentru a conserva timp pretios.
Sfatul cel mai important pe care il pot oferi legat de aceasta definitie este: NU ASTEPTATI. Din nefericire idea de a astepta pana "poate in cele din urma se intampla" este destul de populara. Statistic vorbind, daca sarcina nu apare dupa un an de relatii neprotejate, sansele sa ramaneti insarcinata dupa un an, fara tratament, sunt minime. Istoriile mai mult sau mai putin miraculoase pe care le auziti de la prieteni sau le cititi pe Internet nu sunt imposibile, dar trebuie sa intelegeti ca sunt foarte improbabile. Acest sfat este cu atat mai important pentru femeile care au 35 sau mai multi ani: timpul nu este de partea voastra, si asteptarea e strategia cea mai neproductiva.
Care sunt cauzele infertilitatii?
In general, se vorbeste de trei categorii mari de infertilitate, in functie de cauza primara, care poate fi feminina, masculina sau mixta.
1.Infertilitatea feminina raspunde de circa 40-50% din cauzele de infertilitate, si poate fi cauzata de una sau mai multe din problemele de mai jos:
-boli sau anomalii ale trompelor uterine. De obicei aceasta forma de infertilitate este cauzata de afectiuni inflamatorii ale trompelor uterine care duc la formarea de abcese, cicatrici si aderente care distorsioneaza arhitectura trompelor uterine si astfel stanjenesc sau blocheaza complet tranzitul ovulului sau zigotului catre cavitatea uterina. Boala inflamatorie pelvina este exemplul clasic. O alta subcategorie este situatia in care tromplele uterine au fost ligaturate sau chiar distruse la o nastere anterioara, la cererea femeii care la data respectiva nu mai dorea copii, dar care ulterior se razgandeste. Uneori trompele pot fi restaurate, alteori nu.
-tulburari ale ovulatiei. Aici se incadreaza o sumedenie de afectiuni hormonale, boala polichistica ovariana si alte boli care au ca element comun lipsa completa sau dereglarea ovulatiei. Si aici exista o subgrupa aparte a asa-numitului ovul de calitate inferioara, care afecteaza, in general, femeile in varsta de peste 35 de ani. Femeile se nasc cu toti ovulii pe care ii vor produce deja prezenti in ovare intr-o forma imatura, si dupa 35 de ani, calitatea acestora incepe sa scada, in special in cazul femeilor fumatoare sau care nu se ingrijesc de sanatatea lor asa cum ar trebui.
-afectiuni uterine. Exista si aici mai multe afectiuni care pot face uterul neprimitor pentru implantarea zigotului - de exemplu endometrioza, fibroamele uterine, polipii uterini, etc.
-alte boli. Aici se incadreaza boli ale altor organe decat cele de reporducere, care afecteaza ovulatia sau capacitatea de a concepe si de a duce la bun sfarsit o sarcina. Bolile tiroidiene, anumite boli cardiace, renale, autoimune, excesul de hormon prolactina, adeziuni pelvine dupa anexite sau operatii pe abdomen/pelvis, etc.
2.Infertilitatea masculina este cauza principala a cca 20% din cazurile de infertilitate. Infertilitatea barbatului are de-a face, in primul rand, cu cantitatea si calitatea spermatozoizilor pe care barbatul ii produce.
-In general, sperma trebuie sa contina cel putin 20 milioane de spermatozoizi per ejaculat, si cel putin 50% din acestia trebuie sa aiba motilitate normala, pentru ca sarcina sa aiba sanse sa se produca. Sub 10 milioane de spermatozoizi e o cauza sigura de infertilitate, dar pentru rezultate optime, 40 de milioane si mai mult este de dorit.
-Varicocelul este o cauza frecventa si se refera la formarea de vene varicoase in scrot. Se crede ca aceste varice stanjenesc mecanismul de racire al testiculelor, ceea ce duce la scaderea numarului si mobilitatii spermatozoizilor.
-stresul emotional prelungit (aici se include si stresul asociat infertilitatii).
-fumatul si consumul de alcool sau alte droguri.
-deficienta de zinc, seleniu, acid folic, vitamina C pot fi factori contributori la ambele sexe
-alte cauze mai rare sunt deficitul de hormon testosteron, anumite malformatii congenitale (de exemplu insuficienta coborare a testiculelor din cavitatea abdominala in scrot), boli cronice ca diabetul, obezitatea, expunerea frecventa a testiculelor la temperaturi crescute (bai fierbinti, saune), etc.
3.Infertilitatea mixta este cauza a 30-40% din cazurile de infertilitate si este rezultatul unor probleme care afecteaza ambii parteneri. Un exemplu comun este o motilitate scazuta a spermatozoizilor la barbat si o anomalie a trompelor uterine la femeie.
Indiferent de forma de infertilitate care este diagnosticata in final, este foarte important de retinut ca infertilitatea trebuie tratata ca o boala a cuplului. Din nefericire de prea multe ori doar femeia este testata si se pierd importante resurse financiare si timp pretios pentru ca in final sa se constate ca, de fapt, era vorba de o problema a barbatului...
Suferim de infertilitate. Ce teste trebuie sa facem ca sa aflam cauza?
Asa cum am subliniat mai sus, ambii parteneri trebuie investigati. Situatiile difera, dar ca idee generala, testele se fac in urmatoarea succesiune:
Teste de evaluare a infertilitatii la femei:
-examen medical general pentru evaluarea starii de sanatate generala si a existentei altor boli care pot afecta fertilitatea.
-analize de identificare a ovulatiei - in general acestea sunt masuratori ale anumitor hormoni in sange sau urina. Exista si kituri pentru identificarea ovulatiei care se pot folosi acasa.
-histerosalpingografia pentru evaluarea uterilui si a trompelor uterine. Acest test este de obicei efectuat cu ecograful, dupa itroducerea unei solutii saline in cavitatea uterina si trompe.
analize de sange pentru evaluarea hormonilor feminini implicati on reglarea ciclului menstrual si a ovulatiei. Acestea includ, de obicei, nivelul FSH-ului din primele 3 zile ale ciclului pentru estimarea rezervei ovariene, progesteronul in ziua 21-a a ciclului, estradiolul, TSH pentru evaluarea functiei tiroidiene. In unele cazuri medicul poate verifica si alti hormoni.
-ecografie transvaginala simpla pentru evaluarea uterului (de exemplu in cazul in care se suspecteaza fibroame uterine, polipi uterine, etc.). laparoscopie pentru probleme ca endometrioza, adeziuni post-operatorii sau dupa anexite.
Teste de evaluare a infertilitatii la barbati:
-examen medical general pentru evaluarea starii de sanatate generala si a existentei altor boli care pot afecta fertilitatea.
-spermograma pentru evaluarea cantitatii, calitatii si motilitatii spermatozoizilor.
-uneori se fac ecografii testiculare/scrotale pentru diagnosticarea unor afectiuni ale testiculelor.
Este important sa retineti ca, desi multe sau chiar toate aceste teste pot fi comandate de medici de diferite specialitati (ginecologi, endocrinologi, internisti sau medici de familie), sansa cea mai mare ca rezultatele sa fie puse in contextul potrivit si planul de actiune sa fie cel mai eficient este atunci can sunteti sub ingrijirea unei medic specialist in probleme de infertilitate.
Parteneri
