Despre Boli

Consumati un mar pe zi pentru a tine departe 5 tipuri de cancer

2011-03-08T15:39:00.000+02:00

Merele au reputatia ca ar tine doctorul departe. Multe studii recente au demonstrat ca un singur mar este un luptator de seama impotriva cancerului si poate reduce riscul dezvoltarii mai multor forme ale acestei boli, inclusiv ale sanului si pulmonare.

1. Cancerul de prostata - Cercetatorii de la clinica Mayo au constatat ca quercetina, un tip de flavonoida continuta de mere, poate ajuta la prevenirea si tratarea cancerului de prostata. Un studiu de laborator a constatat ca quercetina previne sau reduce cresterea celulelor umane specifice cancerului de prostata prin blocarea actiunii hormonilor androgeni. Quercetina ar putea fi un tratament non-hormonal pentru prevenirea sau tratarea cancerului de prostata.

2. Cancerul de san - Un studiu realizat pe sobolani la Cornell University a descoperit ca extracul de mere proaspete incetineste cresterea tumorilor cancerului de san. Sobolanii au fost expusi la un agent cancerigen care dezvolta cancerul mamar si hraniti cu echivalentul uman de la unul la sase mere, in fiecare zi, timp de 24 de saptamani. Tumorile au evoluat la 81% la subiectii care nu au consumat mere. In cazul sobolanilor care au consumat unul, trei sau sase mere, tumorile au fost reduse cu 17, 39 si respectiv 44%. Practic, nu s-a constatat ca animalele tratate aveau mai putine tumori, ci ca aceste tumori erau mai mici, mai putin maligne si au crescut intr-un ritm mai lent comparativ cu tumorile sobolanilor care nu erau tratati.

3. Cancerul pulmonar - In urma unor cercetari realizate la Brigham and Women’s Hospital and Harvard Medical School asupra unui lot de 125.000 americani, s-a descoperit ca un mar consumat in fiecare zi reduce riscul declansarii cancerului pulmonar la nefumatori cu 20%. Un studiu finlandez a confirmat aceste rezultate, iar un altul a descoperit ca oamenii care mananca mere si ceapa (doua alimente bogate in quercetina) pot preveni cu pana la 40-50% declansarea cancerului pulmonar.

4. Cancerul de colon - Mai multe studii recente au descoperit o legatura intre mere si riscul de cancer colorectal. Persoanele care consuma un mar pe zi reduc riscul aparitiei cancerului de colon cu 35%, iar cei care mananca mai mult de un mar, diminueaza aceasta probabilitate cu pana la 63%. In plus, rezultatele unor cercetari germane subliniaza ca merele pot creste producerea unui compus numit butirat, care protejeaza organismul impotriva cancerului de colon.

5.Cancerul hepatic - Riscul de cancer la ficat a scazut in cazul soarecilor hraniti cu un extract din coaja merelor cu pana la 57%. Chiar daca nutrientii in lupta cancerului contin substante existente in coaja de mere, si pulpa merelor contine aceste substante in cantitati semnificative. Un alt studiu a descoperit ca tratarea celulelor specifice cancerului hepatic cu 50 miligrame (jumatate de lingurita) de extract de mere provenit din merele necuratate de coaja inhiba cresterea celulelor canceroase ale ficatului cu 57%. Extractul derivat din pulpa merelor scade nivelul celulelor canceroase cu doar 40%.

Ciroza hepatica

2011-03-08T15:36:00.000+02:00

Ciroza hepatica durata de viata

Durata medie de viata in ciroza este de 15- 20 de ani in conditiile regimului si tratamentului corect.

Ciroza hepatica simptome

In stadiile de inceput ciroza nu are simptome, ulterior pot sa apara astenie, apoi scadere in greutate, icter, marirea de volum a abdomenului – toate simptomele aici ; de obicei ciroza NU da durere

Ciroza hepatica tratament

Tratamentul cirozei se face individualizat in functie de stadiul bolii fiecarui pacient.

Ciroza hepatica regim alimentar

Regimul in ciroza este fara alcool in orice stadiu al bolii, iar in stadii mai avansate cu redurerea consumului de sare, prajeli, carne, condimente , etc aveti regimul complet aici

Ciroza hepatica decompensata

Este ciroza cu icter, ascita, sau encefalopatie portala

Ciroza hepatica umeda

Este ciroza cu ascita, faza mai evoluata de boala, datele complete aici

Ciroza hepatica uscata

Este ciroza fara lichid; ciroza nu are lichid in stadiile de inceput, dar chiar ciroza umeda, daca este bine tratata si se respecta regimul, poate sa devina uscata.

Ciroza la ficat

Este acelasi lucru cu ciroza hepatica

Hemoragii digestive in ciroza

In ciroza hemoragia poate fi data de ruperea varicelor esofagiene, sau de sangerare din gastrita, ulcer, gingii, hemoroizi

Ciroza biliara primitiva

Este o forma de ciroza care apare mai ales la femei, este o boala autoimuna, se asociaza frecvent icterul, iar evolutia este mai lenta decat in alte forme de ciroza.

Leac impotriva bolii Alzheimer?

2011-03-07T13:37:00.000+02:00

Primele celule stem transformate intr-un anume tip de neuroni deschid drumul spre obtinerea unui tratament

Oamenii de stiinta au reusit, pentru prima oara, sa transforme celule stem într-un tip bine definit de neuroni, implicati în memorie si distrusi în boala Alzheimer. Dupa sase ani de cercetari, o echipa de oameni de stiinta de la Universitatea din Chicago a reusit sa creeze în laborator neuroni colinergici pornind de la celule stem derivate din piele, scrie site-ul maxisciences.com, citat de Agerpres.
Cercetarea ar putea constitui un progres major în tratarea alterarilor cerebrale sau ale bolilor nervoase, cum ar fi boala Alzheimer. Acesti neuroni, prezenti în creierul anterior, joaca un rol esential în anumite procese, precum cel al memoriei.
Tocmai distrugerea acestui stoc redus de celule produce pierderea capacitatilor de memorie la bolnavii de Alzheimer. Prin recrearea acestor neuroni în laborator, cercetatorii au sperat sa descopere un mijloc de prevenire a distrugerii si chiar sa reuseasca sa grefeze celule noi. Obiectivele par realizabile, deoarece neuronii cultivati în laborator au functionat normal cind au fost transplantati în hipocampul unor soareci.
"Acum, cind stim cum sa producem celule, putem sa le studiem pe culturi de tesuturi si sa vedem ce putem face sa prevenim distrugerea lor", a spus în revista Stem Cells dr Jack Kessler, principalul autor al studiului.
Datorita acestei descoperiri, cercetatorii pot testa de acum multiple celule si sa vada daca vreuna dintre ele reuseste sa tina în viata celulele. În plus, faptul ca neuronii distrusi pot fi înlocuiti ar putea oferi bolnavilor de Alzheimer un mijloc de a le ajuta memoria sa functioneze din nou normal

Dezechilibrul energetic

2010-07-03T14:50:00.001+03:00

Daca la nivelul unui organ apare o afectiune sau o dis-functie, dezechilibrul se manifesta printr-o durere sau un alt semnal, cum ar fi o crestere sau o scadere in greutate ori o deficienta de functionare (pierderea puterii de concentrare, de memorare).
Acrobatul se apleaca, isi indoaie genunchii, incearca sa-si mentina echilibrul cu ajutorul unei bare; pe fata i se citeste nelinistea, muschii i se contracta. Trebuie sa evite caderea.
Cauza acestei pierderi de echilibru se afla in el insusi. Nu este vina barei, nici a fringhiei pe care-merge. Cauza se afla in emotiile si in gindurile sale. Tot astfel, cauza dezechilibrului energetic se afla in noi insine. Emotiile refulate, nerostite, refuzurile Altadata le numeam furie, invidie, le tineam socoteala, erau pacate!
O data ce am inteles ideea fundamentala ca boala, suferinta, ia nastere in noi, nu m mai aborda durerea in acelasi fel. Nu m mai cauta in exterior magia alinarii.

Vom rupe cercul vicios de „consultatii - pilule - consultatii\' si ne m implica direct in ameliorarea propriei sanatati.

Sursa: www.medicultau.com

Homeopatie

2010-07-03T14:44:00.001+03:00

Homeopatia este o metoda clinico-terapeutica bazata pe principiul similitudinilor al lui Hipocrat si pe administrarea unor substante cat se poate de diluate care, experimentate in doze foarte mici - sau, oricum, sub limita toxica - experimentate pe un individ aflat la prima vedere in stare de sanatate determina un cadru clinic asemanator celui prezentat de un individ bolnav.
Clinica homeopatica are drept scop cercetarea bolnalui si isi propune drept rezultat cunoasterea fiecarui bolnav in parte, scoaterea in evidenta a individualitatii acestuia precum si aflarea remediului homeopatic celui mai potrivit cadrului simptomatologie al individului respectiv.
Metoda folosita in domeniul homeopatic se bazeaza pe relevarea simptomelor care sunt observate si descrise de bolnav precum si a simp-tomelor care sunt observate si descrise de medic.
Procedura homeopatica examineaza antecedentele bolnalui, incearca sa reconstituie evolutia bolii si ofera explicatiile cazului clinic respectiv. Aceasta procedura tinde intotdeauna sa ia in considerare constitutia si caracterul fiecarui bolnav in parte si sa scoata in evidenta individualitatea persoanei respective, adica organizarea dinamica a aspectelor fiziologice, morfologice, intelectuale, afective si volitive ale personalitatii individului. Acest proces cere observarea tuturor fenomenelor fizice si psihice prezentate de bolnav si deci si observarea aspectului exterior al acestuia si a comportarii individului respectiv in diferite situatii. Simptome-le care au fost relevate in acest mod sunt interpretate ca fiind rezultatul unor procese interactive dintre niste factori genetici - care scot in evidenta individualitatea pacientului, il predispun la anumite dezechilibre si deci si la a contracta anumite boli - si factorii de mediu care prin intensitatea si caracteristicile lor depasesc capacitatile individuale de adaptare spontana si mecanismele naturale de aparare a organismului.
Posibilitatea de a realiza o prescriptie homeopatica corecta presupune o mare abilitate din partea medicului dar si oportunitatea de a se sili o buna legatura cu pacientul, Relatia medic - pacient reprezinta unul dintre aspectele cele mai importante ale medicinei, in general, si ale homeopati-ei in special. Modalitatile in care este dirijata investigatia homeopatica sunt diferite si personalizate in functie de individ. Medicul trebuie sa stie sa se adapteze la fiecare bolnav, trebuie sa fie in masura sa impartaseasca emotiile bolnalui si modul acestuia de a fi. Acest proces de „armonizare\" cu pacientul poate avea loc numai daca medicul reuseste sa treaca dincolo de propria-i individualitate si de orice forma de egocentrism, daca reuseste sa elimine barierele care se opun cunoasterii si mai reuseste sa lase un spatiu larg unui dialog deschis si personalizat cu bolnal. Acest tip de relatie permite sa se obtina intotdeauna si un efect terapeutic. Pentru ca in acest tip de relatie se rastoarna ordinea, rolul pacientului, care pacient devine din obiect de studiu subiect - subiectul propriului sau caz si protagonist al actiunii propriei sale vindecari.
Hahnemann si alti homeopati ilustri ne-au lasat multe recomandari teoretice in legatura cu investigarea bolnalui, care, cu toate ca s-au dovedit a fi de valoare, nu permit schematizarea unui parcurs de comportament standardizat. Necesitatea de a te adapta fiecarui caz, fiecarui pacient in parte, presupune competenta, abilitate, sensibilitate si, pana la urma, ceea ce a fost definita drept „arta de a investiga\" si care arta face sa se deosebeasca maestrul de simplul tehnician.
Medicina clinica poate fi considerata drept o stiinta istorica sau ide-ografica, adica se bazeaza pe evenimente, are ca obiect de cercetare bolnal si are ca scop identificarea mediilor morbide prin intermediul observatiei evolutiei fiecarui bolnav in parte si silirea tratamentului corespunzator fiecarui caz.
Medicina clinica are drept obiect de studiu individul sub aspectul conformatiei sale, a mostenirii biologice, a predispozitiilor sale pentru anumite boli, sub aspectul tulburarilor psihofizice ji a tuturor celorlalte manifestari ale sale; si toate acestea au drept scop obtinerea unui cadru caracteristic al subiectului.
Pregatirea medicala actuala tinde sa concentreze atentia asupra bolii. Boala este studiata sub toate aspectele - pana si cele mai neinsemnate - si care este combatuta cu mijloacele terapeutice opuse ei, dar care nu este introdusa in contextul pacient - care este pus in corelatie cu diferitele noxe patogene intr-un mod aparte si personal si care manifesta prin aceasta un cadru clinic unic si personal.
Potrivit punctului de vedere al medicinei academice, boala reprezinta o entitate, ceva autonom si exogen, drept care aceasta stiinta tinde sa identifice si sa localizeze boala in spatiu, sa caute factorii ei etiologici, sa-i prevada evolutia in timp si sa formuleze niste termeni prognostic!. Aceasta conceptie se dovedeste a fi cat se poate de linistitoare atat pentru bolnav cat si pentru medic.
Astfel, bolnal tinde sa se simta, in cea mai mare parte a cazurilor, scutit de grija aparitiei bolii; el se teme, ce e drept, de ea, dar vede in medic ura specialistului si a aliatului in lupta impotriva bolii, numai ca de cele mai multe ori se increde in medic in mod pasiv sau il paraseste si nu-i mai urmeaza sfaturile.
Medicul se vede nevoit sa-si asume rolul specialistului care trebuie sa localizeze boala si trebuie sa-si perfectioneze mijloacele de investigatie pentru a ajunge la niste diagnoze stralucite. Acest rol il determina adeseori sa neglijeze aspectul uman al pacientului, necesitatea de a-l intelege pe pacient si de a-i impartasi aspectul emotional si trairile interioare. Si de multe ori, medicul il declara pe pacient vindecat atunci cand boala este invinsa sau cand chirurgul elimina partea vatamata.
Aceasta conceptie, de tip asa-zis „ontologic\", duce in mod ineviil la deteriorarea relatiei medic - pacient. Drept care aceasta relatie devine una dezumanizata, conditionata de interventia unor ultraspecialisti sau devine o alianta avand drept scop descoperirea bolii si combaterea acesteia precum si eliminarea simptomelor ei.
Medicina studiaza bolnal si boala, dar in cele din urma intervine in mod direct in combaterea bolii, considerand-o drept o tulburare a starii de sanatate asemanatoare starilor patologice care desi au manifestari diferite sunt trecute in categoria bolilor si tratate ca atare prin terapii standard. Aceste terapii vor fi avand ele drept scop acela de a se opune .numitorului comun\" care ii uneste pe diferiti bolnavi, dar ele nu tin cont de individualitatea trairii patologice a fiecarui bolnav in parte.
Medicina homeopatica isi indreapta atentia asupra bolnalui si cauta sa-l individualizeze si sa-l inteleaga in sens dinamic. il considera pe bolnav drept o unitate psihofizica indivizibila si interpreteaza boala ca pe o expresie a reactivitatii individuale la niste imprejurari potrivnice, in functie de predispozitia deosebita pentru boala a subiectului. Aceasta disciplina medicala considera boala potrivit modelului „functional sau de relatie\" care este si cel al psihanalizei. Potrivit acestui model, boala este considerata drept endogena, reactiva si cu totul benefica; drept care este evaluata in sens dinamic si considerata a fi rezultatul unor situatii de armonie si de lipsa de armonie, de echilibru si de dezechilibru si, la urma urmelor, drept o reactie de aparare a organismului. Si in acest caz este recunoscuta o coeziune deplina intre psihic si soma, o predominatie a notiunii de timp fata de cea de spatiu, ca si o predominare a notiunii de organism fata de cea de organ.
Modelul care se refera la relatie se dovedeste a fi mai curand unul care obliga, care if implica atat pe pacient, cat si pe medic. Acest model il face pe pacient sa constientizeze raspunderea pe care o are fata de sine insusi pentru ca il impiedica sa atribuie suferinta sa numai unor cauze externe si-l invita sa intreprinda o calatorie introspectiva pentru a descoperi originea bolii inauntrul fiintei sale, pentru a-si ingriji propria-i sanatate, pentru a regasi armonia cu sine insusi, cu semenii sai si cu natura, pentru a-si schimba comportarea, a inlatura sentimentele negative si a se iubi pe sine insusi si pe ceilalti.
Aceasta calatorie ii confera pacientului un rol activ in procesul de vindecare, il determina sa-si asume raspunderea, sa constientizeze ceea ce se petrece in psihicul lui si in trupul lui si sa considere boala drept o functie relativa si benefica menita sa atraga atentia asupra starilor de tulburare si de suferinta atat cele prezente, cat si cele trecute.
Modelul respectiv il invita si pe medic sa examineze boala in sens dinamic si sa tina seama de semnificatiile simptomelor, sa comunice cu pacientul, sa-i inteleaga aspectul uman, sa-i impartaseasca gandurile, sentimentele si emotiile; si sa incerce sa afle care sunt situatiile de lipsa de armonie si de suferinta care l-au indepartat pe pacient de la conditia de sanatate.
Potrivit modelului functional sau relational, notiunea de boala permite ca relatia medic - pacient sa devina o adevarata cooperare. Dat fiind ca aceasta relatie are drept scop examinarea unor factori obiectivi, a unor situatii si trairi interioare, ea permite scoaterea in evidenta a momentelor de criza ale fiecarui pacient in parte, dar si posibilele greseli de comportare ale acestuia si de aici si necesitatea de a se opera niste schimbari. Acest proces interactiv permite punerea in miscare a mecanismelor de autovindecare a pacientului, il predispune pe acesta la acceptarea interventiei farmacologice si-i intareste capacitatea de raspuns la terapie.
Medicina homeopatica studiaza pacientul din punct de vedere al constitutiei sate, al mostenirii genetice, al predispozitiei pentru anumite oli, al caracteristicilor sale psihofizice si prin intermediul acestor informatii se sileste cadrul clinic patologic specific si unic al bolnalui. Iar sindromul clinic prezentat de bolnav este considerat drept singurul si adevaratul dusman ce trebuie sa fie rapus.

Homeopatia considera ca un bolnav nu este vindecat atat timp cat el continua sa prezinte o stare de rau chiar daca au disparut simptomele si tulburarile principale, deoarece se apreciaza ca mai pot aparea oricand alte asemenea manifestari adesea cu totul deosebite si care sunt legate, in aparenta, intre ele, dar care sunt considerate drept o expresie diferita a unuia si aceluiasi dezechilibru. Si, la modul opus, homeopatia considera ca un pacient este vindecat atunci cand acesta se simte bine un timp mai indelungat, atunci cand s-au produs in el niste schimbari de comportament si in modalitatea de abordare a problemelor care privesc relatiile si existenta sa. Homeopatia considera drept un act de „suprimare\" interventia medicala care inlatura numai tulburarile si simptomele unei boii. Si considera drept „vindecare\" acea interventie medicala care corecteaza dezechilibrul cronic al bolnalui.

Sursa: www.medicultau.com

Alimentele bogate in potasiu reduc riscul de accident vascular cerebral si boli coronariene

2010-06-11T15:40:00.001+03:00

Consumul de alimente bogate in potasiu, precum salata verde, bananele sau cartofii, reduce riscul de accident vascular cerebral sau de boli coronariene, sustin cercetatorii italieni de la Universitatea din Napoli. Ei au efectuat o noua analiza, bazata pe rezultatele a zece studii publicate in perioada 1966–2009. Pentru realizarea cercetarii au fost analizate datele preluate de la aproximativ 280.000 de adulti, urmariti pe perioade cuprinse intre cinci si 19 ani, informeaza American Heart Association, citata de bighealthtree.com.

Aportul ridicat de potasiu a fost asociat cu un risc mai mic cu 19% de accidente vasculare cerebrale si cu 8% in cazul bolilor coronariene. “Constatarile intaresc recomandarile facute la nivel international pentru cresterea consumului de alimente bogate in potasiu, care ajuta la prevenirea bolilor vasculare”, a declarat dr. Pasquale Strazzullo de la Universitatea din Napoli.

Alimente bogate in potasiu:
salata verde
cartofii
bananele
soia
caisele
avocado
iaurtul
sucul de prune
fasolea uscata
mazarea

Rezultatele analizei au fost prezentate in cadrul conferintei pe tema “Nutritie, activitate fizica si metabolism”, organizata de American Heart Association in San Francisco.
Un alt studiu prezentat la aceeasi conferinta demonstreaza ca o dieta bogata in legume si fructe crude poate ajuta, de asemenea, la prevenirea accidentelor vasculare cerebrale. Pentru realizarea studiului, cercetatorii au analizat incidenta accidentelor vasculare cerebrale in randul a 20.000 de barbati si femei, cu varste cuprinse intre 20 si 65 de ani, care nu sufereau de boli cardiovasculare la inceputul analizei. Evolutia lor a fost urmarita timp de zece ani, perioada in care au survenit 233 de accidente vasculare cerebrale in randul participantilor.
Dupa ce au analizat o serie de factori, cercetatorii au constatat ca persoanele cu o alimentatie mai bogata in fructe si legume crude – mai mult de 262 grame pe zi – prezinta un risc cu 36% mai mic sa sufere un accident vascular cerebral decat cei care consuma mai putin de 92 de grame de fructe si legume pe zi.

Cu toate acestea, nu a putut fi facuta nici un fel de asociere intre riscul de atac vascular cerebral si consumul mai ridicat sau mai scazut de fructe si legume procesate, a declarat Linda Oude Griep, de la Universitatea Wageningen din Olanda.

Sursa: www.medlive.hotnews.ro

Regimul alimentar in ulcer gastric, duodenal sau gastrita

2010-02-10T16:15:00.000+02:00

Este foarte important, deoarece fara regim aceste bol ise vindeca greu chiar daca se ia tratament corect.

Regimul alimentar trebuie tinut in perioadele dureroase, sau daca se stie ca va urma o perioada dureroasa (de obicei primavara si toamna)

Care este regimul alimentar in criza ulceroasa?

Regimul se tine 3-6 saptamani in perioadele cu simptome.

De regula sunt contraindicate urmatoarele alimente sau categorii de alimente:
Supele si ciorbele de carne (zeama de carne creste acidul din stomac)
Prajelile, inclusiv painea prajita
Rantasurile
Fasole uscata, varza, maioneze, salata de vinete
Carne de peste crud, carne de oaie, porc, rata, gasca
Sunca, caltabosi, piftie, chiftelute marinate, sarmale, carnati condimentati, mititei
Condimentele de orice fel (ardei iute,sare de lamaie, mustar, ceapa cruda, usturoi, piper, kechup), muraturi, lamaie, otet, etc,
Dulciurile concentrate (dulceata, gem, prajituri, marmelada, miere, rahat, ciocolata, etc)
Legume si fructe crude (nefierte) -se pot manca sote-uri si compoturi
Cafea, alcool, bauturi cu cola, pizza, mancaruri fast-food, apa minerala gazoasa
Grasime animala (unt samantana, slanina, untura), afumaturi
Fumat / alcool
Mancaruri prea fierbinti sau reci
Mesele prea rare si bogate (se recomanda 4-5 mese pe zi mai reduse cantitativ)

Ce se poate manca daca ai ulcer gastric sau duodenal?
Supe si ciorbe de legume, cu sau fara bors
Cartofi natur sau piure,fierti, salata orientala fara otet
Lapte, lactate, branzeturi
Carne fiarta sau fripta (nu prajita)
Sote-uri de legume
Placinte fara grasime
Tocanite fara prajeala
Compoturi nu foarte dulci
Apa plata sau de robinet
Paine veche de o zi - nu prajita
Ca si condimente - marar, patrunjel, leustean.
Mancarea poate fi sarata normal (daca pacientul nu are si alta boala in care regimul este fara sare)

In principiu orice bolnav isi poate descoperi - pe propria piele- regimul adecvat, unele alimentel facand mai rau unui pacient si mai putin rau altuia.

Grasimile omega 3 si cancerul mamar

2010-02-04T01:10:00.003+02:00

Când mamele manânca aguride...

De când l-a pierdut, omul a fost muncit de dorul paradisului. Oriunde se duce, încearca sa refaca acel mediu ideal, doar pentru a fi dezamagit din nou si din nou de "spini si palamida"...
Exista totusi o perioada din viata noastra în care se spune ca traim aproape ca în paradis: nu ne apasa nici o grija, nici macar cea a zilei de mâine, toate cele necesare vietii ne sunt oferite gratis si de cea mai buna calitate, nu platim taxe sau impozite, desi avem o locuinta de invidiat, cu toate accesoriile necesare unei vieti lipsite de neplaceri, suntem protejati chiar si de lovituri... Judecând dupa tipetele pe care invariabil le scoatem atunci când aceasta etapa a vietii noastre se încheie brusc, se pare ca chiar ne simtim ca în paradis. În conceptia populara, acest „rai” intrauterin este atât de desavârsit, încât chiar daca organismul mamei este în criza de calciu, de exemplu, fatul va primi tot calciul de care are nevoie, chiar daca mama îsi va pierde dintii...
Între rai si iad, prapastia nu e asa de mare...
Stim cu totii ca în lumea în care traim nu exista paradis. Nici macar versiunea lui intrauterina nu este invulnerabila: dincolo de aparenta siguranta, exista riscuri si boli care ameninta fatul, unele pe care nici nu ni le imaginam.
Majoritatea femeilor însarcinate stiu ca alcoolul, fumatul sau folosirea altor droguri primejduiesc sanatatea fatului. Însa prea putine mame sunt constiente ca dieta lor are un impact puternic, pe termen lung, asupra copilului lor, în asa masura încât poate chiar creste riscul aparitiei unor boli grave dupa multi ani de la nastere. Cel putin aceasta este concluzia la care au ajuns unii cercetatori care au încercat sa identifice cauzele cancerului de sân.
Spre deosebire de majoritatea formelor de cancer, în care cel putin doua treimi din cazuri pot fi atribuite în mod indubitabil unor practici daunatoare din stilul de viata (fumat, consum de alcool, greseli alimentare, sedentarism etc.), în cazul cancerului de sân lucrurile sunt diferite. Desi se stie ca predispozitia ereditara, vârsta si alti factori care nu pot fi influentati direct de deciziile noastre cauzeaza doar 30% din aceste cancere, nimeni nu a reusit sa demonstreze cu destula persuasiune care sunt factorii raspunzatori de celelalte 70 procente. Exceptie fac obezitatea, consumul de alcool si sedentarismul, despre care însa se apreciaza ca ar putea sta la originea a cel mult 30% din cancerele mamare.
Bomba cu explozie intarziata:

Motivul pentru care identificarea cauzelor cancerului mamar este atât de dificila pare a fi intervalul neobisnuit de lung dintre momentul actiunii factorilor cancerigeni si aparitia bolii. Mai exact, s-a observat ca expunerea fatului la concentratii excesive de estrogen poate creste riscul de cancer mamar dupa nastere, în timpul vietii de adult. Estrogenul este un hormon secretat de ovare si actioneaza ca mesager chimic cu rol important în dezvoltarea glandelor mamare, uterului si ovarelor. În cursul vietii intrauterine, glanda mamara pare a fi foarte sensibila la actiunea acestui hormon.Studii recente pe cobai au reusit sa ofere un model pentru ceea ce este foarte probabil ca se întâmpla si la om. Cercetatorii au administrat o dieta cu continut crescut de grasimi (în special grasimi de tip omega-6, ca cele din uleiul de porumb sau floarea soarelui) unui numar de femele de cobai însarcinate, pe tot parcursul sarcinii. Aceasta dieta a provocat cresteri semnificative (peste 30%) ale concentratiei estrogenilor la aceste animale, comparativ cu cele care aveau o dieta normala. Excesul de estrogeni a determinat alterari importante ale structurii glandelor mamare (cresterea densitatii celulare si scaderea gradului de diferentiere – vezi explicatiile de mai jos), grabirea debutului ciclului menstrual si dublarea riscului de aparitie a cancerului mamar la puii de sex feminin ai acestor cobai. Pentru a întelege mai bine ceea ce se întâmpla, trebuie sa stim ca glanda mamara începe sa se formeze înca din timpul vietii intrauterine, prin aparitia unui „mugur” care se dezvolta, se ramifica arborescent, dând nastere ductelor si tubulilor – viitoarele structuri secretoare si colectoare ale laptelui. Acesti tubuli au însa o structura primitiva si se termina cu niste mase celulare nediferentiate – asa-numitii „muguri terminali”, care urmeaza sa se maturizeze în etape ulterioare nasterii. O a doua etapa importanta în dezvoltarea glandelor mamare este pubertatea, când are loc atât cresterea volumului, cât si accentuarea diferentierii structurilor glandulare. Sânii nu se maturizeaza însa complet decât dupa ce femeia duce la termen o sarcina. Abia atunci toate celulele imature (numite si stem) devin celule mature, producatoare de lapte. Se crede ca celulele stem mamare sunt foarte sensibile la actiunea substantelor cancerigene, motiv pentru care fetele si femeile tinere, care nu au dus la capat o sarcina, au un motiv în plus sa evite expunerea la compusii cancerigeni. Toate aceste etape de dezvoltare a glandelor mamare se afla sub influenta directa a hormonilor estrogeni, care trebuie sa se afle în concentratii adecvate pentru ca procesul sa decurga normal. În etapa intrauterina, când concentratia hormonilor estrogeni este prea mare, apar anomalii ale „arborelui epitelial” mamar: numarul ramificatiilor creste, dar gradul de diferentiere, de maturizare partiala a acestor structuri scade. Cu alte cuvinte, excesul de estrogeni în viata intrauterina favorizeaza aparitia unor glande mamare cu mai multe ducte si tubuli, deci cu densitate celulara mai mare, dar mai primitive. Tocmai acestea sunt structurile în care îsi au originea viitoarele cancere mamare.

Cum stau lucrurile la om?

Capacitatea grasimilor alimentare de a influenta concentratia hormonilor estrogeni este cunoscuta de mai mult timp si a fost atestata de mai multe studii umane, care au aratat ca o reducere a consumului de grasimi (sub 25% din totalul caloriilor consumate) produce o scadere a nivelurilor serice de estradiol (o forma de estrogen) cu 7,4-23%. Scaderea estradiolului a fost cu atât mai mare cu cât limitarea consumului de grasimi a fost mai mare.
Desi transpunerea concluziilor studiilor pe animale la oameni trebuie facuta cu multa prudenta, exista deja indicii care sprijina ipoteza ca legatura cauzala dintre expunerea intrauterina la concentratii excesive de estrogen si cresterea riscului de cancer mamar la progenitura este valabila si la om. Iata câteva dintre ele:
nou-nascutii de sex feminin care au greutate excesiva la nastere (peste 4 kg) au un risc mai mare de cancer mamar în cursul vietii adulte. Excesul ponderal la nastere se asociaza adesea cu un exces de estrogen în mediul intrauterin.
fiicele mamelor care au suferit de hipertensiunea de sarcina (preeclampsie sau eclampsie) au un risc de cinci ori mai mic de cancer mamar. Acest efect nu se datoreaza, evident, tensiunii crescute, care uneori ameninta sarcina, ci concentratiilor scazute de estrogen caracteristice aceastei boli.
riscul de cancer mamar este mai mare la gemenii dizigoti, care se pare ca se dezvolta într-un mediu intrauterin cu niveluri mai mari de estrogen, decât la femeile nascute din sarcini unice.
expunerea intrauterina la concentratii crescute de estrogen pare a afecta riscul de cancer mamar la fiice si prin aparitia mai precoce a pubertatii, prelungind astfel intervalul total de expunere a glandei mamare la efectul estrogenilor.
Recomandari:

Întrucât majoritatea femeilor însarcinate din lumea civilizata consuma cantitati excesive de grasimi, este probabil ca si nivelul estrogenilor este mai crescut decât normal la multe dintre ele. Aceasta ar putea creste riscul de cancer mamar la fiicele lor, la multi ani dupa nastere. Daca reducerea consumului de grasimi este deja un obiectiv desirabil pentru toti adultii, ea pare a fi un imperativ pentru toate femeile însarcinate.Tipul de grasime consumata pare a fi la fel de important. Producatorii de alimente semipreparate adauga grasimi sau uleiuri vegetale la aproape toate aceste produse, încarcându-le cu grasimi de tip omega-6, cum sunt cele din uleiul de floarea soarelui, porumb, soia etc. Aceasta a condus la modificarea raportului dintre acizii grasi omega-6 si omega-3 în dieta noastra de la nivelul traditional de 1 sau 2 la 1, la 20-30 la 1). Atât grasimile de tip omega-6 cât si omega-3 sunt grasimi polinesaturate de care organismul nostru are nevoie, dar în cantitati echilibrate. Sursele cele mai bune de acizi grasi omega-3 sunt semintele (si uleiul) de in, cerealele integrale, nucile românesti, semintele de dovleac, zarzavaturile de culoare verde si uleiul de rapita. Recomandarea cea mai buna, îndeosebi pentru femeile însarcinate sau care pot ramâne însarcinate, este sa reduca ingestia de grasimi de tip omega-6 (pentru ca ele cresc concentratia de estrogeni) si sa consume mai multe alimente care contin grasimi de tip omega-3. În fine, adoptarea unei diete co continut redus de grasime, cresterea consumului de fructe si legume, împreuna cu evitarea fumatului, alcoolului si a consumului de carne scad riscul de cancer în general, si de cancer mamar în special, fiind cea mai buna metoda de conservarea a „paradisului intrauterin” pentru generatia urmatoare.

Grasimile omega 3 si cancerul mamar

2010-02-04T01:10:00.002+02:00

Când mamele manânca aguride...
De când l-a pierdut, omul a fost muncit de dorul paradisului. Oriunde se duce, încearca sa refaca acel mediu ideal, doar pentru a fi dezamagit din nou si din nou de "spini si palamida"...
Exista totusi o perioada din viata noastra în care se spune ca traim aproape ca în paradis: nu ne apasa nici o grija, nici macar cea a zilei de mâine, toate cele necesare vietii ne sunt oferite gratis si de cea mai buna calitate, nu platim taxe sau impozite, desi avem o locuinta de invidiat, cu toate accesoriile necesare unei vieti lipsite de neplaceri, suntem protejati chiar si de lovituri... Judecând dupa tipetele pe care invariabil le scoatem atunci când aceasta etapa a vietii noastre se încheie brusc, se pare ca chiar ne simtim ca în paradis. În conceptia populara, acest „rai” intrauterin este atât de desavârsit, încât chiar daca organismul mamei este în criza de calciu, de exemplu, fatul va primi tot calciul de care are nevoie, chiar daca mama îsi va pierde dintii...
Între rai si iad, prapastia nu e asa de mare...
Stim cu totii ca în lumea în care traim nu exista paradis. Nici macar versiunea lui intrauterina nu este invulnerabila: dincolo de aparenta siguranta, exista riscuri si boli care ameninta fatul, unele pe care nici nu ni le imaginam.
Majoritatea femeilor însarcinate stiu ca alcoolul, fumatul sau folosirea altor droguri primejduiesc sanatatea fatului. Însa prea putine mame sunt constiente ca dieta lor are un impact puternic, pe termen lung, asupra copilului lor, în asa masura încât poate chiar creste riscul aparitiei unor boli grave dupa multi ani de la nastere. Cel putin aceasta este concluzia la care au ajuns unii cercetatori care au încercat sa identifice cauzele cancerului de sân.
Spre deosebire de majoritatea formelor de cancer, în care cel putin doua treimi din cazuri pot fi atribuite în mod indubitabil unor practici daunatoare din stilul de viata (fumat, consum de alcool, greseli alimentare, sedentarism etc.), în cazul cancerului de sân lucrurile sunt diferite. Desi se stie ca predispozitia ereditara, vârsta si alti factori care nu pot fi influentati direct de deciziile noastre cauzeaza doar 30% din aceste cancere, nimeni nu a reusit sa demonstreze cu destula persuasiune care sunt factorii raspunzatori de celelalte 70 procente. Exceptie fac obezitatea, consumul de alcool si sedentarismul, despre care însa se apreciaza ca ar putea sta la originea a cel mult 30% din cancerele mamare.
Bomba cu explozie intarziata:
Motivul pentru care identificarea cauzelor cancerului mamar este atât de dificila pare a fi intervalul neobisnuit de lung dintre momentul actiunii factorilor cancerigeni si aparitia bolii. Mai exact, s-a observat ca expunerea fatului la concentratii excesive de estrogen poate creste riscul de cancer mamar dupa nastere, în timpul vietii de adult. Estrogenul este un hormon secretat de ovare si actioneaza ca mesager chimic cu rol important în dezvoltarea glandelor mamare, uterului si ovarelor. În cursul vietii intrauterine, glanda mamara pare a fi foarte sensibila la actiunea acestui hormon.
Studii recente pe cobai au reusit sa ofere un model pentru ceea ce este foarte probabil ca se întâmpla si la om. Cercetatorii au administrat o dieta cu continut crescut de grasimi (în special grasimi de tip omega-6, ca cele din uleiul de porumb sau floarea soarelui) unui numar de femele de cobai însarcinate, pe tot parcursul sarcinii. Aceasta dieta a provocat cresteri semnificative (peste 30%) ale concentratiei estrogenilor la aceste animale, comparativ cu cele care aveau o dieta normala. Excesul de estrogeni a determinat alterari importante ale structurii glandelor mamare (cresterea densitatii celulare si scaderea gradului de diferentiere – vezi explicatiile de mai jos), grabirea debutului ciclului menstrual si dublarea riscului de aparitie a cancerului mamar la puii de sex feminin ai acestor cobai.
Pentru a întelege mai bine ceea ce se întâmpla, trebuie sa stim ca glanda mamara începe sa se formeze înca din timpul vietii intrauterine, prin aparitia unui „mugur” care se dezvolta, se ramifica arborescent, dând nastere ductelor si tubulilor – viitoarele structuri secretoare si colectoare ale laptelui. Acesti tubuli au însa o structura primitiva si se termina cu niste mase celulare nediferentiate – asa-numitii „muguri terminali”, care urmeaza sa se maturizeze în etape ulterioare nasterii. O a doua etapa importanta în dezvoltarea glandelor mamare este pubertatea, când are loc atât cresterea volumului, cât si accentuarea diferentierii structurilor glandulare. Sânii nu se maturizeaza însa complet decât dupa ce femeia duce la termen o sarcina. Abia atunci toate celulele imature (numite si stem) devin celule mature, producatoare de lapte. Se crede ca celulele stem mamare sunt foarte sensibile la actiunea substantelor cancerigene, motiv pentru care fetele si femeile tinere, care nu au dus la capat o sarcina, au un motiv în plus sa evite expunerea la compusii cancerigeni.
Toate aceste etape de dezvoltare a glandelor mamare se afla sub influenta directa a hormonilor estrogeni, care trebuie sa se afle în concentratii adecvate pentru ca procesul sa decurga normal. În etapa intrauterina, când concentratia hormonilor estrogeni este prea mare, apar anomalii ale „arborelui epitelial” mamar: numarul ramificatiilor creste, dar gradul de diferentiere, de maturizare partiala a acestor structuri scade. Cu alte cuvinte, excesul de estrogeni în viata intrauterina favorizeaza aparitia unor glande mamare cu mai multe ducte si tubuli, deci cu densitate celulara mai mare, dar mai primitive. Tocmai acestea sunt structurile în care îsi au originea viitoarele cancere mamare.
Cum stau lucrurile la om?
Capacitatea grasimilor alimentare de a influenta concentratia hormonilor estrogeni este cunoscuta de mai mult timp si a fost atestata de mai multe studii umane, care au aratat ca o reducere a consumului de grasimi (sub 25% din totalul caloriilor consumate) produce o scadere a nivelurilor serice de estradiol (o forma de estrogen) cu 7,4-23%. Scaderea estradiolului a fost cu atât mai mare cu cât limitarea consumului de grasimi a fost mai mare.
Desi transpunerea concluziilor studiilor pe animale la oameni trebuie facuta cu multa prudenta, exista deja indicii care sprijina ipoteza ca legatura cauzala dintre expunerea intrauterina la concentratii excesive de estrogen si cresterea riscului de cancer mamar la progenitura este valabila si la om. Iata câteva dintre ele:
nou-nascutii de sex feminin care au greutate excesiva la nastere (peste 4 kg) au un risc mai mare de cancer mamar în cursul vietii adulte. Excesul ponderal la nastere se asociaza adesea cu un exces de estrogen în mediul intrauterin.
fiicele mamelor care au suferit de hipertensiunea de sarcina (preeclampsie sau eclampsie) au un risc de cinci ori mai mic de cancer mamar. Acest efect nu se datoreaza, evident, tensiunii crescute, care uneori ameninta sarcina, ci concentratiilor scazute de estrogen caracteristice aceastei boli.
riscul de cancer mamar este mai mare la gemenii dizigoti, care se pare ca se dezvolta într-un mediu intrauterin cu niveluri mai mari de estrogen, decât la femeile nascute din sarcini unice.
expunerea intrauterina la concentratii crescute de estrogen pare a afecta riscul de cancer mamar la fiice si prin aparitia mai precoce a pubertatii, prelungind astfel intervalul total de expunere a glandei mamare la efectul estrogenilor.
Recomandari:
Întrucât majoritatea femeilor însarcinate din lumea civilizata consuma cantitati excesive de grasimi, este probabil ca si nivelul estrogenilor este mai crescut decât normal la multe dintre ele. Aceasta ar putea creste riscul de cancer mamar la fiicele lor, la multi ani dupa nastere. Daca reducerea consumului de grasimi este deja un obiectiv desirabil pentru toti adultii, ea pare a fi un imperativ pentru toate femeile însarcinate.
Tipul de grasime consumata pare a fi la fel de important. Producatorii de alimente semipreparate adauga grasimi sau uleiuri vegetale la aproape toate aceste produse, încarcându-le cu grasimi de tip omega-6, cum sunt cele din uleiul de floarea soarelui, porumb, soia etc. Aceasta a condus la modificarea raportului dintre acizii grasi omega-6 si omega-3 în dieta noastra de la nivelul traditional de 1 sau 2 la 1, la 20-30 la 1). Atât grasimile de tip omega-6 cât si omega-3 sunt grasimi polinesaturate de care organismul nostru are nevoie, dar în cantitati echilibrate.
Sursele cele mai bune de acizi grasi omega-3 sunt semintele (si uleiul) de in, cerealele integrale, nucile românesti, semintele de dovleac, zarzavaturile de culoare verde si uleiul de rapita.
Recomandarea cea mai buna, îndeosebi pentru femeile însarcinate sau care pot ramâne însarcinate, este sa reduca ingestia de grasimi de tip omega-6 (pentru ca ele cresc concentratia de estrogeni) si sa consume mai multe alimente care contin grasimi de tip omega-3.
În fine, adoptarea unei diete co continut redus de grasime, cresterea consumului de fructe si legume, împreuna cu evitarea fumatului, alcoolului si a consumului de carne scad riscul de cancer în general, si de cancer mamar în special, fiind cea mai buna metoda de conservarea a „paradisului intrauterin” pentru generatia urmatoare.

Preeclampsia si eclampsia - prevenire

2010-02-04T01:06:00.001+02:00

Pastrarea sanatatii in cursul graviditatii si evitarea nasterii premature este dorinta oricarei femei insarcinate. Preeclampsia poate zadarnici aceasta speranta. Este vorba de o veritabila boala a gravidei, care se manifesta prin cresterea tensiunii arteriale, dureri de cap, edeme la nivelul picioarelor si pierderea de proteine prin urina. Daca nu este depistata si tratata rapid si corect, ea capata dimensiuni tragice, amenintand viata gravidei si impunand nasterea prematura.

Poate fi preeclampsia prevenita?
Preeclampsia este de altfel una din cauzele naşterii premature, cauzând anual între 50.000 şi 75.000 de decese în rândul gravidelor din lumea întreagă.1

Măsurile preventive au două aspecte. Mai întâi, gravida trebuie să respecte calendarul examenelor şi controalelor medicale din cursul sarcinii. De asemenea, este important ca ea să cunoască simptomele de alarmă şi să se adreseze medicului de îndată ce acestea apar. Cuonaşterea simptomelor şi a factorilor de risc poate fi deci extrem de utilă. Iată o listă cu cei mai importanţi factori de risc cunoscuţi:
Ereditatea. Preeclampsia este mai frecventă la femeile ale căror mame au suferit de aceeaşi problemă. Astăzi se ştie că predispoziţia pentru preeclampsie poate fi transmisă şi de taţi la fiicele lor.
Tensiunea arterială foarte mult sau chiar moderat crescută înainte de împlinirea a 20 de săptămâni de sarcină creşte riscul. Un studiu asupra unui grup de 13.000 de femei a evidenţiată că cele care aveau o tensiune sistolică de 130 sau mai mult în prima jumătate a sarcini erau de aproape 4 ori mai expuse să sufere de preeclampsie decât cele a căror tensiune sistolică era sub 110.
Prima sarcină. Riscul este mai mare la prima sarcină.
Obezitatea creşte riscul de hipertensiune arterială şi se crede că măreşte şi riscul de preeclampsie, deşi încă mai persistă unele neclarităţi cu privire la acest factor de risc.
Prezenţa diabetului şi rezistenţa celulară la insulină creşte riscul de preeclampsie.
Sarcinile multiple (gemeni, etc.) cresc riscul.
Homocisteina. Nivelurile sangvine crescute de homocisteină cresc riscul.
Dieta inadecvată, inclusiv carenţele de calciu, zinc, vitaminele C şi E, precum şi de acizi graşi esenţiali cresc riscul.
A doua linie de apărare este prevenţia primară. Pentru ca sarcina să fie normală, toate cele de mai jos sunt importante, cu atât mai mult cu cât aveţi unul sau mai mulţi din factorii de risc de mai sus.
Importanţa îngrijirii prenatale de calitate nu poate fi subliniată îndeajuns. Aceasta trebuie să înceapă chiar înainte de concepţie, mai ales dacă femeia în cauză suferă deja de hipertensiune arterială, diabet sau alte boli cunoscute.
Faceţi tot posibilul pentru a reveni la greutatea normală înainte de sarcină.
Adoptaţi un stil de viaţă care ajută la coborârea valorilor tensiunii arteriale: efectuaţi zilnic cel puţin 30 minute de activitate fizică moderată, folosiţi cu moderaţie sarea (nu depăşiţi 2.000 mg sodiu/zi, adică mai mult de o linguriţă de sare), consumaţi cât mai multe fructe şi legume (5-9 porţii/zi) şi folosiţi numai lapte şi produse lactate degresate sau parţial degresate.
Alte obiceiuri alimentare sănătoase includ: folosirea cerealelor şi pâinii integrale (bogate în oligoelemente şi acizi graşi esenţiali), a grăsimilor sănătoase (uleiuri vegetale nehidrogenate, nuci, seminţe şi unturi de nuci). De asemenea, este important să consumaţi multe alimente bogate în vitamina C (citrice, fructe de pădure, pepeni, cartofi etc.).
Studii recente2 au explorat posibilitatea existenţei unui mecanism molecular care ar sta la baza preeclampsiei. Astfel, se pare că este vorba de o scădere a disponibilului de oxid nitric (NO), o substanţă din sânge care ajută arterele să se relaxeze, permiţând creştrea fluxului sangvin arterial şi reducerea tensiunii arteriale. Studiile arată că femeile care suferă de preeclampsie au niveluri mai mari dintr-o formă de oxid nitric care este legată de albumină, o proteină din sânge, stare în care se pare că nu poate fi eliberat corespunzător pentru a relaxa arterele.
Vitamina C este esenţială pentru eliberarea oxidului nitric şi funcţionarea lui adecvată. Cercetătorii speculează că deficitul de vitamina C (asociat frecvent cu preeclampsie) poate fi un factor contributor. Nivelurile reduse de vitamina C pot duce la scăderea disponibilului de oxid nitric din sistemul circulator, cauzând astfel vasocontricţia şi vasospasmul asociate cu simptomele tipice ale preeclampsiei şi edemului. Precursorul din care se formează oxidul nitric este arginina, un aminoacid prezent în cantităţi importante în nuci. Consumul de nuci s-a dovedit a fi capabil să reducă riscul de infarct miocardic, dar ar putea fi util şi pentru îmbunătăţirea circulaţiei generale şi pentru facilitarea relaxării arterelor.
Aceasta ilustrează foarte bine una din căile prin care alimentaţia sănătoasă şi stilul de viaţă corect pot ajuta la prevenirea unor probleme grave şi pot creşte şansele unei sarcini normale şi a unei naşteri la termen, fără incidente.

Cum sa scazi nivelul colesterolului sangvin

2010-02-04T01:02:00.000+02:00

Alimente bogate in colesterol

Ou fiert 1 225 mg
Branza grasa 30 g 27 mg
Cascaval 30 g 19 mg
Unt 100 g 250 mg
Carne de miel 100 g 70 mg
Friptura de vaca 100 g 70 mg
Carne de pasare 100 g 60 mg
Rinichi de vita 100 g 375 mg
Ficat de vita 100 g 300 mg
Inghetata 100 g 45 mg
Tort 100 g 260 mg

Alimente care nu contin colesterolAliment Colesterol

Toate verdeturile si legumele 0 mg
Toate fructele 0 mg
Toate cerealele 0 mg
Toate leguminoasele 0 mg
Toate nucile si semintele 0 mg
Toate uleiurile vegetale 0 mg

Dogma nr. 3: E foarte usor sa consumi prea mult colesterol/grasimi saturate
Daca ai colesterolul crescut si ai mers la medic, e foarte probabil ca ai primit sfaturi mai mult sau mai putin detaliate cu privire la cum sa-ti schimbi dieta: redu carnea rosie, evita grasimile animale, etc. Si chiar ai incercat sa urmezi recomandarile date, doar ca sa fii dezamagit la urmatoarea verificare a colesterolului care a aratat cu lucrurile nu s-au schimbat prea mult. Scenariul acesta este asa de comun, incat mult medici nici nu se mai obosesc sa dea instructiuni dietetice pacientilor care au colesterolul crescut, ci pur si simplu ii pun pe medicamente. A propos, daca medicul tau este din aceasta categorie, te sfatuiesc sa-ti cauti altul, mai ales daca esti dispus sa-ti schimbi dieta.

Trebuie sa fii constient ca daca vrei sa controlezi colesterolul sangvin prin dieta, trebuie sa fii dispus sa faci schimbari majore. Practic trebuie sa devii vegetarian. Organismul uman nu a fost conceput sa consume alimente bogate in colesterol cum este carnea, indiferent de ce se straduiesc sa spuna suporterii evolutionismului sau alti asa-zis specialisti.

Da-mi voie sa-ti dau un exemplu. Specialistii in cardiologie din SUA au stabilit ca, pentru a fi protejati de efectele nefaste ale colesterolului, putem consuma maximum 300 mg colesterol pe zi daca suntem sanatosi, si maximum 200 mg/zi daca avem deja boli de inima, accident vascular cerebral, diabet sau alte boli similare. Arunca inca o privire la tabelul de mai sus cu continutul de colesterol al alimentelor. Un galbenus de ou contine deja 225 mg colesterol. Cu alte cuvinte, daca ai consumat deja un ou la micul dejun, trebuie practic sa ramai vegetarian pentru restul zilei daca vrei sa respecti recomandarile de mai sus. Multi isi inchipuie ca daca reduc consumul de carne, daca evita carnea rosie, etc., vor reusi sa rezolve problema. Nimic mai fals!

Iti sugerez sa faci testul nostru de evaluare a alimentatiei daca nu ai facut-o deja, pentru a vedea cat de sanatoasa este dieta ta.
Dogma nr. 4: Colesterolul crescut scade repede cu dieta adecvata
Pentru cei care se intreaba cat trebuie sa astepte pana colesterolul scade dupa ce si-au schimbat dieta, vestea buna este ca nu dureaza decat 1-2 saptamani pana ce rezultatele se vad. Majoritatea medicilor asteapta insa cel putin o luna inainte sa repete testul pentru ca shimbarea dietei este un proces treptat pentru cei mai multi oameni. De asemenea, ca medici dorim sa vedem daca o schimbare poate fi mentinuta mai mult decat doar cateva zile sau chiar saptamani. Ce rost are sa faci o schimbare in dieta temporara, de cateva zile, dupa care revii la dieta dinainte? Idea este sa faci schimbari permanente, cu care sa poti trai pe termen lung.
Dogma nr. 5: Dieta vegetariana are efecte comparabile cu medicamentele de scadere a colesterolului
Multi se intreaba daca merita efortul sa devina vegetarieni ca sa-si reduca colesterolul. Este suficienta o dieta vegetariana?

Spermograma

2010-02-04T01:00:00.000+02:00

Spermograma este testul care exploreaza in mod direct capacitatea de procreere a cuplurilor in cadrul carora se intalneste sterilitatea (din punct de vedere a partii masculine). Pentru diagnosticarea tipului de infertilitate, se initiaza urmatoarele investigatii:
Spermograma
Testul post-coital
Testul de ovulatie
Histerosalpingografia
Laparoscopia si examinarea cu substanta de contrast
Se incepe cu investigarea posibilelor cauze care afecteaza partenerul de sex masculin. Spermograma consta in recoltarea spermei si analizarea ei microscopica.
Se recomanda ca aceasta investigatie sa fie precedata de cel putin 2-3 zile de abstinenta. Spermograma analizeaza:
volumul
numarul
mobilitatea
aspectul spermatozoizilor
Densitatea ideala ar fi intre 50-200.000.000/ml.
peste 60% dintre spermatozoizi trebuie sa fie mobili si
peste 70% trebuie sa aiba aspect normal.
Daca rezultatul spermogramei este nesatisfacator, se recomanda repetarea ei de 2-3 ori la interval de 21 de zile. Diminuarea numarului de spermatozoizi se numeste azoospermie.
Cand densitatea lor se situeaza sub 50.000.000, diagnosticul este de oligospermie si este obligatoriu un consult endocrinologic care sa depisteze cauzele acestei disfuntionalitati. Alti parametrii care se supun testarii sunt:
culoarea: opalescenta
cantitate: 3-5 ml ejaculat
gradul de lichefiere dupa 5 minute
pH-ul normal-usor alcalin-7,5.Aceasta valoare are modificari daca sunt asociate procese inflamatorii, metabolice sau de insuficienta renala.
numarul spermatozoizilor: Normal: 60-150 milioane/ cmc,cu anomalii: <25% din numarul total normal
mobilitatea spermatozoizilor dupa 20 de ore de la ejaculare.

Infertilitatea - o boala a cuplului

2010-02-04T00:48:00.003+02:00

Infertilitatea este o problema de sanatate care afecteaza un numar surprinzator de mare de cupluri - cel putin unul din zece cupluri se confrunta cu aceasta problema. Dincolo de aspectele fizice, care uneori produc discomfort (de exemplu durerea cauzata de endometrioza), infertilitatea produce o imensa suferinta pe plan psihologic, emotional si spiritual, comparabila cu suferinta cauzata de bolile terminale.

Cum se pune diagnosticul de infertilitate?
Lipsa sarcinii dupa un an de relatii sexuale fara folosirea mijloacelor anticonceptionale defineste infertilitatea.

Este de precizat ca pentru femeile peste 35 de ani, intervalul se reduce la 6 luni din cauza scaderii naturale a fertilitatii dupa aceasta varsta si, de asemenea, pentru a conserva timp pretios.

Sfatul cel mai important pe care il pot oferi legat de aceasta definitie este: NU ASTEPTATI. Din nefericire idea de a astepta pana "poate in cele din urma se intampla" este destul de populara. Statistic vorbind, daca sarcina nu apare dupa un an de relatii neprotejate, sansele sa ramaneti insarcinata dupa un an, fara tratament, sunt minime. Istoriile mai mult sau mai putin miraculoase pe care le auziti de la prieteni sau le cititi pe Internet nu sunt imposibile, dar trebuie sa intelegeti ca sunt foarte improbabile. Acest sfat este cu atat mai important pentru femeile care au 35 sau mai multi ani: timpul nu este de partea voastra, si asteptarea e strategia cea mai neproductiva.
Care sunt cauzele infertilitatii?
In general, se vorbeste de trei categorii mari de infertilitate, in functie de cauza primara, care poate fi feminina, masculina sau mixta.
1.Infertilitatea feminina raspunde de circa 40-50% din cauzele de infertilitate, si poate fi cauzata de una sau mai multe din problemele de mai jos:
-boli sau anomalii ale trompelor uterine. De obicei aceasta forma de infertilitate este cauzata de afectiuni inflamatorii ale trompelor uterine care duc la formarea de abcese, cicatrici si aderente care distorsioneaza arhitectura trompelor uterine si astfel stanjenesc sau blocheaza complet tranzitul ovulului sau zigotului catre cavitatea uterina. Boala inflamatorie pelvina este exemplul clasic. O alta subcategorie este situatia in care tromplele uterine au fost ligaturate sau chiar distruse la o nastere anterioara, la cererea femeii care la data respectiva nu mai dorea copii, dar care ulterior se razgandeste. Uneori trompele pot fi restaurate, alteori nu.
-tulburari ale ovulatiei. Aici se incadreaza o sumedenie de afectiuni hormonale, boala polichistica ovariana si alte boli care au ca element comun lipsa completa sau dereglarea ovulatiei. Si aici exista o subgrupa aparte a asa-numitului ovul de calitate inferioara, care afecteaza, in general, femeile in varsta de peste 35 de ani. Femeile se nasc cu toti ovulii pe care ii vor produce deja prezenti in ovare intr-o forma imatura, si dupa 35 de ani, calitatea acestora incepe sa scada, in special in cazul femeilor fumatoare sau care nu se ingrijesc de sanatatea lor asa cum ar trebui.
-afectiuni uterine. Exista si aici mai multe afectiuni care pot face uterul neprimitor pentru implantarea zigotului - de exemplu endometrioza, fibroamele uterine, polipii uterini, etc.
-alte boli. Aici se incadreaza boli ale altor organe decat cele de reporducere, care afecteaza ovulatia sau capacitatea de a concepe si de a duce la bun sfarsit o sarcina. Bolile tiroidiene, anumite boli cardiace, renale, autoimune, excesul de hormon prolactina, adeziuni pelvine dupa anexite sau operatii pe abdomen/pelvis, etc.
2.Infertilitatea masculina este cauza principala a cca 20% din cazurile de infertilitate. Infertilitatea barbatului are de-a face, in primul rand, cu cantitatea si calitatea spermatozoizilor pe care barbatul ii produce.
-In general, sperma trebuie sa contina cel putin 20 milioane de spermatozoizi per ejaculat, si cel putin 50% din acestia trebuie sa aiba motilitate normala, pentru ca sarcina sa aiba sanse sa se produca. Sub 10 milioane de spermatozoizi e o cauza sigura de infertilitate, dar pentru rezultate optime, 40 de milioane si mai mult este de dorit.
-Varicocelul este o cauza frecventa si se refera la formarea de vene varicoase in scrot. Se crede ca aceste varice stanjenesc mecanismul de racire al testiculelor, ceea ce duce la scaderea numarului si mobilitatii spermatozoizilor.
-stresul emotional prelungit (aici se include si stresul asociat infertilitatii).
-fumatul si consumul de alcool sau alte droguri.
-deficienta de zinc, seleniu, acid folic, vitamina C pot fi factori contributori la ambele sexe
-alte cauze mai rare sunt deficitul de hormon testosteron, anumite malformatii congenitale (de exemplu insuficienta coborare a testiculelor din cavitatea abdominala in scrot), boli cronice ca diabetul, obezitatea, expunerea frecventa a testiculelor la temperaturi crescute (bai fierbinti, saune), etc.
3.Infertilitatea mixta este cauza a 30-40% din cazurile de infertilitate si este rezultatul unor probleme care afecteaza ambii parteneri. Un exemplu comun este o motilitate scazuta a spermatozoizilor la barbat si o anomalie a trompelor uterine la femeie.
Indiferent de forma de infertilitate care este diagnosticata in final, este foarte important de retinut ca infertilitatea trebuie tratata ca o boala a cuplului. Din nefericire de prea multe ori doar femeia este testata si se pierd importante resurse financiare si timp pretios pentru ca in final sa se constate ca, de fapt, era vorba de o problema a barbatului...

Suferim de infertilitate. Ce teste trebuie sa facem ca sa aflam cauza?
Asa cum am subliniat mai sus, ambii parteneri trebuie investigati. Situatiile difera, dar ca idee generala, testele se fac in urmatoarea succesiune:
Teste de evaluare a infertilitatii la femei:
-examen medical general pentru evaluarea starii de sanatate generala si a existentei altor boli care pot afecta fertilitatea.
-analize de identificare a ovulatiei - in general acestea sunt masuratori ale anumitor hormoni in sange sau urina. Exista si kituri pentru identificarea ovulatiei care se pot folosi acasa.
-histerosalpingografia pentru evaluarea uterilui si a trompelor uterine. Acest test este de obicei efectuat cu ecograful, dupa itroducerea unei solutii saline in cavitatea uterina si trompe.
analize de sange pentru evaluarea hormonilor feminini implicati on reglarea ciclului menstrual si a ovulatiei. Acestea includ, de obicei, nivelul FSH-ului din primele 3 zile ale ciclului pentru estimarea rezervei ovariene, progesteronul in ziua 21-a a ciclului, estradiolul, TSH pentru evaluarea functiei tiroidiene. In unele cazuri medicul poate verifica si alti hormoni.
-ecografie transvaginala simpla pentru evaluarea uterului (de exemplu in cazul in care se suspecteaza fibroame uterine, polipi uterine, etc.). laparoscopie pentru probleme ca endometrioza, adeziuni post-operatorii sau dupa anexite.
Teste de evaluare a infertilitatii la barbati:

-examen medical general pentru evaluarea starii de sanatate generala si a existentei altor boli care pot afecta fertilitatea.
-spermograma pentru evaluarea cantitatii, calitatii si motilitatii spermatozoizilor.
-uneori se fac ecografii testiculare/scrotale pentru diagnosticarea unor afectiuni ale testiculelor.
Este important sa retineti ca, desi multe sau chiar toate aceste teste pot fi comandate de medici de diferite specialitati (ginecologi, endocrinologi, internisti sau medici de familie), sansa cea mai mare ca rezultatele sa fie puse in contextul potrivit si planul de actiune sa fie cel mai eficient este atunci can sunteti sub ingrijirea unei medic specialist in probleme de infertilitate.

Cancerul de prostata

2010-01-24T13:07:00.001+02:00

Cancerul de prostata poate fi prevenit!

Cancerul de prostata este cea mai frecventa forma de cancer la barbati. Daca o femeie care descopera un nodul la sân se gândeste imediat la cancer mamar, un barbat care începe sa urineze tot mai des noaptea si caruia medicul îi spune ca are prostata marita se teme de cancer al acestei glande.
Din pacata nu se cunoaste cu exactitate cauza cancerului de prostata, însa s-au identificat mai multi factori de risc, adica elemente care cresc sansa de a face aceasta boala. Din fericire, destul de multi dintre aceesti factori de risc, cum ar fi de pilda ceea ce mâncam, pot fi inluentati de deciziile noastre. Ceea ce înseamna ca sta în puterea noastra sa prevenim cancerul de prostata!
Factori de risc

Vârsta: Riscul de a face cancer de prostata creste o data cu înaintarea în vârsta, mai ales dupa 50 de ani.
Prezenta bolii în familie: Barbatii care au rude apropiate ce au suferit de cancer de prostata au un risc mai mare de a face si ei aceasta boala. De exemplu, daca tatad dvs. a avut cancer de prostata, riscul dvs. este de 2-3 ori mai mare. Daca fratele dvs. a avut cancer de prostata, riscul dvs. poate fi de pâna la 5 ori mai mare. Iar daca în familia dvs. a existat atât cancer de prostata cât si cancer ovarian sau de sân la rudele din partea mamei, riscul dvs. de cancer de prostata poate fi de 6 ori mai mare!
Alimentatia: Unii factori alimentari par sa cresca riscul - de exemplu alimentatia bogata in carne rosie, grasimi si produse lactate. Dimpotriva, alte alimente par sa aiba un efect protector.
Alimente protectoare

Specialistii de la American Institute for Cancer Research estimeaza ca peste 30% din toate cancerele sunt legate de dieta. Organizatia Mondiala a Sanatatii , într-un raport epocal publicat la sfârsitul anilor '80 intitulat Dieta, nutritie si prevenirea bolilor cronice merge chiar mai departe si afirma ca între 35 si 60% din toate formele de cancer (si exista peste 100) sunt legate de greseli în alimentatie.
Legatura dintre cancer si alimentatie este dubla, în sensul ca unele alimente si obiceriuri alimentare cresc riscul de cancer, iar altele îl scad.
Nici cancerul de prostata nu face exceptie. Studii recente au demonstrat existenta unei legaturi strânse între ceea ce mâncam si aceasta forma de cancer.

Factori alimentari protectori fata de cancerul de prostata

Fructele si verdeturile: Exista numeroase argumente solide în sprijinul efectului protector fata de cancer al fructelor si legumelor. Un studiu recent al Fred Hutchinson Cancer Research Center din SUA a aratat ca un consum crescut de legume determina o scadere apreciabila a riscului de cancer de prostata. Astfel, barbatii care consumau în medie 4 sau mai multe portii de legume pe zi aveau un risc de cancer de prostata cu 35% mai mic comparativ cu cei care consumau mai putin de 2 portii zilnic. Legumele si verdeturile cu cel mai puternic efect protector au fost cele din familia verzei (varza, conopida, varza de Bruxelles, broccoli etc.). Barbatii care consumau 3 sau mai multe portii pe saptamana din aceste alimente se bucurau de o scadere a rsicului de cancer de prostata cu 40% comparativ cu cei care mâncau astfel de alimente mai rar de o data pa saptamâna.
Rosiile si sucul de rosii: Câteva studii au identificat licopenul (care se gaseste în cantitati mari în rosii si în sucul de rosii ca având un puternic efect protector. Un studiu efectuat pe 22.000 de barbati, urmariti timp de 13 ani a evidentiat la cei cu nivelul sangvin de licopen cel mai crescut un risc de cancer de prostata cu 60% mai mic comparatic cu cei cu niveluri joase.
Vitamina E: Un studiu finlandez efectuat pe un grup de 29.000 de fumatori care au luat zilnic un supliment de 50 ui de vitamina E a evidentiat o scaderea cu 41% a deceselor prin cancer de prostata.
Vitamina D: Vitamina D pare sa aiba un efect anti-tumoral fata de cancerul de prostata. Date extrase dintr-un studiu asupra unui mare numar de lucratori sanitari (peste 47.000 de barbati) au aratat ca vitamina D (si consumul de fructe) protejeaza intr-o buna masura impotriva cancerul de prostata.
Seleniul: Seleniul este un element mineral cu proprietati antioxidante în organism. Datele studiului lucratorilor sanitari au aratat ca barbatii care consumau cel mai mult seleniu aveau un risc cu 51% mai redus de a face cancer de prostata comparativ cu cei care aveau cel mai redus aport din acest mineral. Acelasi efect a fost evidentiat si de un studiu clinic experimental, în care unui grup de 1.312 persoane li s-a administrat 200 mcg de seleniu zilnic timp de 4,5 ani. S-a constatat o scadere a cancerului de prostata cu cca. 50% fata de grupul de control caruia nu i s-a administrat seleniu. Alimentele cele mai bogate în seleniu sunt cerealele integrale si nucile braziliene (2 nuci braziliene sunt suficiente pentru a acoperi necesarul de seleniu pentru o zi întreaga).
Atentie la cât mâncati! A nu mânca prea mult se dovedeste a proteja nu doar împotriva obezitatii ci si a canceruui de prostata. Cel putin asa reiese dintr-un studiu efectuat în 197 în Canada: barbatii care consumau cele mai multe calorii aveau un risc de cancer de prostata de 2,7 ori mai mare decât cei care consumau cele mai putin calorii.
Reduceti consumul de grasimi! Cei care consuma prea multe grasimi - atât animale cât si vegetale - au de înfruntat un risc de 2-3 ori mai mare de a se îmbolnavi de cancer de prostata. Exceptie fac uleiul de masline si grasimile de tip omega-3 (cum sunt cele din semintele de in si nuci).
Reduceti consumul de lapte si de produse lactate Unele studii au evidentiat o legatura între consumul de produse lactate si cresterea riscului de cancer de prostata. Cauza pare sa fie aportul mai mare de calciu la cei care consuma lactate.
Soia Soia - celebra soia - îsi dovedeste calitatile preventive si în dreptul cancerului de prostata. Astfel, unul din studiile mari (12.000 de participanti) au surprins prin constatarea ca barbatii care consumau zilnic soia se bucurau de o scadere a riscului de cancer de prostata cu 70%!
Specialistii de la American Cancer Society sunt de parere ca recomandarile cele mai importante care se pot face celor ce doresc sa previna cancerul de prostata sunt patru.

Iata-le:
Alegeti cea mai mare parte a alimentelor din surse vegetale
Limitati consumul de alimente bogate în grasimi, în special din surse alimentare de origine animala.
Fiti activi fizic. Reveniti la si mentineti-va greutatea corporala normala .
Evitati sau limitati consumul de bauturi alcoolice.

"Decalog" al prevenirii cancerului de prostata

Reduceti consumul de carne si de alte alimente bogate în grasimi animale (aceasta are efect benefic si asupra sanatatii inimii).
Folositi cu moderatie toate grasimile , inclusiv cele vegetale (uleiul de masline nu pare sa creasca riscul de cancer de prostata).
Consumati mai multe fructe si legume, îndeosebi legume din familia verzei, precum si mai multe rosii si suc de rosii.
Folositi laptele si produsele lactate cu prudenta. Daca sunteti deschis la nou, încercati laptele de soia.
Evitati supra-alimentatia si excesul de kilograme.
Gânditi-va si discutati cu medicul dvs. eventualitatea folosirii unui supliment cu vitamina E.
Consumati regulat cereale integrale pentru a va asigura un aport satisfacator de seleniu.
Verificati daca aveti un aport satisfacator de vitamina D.
Faceti regulat miscare si evitati consumul de alcool.
Nu neglijati controalele medicale periodice. Îdeosebi dupa 50 de ani se recomanda efectuarea anuala a unui control medical (tuseu rectal, eventual ecografie) si dozarea antigenului specific prostatic (PSA) a carui valoare în sânge creste în general mult în cazul unui cancer de prostata. Cu cât un eventual cancer este descoperit si tratat mai repede, cu atât sansele de supravietuire pe termen lung sunt mai mari.

Varicele

2010-01-24T13:03:00.001+02:00

Varicele - ce sunt, cum se previn si se trateaza

Venele varicoase si telangiectaziile dau de furca multor persoane, mai ales datorita faptului ca tratamentul nu este simplu. Reclamele pentru produse si tehnici terapeutice pentru varice pretind adesea ca ofera solutii "unice", "permanente", "nedureroase", "absolut sigure", etc., ceea ce face si mai dificila alegerea tratamentului corespunzator. Cele de mai jos va ajuta sa luati hotarârea cea mai buna, dar trebuie sa nu uitati ca informatiile oferite aici nu pot lua locul consultatiei si indicatiilor unui specialist competent.

Ce sunt varicele?
În situatia în care venele nu mai asigura o circulatie corespunzatoare a sângelui, se pot dilata, dând nastere la veritabile "lacuri" de sânge. Când sunt situate superficial, aceste vene devin vizibile, dilatate si produc adesea simptome caracteristice - oboseala, senzatia de greutate sau durere în membrul respectiv. În cazurile severe, varicele se pot rupe, sau pot da nastere la leziuni ulcerate, deschise, la suprafata pielii. Localizarea cea mai frecventa a varicelor este la nivelul membrelor inferioare, la gambe si coapse.

Ce sunt telangiectaziile?
Pe suprafata pielii pot aparea si mici dilatatii vasculare, numite telangiectazii. Acestea apar ca niste linii scurte, fine, centrate de un punct central sau ca o pânza de paianjen. Telangiectaziile sunt situate cel mai frecvent pe coapse, glezne si labele picioarelor. Ele pot aparea si la nivelul fetei.

La cine apar varicele si telangiectaziile?
Varicele si telangiectaziile pot aparea atât la femei cât si la barbati la orice vârsta, însa cel mai frecvent afecteaza femeile în perioada când au copii si mai târziu. Antecedentele familiale de varice si înaintarea în vârsta cresc riscul de aparitie a varicelor si telangiectaziilor.

Care este cauza varicelor si telangiectaziilor?

Cauzele varicelor si telangiectaziilor nu sunt complet întelese. În unele cazuri, absenta sau slabirea valvelor venoase care previn scurgerea retrograda a sângelui în sens gravitational pot duce la o proasta circulatie venoasa. În alte cazuri este vorba de slabirea peretilor venosi. Mai rar varicele sunt consecinta unor boli ca flebita sau a unor anomalii congenitale ale venelor. Bolile venoase varicoase sunt în general progresive si nu pot fi prevenite complet. Cu toate acestea, s-a constatat ca purtarea ciorapului elastic, mentinerea unei greutati corporale în limite normale si exercitiul fizic regulat pot fi benefice.

Când este necesar tratamentul?
Varicele si telangiectaziile constituie adesea doar o problema estetica si nu necesita tratament de specialitate. În schimb, cazurile severe, în special cele în care exista ulcere varicoase, necesita tratament. Solicitati sfatul medicului daca sunteti nesiguri.

Ce tratamente se folosesc pentru varice si telangiectazii?
Varicele sunt adesea tratate prin eliminarea venelor "stricate". Aceasta forteaza sângele sa circule numai prin venele ramase, sanatoase. Exista mai multe metode folosite pentru eliminarea venelor varicoase. Cele mai folosite sunt metodele chirurgicale si scleroterapia. Mai rar se folosesc tratamente cu lase sau de electrocauterizare, în special pentru tratarea telangiectaziilor mici, de exemplu la nivelul fetei.
Tratamentul chirurgical de înlaturare a venelor varicoase se face cu anestezie locala sau partiala, "epidurala." Venele varicoase sunt "smulse" prin introducerea unui dispozitiv flexibil prin vena si apoi înlaturarea ei printr-o incizie a pielii la radacina coapsei. Venele mai mici, tributare venei varicoase, sunt smulse si ele cu dispozitivul flexibil sau prin practicarea unor incizii mici. Venele care fac legatura cu venele profunde sunt ligaturate. Aceasta metoda se foloseste de aproape 50 de ani.
Telangiectaziile nu pot fi îndepartate chirurgical. Uneori ele dispar odata cu înlaturarea venelor varicoase mai mari, care le furnizau sânge. Cele care ramân pot fi tratate prin "scleroterapie". Aceasta presupune injectarea unei solutii cu ajutorul unui ac fin direct în vena. Solutia irita învelisul venos, care se umfla, iar sângele se încheaga. Ulterior vena se transforma în tesut cicatricial care devine aproape invizibil. Unii medici folosesc scleroterapia si pentru tratarea varicelor. Substantele cele mai folosite sunt solutii saline hipertonice.
Dupa injectarea solutiei, pe tesuturile din jurul venei sunt aplicate bandaje compresive timp de câteva zile, pentru a facilita apropierea peretilor venosi. Pacientii tratati pentru varice la picioare trebuie sa respecte un program zilnic de mers pe jos care forteaza sângele sa circule prin alte vene si este prevenita formarea cheagurilor. Aceste metode si altele derivate sunt folosite înca din anii 1920. În cele mai multe cazuri sunt necesare mai multe sedinte terapeutice.

Sunt dureroase aceste tratamente?
Indiferent de procedura folosita, durerea resimtita de pacient variaza în functie de toleranta individuala a persoanei respective la durere, de amploarea tratamentului, de localizarea leziunilor tratate, de aparitie complicatiilor, si de alti factori. Întrucât tratamentul chirurgical se face sub anestezie, durerea este absenta în cursul operatiei. Dupa trecerea efectului anesteziei este probabil ca veti simti durere în zona inciziilor.
În cazul scleroterapiei, gradul de durere depinde de marimea acului folosit pentru injectarea solutiei si de tipul solutiei folosite. Majoritatea pacientilor descopera ca injectiile cu solutii hipertonice sunt cele mai dureroase, resimtind senzatii de arsura si crampe intense timp de câteva minute dupa injectare. Unii medici includ un anestezic local în solutia salina pentru a reduce durerea.

Ce medici trateaza varicele si telangiectaziile?
În general chirurgii generali si cei specializati în chirurgie vasculara. Scleroterapia este adeseori practicata de catre dermatologi, dar si de chirurgi generali, vasculari sau în sectiile de chirurgie plastica. Este indicat sa consultati mai multi medici înainte de a decide ce metoda terapeutica veti folosi. Asigurati-va ca medicul care urmeaza sa va trateze are experienta în practicarea tehnicii terapeutice pe care ati ales-o.

Care sunt efectele secundare ale acestor tratamente?

Solicitati medicului care va va trata informatii cât mai detaliate despre siguranta si efectele secundare ale fiecarui tip de tratament pe care vi-l propune. Cititi cu atentie orice document de acordare a consimtamântului pentru efectuarea unei anumite interventii pe care medicul vi-o ofera spre semnare. Nu semnati pâna nu va sunt clare toate riscurile.
Pentru tratamentul chirurgical riscurile sunt cele ale oricarei interventii chirurgicale efectuate sub anestezie, incluzând greata, voma si riscul de infectie. Inciziile chirurgicale lasa în urma cicatrici si pot favoriza aparitia de cheaguri de sânge.
La scleroterapie, efectele secundare depind de substanta injectata. Persoanele alergice vor trebuie sa ia precautii speciale. Solutiile saline hipertonice provoaca rareori alergii. Daca acul nu este bine introdus, solutiile pot provoca arsuri ale pielii sau pot provoca aparitia unor pete maronii pe piele, care tind sa dispara în timp.
Uneori scleroterapia poate duce la formarea de cheaguri sangvine.
Tratamentele cu laser si electro-cauterizarea pot duce la aparitia de cicatrici si modificari ale culorii pielii.

Cât dureaza rezultatele?
Recidiva varicelor depinde de multi factori. Uneori organismul formeaza o vena noua în locul celei înlaturate de chirurg. O vena care nu a fost complet distrusa prin scleroterapie se poate redeschide, sau poate aparea o vena noua cu aceeasi localizare. Multe studii au aratat ca riscul de recidiva este mai mare dupa scleroterapie decât dupa tratament chirurgical. Totusi despre nici o metoda nu se poate spune ca garanteaza lipsa recidivelor. Indiferent de procedeul terapeutic, riscul de recidiva creste în timp. De asemenea, întrucât boala varicoasa este în mod caracteristic progresiva, nici un tratament nu poate preveni complet aparitia de noi vene varicoase sau telangiectazii în viitor.

Pot fi varicele prevenite?
Da, în buna masura. Cele mai eficiente mijloace preventive sunt:
Evitarea statului prelungit în picioare.
Aplicarea ciorapului elastic dimineata dupa scularea din pat la persoanele cu risc sau care au deja varice necomplicate.
Miscarea aerobica, regulata, în special mersul pe jos tonifica organismul, faciliteaza întoarcerea venoasa a sângelui catre inima si constituie cel mai eficient mijloc preventiv.
Dieta echilibrata, bogata în fibre alimentare, tinde sa tonifice peretii vasculari
Nu purtati ciorapi cu coarda elastica.

Care tratament este mai bun?
Metoda pe care cineva o alege trebuie sa se bazeze pe diagnosticul medicului, pe dimensiunile venei ce urmeaza a fi tratata, pe antecedentele terapeutice personale, vârsta, istoricul alergic, capacitatea de a tolera interventii chirurgicale si anestezia, precum si pe alti factori. Asa cum am spus, telangiectaziile nu pot fi tratate chirurgical si trebuie înlaturate prin scleroterapie. Pe de alta parte, venele varicoase mari tind sa reapara daca sunt tratate prin scleroterapie.
Atentie la afirmatii ca "descoperire epocala", "rezultate permanente", "metoda unica", "tehnica de ultima ora fara nici un risc", "fara dureri", "absolut sigura", etc. Solicitati documentatie specifica pentru orice afirmatie legata de rata recidivelor, absenta riscurilor sau efectelor secundare, etc.

Depresia si bolile cardiovasculare

2010-01-24T13:01:00.000+02:00

Prezenta depresiei la femeile in varsta de peste 50 de ani se asociaza puternic cu un risc crescut de deces prin boli de inima.
Cercetatori americani (Women's Health Initiative) au examinat legatura dintre depresie si sanatatea inimii. Dintr-un total de 93.676 femei din grupul de studiu, aproape 16% au avut scoruri inalte pe scala de masurare a depresiei. Rata deceselor prin boi de inima in cei 4 ani ai studiului a fost cu 50% mai mare in randul femeilor suferinde de depresie comparativ cu cele care aveau scoruri mici.
Rata mortalitaii prin toate cauzele a fost, de asemenea, crescuta: studiul a evidentiat o crestere cu 32% a mortalitatii la femeile depresate. Aceasta crestere a riscului de moarte asociata cu depresia s-a mentinut si dupa ajustarea datelor in functie de varsta, rasa, indicele de masa corporala, nivel de activitate fizica si alti factori care ar fi putut influenta factorii de risc.
Identificarea depresiei ca factor de risc independent pentru bolile de inima este o noutate. Cercetatorii nu au putut explica de ce sau cum afecteaza depresia sanatatea inimii. Concluzia lor, insa, a fost ca aceste constatari constituie o dovada puternica in ce priveste existenta unei legaturi intre depresia si cresterea riscului de boli de inima, si ca sunt necesare studii suplimentare in acest domeniu.
Medicii sunt incurajati sa aiba in vedere depresia la pacientii care sufera de boli de inima si sa ia masuri terapeutice atunci cand e indicat.

Ateroscleroza

2010-01-24T12:59:00.002+02:00

Ateroscleroza - un proces reversibil!

Considerata pana nu demult ireversibila, ateroscleroza sta la baza aparitiei majoritatii bolilor cardiovasculare (angina pectorala, cardiopatie ischemica, infarct miocardic, accident vascular cerebral, arteriopatie obliteranta etc.).
Când apare ateroscleroza?

În ciuda numelui care sugereaza mai degraba o boala a batranetii, ateroscleroza debuteaza de fapt foarte de timpuriu. Autopsiile efectuate la soldati americani tineri decedati in razboiul din Vietnam au evidentiat prezenta placilor ateromatoase in multe din arterele majore. Ulterior acest proces a fost descris - in stadii mai incipiente - chiar la copii de 10-12 ani decedati in urma unor accidente rutiere.
Concluzia: ATEROSCLEROZA DEBUTEAZA ÎN COPILARIE!

Cum apare ateroscleroza?

Placa ateromatoasa intr-o artera (sectiune transversala).
De fapt, ceea ce se intampla este ca in peretii arterelor se "infiltreaza" colesterolul si grasimile prezente in cantitati excesive in sange (datorita greselilor de alimentatie). Cu timpul in aceste depozite se depune si calciu, se formeaza un tesut fibros si se constituie asa-numitele placi ateromatoase. Ele stanjenesc din ce in ce mai mult circulatia libera a sangelui prin artera afectata: din laminara si fluenta, ea devine turbulenta si inegala.
Placile ateromatoase afecteaza negativ nu numai interiorul arterelor, ci intregul perete al acestora, care din elastic si extensibil devine rigid ca o teava de plumb. Toate acestea cresc solicitarea invelisului delicat care captuseste interiorul arterelor (endoteliul), ducand la zgarierea si chiar ruperea lui. Reactia imediata intr-o asemenea situatie vine din partea unor elemente din sange, numite trombocite (plachete sangvine). Ele sunt atrase de orice ruptura a endoteliului pe care o astupa pur si simplu prin aglomerarea si legarea lor unele de altele (agregare plachetara).
Efectul este salvator in caz de hemoragie prin ruperea vasului, dar in situatia unei ulceratii endoteliale pe o placa ateromatoasa rezultatul poate fi devastator: la acest nivel apareun chag de sange ce poate astupa complet artera fie prin marirea sa progresiva (intr-o artera deja obstruata peste 50-60% de placa de aterom), fie prin deplasare in aval pana intr-o zona de care nu mai poate trece.

Care sunt consecintele?

Desi afecteaza toate arterele, simptomele nu apar decat relativ tarziu, dupa "astuparea" unor artere din organe importante (creier, inima, rinichi) in proportie de peste 75%! Aceasta inseamna ca este posibil sa aratati si sa va simtiti perfect sanatos (si chiar sa va laudati cu asta), dar daca ati trecut de 35-40 de ani si aveti factori de risc in stilul de viata, arterele dv. pot fi deja pe jumatoate blocate de placi ateromatoase!

Cateva din consecintele aterosclerozei:
Cardiopatie ischemica
Infarct miocardic acut
Accident vascular cerebral
Arteriopatie obliteranta periferica

Cum pot depista din timp prezenta aterosclerozei?

Metodele de investigatie sau analizele uzuale nu pot depista prezenta aterosclerozei. Exista, insa, indicii indirecte care fac foarte probabila existenta ei: de exemplu unele practici despre care se stie ca sunt factori de risc: fumatul, alimentatia bogata in grasimi animale si colesterol, sedentarismul s.a. In afara de aceasta, exista unele investigatii care ofera indicii indirecte referitoare la prezenta aterosclerozei. Una dintre cele mai utile este testul de efort, in care se efectueaza un EKG in timpul efortului. Daca in vasele inimii exista ateroscleroza semnificativa, apar modificari pe traseul electric al inimii.

În situatii speciale - de pilda in cazul unei cardiopatii ischemice cu ateroscleroza importanta a arterelor coronare (care hranesc inima) - se pot efectua investigatii speciale care permit localizarea si masurarea gradului de ateroscleroza. Un exemplu de acest fel este angiografia coronariana (coronarografia), in care se injecteaza in arterele coronare o substanta de contrast ce opacifiaza traiectul lor atunci cand sunt urmarite sub ecran radiologic. Aceasta permite aprecierea diametrului interior al arterelor si localizarea zonelor de obstructie in vederea interventiei chirurgicale ulterioare.

Cum pot preveni trata ateroscleroza?

Vestea buna este ca acest proces devastator poate fi prevenit si chiar reversat! Dr. Dean Ornish din SUA a demonstrat reversibilitatea procesului de ateroscleroza coronariana la pacientii care au respectat urmatorul regim de viata:
Abandonarea fumatului (in cazul fumatorilor)
Dieta strict vegetariana (fara carne, oua, peste, lactate)
Exercitii fizice regulate
Program de control al stresului

Ateroscleroza

2010-01-24T12:59:00.001+02:00

Remedii naturale pentru maini si picioare reci

2010-01-24T12:50:00.001+02:00

Remedii Naturale Pentru Mini si Picioare Reci

Cum iarna asta e cam mofturoasa, este posibil sa resimti mai puternic viciile de functionare ale circulatiei tale. Nu e momentul sa stai cu mainile in san, poti interveni folosind ceea ce natura iti pune la indemana.

Remedii naturale, vechi de cand lumea, despre care se poate sa fi uitat din cauza vietii agitate. Adesea, nici nu mai bagi in seama degetele dureroase. Nu e cazul sa le ignori cand exista atatea remedii la indemana, despre care s-a dovedit, din punct de vedere medical, ca ajuta, conform Daily Mail.

Cat despre o circulatie optima, aceasta nu serveste doar pentru ca extremitatile sa-ti ramana calde, dar si pentru oxigenarea si transportul glucozei, vitaminelor si mineralelor catre tesuturi.

Cand temperaturile sunt scazute, vasele de sange se contracta, uneori intr-atat de mult incat fluxul sangvin este minim. Atunci intervin durerile si dificultatea de a-ti folosi degetele.

Femeile sunt mai cu seama expuse acestui pericol, ele fiind cele care resimt frigul mult mai puternic decat barbatii, dupa cum explica Dr. Sarah Brewer, citata de publicatie.

Inainte ca totul sa devina o problema, e momentul sa intervii cu usturoi, scortisoara, ghimbir, ardei iute, gingko biloba, extract din coaja de pin sau rozmarin.

Ardei iute si chilli

Capsaicina, care se regaseste atat in ardeiul iute autohton, cat si in mai exoticul chilli, stimuleaza circulatia la nivelul mainilor, picioarelor si capului. Aceasta are ca efect vasodilatatia, stimuland terminatiile nervoase, fapt ce are ca efect senzatia de caldura la nivelul extremitatilor.

Nu e nevoie sa mananci ardei pana iti dau lacrimile, o muscatura ocazionala, mai ales atunci cand simti ca ti-e frig, facandu-si foarte bine treaba.

Usturoi

Usturoiul imbunatateste circulatia deoarece subtiaza sangele, pastrand totodata arterele si capilarele elastice.

Un studiu al Universitatii Saarland din Germania a aratat ca 800 de mg de pudra de usturoi, echivalentul a jumatate de catel de usturoi, luate zilnic, timp de o luna, imbunatatesc circulatia sangelui in capilare si artere cu 47,6%.

Daca nu-ti place sa-l consumi ca atare, adauga o jumatate de catel de usturoi maruntit sau pisat in salate sau sosuri.

Ghimbir

Si ghimbirul are efect de vasodilatator, imbunatatund circulatia sangvina. O cercetare realizata la Scoala Medicala Cornell din SUA a aratat ca ghimbirul reduce nivelul de colesterol rau din sange, subtiindu-l si prevenind formarea cheagurilor de sange.

Daca ti-e frig, fa-ti o infuzie de 30 de gr de radacina de ghimbir proaspata, pisata cu furculita, si consuma lichidul dupa ce ai strecurat bine.

Gingko Biloba

Studiile au demonstrat ca extractul de gingko biloba imbunatateste circulatia la nivelul palmelor, talpilor si creierului. Acest extract este foarte bogat in flavonoide, care protejeaza vasele de sange si imbunatateste memoria.

In cadrul unui experiment in care voluntarii au luat acest supliment zilnic, s-a aratat ca circulatia sangvina la nivelul mainilor si picioarelor s-a imbunatatit cu 57% in decurs de doar o ora.

Acest fenomen s-a intamplat chiar si in cazul celor afectati de maladia Raynaud, a caror circulatie periferica s-a imbunatatit, dupa o cura cu extract de gingko biloba de numai 10 saptamani, cu 56%, dupa cum au aratat experimentele duse la spitalul Ninewells, din Dundee.

Extract de coaja de pin

Circulatia sangvina, mai ales cea la nivelul capilarelor, este vizibil imbunatatita si cu extract de coaja de pin, dupa cum se arata in jurnalul Angiology. In plus, acest extract grabeste vindecarea in cazul bolnavilor de ulcer cronic.

Scortisoara

Folosita in medicina traditionala chineza de multa vreme, scortisoara imbunatateste circulatia sangvina mai ales la nivelul extremitatilor. Poate fi folosita chiar si sub forma de ulei esential.

Dupa cum au aratat si cercetarile derulate la Universitatea Georgetown, din SUA, scortisoara are ca efect, pe langa o circulatie mai buna la nivelul mainilor si picioarelor, si micsorarea presiunii arteriale.

Tot scortisoara ajuta la pastrarea echilibrului glucozei din organism. Se recomanda presararea ei peste budinca sau capuccino, pentru un plus de energie si un efect de incalzire aproape instantanee a extremitatilor.

Rozmarin

Intocmai ca si ginko biloba, rozmarinul, in forma sa naturala sau sub forma de uleiuri esentiale, imbunatateste circulatia. In plus, rozmarinul tine tesuturile tinere mai multa vreme.

Un studiu derulat la Institutul Burnham din California a aratat ca rozmarinul protejeaza creierul, mai ales daca persoana in cauza a trecut printr-un atac cerebral sau este doar varstnica.

Nu intamplator exista numeroase produse pe baza de rozmarin care sunt folosite pentru masarea scalpului.

Rozmarinul poate fi folosit ca si condiment pentru mancare, dar din el se poate face un ceai extrem de sanatos si aromat.

Cafeaua - bautura sau drog?

2009-12-22T19:21:00.000+02:00

Efectele fiziologice ale cafeinei devin evidente la adulti la doze de numai 100-200 mg. Acest nivel este realizat cu usurinta prin consumarea a 1-3 cesti de cafea.

Ce este cafeina?

Cafeina este un drog consumat în mod frecvent. Se gaseste în diferite bauturi ca ceaiul negru, cafeaua, bauturi acidulate care contin cola si ciocolata. De asemenea, cafeina este adaugata si în compozitia altor bauturi, si este un ingredient prezent în unele medicamente eliberate fara reteta, cum ar fi cele pentru dureri de cap, raceala, alergii, antialgice si pilule pentru mentinerea starii de veghe.

Cca 80% din populatia adulta consuma cafeina, si cca 20% consuma peste 350 mg/zi – cantitate suficienta pentru a produce dependenta fizica.
Ce determina continutul în cafeina al unui produs?
Metoda de preparare a ceaiului sau cafelei determina continutul de cafeina al bauturii. O ceasca de cafea instant contine cca 65 mg cafeina, în timp ce cafeaua filtrata contine cca 110 mg/ceasca. Ceaiul negru si majoritatea bauturilor racoritoare cu cafeina contin cca 30-65 mg/portie. Bauturile din ciocolata fierbinte contin cca 5 mg/ceasca, în timp ce batoanele de ciocolata pot contine între 10 si 40 mg per 60 g.
Este cafeina periculoasa?
Efectele fiziologice ale cafeinei pot fi vazute dupa consumarea a doar 1-3 cesti de cafea. Raportat la greutatea corporala, copiii cu varsta de 1-5 ani sunt cei mai mari consumatori de cafeina. Un copil care bea o cutie de bautura racoritoare cu cafeina ingereaza echivalentul a 4 cesti de cafea pentru un adult.

Cafeina este absorbita cu usurinta în organism, nivelul sangvin atingand valoarea maxima la cca. 30 minute dupa ingestie. Viteza eliminarii ei din sange variaza de la cateva ore la adult la cateva zile la nou-nascut. Viteza eliminarii este redusa în timpul sarcinii si prin folosirea anticonceptionalelor orale. Fumatul, pe de alta parte, pare sa creasca rata de eliminare a cafeinei din corp. Din acest motiv ingestia de cafeina ar trebui sa fie mult redusa sau eliminata complet de persoanele care încearca sa renunte la fumat, pentru a împiedica cresterea nivelului cafeinei în sange si posibila crestere a dorintei dupa nicotina.

Cafeina poate produce multe efecte, printre care:
Creste nivelul zaharului din sange (ceea ce da senzatia unei cresteri a disponibilului de energie)
Creste nivelul grasimilor sangvine
Creste tensiunea arteriala
Stimuleaza sistemul nervos central (organismul nu mai resimte nevoia de odihna)
Batai cardiace neregulate
Creste pierderea urinara de calciu si magneziu (ceea care poate avea un impact negativ pe termen lung asupra sanatatii osoase)
Creste secretia acida a stomacului (agraveaza ulcerul gastric)
Tremur, iritabilitate, nervozitate
Insomnie si dereglarea orarului somnului
Anxietate si depresie
Accentueaza simptomele sindromului premenstrual (SPM)
Ce efect are cafeina asupra fatului?
Întrucat cafeina traverseaza placenta si este metabolizata de fat foarte încet, acesta risca sa fie expus unor cantitati semnificative de cafeina daca mama consuma bauturi care contin acest drog. In studiile pe animale, dozele mari de cafeina provoaca malformatii congenitale osoase, întarzierea cresterii fetale, greutate redusa la nastere si cresterea numarului de pui nascuti morti, în timp ce dozele mai mici, echivalentul a doua cesti de cafea/zi, pot provoca încetinirea cresterii osoase. La cobaii expusi unor doze modeste de cafeina s-a observat aparitia unor modificari neuro-comportamentale care au persistat si în timpul vietii de adult. Cafeina consumata de masculi înainte de împerechere poate, de asemenea, produce întarzieri semnificative a cresterii fetale.

Unele studii populationale au aratat ca ingestia unor cantitati mari de cafeina de catre femeile însarcinate se asociaza cu o incidenta mai mare decat normala de prematuritate, greutate scazuta la nastere si circumferinta craniana redusa. Pe baza datelor existente,

Organizatia Food and Drug Administration din SUA sfatuieste femeile însarcinate sa evite consumul de cafeina sub orice forma în timpul sarcinii.
Contribuie cafeina la îmbolnavire?
S-a demonstrat ca datorita consumului de cafeina creste riscul aparitiei anumitor boli, printre care se numara si bolile cardio-vasculare si cancerul.
Boli cardio-vasculare
Administrarea unei doze de 1-3 cesti de cafea determina o crestere substantiala a tensiunii arteriale la persoanele care nu folosesc cafea, în timp ce la consumatorii cronici efectul este mult mai modest. Majoritatea medicilor recomanda reducerea sau oprirea consumului de cafea în caz de palpitatii sau batai cardiace neregulate, întrucat cafeina poate declansa crize de aritmii cardiace. In afara de aceasta, un numar de studii stiintifice a aratat ca consumul de cafea se asociaza cu prezenta unor niveluri crescute de colesterol si trigliceride în sange. Un studiu recent a aratat ca pana si folosirea cafelei decafeinizate (peste 4 cesti/zi) creste riscul de boala cardiaca.

Studiul de sanatate al adventistilor a gasit ca folosirea cafelei se asocia cu o crestere a riscului de boala cardiaca de 50% la barbati si de 10-20% la femei.
Cancer
Desi studiile pe animale arata ca de una singura cafeina nu produce cancer, cafenia sau cafeaua par sa creasca frecventa cu care alti factori carcinogeni induc tumori. Exista cateva studii care au evidentiat o legatura între consumul de cafea si cancerele umane. Adventistii care folosesc cafea au un risc mai mare de cancer de colon si de vezica urinara. Consumul de cafea a fost implicat si în cancerele renal, ovarian si de intestin gros, în timp ce consumul de ceai a fost asociat cu cresterea riscului de cancer de rect, dar nu si de colon.

Cafeina si alte metilxantine (teofilina din ceai si teobromina din ciocolata) au fost identificate ca posibili factori de risc si pentru cancerul mamar. Exista dovezi si ca metilxantinele cresc riscul de boala fibrochistica mamara, o boala benigna care poate creste riscul de cancer mamar. Unii cercetatori sunt de parere ca simptomele acestei boli se amelioreaza daca metilxantinele sunt eliminate din dieta.
Tulburari gastro-intestinale
Cafeaua si ceaiul reduc semnificativ absorbtia fierului – cu 40 si respectiv 60%. Cafeina are un efect negativ asupra balantei calciului, reducand absorbtia calciului si crescand pierderea de calciu prin urina. De asemenea, cafeaua scade presiunea sfincterului esofagian inferior, contribuind astfel la aparitia pirozisului (arsuri retrosternale).
Ce este cafeinismul?
La animale, dozele foarte mari de cafeina determina agresivitate si comportament psihotic. La om, consumul a 650-1000 mg/zi determina aparitia cafeinismului, sindrom practic identic cu nevroza anxioasa. Persoanele sensibile la cafeina manifesta anxietate si depresie severa dupa consumul unei doze de numai 300 mg de cafeina. Pediatrii sunt îngrijorati de faptul ca atat de multi copii consuma cafeina, care poate determina comportament hiperactiv.
Da cafeina dependenta?
Multi din cei care folosesc cu regularitate cafeina sunt surprinsi sa constate cat de greu le vine sa renunte la ea. Dependenta, evidentiata de simptomele sindromului de întarcare, se poate instala dupa numai 6-15 zile de expunere la 600 mg sau mai mult de cafeina zilnic.

Persoanele care au devenit dependente de cafeina se pot astepta ca simptomele de întarcare sa apara la 12-24 ore dupa ultima doza de cafeina. Acestea difera de la un individ la altul, dar de obicei sunt reprezentate de dureri de cap, oboseala, apatie si (posibil) anxietate. De obicei aceste simptome ating apogeul la 36 ore si dispar la sfarsitul primei saptamani. Metodele de detoxificare pot varia de la renuntarea brusca la scaderea treptata a consumului si folosirea analgezicelor pentru a usura simptomele. Cafeina este un drog care da dependenta si folosirea lui regulata poate avea efecte necunoscute pe termen lung. Folosirea unei substante chimice pentru a te simti bine este un comportament de risc, care poate deschide poarte pentru folosirea altor droguri. Întrucat cafeaua si ceaiul contin numerosi compusi chimici în afara de cafeina, care pot produce efecte fiziologice sau psihologice, este recomandabila evitarea chiar si a bauturilor decafeinizate.
Recomandari
Alegeti cafea surogat din cereale sau ceaiuri din plante medicinale în loc de cafea, ceai, cola sau alte bauturi care contin cafeina.
Produsele care contin cafeina vor fi folosite numai la sfatul expres al medicului.
Femeile însarcinate si care alapteaza, precum si copiii vor evita orice produs care contine cafeina.
Daca doriti totusi sa consumati ciocolata si cacao, folositi-le rar si în cantitati foarte mici. Granulele din roscove (ceratonia) sunt un înlocuitor bun al ciocolatei.
Formati-va obiceiul de a bea apa curata, sucuri de fructe si legume. Daca simtiti nevoia de a bea ceva cald învatati sa folositi ceaiuri din plante medicinale sau bauturi pe baza de cereale în loc de ceai sau cafea decafeinizate.

Paradoxul francez

2009-12-22T19:16:00.000+02:00

De mai bine de un deceniu, lumea se întreabă cum se face că francezii mănâncă ce vor şi totuşi suferă mai putin din cauza bolior de inimă.

Efectele alcoolului asupra sanatatii

Se ştie de mai mult timp că ingestia unor cantităti mari de grăsimi saturate, de origine animală, se asociază cu creşterea incidentei bolilor de inimă. Această corelatie se remarcă peste tot în lume, cu exceptia anumitor regiuni din Franta. Astfel, francezii din regiunea Toulouse, de exemplu, mănâncă după plăcere unt, smântână, produse de patiserie, brânzeturi grase, carne şi alte alimente bogate în grăsimi saturate, fără ca aceasta să conducă la o creştere riscului de boli de inimă şi obezitate comparabilă cu cea evidentiată în rândul americanilor sau al altor populatii occidentale. Francezii consumă de trei ori mai multe grăsimi saturate decât americanii, însă au doar o treime din mortalitatea prin boli cardiace a acestora.

Această discrepantă a fost numită "paradoxul francez".

Cercetătorii au căutat imediat explicatii. Aici este bine să vă opriti putin din lectură şi să vă puneti în pielea acestor cercetători. Unde ati fi căutat explicatia? De unde ati fi început investigatia? Ce strategie de explicare a paradoxului ati fi ales? Vă las câteva clipe să vă răspuneti, apoi puteti continua.

Cei mai multi cercetători au ales o strategie de lămurire a paradoxului care ar putea fi rezumată astfel: există ceva în stilul de viată al francezilor care îi protejează de efectele devastatoare ale grăsimilor animale şi colesterolului, iar noi am aflat că acel cevaeste...
...vinul roşu. Cel putin aceasta a fost, initial, părerea cercetătorului francez Serge Renaud, care dealtfel şi-a cucerit o faimă mondială explicând paradoxul francez prin obiceiul compatriotilor săi de a folosi cu regularitate vinul roşu. ªi, într-adevăr, vinul roşu s-a dovedit a fi capabil să crească nivelurile HDL-colesterolului (aşa-numitul colesterol bun). Ulterior s-a constatat că şi alte băuturi alcoolice cresc HDL-colesterolul, dar este vorba doar de o fractiune a acestuia, care nu este protectoare. Aşa că efectul protector al vinului roşu pare a fi datorat mai degrabă unor compuşi fitochimici prezenti în strugurii roşii (vezi mai jos). Secretul deci este în struguri, nu în alcool! Cu toate acestea, de atunci încoace, unii recomandă consumul moderat de alcool pentru reducerea riscului de boli de inimă. Multi alti specialişti au retineri serioase fată de această recomandare, şi pe bună dreptate. Folosirea alcoolului s-a dovedit a creşte riscul de cancer, hipertensiune arterială, malformatii congenitale grave şi osteoporoză. De asemenea, consumul de alcool stă la baza a numeroase decese prin accidente rutiere şi reprezintă unul din cei mai perturbatori factori ai vietii familiale. De fapt, explicatiile cele mai credibile ale paradoxului francez, aşa cum vom vedea mai departe, au lăsat la o parte alcoolul.
...uleiul de măsline. Populatiile din bazinul Mării Mediterane, inclusiv locuitorii din sudul Frantei, folosesc cu regularitate ulei de măsline. Acesta, gratie continutului bogat în grăsimi mono-nesaturate, are un efect protector împotriva bolilor de inimă, ceea ce ar explica mortalitate mai mică a francezilor datorită acestor maladii. De ce însă paradoxul eixstă doar la francezi?
...antioxidantii. Pornind de la observatia legată de vinul roşu, unii cercetători au tras concluzia că nu alcoolul este cel care protejează, ci alte substante din vinul roşu, în special anumiti fenoli cu efecte antioxidante foarte puternice. Vinul roşu contine cantităti mari de compuşi fenolici (epicatehină, quercetină etc.). Aceste substante au un puternic efect inhibitor asupra oxidării LDL-colesterolului (colesterolul „rău") – mult mai puternic decât cel al vitaminei E. De asemenea, flavonoizii fenolici din vinul roşu inhibă şi formarea cheagurilor de sânge, iar antocianinele, prezente în vinul roşu şi strugurii roşii, au şi ele un efect protector fată de bolile de inimă, gratie capacitătii lor de a inhiba sinteza de colesterol.

...timpul. Mai precis, unii specialişti consideră că francezii nu au fost suficient de mult timp expuşi la factorii moderni de risc pentru bolile de inimă, pentru a se observa o creştere a incidentei lor comparabilă cu cea din alte tări occidentale. Este o ipoteză discutabilă, dar care ascunde în ea un grăunte de adevăr.
...când şi cum, nu ce mănâncă francezii. Cel putin aşa par să indice ultimele studii în această privintă. Astfel, Curtis Ellison de la Universitatea din Boston, SUA, este de părere că explicatia paradoxului se găseşte în faptul că francezii servesc masa cea mai mare la prânz, consumând 60% din caloriile zilei înainte de ora 14:00. Americanii, în schimb, tind să consume masa cea mai bogată seara, după care privesc la televizor sau îşi ocupă timpul cu alte activităti sedentare. Consecinta – americanii metabolizează grăsimea mai putin eficient, iar plachetele lor sangvine vor tinde să se agrege şi să formeze cheaguri de sânge, ceea ce creşte riscul de boli de inimă. Alti cercetători au mai observat că francezii fac din servirea mesei un eveniment important, plăcut, social, peste care sar rareori, şi nu prea consumă nimic între mese, spre deosebire de alte popoare, la care „cultura" fast-food a devenit o prezentă ubicuitară...
În loc de concluzie
Probabil că, după citirea celor de mai sus, v-ati dat seama că munca de cercetător nu este chiar aşa de uşorară. Aşa este. Cercetătorii mai greşesc şi ei, uneori, plecând de la presupuneri greşite, sau trăgând concluzii eronate. De aceea, în final, consider oportune câteva sugestii:
Nu vă grăbiti să luati de bune concluziile tuturor studiilor despre care cititi sau auziti, în special atunci când ele contrazic descoperiri anterioare acceptate de comunitatea ştiintifică. Aşteptati ca ele să fie validate, infirmate sau corectate de studii ulterioare.
Încercati să aflati cine a sponsorizat studiul respectiv. Tot ce face omul, inlcusiv studiile ştiintifice, poartă amprenta omului, şi cred că multi ar ridica din sprâncene dacă ar şti cât a investit industria vinului în studiile care arată efectele benefice ale acestuia...
Cereti părerea unui specialist în sănătate, cu vederi echilibrate şi obiective.
Nu cădeti în capcana de a căuta „secretul" – acel unic lucru care explică paradoxul. Fiinta omenească este foarte complexă, iar bolile de inimă sunt cauzate de o multitudine de factori. Deşi mintea noastră este atrasă de idea panaceului, aşa ceva nu există. Explicatia completă a paradoxului este că efectul dietei bogată în grăsimi a francezilor este compensat de consumul crescut de fructe, legume şi băuturi bogate în compuşi fitochimici protectori.
În fine, din studiile efectuate în legătură cu paraxodul francez reiese că nu este necesar să consumăm vin pentru a ne bucura de protectia împotriva bolilor de inimă. Strugurii şi mustul nefermentat contin toti flavonoizii, compuşii fenolici şi antioxidantii care se găsesc în vin, mai putin in alcool. De fapt, multe alte fructe şi legume contin toti aceşti compuşi fitochimici (şi altii – de ex. carotenoizi etc.).

Calculator al ovulatiei si perioadei fertile din ciclu

2009-12-22T19:14:00.000+02:00

Ovulatia este finalitatea oricarui ciclu menstrual. Unele femei stiu cand se produce ovulatia gratie anumitor modificari ale organismului sau unor senzatii pe care le resimt cu aceasta ocazie. Dar pentru cele mai multe lucrurile nu sunt deloc evidente.

Estimarea datei ovulatiei

Calculatorul ovulatiei va ajuta sa determinati cu precizie maxima posibila momentul ovulatiei, precum si perioada cea mai fertila a ciclului. Remarcati ca am folosit termentul "precizie maxima posibila", ceea ce este diferit de o garantie 100%. Intotdeauna exista o mica margine de eroare, dat fiind faptul ca ciclul menstrual, desi regulat la majoritatea femeilor, este totusi un fenomen complex care are variatii mai mult sau mai putin semnificative de la o luna la alta.

Acest calculator al ovulatiei si fertilitatii pleaca de la premisa ca ciclul dvs are o lungime minima de 21 de zile si maxima de 35 de zile. De fapt, majoritatea ciclurilor care nu se incadreaza in acest interval (21-35 zile) de lungime sunt anovulatorii.

Daca folositi acest calculator al ovulatiei pentru a ramane insarcinata si nu reusiti dupa 6-12 luni, va recomand sa va adresati medicului de familie sau ginecolog. Este posibil sa suferiti de infertilitate. Astazi exista tratamente care permit obtinerea unei sarcini in cel putin doua treimi din cuplurile infertile.
Folositi formularul de mai jos pentru a estima momentul ovulatiei si perioada fertila din ciclu.
Pentru a obtine un rezultat cât mai precis, selectati ziua si luna corespunzatoare primei zile a ultimelor trei cicluri. Daca nu va amintiti aceste trei date, selectati doar prima zi a ultimului ciclu menstrual.

Este important sa retineti ca aceasta este doar o estimare - exista o sumedenie de factori care pot influenta ciclul menstrual, nivelurile hormonale, etc. Ca exemplu, viabilitatea ovulului dupa momentul ovulatiei este, in medie, de circa 12 ore. Prin contrast, viabilitatea spermatozoizilor este, in medie, 3-5 zile. Pornind de la aceste date, este posibil ca sarcina sa nu se produca desi actul sexual a avut loc in timpul perioadei fertile dar dincolo de cele 12 ore de viabilitate a ovulului. Invers, o femeie poate ramane insarcinata in unele situatii chiar daca actul sexual s-a produs inainte de inceperea perioadei fertile, in cazul in care spermatozoizii raman viabili pana in momentul ovulatiei.

Dincolo de aceste variatii, insa, acest calculator este una din metodele cele mai precise de estimare a perioadei fertile fara folosirea testelor de depistare a ovulatiei sau alte metode mai avansate.

Autoexaminarea sânilor pentru depistarea precoce a cancerului mamar

2009-12-22T19:02:00.006+02:00

Instructiuni pentru auto-examinarea sânilor (AES)
Prin examinarea regulata a sânilor femeia poate observa mult mai usor orice modificari care apar. Perioada cea mai buna pentru AES este dupa o saptamâna de la terminarea ciclului, întrucât atunci sânii nu sunt sensibili sau infiltrati. Daca aveti ciclu neregulat este bine sa efectuati AES în aceeasi zi a fiecarei luni. Si femeile însarcinate, care alapteaza sau care au implanturi mamare trebuie sa efectueze AES.
Tehnica auto-examinarea sânilor
Culcati-va pe spate. Asezati o perna sub umarul drept si plasati bratul drept sub cap.

Folosind pulpele celor trei degete mijlocii de la mâna stânga palpati sânul drept, încercând sa depistati prezenta unor eventuali noduli.
Palpati cu blândete, dar suficient de ferm pentru a va obisnui cu senzatia normala a sânilor dvs. Prezenta unei benzi mai ferme de-a lungul curburii inferioare a fiecarui sân este normala. Daca nu sunteti sigura cât de ferm trebuie sa apasati, consultati-va cu medicul.
Palpati sânii de jur împrejur, dupa un model circular, în sus si în jos sau dupa dispunerea spitelor de roata. Obisnuiti-va sa aplicati de fiecare data aceeasi metoda si sa verificati toata suprafata sânilor. De asemenea, retineti de la o luna la alta constatarile facute.
Repetati examenul descris si pentru sânul stâng, folosind degetele mâinii drepte. (Mutati perna sub umarul stâng).

Repetati examinarea ambilor sâni stând în picioare, tinând bratul de partea sânului examinat în spatele capului. Examinarea în picioare face mai usoara depistarea modificarilor din regiunile superioare si exterioare ale sânilor (axile). Aici îsi au sediul cca. jumatate din cancerele mamare.
Este foarte probabil sa preferati efectuarea examinarii stând în picioare a sânilor în timpul dusului. Unele modificari ale glandei mamare pot fi depistate mai usor când pielea este umeda si alunecoasa datorita sapunului.
Pentru mai multa siguranta, puteti verifica prezenta unor eventuali noduli, denivelari ale pielii, modificari ale areolei, rosetei, umflaturilor, stând în fata oglinzii imediat ce ati terminat AES, în fiecare luna. Pentru ca modificarile sa fie mai usor sesizabile, contractati muschii pieptului.

Daca depistati vreo modificare, solicitati imediat sfatul medicului.
Semnale de alarma pe care sa le urmariti în cursul AES:
Aspect roz sau rosu, persistent, al sânului
Noduli, formatiuni palpabile sau vizibile.
Modificari ale areolei mamare: secretii, descuamari, modificari de pozitie, etc.
Modificari ale pielii: denivelari, aspect de coaja de portocala, roseata, umflaturi, ulceratii, etc.
Important: ORICARE dintre modificarile de mai sus ale sânilor necesita consult medical imediat.

Preeclampsia si eclampsia

2009-12-22T18:56:00.002+02:00

Poate fi preeclampsia prevenita?
Preeclampsia este de altfel una din cauzele naşterii premature, cauzând anual între 50.000 şi 75.000 de decese în rândul gravidelor din lumea întreagă.1

Măsurile preventive au două aspecte. Mai întâi, gravida trebuie să respecte calendarul examenelor şi controalelor medicale din cursul sarcinii. De asemenea, este important ca ea să cunoască simptomele de alarmă şi să se adreseze medicului de îndată ce acestea apar. Cuonaşterea simptomelor şi a factorilor de risc poate fi deci extrem de utilă. Iată o listă cu cei mai importanţi factori de risc cunoscuţi:
Ereditatea. Preeclampsia este mai frecventă la femeile ale căror mame au suferit de aceeaşi problemă. Astăzi se ştie că predispoziţia pentru preeclampsie poate fi transmisă şi de taţi la fiicele lor.
Tensiunea arterială foarte mult sau chiar moderat crescută înainte de împlinirea a 20 de săptămâni de sarcină creşte riscul. Un studiu asupra unui grup de 13.000 de femei a evidenţiată că cele care aveau o tensiune sistolică de 130 sau mai mult în prima jumătate a sarcini erau de aproape 4 ori mai expuse să sufere de preeclampsie decât cele a căror tensiune sistolică era sub 110.
Prima sarcină. Riscul este mai mare la prima sarcină.
Obezitatea creşte riscul de hipertensiune arterială şi se crede că măreşte şi riscul de preeclampsie, deşi încă mai persistă unele neclarităţi cu privire la acest factor de risc.
Prezenţa diabetului şi rezistenţa celulară la insulină creşte riscul de preeclampsie.
Sarcinile multiple (gemeni, etc.) cresc riscul.
Homocisteina. Nivelurile sangvine crescute de homocisteină cresc riscul.
Dieta inadecvată, inclusiv carenţele de calciu, zinc, vitaminele C şi E, precum şi de acizi graşi esenţiali cresc riscul.
A doua linie de apărare este prevenţia primară. Pentru ca sarcina să fie normală, toate cele de mai jos sunt importante, cu atât mai mult cu cât aveţi unul sau mai mulţi din factorii de risc de mai sus.
Importanţa îngrijirii prenatale de calitate nu poate fi subliniată îndeajuns. Aceasta trebuie să înceapă chiar înainte de concepţie, mai ales dacă femeia în cauză suferă deja de hipertensiune arterială, diabet sau alte boli cunoscute.
Faceţi tot posibilul pentru a reveni la greutatea normală înainte de sarcină.
Adoptaţi un stil de viaţă care ajută la coborârea valorilor tensiunii arteriale: efectuaţi zilnic cel puţin 30 minute de activitate fizică moderată, folosiţi cu moderaţie sarea (nu depăşiţi 2.000 mg sodiu/zi, adică mai mult de o linguriţă de sare), consumaţi cât mai multe fructe şi legume (5-9 porţii/zi) şi folosiţi numai lapte şi produse lactate degresate sau parţial degresate.
Alte obiceiuri alimentare sănătoase includ: folosirea cerealelor şi pâinii integrale (bogate în oligoelemente şi acizi graşi esenţiali), a grăsimilor sănătoase (uleiuri vegetale nehidrogenate, nuci, seminţe şi unturi de nuci). De asemenea, este important să consumaţi multe alimente bogate în vitamina C (citrice, fructe de pădure, pepeni, cartofi etc.).
Studii recente2 au explorat posibilitatea existenţei unui mecanism molecular care ar sta la baza preeclampsiei. Astfel, se pare că este vorba de o scădere a disponibilului de oxid nitric (NO), o substanţă din sânge care ajută arterele să se relaxeze, permiţând creştrea fluxului sangvin arterial şi reducerea tensiunii arteriale. Studiile arată că femeile care suferă de preeclampsie au niveluri mai mari dintr-o formă de oxid nitric care este legată de albumină, o proteină din sânge, stare în care se pare că nu poate fi eliberat corespunzător pentru a relaxa arterele.

Vitamina C este esenţială pentru eliberarea oxidului nitric şi funcţionarea lui adecvată. Cercetătorii speculează că deficitul de vitamina C (asociat frecvent cu preeclampsie) poate fi un factor contributor. Nivelurile reduse de vitamina C pot duce la scăderea disponibilului de oxid nitric din sistemul circulator, cauzând astfel vasocontricţia şi vasospasmul asociate cu simptomele tipice ale preeclampsiei şi edemului. Precursorul din care se formează oxidul nitric este arginina, un aminoacid prezent în cantităţi importante în nuci. Consumul de nuci s-a dovedit a fi capabil să reducă riscul de infarct miocardic, dar ar putea fi util şi pentru îmbunătăţirea circulaţiei generale şi pentru facilitarea relaxării arterelor.

Cum sa scazi nivelul colesterolului sangvin

2009-12-22T18:41:00.002+02:00

Dogma nr. 1: Colesterolul se gaseste numai in alimente de origine animala
Nu exista nici o urma de colesterol in alimentele de origine vegetala. Daca retii acest adevar, devine mult mai usor sa sortezi ce poti si ce nu poti manca pentru a-ti scadea colesterolul sangvin.

Acesta este unul din motivele pentru care eu am devenit vegetarian in urma cu aproape 20 de ani. De atunci valorile colsterlului meu sangvin au fost intotdeauna normale.
Dogma nr. 2: Colesterolul sangvin are doua surse
Daca prima dogma pleaca de la premisa ca cine mananca alimente bogate in colesterol va avea colesterol sangvin crescut, a doua dogma recunoaste realitatea ca ficatul fabrica tot timpul colesterol, independent de colesterolul absorbit din alimente. De aceea se spune ca exista doua surse de colesterol: colesterolul exogen, din dieta, si cel endogen, sintetizat de ficat.

La o analiza superficiala, faptul ca ficatul sintetizeaza colesterol practic tot timpul poate parea ca ne pune in situatia unei lupte de la inceput pierduta: degeaba ma straduiesc sa mananc alimente sarace in colesterol, pentru ca ficatul compenseaza oricum.

E important sa intelegem insa un aspect neglijat (adesea intentionat) de cei ce subliniaza rolul ficatului in sinteza de colesterol - si anume faptul ca ficatul are nevoie de o materie prima din care sa fabrice acest colesterol. Aceasta materie prima sunt GRASIMILE SATURATE. Mai mult, cu cat ficatul are la indemana mai multe grasimi saturate, cu atat fabrica mai mult colesterol pe care il trimite apoi in restul organismului prin sange sub forma particulelor de LDL-colesterol. LDL-colesterolul este tipul de colesterol daunator vaselor si duce la ateroscleroza.

Acum, daca ai citit cu atentie cele de mai sus, intrebarea fireasca este:
De unde provin grasimile saturate?
Excelenta intrebare! Grasimile saturate provin din dieta. Si aici se aplica, desi nu in masura absoluta, regula de la dogma nr. 1 de mai sus: grasimile saturate se gasesc predominant in alimente de origine animala: carne, galbenus de ou, produse lactate grase gen unt, branza grasa, etc.

Implicatia fireasca a acestui fapt este ca daca evitam alimentele de origine animala, scadem colesterolul prin doua mecanisme - intai prin reducerea consumului de colesterol ca atare, si in al doilea rand, prin reducerea ingestiei de grasimi saturate, care sunt folosite de ficat pentru sinteza de colesterol endogen.

Aici se cuvine sa fac o precizare. Exista persoane care sufera de boli ereditare care altereaza modul in care ficatul sintetizeaza colesterolul. Aceste situatii sunt din fericire rare, dar cei afectati au niveluri crescute de colesterol si/sau grasimi sangvine pentru care trebuie sa foloseasca medicamente, intrucat doar dieta nu reuseste sa le normalizeze. Alimente bogate in colesterolAliment Cantitatea Colesterol
Ou fiert........................................1 225 mg
Branza grasa................................30 g 27 mg
Cascaval .......................................30 g 19 mg
Unt ................................................100 g 250 mg
Carne de miel ...............................100 g 70 mg
Friptura de vaca ..........................100 g 70 mg
Carne de pasare ...........................100 g 60 mg
Rinichi de vita...............................100 g 375 mg
Ficat de vita ..................................100 g 300 mg
Inghetata .......................................100 g 45 mg
Tort.................................................100 g 260 mg
Alimente care nu contin colesterolAliment Colesterol
Toate verdeturile si legumele .......0 mg
Toate fructele ..................................0 mg
Toate cerealele ................................0 mg
Toate leguminoasele .......................0 mg
Toate nucile si semintele ................0 mg
Toate uleiurile vegetale -----------0 mg

Dogma nr. 3: E foarte usor sa consumi prea mult colesterol/grasimi saturate
Daca ai colesterolul crescut si ai mers la medic, e foarte probabil ca ai primit sfaturi mai mult sau mai putin detaliate cu privire la cum sa-ti schimbi dieta: redu carnea rosie, evita grasimile animale, etc. Si chiar ai incercat sa urmezi recomandarile date, doar ca sa fii dezamagit la urmatoarea verificare a colesterolului care a aratat cu lucrurile nu s-au schimbat prea mult. Scenariul acesta este asa de comun, incat mult medici nici nu se mai obosesc sa dea instructiuni dietetice pacientilor care au colesterolul crescut, ci pur si simplu ii pun pe medicamente. A propos, daca medicul tau este din aceasta categorie, te sfatuiesc sa-ti cauti altul, mai ales daca esti dispus sa-ti schimbi dieta.

Trebuie sa fii constient ca daca vrei sa controlezi colesterolul sangvin prin dieta, trebuie sa fii dispus sa faci schimbari majore. Practic trebuie sa devii vegetarian. Organismul uman nu a fost conceput sa consume alimente bogate in colesterol cum este carnea, indiferent de ce se straduiesc sa spuna suporterii evolutionismului sau alti asa-zis specialisti.

Da-mi voie sa-ti dau un exemplu. Specialistii in cardiologie din SUA au stabilit ca, pentru a fi protejati de efectele nefaste ale colesterolului, putem consuma maximum 300 mg colesterol pe zi daca suntem sanatosi, si maximum 200 mg/zi daca avem deja boli de inima, accident vascular cerebral, diabet sau alte boli similare. Arunca inca o privire la tabelul de mai sus cu continutul de colesterol al alimentelor. Un galbenus de ou contine deja 225 mg colesterol. Cu alte cuvinte, daca ai consumat deja un ou la micul dejun, trebuie practic sa ramai vegetarian pentru restul zilei daca vrei sa respecti recomandarile de mai sus. Multi isi inchipuie ca daca reduc consumul de carne, daca evita carnea rosie, etc., vor reusi sa rezolve problema. Nimic mai fals!

Iti sugerez sa faci testul nostru de evaluare a alimentatiei daca nu ai facut-o deja, pentru a vedea cat de sanatoasa este dieta ta.
Dogma nr. 4: Colesterolul crescut scade repede cu dieta adecvata
Pentru cei care se intreaba cat trebuie sa astepte pana colesterolul scade dupa ce si-au schimbat dieta, vestea buna este ca nu dureaza decat 1-2 saptamani pana ce rezultatele se vad. Majoritatea medicilor asteapta insa cel putin o luna inainte sa repete testul pentru ca shimbarea dietei este un proces treptat pentru cei mai multi oameni. De asemenea, ca medici dorim sa vedem daca o schimbare poate fi mentinuta mai mult decat doar cateva zile sau chiar saptamani. Ce rost are sa faci o schimbare in dieta temporara, de cateva zile, dupa care revii la dieta dinainte? Idea este sa faci schimbari permanente, cu care sa poti trai pe termen lung.
Dogma nr. 5: Dieta vegetariana are efecte comparabile cu medicamentele de scadere a colesterolului
Multi se intreaba daca merita efortul sa devina vegetarieni ca sa-si reduca colesterolul. Este suficienta o dieta vegetariana?

Raspunsul scurt este da, pentru marea majoritate a pacientilor. Un studiu recent condus de prof David Jenkins de la universitatea din Toronto, Canada, intitulat Effects of a Dietary Portfolio of Cholesterol-Lowering Foods vs Lovastatin on Serum Lipids and C-Reactive Protein ca o dieta vegetariana poate reduce colesterolul LDL cu cca 30%, valoare similara cu efectul majoritatii medicamentelor de scadere a colesterolului.

Cum se pune diagnosticul de infertilitate?

2009-12-22T18:24:00.001+02:00

Lipsa sarcinii dupa un an de relatii sexuale fara folosirea mijloacelor anticonceptionale defineste infertilitatea.

Este de precizat ca pentru femeile peste 35 de ani, intervalul se reduce la 6 luni din cauza scaderii naturale a fertilitatii dupa aceasta varsta si, de asemenea, pentru a conserva timp pretios.

Sfatul cel mai important pe care il pot oferi legat de aceasta definitie este: NU ASTEPTATI. Din nefericire idea de a astepta pana "poate in cele din urma se intampla" este destul de populara. Statistic vorbind, daca sarcina nu apare dupa un an de relatii neprotejate, sansele sa ramaneti insarcinata dupa un an, fara tratament, sunt minime. Istoriile mai mult sau mai putin miraculoase pe care le auziti de la prieteni sau le cititi pe Internet nu sunt imposibile, dar trebuie sa intelegeti ca sunt foarte improbabile. Acest sfat este cu atat mai important pentru femeile care au 35 sau mai multi ani: timpul nu este de partea voastra, si asteptarea e strategia cea mai neproductiva.
Care sunt cauzele infertilitatii?
In general, se vorbeste de trei categorii mari de infertilitate, in functie de cauza primara, care poate fi feminina, masculina sau mixta.
Infertilitatea feminina raspunde de circa 40-50% din cauzele de infertilitate, si poate fi cauzata de una sau mai multe din problemele de mai jos:
boli sau anomalii ale trompelor uterine. De obicei aceasta forma de infertilitate este cauzata de afectiuni inflamatorii ale trompelor uterine care duc la formarea de abcese, cicatrici si aderente care distorsioneaza arhitectura trompelor uterine si astfel stanjenesc sau blocheaza complet tranzitul ovulului sau zigotului catre cavitatea uterina. Boala inflamatorie pelvina este exemplul clasic. O alta subcategorie este situatia in care tromplele uterine au fost ligaturate sau chiar distruse la o nastere anterioara, la cererea femeii care la data respectiva nu mai dorea copii, dar care ulterior se razgandeste. Uneori trompele pot fi restaurate, alteori nu.
tulburari ale ovulatiei. Aici se incadreaza o sumedenie de afectiuni hormonale, boala polichistica ovariana si alte boli care au ca element comun lipsa completa sau dereglarea ovulatiei. Si aici exista o subgrupa aparte a asa-numitului ovul de calitate inferioara, care afecteaza, in general, femeile in varsta de peste 35 de ani. Femeile se nasc cu toti ovulii pe care ii vor produce deja prezenti in ovare intr-o forma imatura, si dupa 35 de ani, calitatea acestora incepe sa scada, in special in cazul femeilor fumatoare sau care nu se ingrijesc de sanatatea lor asa cum ar trebui.
afectiuni uterine. Exista si aici mai multe afectiuni care pot face uterul neprimitor pentru implantarea zigotului - de exemplu endometrioza, fibroamele uterine, polipii uterini, etc.
alte boli. Aici se incadreaza boli ale altor organe decat cele de reporducere, care afecteaza ovulatia sau capacitatea de a concepe si de a duce la bun sfarsit o sarcina. Bolile tiroidiene, anumite boli cardiace, renale, autoimune, excesul de hormon prolactina, adeziuni pelvine dupa anexite sau operatii pe abdomen/pelvis, etc.
Infertilitatea masculina este cauza principala a cca 20% din cazurile de infertilitate. Infertilitatea barbatului are de-a face, in primul rand, cu cantitatea si calitatea spermatozoizilor pe care barbatul ii produce.
In general, sperma trebuie sa contina cel putin 20 milioane de spermatozoizi per ejaculat, si cel putin 50% din acestia trebuie sa aiba motilitate normala, pentru ca sarcina sa aiba sanse sa se produca. Sub 10 milioane de spermatozoizi e o cauza sigura de infertilitate, dar pentru rezultate optime, 40 de milioane si mai mult este de dorit.
Varicocelul este o cauza frecventa si se refera la formarea de vene varicoase in scrot. Se crede ca aceste varice stanjenesc mecanismul de racire al testiculelor, ceea ce duce la scaderea numarului si mobilitatii spermatozoizilor.
stresul emotional prelungit (aici se include si stresul asociat infertilitatii).
fumatul si consumul de alcool sau alte droguri.
deficienta de zinc, seleniu, acid folic, vitamina C pot fi factori contributori la ambele sexe
alte cauze mai rare sunt deficitul de hormon testosteron, anumite malformatii congenitale (de exemplu insuficienta coborare a testiculelor din cavitatea abdominala in scrot), boli cronice ca diabetul, obezitatea, expunerea frecventa a testiculelor la temperaturi crescute (bai fierbinti, saune), etc.
Infertilitatea mixta este cauza a 30-40% din cazurile de infertilitate si este rezultatul unor probleme care afecteaza ambii parteneri. Un exemplu comun este o motilitate scazuta a spermatozoizilor la barbat si o anomalie a trompelor uterine la femeie.
Indiferent de forma de infertilitate care este diagnosticata in final, este foarte important de retinut ca infertilitatea trebuie tratata ca o boala a cuplului. Din nefericire de prea multe ori doar femeia este testata si se pierd importante resurse financiare si timp pretios pentru ca in final sa se constate ca, de fapt, era vorba de o problema a barbatului...

Suferim de infertilitate. Ce teste trebuie sa facem ca sa aflam cauza?
Asa cum am subliniat mai sus, ambii parteneri trebuie investigati. Situatiile difera, dar ca idee generala, testele se fac in urmatoarea succesiune:
Teste de evaluare a infertilitatii la femei:
examen medical general pentru evaluarea starii de sanatate generala si a existentei altor boli care pot afecta fertilitatea.
analize de identificare a ovulatiei - in general acestea sunt masuratori ale anumitor hormoni in sange sau urina. Exista si kituri pentru identificarea ovulatiei care se pot folosi acasa.
histerosalpingografia pentru evaluarea uterilui si a trompelor uterine. Acest test este de obicei efectuat cu ecograful, dupa itroducerea unei solutii saline in cavitatea uterina si trompe.
analize de sange pentru evaluarea hormonilor feminini implicati on reglarea ciclului menstrual si a ovulatiei. Acestea includ, de obicei, nivelul FSH-ului din primele 3 zile ale ciclului pentru estimarea rezervei ovariene, progesteronul in ziua 21-a a ciclului, estradiolul, TSH pentru evaluarea functiei tiroidiene. In unele cazuri medicul poate verifica si alti hormoni.
ecografie transvaginala simpla pentru evaluarea uterului (de exemplu in cazul in care se suspecteaza fibroame uterine, polipi uterine, etc.). laparoscopie pentru probleme ca endometrioza, adeziuni post-operatorii sau dupa anexite.
Teste de evaluare a infertilitatii la barbati:
examen medical general pentru evaluarea starii de sanatate generala si a existentei altor boli care pot afecta fertilitatea.
spermograma pentru evaluarea cantitatii, calitatii si motilitatii spermatozoizilor.
uneori se fac ecografii testiculare/scrotale pentru diagnosticarea unor afectiuni ale testiculelor.
Este important sa retineti ca, desi multe sau chiar toate aceste teste pot fi comandate de medici de diferite specialitati (ginecologi, endocrinologi, internisti sau medici de familie), sansa cea mai mare ca rezultatele sa fie puse in contextul potrivit si planul de actiune sa fie cel mai eficient este atunci can sunteti sub ingrijirea unei medic specialist in probleme de infertilitate. Mai multe despre aceasta mai tarziu.

Alergia la polen

2009-12-22T18:15:00.000+02:00

Alergia la polen este o reacţie exagerată a organismului la anumite substanţe alergene prezente în mediul înconjurător. Aceste substanţe produc anumiţi anticorpi care declanşează un şir de reacţii în urma cărora apar manifestările alergiei la polen.

Simptomele alergiei la polen sunt asemănătoare celor unei răceli. Apar, aşadar, manifestări precum strănutul, rinoreea apoasă (scurgeri nazale), pruritul nazal, ocular şi cel faringial. Simptomele persistă, în general, pe durata sezonului de polenizare.

Cele mai periculoase, cu un potenţial ridicat alergen sunt polenurile anemofile, cele care sunt purtate de vânt. De asemenea, pot produce reacţii alergice şi polenurile entemofile, transportate de insecte.

Alergiile la polen apar începând cu vârsta de 7 – 8 ani. Rareori, aceste afecţiuni debutează după 40 de ani. Alergiile de acest tip nu pun în pericol viaţa pacientului, însă, afectează calitatea vieţii, împiedicând desfăşurarea activităţilor fizice, profesionale sau şcolare, tulburând somnul şi scăzând capacitatea de concentrare.

Diagnosticarea şi tratarea corectă a alergiilor este extrem de importantă. În cadrul Clinicii Academica, pacienţii pot beneficia de truse standardizate de testare a alergenilor de mediu cât şi a celor alimentari. Totodată, centrul dispune de laboratoare unde pot fi efectuate determinări specifice de sânge.

Cum sa reusesti sa te lasi de fumat

2009-11-24T12:16:00.002+02:00

Pasi pe drumul spre eliberarea de tigari

1. Gaseste-ti Motivul.
Exista motive financiare. Motive sociale. Exista frica de boala. Sau pur si simplu "mi-a ajuns". Important, insa, este Motivul tau personal, acel "ceva" esential pentru tine, care te va face sa-ti spui, atunci cand vor apare tentatiile interioare ori exterioare, "Nu, multumesc, eu nu mai fumez pentru ca....".
2. Cunoaste-ti dusmanul.
Analizeaza-ti viata de fumator: de ce fumezi, care sunt situatiile, persoanele, locurile, obiectele care "cer" o tigara. Recunoaste-ti ritualurile, dar si momentele cand aprinzi o tigara fara sa constientizezi gestul.
3. Alcatuieste planul de actiune.
Gaseste un inlocuitor pentru fiecare tip de tigara. Atentie, trebuie sa fie lucruri/ activitati care iti plac! Scrie-ti planul si prinde-l cu o pioneza in locul/locurile cele mai dragi pentru fumat. Daca ai mai incercat, adu-ti aminte ce te-a facut sa reincepi fumatul si gandeste-te cum vei reactiona intr-o situatie asemanatoare.
4. Alege-ti Ziua 1 ca nefumator - ziua din care nu vei mai fuma.
Alege perioada in care crezi ca iti va fi mai usor - in zilele de odihna sau in cele in care lucrezi; in concediu sau candesti la serviciu. Este indicat sa nu fie in perioada premenstruala.
5. Pregateste Ziua 1.
Adu-ti aminte de Motiv. Gandeste pozitiv, amintindu-ti de ceea ce vei castiga. Asigura-ti cele necesare inlocuirii tigarii. Daca te inspaimanta ideea ca vei intrerupe brusc, incearca, in zilele premergatoare Z1, cateva trucuri: fumeaza tigari de calitate proasta, stinge-le la jumatate, amana momentul fumatului. Calculeaza-ti tigarile astfel incat sa le termini in ziua anterioara Z1.
Consulta un specialist.
6. Ziua 1.
De azi esti nefumatoare. Esti pe drumul cel bun; poate iti va fi greu, dar merita.
7. Cand apare "nevoia" de o tigara...
Aplica planul. Aminteste-ti ca e o senzatie trecatoare. Si, evident, Motivul...
8. Daca "ti-a scapat" o tigara...
Nu te descuraja. Daca nu ai rezistat tentatiei, atunci sa fie doar un puf, nu o tigara intreaga.
Aminteste-ti Motivul. Uita-te la plan. Cauta ce te-a facut sa fumezi si evita respectiva situatie.

Si... incearca iar. Perseverenta este cheia succesului.

Recompensa si ajutor

Nu mai fumezi? Meriti o recompensa...

- Dormi mai tarziu de dimineata
- Faci sex mai des
- Iti cumperi ceva care ti-ai dorit - poate fi si o mica prajitura...
- Iti cumperi o floare
- Mergi la film sau in parc
- Mergi la un cabinet de cosmetica, sala de fitness, masaj, etc.
- Schimbi pozitia mobilei din casa/ din birou
- Schimbi culoarea parului

Cu ce te poate ajuta un medic cu pregatire in asistenta fumatorilor...

- Sprijin pentru gasirea Motivului
- Realizarea "planului de actiune" prin sugerarea unor "trucuri" pentru depasirea dependentei comportamentale, corectarea unor idei/ atitudini gresite legate de perioada post-fumat, recomandarea unor metode naturiste.
- Prescrierea de produse medicamentoase pentru diminuarea simptomelor de sevraj nicotinic
- Suport in perioada post-fumat
- Si, nu in ultimul rand, raspunsuri bazate pe date stiintifice si pe experienta altor fumatori.

Cu ce NU te poate ajuta un medic cu pregatire in asistenta fumatorilor...

- Sa te determine SA VREI sa renunti la tigari
- Sa indeparteze tot disconfortul - psihic si fizic - asociat cu renuntarea la fumat
Fumatul produce BPOC - Bronhopneumopatie cronica obstructivaSus
Fumatul produce BPOC - Bronhopneumopatie cronica obstructivaSus

Varsta plamanului unui fumator este alta decat cea cronologica, fapt care se poate observa zilnic deoarece fumatorul, fata de un nefumator:
- oboseste mai repede
- simte ca "nu mai are aer"
- nu poate face acelasi efort fizic ca un nefumator.

Aproximativ 90% din pacientii cu BPOC sunt fumatori.
BPOC este o boala pulmonara cronica invalidanta care nu omoara imediat, ci lent, in timp, lipsindu-i pe fumatori de mici bucurii precum mersul pe jos, respiratia fara efort sau chiar auto-ingrijirea.
Fumatul pasiv este responsabil de:
- scaderea functiei pulmonare
- agravarea simptomelor BPOC
- cresterea frecventei spitalizarilor pentru BPOC
- cresterea mortalitatii prin BPOC.

Daca te lasi de fumat ACUM:
- functia plamanului se imbunatateste
- scade rata de degradare
- se incetineste evolutia bolii
- tratamentul isi poate face efectul.

Cum sa reusesti sa te lasi de fumat

2009-11-24T12:16:00.001+02:00

Si... incearca iar. Perseverenta este cheia succesului.

Adevarul despre fumat

2009-11-24T12:09:00.001+02:00

Oricarui fumator ii place sa se gandeasca la fumat ca la un viciu, o actiune care ii confera o aura de siguranta de sine si de persoana care gusta din placerile vietii. Fumatul este de obicei vazut ca o slabiciune inofensiva, tratata cu ingaduinta. Cati dintre cei care fumeaza stiu insa ca fumatul este de fapt o boala? Foarte putini…

Sa vedem deci care este adevarul despre fumat:

Daca avem curiozitatea sa consultam Dictionarul Explicativ al Limbii Romane vom gasi la cuvantul ”viciu” urmatoarea definitie:

VICIU, vicii, s.n. 1. defect, cusur, neajuns (de constructie, de functionare etc.). Viciu de conformatie = dispozitie anormala a unor parti sau organe ale corpului; diformitate fizica. Fig. Pornire nestapanita si statornica spre rau, apucatura rea, patima; desfrau, dezmat, destrabalare. 2. Neindeplinire a unor conditii legale de forma sau de continut in intocmirea actelor, clauzelor etc. juridice, care duce la anularea valorii acestora. [Var.: (inv.) vitiu s.n.] – Din fr. vice, lat. vitium.

Daca inlaturam definitiile care nu privesc subiectul in discutie, anume acelea legate de viciu de conformatie sau de procedura, ramane sa vedem daca fumatul poate fi considerat defect, cusur, neajuns sau o pornire nestapanita si statornica spre rau. Desigur ca nu.. Cu totii cunoastem persoane foarte cumsecade si respectabile si care totusi fumeaza. Fumatorii nu se aleg neaparat din randul persoanelor rautacioase si cu moravuri usoare. Iar ca sa spunem ca e un defect, ar insemna sa incadram fumatul in categoria gresita. Nevoia de a fuma este o stare, nu o calitate sau un defect. De aceea pentru a gasi adevarul despre fumat trebuie sa cautam ceva mai departe.
Ceea ce nu stie de obicei fumatorul, este faptul ca nevoia de a aprinde o tigara este, de fapt, manifestarea unei boli: dependenta de nicotina.
In conformitate cu clasificarea internationala a bolilor a Organizatiei Mondiale a Sanatatii, nicotina intruneste criteriile unei substante ce determina dependenta, adica este un drog, iar dependenta nicotinica ce apare ca urmare a consumului de tutun este o tulburare mentala si comportamentala .

Criteriile care definesc boala numita ”dependenta de substante” sunt stabilite in cea de a patra editie a ”Manualului de diagnostic si statistici” (DSM-IV) elaborat de Asociatia Psihiatrilor Americani.

Despre dependenta

Conform DSM-IV dependenta este un model maladaptiv de uz de substante care duce la suferinta, manifestata prin cel putin trei dintre simptomele urmatoare, si care pot aparea in orice moment in decursul a douasprezece luni:

1. toleranta, definita ca:
a. nevoia tot mai mare de crestere a cantitatii de substanta pentru a atinge efectul dorit, sau
b. scaderea efectului produs de aceeasi cantitate de substanta, de-a lungul timpului.

2. sevrajul, manifestat prin oricare din urmatoarele:
a. sindromul caracteristic de sevraj in absenta substantei,
b. aceeasi substanta sau una asemanatoare este folosita pentru a usura sau evita simptomele de sevraj.

3. substanta este folosita in cantitati mai mari sau pe o perioada mai lunga de timp decat se intentiona initial

4. exista o dorinta persistenta sau eforturi nereusite de a inceta sau diminua folosirea substantei respective

5. o mare parte din timp este petrecuta in activitati necesare pentru obtinerea substantei (ex.deplasarea pe distante mari, ori in toiul noptii), folosirea substantei sau recuperarea in urma efectelor sale.

6. timpul alocat activitatilor sociale, ocupationale sau recreationale se reduce semnificativ in urma folosirii substantei.

7. consumul substantei continua in ciuda constientizarii unor probleme fizice sau psihologice cauzate sau exacerbate de substanta.

Pentru a usura determinarea gradului de dependenta nicotinica a fumatorilor, Prof. Karl Fagerstrom din Suedia a propus de mai bine de 15 de ani testul care ii poarta numele si care astazi este acceptat la nivel international ca instrument de evaluare obiectiva a dependentei nicotinice (Testul Fagerstrom).

Cum se ajunge ca un gest, atitudine aparent sociala, sexy, cool, sa devina boala? Simplu.
Nicotina, livrata prin fumul de tutun, ajunge in 6-7 secunde la creier, unde determina secretia de dopamina, serotonina, noradrenalina, substante ce activeaza ”circuitul recompensei”. Acesta este o retea de neuroni responsabila de producerea starii de satisfactie fizica si psihica, ”placerea”, indiferent de stimul – alimentatie, sex, alte droguri. In timp, asocierea tigarii cu anumite momente si stari determina fumatorul sa reactioneze precum in experimentul lui Pavlov: apare stimulul, apare anticiparea recompensei si imediat actiunea pentru obtinerea acesteia – aprinderea tigarii. De aici si necesitatea compulsiva de a intra in posesia tutunului – obiectul care te face sa te simti mai bine, recompensat. Dar tot aici isi are explicatia si instalarea sindromului de sevraj atunci cand fumatorul nu are la indemana tigari, trabuc sau orice alta modalitate de a-si administra imediat drogul : un semnal care nu este urmat de recompensa declanseaza frustrare. Acest semnal poate fi insa atat extern (ocaziile care ”nu merg” fara o tigara) cat si intern (scaderea concentratiei sanguine a nicotinei sub nivelul care mentine activ circuitul recompensei).

Prin urmare, in timp, se instaleaza dependenta de nicotina – adica boala codificata in clasificarea internationala a bolilor (ICD 10) cu codul F17 . Timpul in care se instaleaza aceasta boala depinde de cantitatea de tigari fumata, de varsta de debut, de sex (la femei se instaleaza mai greu dar si renuntarea este mai dificila) dar si de anumiti factori genetici – persoanele care un defect la nivelul genei ce codifica citocromul P450, o proteina ce participa la degradarea nicotinei, fumeaza mai putin si renunta mai usor.

Este important sa nu ne amagim cu ideea ca suntem ”doar” fumatori ocazionali. Pe langa faptul ca riscam ca, in timp, sa devenim dependenti de nicotina, nu trebuie sa fi un fumator impatimit pentru a fi expus riscurilor de imbolnavire. Studii recente au demonstrat faptul ca la ambele sexe, consumarea a 1 – 4 tigari pe zi este asociata cu un risc semnificativ mai mare de deces in urma bolilor de inima, iar femeile sunt in mod special predispuse spre cancerul la plamani.

Fumatul se dovedeste a fi mai mult decat un simplu obicei rau. Dependenta de tutun este o boala cronica. si, ca orice boala, beneficiaza de tratament medicamentos si ingrijire din partea medicului.

Testul Fagerstrom

1.Cand fumati prima tigara dupa trezire?
In primele 5 minute = 3
6-30 minute = 2;
31-60 minute = 1
Peste 60 minute = 0

2. Este dificil sa nu fumati in locuri interzise?
Da = 1;
Nu = 0

3. La ce tigara renuntati mai greu?
Prima = 1;
La celelalte = 0

4. Cate tigarete fumati pe zi?
Sub 10 = 0;
10-20 = 1;
21-30 = 2;
peste 30 = 3

5. Fumati mai mult dimineata decat dupa-amiaza?
Da = 1;
Nu = 0

6. Fumati cand sunteti bolnav si trebuie sa ramaneti la pat o zi intreaga?
Da = 1;
Nu = 0

Incercuiti raspunsul corect si adunati punctele. In functie de punctajul obtinut la acest test, dependenta de nicotina poate fi:
- intre 0 si 3 puncte = dependenta mica,
- intre 4 si 6 puncte = dependenta medie,
- intre 7 si 10 puncte =dependenta severa.

Ghid medical de abandonare a fumatului

2009-11-23T18:41:00.001+02:00

Sindromul de sevraj

Inainte de a discuta modul medical de abandonare a celui mai mare flagel impotriva sanatatii omului, sa abordam constelatia de simptome si semne care apar in momentul in care un fumator inveterat abandoneaza acest drog. Sindromul de sevraj la nicotina are doua componente: fizica si psihica. Sindromul fizic de sevraj cuprinde totalitatea reactiilor fizice din organismul fumatorilor la absenta nicotinei din diferite organe si mai ales din creier. Sindromul psihic de sevraj cuprinde acele tulburari ale starii psihice si comportamentale care apar in perioada abandonarii obiceiurilor legate de fumat, obiceiuri care formeaza un automatism. Iata o lista a unor tulburari fizice si psihice care apar la proaspetii nefumatori:
- ameteala (in primele doua zile);
- depresia;
- sentimentele de frustrare si manie;
- iritabilitatea;
- tulburarile de somn (incapacitatea de a adormi, de a avea un somn neintrerupt, cosmaruri);
- tulburarile de concentrare;
- starea de neliniste;
- cefaleea;
- senzatia de oboseala;
- cresterea apetitului.

Simptomele de mai sus apar cam la 2-3 ore dupa ultima tigara si ating un apogeu cam la 2-3 zile dupa aceasta.

"Sindromul de avantaj"

Daca este normal sa incepem de la efectele negative pe care le declanseaza abandonarea fumatului, asa-numitul sindrom de sevraj, mi se pare extrem de potrivit sa discutam si un calendar al efectelor pozitive ale abandonarii acestei adictii, efecte pe care le-am intitulat, nu doar pentru a rima: „sindromul de avantaj”. Beneficiile ar fi urmatoarele:
- La 20 minute dupa ultima tigara:presiunea arteriala si frecventa cardiaca scad.
- La 12 ore dupa abandon: nivelul de monoxid de carbon din sange revine la normal.
- La un interval cuprins intre 2 saptamani si 3 luni dupa incetarea fumatului: circulatia sangvina si functia respiratorie se imbunatatesc vizibil.
- La un interval cuprins intre 1 si 9 luni dupa renuntarea la fumat: tusea si dispneea dispar, iar cilii vibratili care au functia de „escalator mucociliar” datorita capacitatii lor de a deplasa antigravitational mucusul din trahee si bronhii (in care se afla atat particule de praf, cat si microbi) isi redobandesc integritatea, curatind in mod eficient plamanii.
- La 1 an de la ziua victoriei asupra fumatului, inima sarbatoreste si ea, oferind o scadere la jumatate a riscului de boala coronariana ischemica fata de fostii „colegi de-o tigara”.
- La 5 ani dupa „ziua H”: riscul de accident vascular cerebral se reduce pana la nivelul celui al unui nefumator.
- La 10 ani de la „renastere”: riscul de cancer pulmonar scade la jumatate din riscul unei persoane care a continuat sa fumeze. Scade semnificativ si riscul altor tipuri de cancer: cavitate bucala, laringe, esofag, vezica urinara, col uterin, pancreas.
- la 15 ani de la „convertire”: riscul de boala coronariana ischemica ajunge la nivelul celui al unui nefumator.
Pe langa acestea, exista si alte efecte vizibile, care pot fi o incurajare pentru a ramane nefumator:
- retragerea ridurilor;
- disparitia halenei;
- albirea dintilor si ameliorarea patologiei gingivale;
- disparitia culorii galbene de pe unghiile degetelor „executive”;
- revenirea gustului pentru alimentele naturale (necondimentate);
- capacitatea respiratorie normala la eforturi fizice sustinute;
- economii in bugetul familial (merita sa faceti un calcul simplu pe 10-20 ani si sa lasati gandul sa zboare spre destinatii pe care vi le poate face posibile o excursie, din economiile pe care vi le aduce abandonarea fumatului);
- acceptarea sociala: patronii prefera sa angajeze nefumatori nu doar din cauza faptului ca un fumator face pauze mai dese, ci si din cauza absenteismului ridicat, provocat de imbolnavirile mai dese ale fumatorilor; cei care inchiriaza apartamente prefera nefumatori din cauza riscului de incendii si a mirosului de tutun care patrunde in lucruri; evenimentele si locurile publice sunt din ce in ce mai prohibitive in ceea ce priveste fumatul; asigurarile de viata tin cont de speranta redusa de viata a fumatorilor si ii taxeaza pe masura; casatoria chiar poate deveni o problema intrucat partenerul care accepta un fumator, de regula, trebuie sa fie si el fumator, iar aceasta inseamna a „pescui doar dintr-un sfert de lac”; exemplul negativ al unui parinte fumator, pe care, de fapt, nu doreste sa-l dea copiilor, are un efect mai puternic decat sfaturile sau amenintarile; sansele de a-si cunoaste nepotii si de a se bucura de succesele lor scad dramatic, ca sa nu mai vorbim de stranepoti.

Sprijinul psihologic

In timp ce unii fumatori au capacitatea de a invinge fara probleme acest obicei, cu ocazia unei afectiuni respiratorii intercurente, cu ocazia unui sfat medical competent si „apasat” sau pur si simplu se trezesc intr-o dimineata la o alta realitate (o inspiratie „de sus”), majoritatea au dificultati in ruperea legaturilor sociale si emotionale asociate fumatului, dar si cu starea de „mizerabil” pe care ti-o induce sindromul de sevraj psihic si fizic. Pentru acestia exista mai multe surse de sprijin, oficiale si neoficiale:
1. Linii telefonice gratuite de contact cu specialisti in programe de renuntare la fumat sau cu alti fumatori care au trecut examenul abandonarii acestei dependente (un fel de AA – Alcoolicii Anonimi). Asociatiile de lupta impotriva cancerului sau cele de prevenire a bolilor cardiovasculare, cluburi de sanatate sau diferite biserici cu programe sociale si de sanatate preventiva pot sponsoriza aceste actiuni.
2. Familia si prietenii. Familia este, de regula, mai mult decat binevoitoare sa incurajeze sau chiar sa initieze un plan logic de abordare a unei probleme atat de spinoase, iar „prietenul adevarat la nevoie se cunoaste”, lucru care se traduce fie prin incercarea de a abandona impreuna fumatul, daca este si el fumator (rata de succes este mult mai mare pentru amandoi), fie prin sustinere entuziasta „din tribune”.
3. Programe organizate de abandonare a fumatului („Planul de 5 zile”, „Adio, tigari!”, „Expo Sanatate” etc.). Sunt de preferat programele ale caror sedinte dureaza cel putin 20-30 minute, cuprind minim 5-7 sedinte si se intind pe parcursul a cel putin 2 saptamani.
Sprijinul medical

1. Terapia de substitutie cu nicotina.

Abandonarea se face inaintea terapiei cu nicotina.
a. Guma de mestecat cu nicotina [1,5 X], gen Nicorette de 2 si de 4 mg. Cea de 4 mg este pentru cei cu grad ridicat de dependenta (fumeaza peste 20 tigari/zi; fumeaza imediat dupa trezire sau raporteaza simptome severe de sevraj la o incercare anterioara de abandonare a fumatului), pentru cei care solicita sau pentru cei care au incercat deja cu 2 mg. Se administreaza 8-10 gume/zi care nu se vor mesteca repede: 20-30 minute fiecare. Durata – minim: 3 luni.
b. Plasturii cu nicotina [1,9 X], gen Nicoderm de diferite dozaje pentru 24 ore (se da jos a doua zi) sau pentru 16 ore (se da jos seara). Tratamentul dureaza 8 saptamani, cu doze descrescande. (Exemplu 1: Plasture gen Nicoderm de 21 mg/24 h timp de 4 saptamani, apoi de 14 mg/24 h timp de 2 saptamani si apoi de 7 mg/24 h timp de 2 saptamani. Exemplu 2: Plasture gen Nicotrol de 15 mg/16h timp de 4 saptamani, apoi de 10 mg/24 h timp de 2 saptamani si apoi de 5 mg/16 h timp de 2 saptamani.) Se lipesc pe zona neparoasa dintre gat si sold.

2. Terapia cu bupropion (ZYBAN, WELLBUTRIN) [2,1 X].
Bupropionul este un antidepresiv care se administreaza minim o saptamana inainte de ziua planificata a abandonarii fumatului. Se incepe cu 1 comprimat de 150 mg dimineata, timp de 3 zile sau 6-7 zile, dupa care se creste doza la 2 comprimate pe zi, la un interval de minim 8 ore. Abandonarea se planifica spre sfarsitul celei de-a doua saptamani de tratament, dupa care se continua terapia fara intrerupere timp de 7-12 saptamani, iar ca tratament de intretinere, daca este cazul, chiar si pana la 6 luni.

3. Terapia de linia a doua
1. Clonidina (HAEMITON) [2,1 X]: doza initiala de 0,1 mg de doua ori pe zi (0,2 mg pe zi), crescand ulterior pana la 0,75 mg pe zi 3-10 saptamani.
2. Nortriptilina (AVENTYL) [3,2 X]: doza initiala de 25 mg/zi, crescand ulterior la 75-100 mg/zi timp de 12 saptamani. Recomandata si la alcoolici pentru simptomele de sevraj.

Nota: Valorile numerice din parantezele drepte reprezinta multiplul ratei de succes comparat
cu neinterventia prin vreuna dintre metodele medicale amintite.

4. Terapii noi
Vareniclina (Champix) este un medicament mai nou, care a fost creat special pentru abandonarea fumatului. El actioneaza pe receptorii nicotinici cerebrali, diminuand pe de o parte placerea produsa de fumat si pe de alta parte ameliorand simptomele de sevraj. Mai multe studii au aratat ca vareniclina dubleaza sansele de abandonare a fumatului. Nu se stie inca daca se poate folosi impreuna cu terapia de substitutie cu nicotina. Terapia combinata cu atropina si scopolamina. Aceste medicamente anticolinergice, de regula prescrise pentru simptome digestive si „raul de miscare”, se administreaza injectabil in prima zi, apoi se administreaza oral timp de cateva saptamani. Aceasta folosire nu este aprobata de FDA din SUA.

5. Terapia cu apa.
In uz extern, apa se foloseste atat pentru dus dimineata si seara (nicotina se elimina prin tegumente, care trebuie astfel curatite), cat si pentru bai generale sau impachetari umede (se observa pete galbene pe panza cu care se face impachetarea). In uz intern, se recomanda consumarea unor cantitati de aproximativ 3 litri apa/zi, stiut fiind ca nicotina este solubila si in apa, consumul mare de apa contribuind la o eliminare mai rapida.

In concluzie, pentru un adversar redutabil iti trebuie o motivatie puternica, o strategie inteligenta si un sprijin logistic de specialitate, atat uman, cat si divin. Si inca ceva: cei care au pierdut o lupta sau doua mai pot castiga inca razboiul!

Intrebari frecvente despre homeopatie

2009-11-23T18:32:00.001+02:00

Homeopatia este o metoda terapeutica stiintifica si eficienta care stimuleaza tendinta naturala a organismului spre vindecare.
Homeopatia abordeaza boala pornind de la conceptia HOLISTICA (integralista) - simptomele bolii sunt expresia dizarmoniei intregului organism si trateaza pacientul, nu numai boala.

In 1796 un medic german, Samuel Hahnemann, a descoperit o abordare diferita a vindecarii bolnavului pe care a numit-o homeopatie (de la cuvintele grecesti cu semnificatia "suferinta similara"). La fel ca Hypocrates cu doua mii de ani inainte, el a observat ca exista doua cai de tratare a bolii: calea contrariilor si calea similitudinii. Intr-un caz de insomnie, de exemplu, prin calea contrariilor (medicina conventionala sau alopata) se administreaza un medicament care produce un somn superficial. Aceasta presupune deseori folosirea unor doze mari de medicamente un timp indelungat, care uneori pot determina efecte secundare sau dependenta. Calea similitudinii (medicina homeopatica) implica administrarea unor doze extrem de mici (infinitesimale) dintr-o substanta, de exemplu cafeaua, care in doze mari produce insomnie la o persoana sanatoasa. Astfel se va obtine un somn natural.

Cum actioneaza remediile homeopatice?

Remediile homeopatice nu produc efecte adverse si nu dau dependenta deoarece ele contin cantitati foarte mici de substanta activa.
Homeopatul va va prescrie un remediu homeopatic potrivit simptomelor dumneavoastra. Prescrierea tine cont de totalitatea caracteristicilor dumneavoastra individuale, mentale, emotionale si fizice.
Remediile homeopatice actioneaza stimuland propria capacitate de vindecare a organismului.
Scopul este de a va propulsa catre un nivel de sanatate la care tratamentul sa fie foarte rar necesar.
Ce are nevoie sa stie homeopatul?

Pentru a gasi remediul indicat pentru dumneavoastra, homeopatul trebuie sa stie totul despre dumneavoastra. O intelegere detaliata a celui care sunteti impreuna cu tulburarile de care suferiti si detalii despre felul in care le experimentati sunt necesare pentru evaluarea corecta a cazului. Astfel, orice va este tipic, particular, va fi de ajutor. Nivelul dumneavoastra de energie si modul de viata, istoricul medical sunt de asemenea importante. Tot ceea ce veti spune va fi strict confidential. Consultatia initiala poate dura o ora sau mai mult.
Cum va fi tratamentul?

Homeopatul va va administra un remediu homeopatic, de obicei sub forma unor tablete sau granule care se dizolva in gura, sau sub forma lichida cu instructiuni precise de administrare. Nu se va pune nimic in gura 20 minute inainte si dupa administrarea granulelor, nici pasta de dinti sau tigari.
Homeopatul de obicei va va sfatui sa evitati cafeaua, menta si alte preparate cu mentol, eucalipt si camfor deoarece acestea pot interfera cu actiunea remediului. Daca vi se dau remedii acasa, depozitati-le intr-un loc racoros si intunecat, departe de mirosuri puternice.
Ce se va intampla odata cu inceperea tratamentului homeopatic?

Unii pacienti simt o stare de bine si optimism. Alteori simptomele se pot agrava pentru o scurta perioada. Acesta este un semn bun, care atesta faptul ca remediul actioneaza. Uneori pot apare o raceala, o eruptie pe piele sau o secretie, ceea ce inseamna ca organismul trece printr-o perioada de reechilibrare. Pot apare simptome vechi din trecut, de obicei pentru scurt timp. Aceste simptome vor disparea si nu trebuie tratate deoarece reprezinta o parte foarte importanta a procesului de vindecare. Daca reactia dupa remediu va ingrijoreaza, anuntati homeopatul. Puteti sa notati schimbarile care intervin si sa le discutati la urmatoarea consultatie.
Cat dureaza tratamentul homeopatic?

Aceasta depinde foarte mult de tipul de boala pe care o aveti ca si de celelalte caracteristici individuale ale cazului dumneavoastra. Deci nu este realist sa cereti o evaluare a timpului necesar inainte de a constata reactia dumneavoastra la tratament pentru o perioada de cateva luni. O boala mai veche nu va dispare imediat desi poate apare o ameliorare destul de repede. Fiti rabdatori! Pe termen lung este mai bine sa fiti vindecat atat de cauza bolii cat si de simptome, decat sa suprimati simptomele cu tratamente superficiale.
Ce atitudine trebuie sa adoptati dumneavoastra fata de tratamentul homeopatic ?

Deoarece homeopatia abordeaza pacientul total diferit fata de medicina obisnuita, este bine sa fiti informat asupra catorva aspecte esentiale:
- homeopatia trateaza intreaga persoana, nu numai simptomele prezente
- homeopatia trateaza cauzele bolii si predispozitia de a face anumite boli
- un tratament homeopatic pe termen lung are ca scop nu numai disparitia simptomelor ci si ridicarea nivelului de sanatate a individului in plan mental, emotional si fizic
- homeopatul intelege problemele dvs de sanatate intr-un context mult mai complex si profund decit par ele sa fie; el incearca sa gaseasca legaturile cauzale dintre simptomele dvs si unele circumstante din mediul de viata sau influentele ereditare.
Deoarece tratamentul homeopatic este mai profund, el necesita un timp mai indelungat pentru atingerea scopurilor sale.
Tratamentul homeopatic este individualizat si abordeaza fiecare individ in functie de situatia lui particulara.
ASTFEL, CA PACIENT ESTE RECOMANDABIL:
- sa acordati timp suficient tratamentului homeopatic (cel putin 3 - 4 consultatii - o consultatie pe luna);
- sa stabiliti o relatie de incredere cu homeopatul dumneavoastra si sa discutati cu el orice problema.
Ce boli se pot trata homeopatic?

In principiu se poate trata orice boala, dar ameliorarea sau vindecarea depinde de fiecare caz in parte.
In general se obtin rezultate foarte bune intr-o multitudine de boli:
- la copii - raceli repetate, enurezis, alergii, astm bronsic, bronsite, dureri de cap, constipatie, diaree, parazitoze intestinale, traumatisme, convulsii, febra, tulburari de comportament
- la adulti - dureri de cap, raceli, bronsite, pneumonii, colecistopatii, ulcer gastroduodenal, hepatite, afectiuni ale intestinului, dereglari menstruale, sterilitate, afectiuni ginecologice, afectiuni ale gravidelor, in timpul travaliului si la nastere, boli de piele, infectii urinare, afectiuni endocrine, afectiuni reumatismale.

Pneumonia la copil

2009-11-21T12:08:00.001+02:00

Pneumonia este o inflamatie a tesutului pulmonar adica a portiunii inferioare a cailor respiratorii, formate din bronsiile cele mai mici si alveolele pulmonare. Pneumonia are numeroase cauze fiind produsa de virusuri, microbi, ciuperci sau paraziti. Cele mai frecvente pneumonii la copii sunt de cauza virala dar, desi antibioticele nu sunt active pe virusuri, aceste medicamente sunt initial administrate pana cand se stabileste cu exactitate cauza determinanta.

Ce este Pneumonia?

Pneumonia este o inflamatie a tesutului pulmonar adica a portiunii inferioare a cailor respiratorii, formate din bronsiile cele mai mici si alveolele pulmonare.
Pneumonia are numeroase cauze fiind produsa de virusuri, microbi, ciuperci sau paraziti. Cele mai frecvente pneumonii la copii sunt de cauza virala dar, desi antibioticele nu sunt active pe virusuri, aceste medicamente sunt initial administrate pana cand se stabileste cu exactitate cauza determinanta.

Pneumoniile microbiene

Pentru copiii mai mari de 3 luni, cei mai intalniti microbi determinanti sunt streptococcus pneumoniae si streptococii din grupul A.
Streptococii din grupul B sunt raspunzatori de pneumoniile nou nascutilor. Alti microbi mai rar intalniti sunt stafilococul auriu si Chlamydia trachomatis.
Simptomele pneumoniei

Tabloul clinic al copiilor mai mari este clasic si destul de asemanator cu cel al adultului cu pneumonie. In schimb, la copii mai mici de 6 ani, simptomele pot fi foarte variabile.
La copiii peste 6 ani se remarca tusea si curgerea nasului urmate de aparitia brusca a febrei ridicate (40 °C), a frisonului si a durerilor toracice ca de pumnal. La ascultatia plamanilor cu stetoscopul se aud o serie de raluri caracteristice.
La copiii foarte mici, manifestarile sunt nespecifice, inselatoare. Se remarca febra, mai rar frison, stare generala alterata, manifestari gastrointestinale, neliniste.
Semnele respiratorii pot fi foarte sarace cu tuse si respiratii frecvente. Ralurile bronsice pot lipsi.
Diagnostic in caz de pneumonie

Diagnosticul se pune pe baza analizelor de sange sau a sputei expectorate dar mai ales pe baza radiografiei pulmonare care arata o serie de modificari specifice.

Tratamentul pentru pneumonie

Tratamentul se face cu antibotice desi nu exista inca un regim antibiotic universal acceptat.
Nou nascutii trebuie spitalizati si tratati initial cu ampicilina si gentamicina sau cu ampicilina si o cefalosporina. In plus, la acesti copii trebuie sa se administreze perfuzii si oxigen.
La copiii sub 6 ani cu manifestari moderate ale bolii se poate face tratament acasa cu augmentin dar in cazurile grave este necesara spitalizarea si tratamentul cu antibotice in perfuzii.
Copiii peste 6 ani sunt tratati cu penicilina sau eritromicina. De asemenea, cazurile grave necesita spitalizare si antibiotice in perfuzii.
Pneumoniile virale

Cele mai frecvente pneumonii la copii sunt de cauza virala. Cel mai intalnit este virusul sincitial respirator. Mai rar apar virusul gripal sau cel paragripal.
Simptomele in cazul pneumoniei virale

Boala incepe prin manifestari de rinita si tuse, apoi apar febra si simptomele respiratorii. In general, simptomele pneumoniei de cauza virala sunt mai putin grave decat cele ale pneumoniei bacteriene, cu febra mai mica si simptome respiratorii mai putin grave.
Diagnosticul pneumoniei virale

Diagnosticul este pus de asemenea pe baza analizelor de sange si a radiografiei pulmonare. Se incearca de asemenea punerea in evidenta a virusului atunci cand laboratorul unitatii medicale respective este bine dotat si capabil sa execute aceste teste moderne.
Tratamentul pneumoniei virale

Initial tratamentul era numai unul de sustinere, cu perfuzii si oxigen. De curand s-au introdus si substante antivirale care permit un tratament specific. Se folosesc asadar ribavirina administrata sub forma de aerosoli pentru perioade variind intre 5 si 7 zile, amantadina pe cale orala sau acyclovirul pe cale intravenoasa pentru 7 pana la 10 zile.
Pneumoniile rare

Dintre pneumoniile rare merita sa mentionam pneumonia cu Pneumocystis carinii care este o afectiune pulmonara care apare la copiii imunodeprimati, cum ar fi cei cu SIDA sau cancer tratat cu citostatice.
Boala incepe de obicei cu febra mica si tuse dar progreseaza rapid pana la insuficienta respiratorie grava. Diagnosticul este pus atat pe criterii clinice cat si pe aspectul caracteristic al radiografiei pulmonare. Tratamentul se face cu trimetoprim sulfametoxazol.

Varicela sau varsatul de vant

2009-11-21T12:03:00.002+02:00

Varsatul de vant este o infectie cauzata de virusul varicelo- zosterian (VVZ) care face parte din familia virusurilor herpetice. VVZ se gaseste in secretia nazala eliminata si in fluidul din vezicule. Varsatul de vant este foarte contagios, 90% din persoanele care nu au imunitate la boala si care sunt expusi o vor face. Epidemia apare cu precadere intre lunile februarie- aprilie la copiii cu varste cuprinse intre 5 si 9 ani.
Semne si simptome ale varicelei

Varsatul de vant este o infectie virala care cauzeaza o eruptie pe suprafata pielii si pe mucoase. Eruptia apare mai intai pe fata si trunchi, intinzandu-se apoi pe aproape intreaga suprafata a corpului, inclusive pe scalp si pe organele genitale si chiar inauntrul gurii, urechi, vagin. Elementele eruptive constau la inceput in macule (pete) mici (5-10 mm) rosii si apar intr-o perioada de 2 pana la 4 zile in valuri eruptive.Aceste pete se umfla, devin papule si ulterior trec in stadiul de vezicule asezate pe o baza rosie. Datorita situarii lor superficiale, formei si continutului seros, veziculele au fost asemuite cu picaturile de roua. Veziculele se deprima treptat si se usuca, formand cruste. In urma veziculelor nu raman cicatrici, doar uneori o usoara coloratie maronie a pielii, trecatoare. Unele personae au doar cateva vezicule, in timp ce altele au cateva sute.

De obicei eruptia provoaca prurit (mancarime a pielii). Scarpinarea si ruperea acestor vezicule duce la formarea unei cruste si se pot infecta cu bacterii (o infectie secundara bacteriana). ( In engleza, denumirea bolii este “chicken pox”, denumirea provenind probabil de la asemanarea cu pielea de gaina)
Unii copii au febra, dureri abdominale, sau chiar o senzatie usoara de greata in timpul eruptiei. Aceste simptome dureaza 3 pana la 5 zile iar febra nu depaseste 39,4 grade Celsius.Copiii mai mici au de obicei febra mai mica si eruptie mai usoara decat copiii mai mari sau adultii. In general, varsatul de vant este o boala usoara dar poate fi mortala pentru persoanele cu leucemiesau alte boli care slabesc sistemul imunitar.
De obicei, o persoana care a avut boala capata imunitate pe viata. Dar virusulcare cauzeaza boala poate ramane in organism si poate cauza la adult diferite tipuri de eruptii ale pielii.
Este varicela (varsatul de vant) contagioasa?

Varsatul de vant este o infectie cauzata de virusul varicelo- zosterian (VVZ) care face parte din familia virusurilor herpetice. VVZ se gaseste in secretia nazala eliminata si in fluidul din vezicule.
Varsatul de vant este foarte contagios, 90% din persoanele care nu au imunitate la boala si care sunt expusi o vor face. Epidemia apare cu precadere intre lunile februarie- aprilie la copiii cu varste cuprinse intre 5 si 9 ani.
Complicatii ale varicelei (varsatului de vant)

Varsatul de vant este o boala usoara, dar poate da complicatii serioase cum ar fi pneumonie, encefalita, infectii bacteriene ale pielii. Dupa atacul bolii, VVZ ramane in corp, ramanand intr-o stare latenta in celulele nervoase si se poate reactiva la varsta adulta pentru a cauza Zona zoster.
Prevenirea varicelei

In 1995 a fost produs si a devenit disponibil pentru prima data un vaccin impotriva varsatului de vant in SUA. Vaccinul previne boala in 70 pana la 90% din cazuri. Cei care fac varsat de vant dupa vaccinare au simptome mult mai usoare si o eruptie cutanata redusa. Vaccinul impotriva varicelei se administreaza injectabil dupa varsta de 1 an.
Daca un copil nu a fost vaccinat in copilarie, I se poate administra vaccinul la 11-12 ani. Vaccinul impotriva varsatului de vant ajuta corpul sa produca proprii anticorpi (protectie imunologica) impotriva bolii, dar in anumite cazurieste necesara administrarea unei forme de imuno-protectie numita varicela-zoster imuno globulina (VZIG).
VZIG ii protejeaza pe cei care au fost expusi la varicela dar al caror system imunitar este fie prea imatur, fie prea slab pentru a lupta cu boala. VZIG este administrat nou-nascutilor a caror mame au avut varicela in momentul nasterii, copii cu leucemie sau limphoma, copiii cu SIDA sau alte boli de imuno-deficienta, precum si copiii care primesc medicamente care reprima sistemul imunitar. Un copil sanatos care face varicela dobandeste imunitate pe viata impotriva acestei boli. In schimb, acesta poate face la maturitate zona zoster.
Incubatia varicelei

Perioada de incubatie este de la 7 la 21 de zile dupa expunere, in general aparand la 14 pana la 17 zile. De exemplu, daca un copil face varicela si intrerupe scoala, fratii si surorile vor avea simptome cam la 2 saptamani mai tarziu.
Durata varicelei

Varsatul de vant dureaza intre 7 si 10 zile la copii dar are o perioada mai mare la adulti. Perioada contagioasa Incepe la 2 zile dupa aparitia veziculelor pe piele si dureaza pana cand se acopera de cruste. Un copil cu varsat de vant ar trebui izolat aproximativ o saptamana. Nu trebuie tinut in casa pana cand cad toate crustele. Persoanele bolnave sau care au probleme cu sistemul imunitar nu trebuie sa vina in contact cu varicela, si nici femeile insarcinate.
Tratamentul varicelei

Nu se prescriu antibiotice pentru tratarea varsatului de vant deoarece aceasta boala este cauzata de un virus. Antibioticele se administreaza doar in cazul in care copilul dezvolta o infectie secundara de natura microbiana. Copiii si celelalte persoane care fac boala si au un sistem imunitar slabit au nevoie de un tratament antiviral (acyclovir).
De obicei, tratamentul care se da la domiciliu este orientat pentru usurarea mancarimii si pentru scaderea febrei. Pentru mancarimi se pot folosi comprese umede sau bai racoroase, la fiecare 3 sau 4 ore in primele zile.
Baile cu fierturi de cereale pot ajuta. Baile nu raspandesc varsatul de vant. Tamponati corpul (nu frecati) pentru a-l usca.
Lotiunea cu calamina este utilizata de obicei pentru mancarime, dar nu puneti lotiune langa ochi sau pe fata bebelusilor. Taiati unghiile scurt pentru a preveni scarpinarea care poate conduce la infectarea veziculelor rupte.
Eruptia din interiorul gurii poate provoca dificultati la mancare. Administrati fluide racoroase si usoare, mancare pasata. Evitati orice mancare sau bautura care contine acizi cum ar fi sucul de portocale si in special sarea. Durerea din gura poate fi usurata cu ajutorul acetaminophenului (Tylenol).
Veziculele din zona genitala pot fi dureroase. Se pot aplica cremele anestezice care atenueaza durerile. Pentru reducerea febrei se utilizeaza o medicatie fara aspirina, cum ar fi acetaminophenul (Tylenol). Aspirina nu se foloseste la copii cu varsat de vant sau alte infectii virale deoarece poate cauza sindromul Reye.
Cand chemam doctorul

Majoritate infectiilor cu varicela nu necesita tratament medical special. Daca nu sunteti sigur asupra diagnosticului, daca aveti intrebari sau sunteti ingrijoratiasupra posibilelor complicatii, chemati doctorul. El va poate ghida pentru urmarirea complicatiilor si va poate ajuta sa alegeti medicatia potrivita pentru mancarime.
Chemati doctorul si daca febra depaseste 39,4 grade Celsius si daca copilul are dureri de cap severe, daca nu poate suporta lumina, daca este neobisnuit de somnoros sau este greu de trezit, se misca cu greutate, gatul rigid sau dezvolta probleme de respiratie.
Chemati doctorul daca sunt semne de infectare a veziculelor; daca suprafata din jurul veziculei este umflata, rosie sau dureroasa sau daca din vezicule se scurge puroi (lichid gros, decolorat).

Oreionul la copil

2009-11-21T11:59:00.001+02:00

Oreionul este o boala infectioasa virala acuta, extrem de contagioasa care produce umflarea glandelor salivare. Infectia este provocata de un paramixovirus si se manifesta, in principal, printr-o parotidita (inflamatia glandelor parotide, principalele glande salivare). Oreionul, numit si parotidita epidemica, se transmite pe cale aeriana (inhalarea picaturilor de saliva emise de un bolnav). El se intalneste mai ales iarna, adesea in epidemii, in particular in unele colectivitati (scoli). Cel mai frecvent sunt afectati copiii.

Simptomele oreionului

Incubatia bolii dureaza intre 17 si 21 zile; ea este urmata de o febra moderata si de dureri de urechi timp de una-doua zile. Copilul este contagios cu o saptamana inainte de aparitia simptomelor si aproximativ 8 zile dupa aparitia lor.

Inflamatia glandelor parotide apare mai intai pe o parte, apoi in ambele parti si se manifesta printr-o tumefactie care acopera santurile din spatele maxilarului. Ea provoaca o durere la masticatie si atunci cand se apasa parotidele. Uneori se asociaza o angina si o atingere a ganglionilor invecinati. Durerile de cap sunt frecvente. Evolutia este de cele mai multe ori benigna, iar boala regreseaza de la sine in vreo zece zile.

Uneori, oreionul poate produce si umflarea testiculelor, dar asta se intimpla foarte rar, la baieti, inaintea pubertatii.

Evolutia oreionului

Ziua 1.
dureri la mestecat sau durere faciala pe care copilul nu o poate localiza.
temperatura crescuta.

Ziua 2.
umflatura si sensibilitate de o parte a fetei (eventual de ambele parti)
dureri la deschiderea gurii
temperatura crescuta
dureri in gat, ce se intensifica la inghitire
gura uscata

Ziua 3-a: umflarea accentuata a fetei, de obicei bilaterala.

Zilele a 4-a si a 6-a: reducere gradata a umflaturii si ameliorarea celorlalte semne si simptome

Ziua a 13-a: copilul nu mai este contagios.

Ce putem face cand copilul are oreion?
Luati temperatura copilului si daca are febra mare, dati-i sirop de paracetamol pentru a-i scadea temprtatura.
Dati copilului multe lichide reci, dar evitati bauturile acidulate sau sucurile de fructe. Dati-i sa bea cu paiul daca deschiderea guritei este dureroasa.
Daca si inghititul este dureros, pregatiti-i mancare lichia sau semilichida - ca de exemplu inghetata si supica.
Umpleti o sticla cu apa fierbinte si inveliti-o intr-un prosop apoi lasati copilul sa-si sprijine obrazul pe ea pentru a-i micsora umflatura. Nu faceti asta in cazul unui bebelus prea mic care nu stie sa dea sticla de o parte daca e prea fierbinte pentru el. In lic de sticla, la un belelus, incalziti o panza.

Complicatii ale oreionului

Oreionul ia in unele cazuri o forma neuromeningeana (meningita, encefalita, atingere a nervului auditiv); o pancreatita (inflamatie a pancreasului) si o orhita (inflamatie a testiculelor) sunt, de asemenea, posibile si susceptibile sa apara fara inflamatia parotidelor.

Tratamentul oreionului

Tratamentul simptomatic, consta in administrarea de medicamente care combat febra si, in caz de dureri mari, in administrarea antiinflamatoarelor.

Odihna la pat este de rigoare in caz de atingere testiculara, precum si imobilizarea burselor cu un suspensor. Este preconizata evictia scolara timp de cincisprezece zile din cauza riscului contagios.

Dupa ce a avut oreion, copilul este imunizat definitiv.

Prevenirea oreionului

Exista un vaccin eficace, propus adolescentilor si adultilor tineri care nu au facut oreion, precum si copiilor trecuti de varsta de 1 an. Vaccinul destinat copiilor mici este asociat cu cel al rubeolei si rujeolei (vaccinul R.O.R.).

Pastrati medicamentele corect si la loc sigur

2009-11-21T11:56:00.000+02:00

Incercati sa pastrati medicamentele in ambalajele originale, in cazul ca instructiunile de administrare si ingredientele nu sunt precizate complet pe sticlute. In cazul cand ati pierdut eticheta sau instructiunile de utilizare a unui medicament mai bine-l aruncati decat sa ghiciti la ce si cum se foloseste.

Multe antibiotice (si chiar si alte medicamente) trebuie pastrate inghetate (in frigider). Unele pot fi lasate la temperatura camerei pentru cateva minute, in timp ce altele trebuie tinute la rece in mod constant, acasa sau pe drum. De aceea este bine sa intrebati farmacisutl asupra instructiunilor de pastrare.

Pastrati medicamentele care nu trebuie tinute la frigider intr-un loc rece si uscat, nu in dulapiorul din baie, caci se pot incalzi si umezi de la dus.

O lingurita de zahar…

2009-11-21T11:55:00.000+02:00

S-ar putea sa descoperiti ca bebelusul dvs. refuza sa ia un medicament, mai ales daca acesta nu are un gust prea bun. In acest caz, puteti adauga putin zahar sau suc la medicament in timpul administrarii lui, dar in nici un caz nu puneti medicamentul in laptele sau sucul pentru copil. Daca copilul nu bea tot laptele sau sucul, atunci nu va lua si doza necesara de medicament.

Daca copilul este destul de mare pentru a manca alimente solide, o alte posibilitate ar fi sa-i cereti medicului pediatru medicamantul sub forma de tablete, care pot fi strivite si apoi amestecate cu putin iaurt sau piure de fructe.

Aveti grija sa nu numiti medicamentele “bomboane”. Mai bine-i spuneti copilului ca siropul este un tratament pentru tusea lui, caci altfel, daca reuseste cumva sa ajunga la sticluta cand nu sunteti langa el, s-ar putea sa aiba ideea sa o bea pe toata.

Administrarea la momentul potrivit a medicamentelor

2009-11-21T11:54:00.002+02:00

Cititi cu atentie instructiunile de administrare a medicamentelor pentru a vedea cat de des trebuie acestea administrate copilului. De exemplu, daca se metioneaza “de patru ori pe zi”, atunci trebuie sa-l dati copilului de patru ori pe zi, in timpul cat copilul este treaz si nu este nevoie sa treziti copilul pentru o alta doza. Daca, dimpotriva se mentioneaza “la fiecare sase ore”, atunci inseamna ca bebelusul are nevoie de medicament la ore precise, fie treaz, fie adormit.

Unele medicamente trebuie luate dupa masa sau altele pe stomacul gol. Altele sunt absorbite mai usor daca sunt insotite de anumite alimente. Este bine de aceea sa cititi cu atentie instructiunile sau sa intrebati medicul sau farmacistul daca exista restrictii de acest fel la medicamentul de administrat.

Daca simptomele copilului nu se amelioreaza dupa o administrare de durata a unui anumit medicament, cititi din nou instructiunile si daca ati depasit limita de timp sigura in administrarea acelui medicament, este recomandabil sa mergeti cat mai repede la medicul pediatru.

Pe de alta parte, pentru ca bebelusul sa beneficieze de intregul efect al antibioticelor prescrise de medic, continuati sa i le administrati cat timp v-au fost prescrise de doctor, chiar daca copilul pare in totalitate restabilit. In caz contrar, nu puteti fi siguri ca infectia a disparut in totalitate.

Medicamentele comune, pentru care nu este necesara prescriptie pot fi folosite doar in cazul unor manifestari usoare cand copilul are o raceala, dar si atunci numai cu acordul medicului pediatru. Aceste produse insa nu pot impiedica bebelusul sa se imbolnaveasca, asa ca nu este indicat sa le folositi ca mijloace de prevenire a racelilor.

Modul de administrare a medicamentelor este esential

2009-11-21T11:54:00.001+02:00

Cea mai buna modalitate pentru a fi siguri ca bebelusul dvs. primeste cantitatea corecta de medicament este sa i-l administrati in mod corect. Aceasta inseamna sa puneti la loc lingura de bucatarie si sa folositi in schimb o masura gradata, o pipeta, un dop picurator sau o seringa pentru administrare orala a medicamentelor. Alegerea cea mai practica ar fi, dupa cum spune dr. Showen, sa utilizati o seringa de plastic pentru administrare orala a medicamentelor. Pe langa faptul ca acestea sunt prevazute cu diferite gradatii pentru masuratori corecte ale dozelor, cu ele sunteti siguri ca toata cantitatea de medicament ajunge in gura si apoi in gatul copilului.

Daca bebelusul vrea sa scuipe medicamentul folositi degetul pentru a-i deschide gura si apoi lasati degetul in gura lui pana va inghiti medicamentul .

Puteti folosi la nevoie si o masura gradata de bucatarie – de felul celor folosite la masurarea ingradientelor de gatit – dar in general acestea sunt greu de introdus in gura copilului. In plus, este posibil ca sa aveti un intreg set de astfel de masuri gradate prinse unele de altele si atunci folosirea lor in administrarea medicamentelor la bebelusi devine si mai dificila.

Iata si cateva reguli mai precise de care este bine sa tineti cont

2009-11-21T11:52:00.000+02:00

Cititi cu atentie numerele din instructiunile de administrare pentru a nu dubla sau injumatati din graba doza corecta. Cand sunteti grabiti este usor sa confundati “1/2” cu “2” si invers.

Nu administrati medicamente in doze concentrate destinate bebelusilor, unui copil mai mare (in special picaturi pentru copii care contin acetaminofen). Aceste picaturi sunt in general mai puternice decat picaturile destinate copiilor putin mai mari.

Trebuie ca cunosteti greutatea precisa a copilului dvs., deoarece dozele de medicamente comune (si chiar de antibiotice prescrise) pentru copii sub 2 ani sunt bazate pe greutatea copilului si nu pe varsta acestuia. Ar fi util ca in dulapiorul cu medicamente sa pastrati o hartie pe care sa fie trecuta greutatea precisa a copilului dvs. In caz ca cele mai recente cantariri ale copilului sunt vechi de cateva saptamani, le puteti folosi pe cele de la ultima vizita la medic. O alta posibilitate ar fi sa va cantariti cu copilul in brate pe un cantar obisnuit de baie si apoi sa scadeti din greutatea totala greutatea dvs.

Agitati sticlutele cu medicamente lichide inainte de a le administra copilului dvs., daca acest lucru este mentionat in instructiunile de administrare. In acest fel sunteti siguri ca toate ingredientele sunt uniform distribuite si copilul dvs. nu va avea prea mult sau prea putin din aceste ingrediente.

Nu confundati “lingurita” (in engleza cu prescurtarea tsp sau t) cu “lingura” (in engleza cu prescurtarea TBSP sau T), caci “nu exista nici un medicament din care copilul dvs. sa aiba nevoie de o lingura intreaga”, dupa cum spune medicul pediatru Nancy Showen. Deci, “pentru copii nu ganditi dozele in linguri, ci in lingurite”.

Nu faceti aproximari ale dozelor prescrise, in caz ca seringa sau pipeta dvs. nu sunt calibrate la dozele prescrise. Daca seringa/pipeta nu este gradata in unitatile prescrise pe instructiunile medicamentului, este mai bine sa folositi o masura gradata si pentru viitor sa cumparati o seringa/pipeta gradata in mod corespunzator. Nu uitati ca 1 ml (mililitru) = 1 cc (centimetru cub).

Nu-i administrati copilului o doza mai mare decat este mentionata pe eticheta sau in instructiunile de administrare. Chiar daca copilul are o raceala mai puternica, o infectie la ureche sau dureri in gat si febra, mai mult medicament nu inseamna vindecare ma rapida, caci dozele sunt bazate pe cantitatea de medicament care este sigura pentru copil si nu pe severitatea bolii. In cazul administrarii din greseala a unei doze mai mari de medicament, este posibil ca acesta sa nu aiba efecte secundare, dar mai bine-i dati un telefon farmacistului sau medicului dvs. pentru a fi siguri de lipsa efectelor secundare la administrarea unei doze mai mari de medicament. Daca bebelusul nu poate sau nu vrea sa ia doza de medicament prescrisa, din cauza ca vomita, este bine sa instiintati doctorul despre aceasta. Medicul dvs. poate alege in aces caz o alta modalitate de administrare a medicamentului – prin injectie, supozitor, etc., pentru a fi sigur ca bebelusul dvs. primeste tratamentul cel mai adecvat.

Administrarea dozei corespunzatoare de medicamente

2009-11-21T11:51:00.000+02:00

Conform unui studiu din 1997, 70% dintre parinti au probleme in a gasi doza corespunzatoare de medicamente care trebuie administrata copiilor lor. Asa ca, daca instructiunile de folosire a medicamentelor pentru copii va dau probleme, fiti linistiti ca nu sunteti singurii care aveti astfel de probleme. Cercetatorii de la Emory University's School of Medicine din Atlanta au descoperit ca doar 43% dintre subiectii care aveau copii in ingrijire (inclusiv parinti) au fost in stare sa administreze doza corecta de Tylenol copiilor. Dintre acestia, 13% au nimerit doza corecta din greseala, ceea ce inseamna de fapt ca doar 30% au reusit sa determine si sa masoare cu precizie doza corecta de medicament.

In aceste conditii, cum puteti fi siguri ca bebelusul dvs. isi primeste doza corecta de medicamente? Regula cea mai importanta ar fi sa cititi cu atentie instructiunile de administrare, inainte de a cumpara un medicament nou, inainte de a-l administra copilului dvs. si chiar in timp ce masurati doza ce va fi administrata. Urmati cu minutiozitate instructiunile de administrare pentru a fi siguri ca administrati copilului doza corespunzatoare varstei si greutatii sale corporale. Daca nu intelegeti instructiunile, ceea ce este uneori o problema in special in cazul medicamentelor prescrise de doctor, mai bine rugati farmacistul sau medicul pediatru sa va explice instructiunile de administrare a acestor medicamente.

Administrarea medicamentelor in mod sigur si eficace

2009-11-21T11:48:00.000+02:00

Dulapiorul cu medicamente al familiei dvs. este mai mult ca sigur supraincarcat cu o multime de medicamente comune,impotriva tuturor bolilor, de la febra si dureri in gat pana la dureri si boli diverse, atat ale copilului cat si ale dvs. ale parintilor. Dar administrarea acestor medicamente in doze necorespunzatoare sau la momente nepotrivite poate avea consecinte neplacute pentru copii. De aceea este foarte important pentru dvs. sa cunoasteti cat mai multe despre modul de administrare a medicamentelor la copii.

Alimentatia sanatoasa cand suntem bolnavi!

2009-10-28T09:16:00.002+02:00

Generalitati

In cazul persoanelor bolnave, alimentatia sanatoasa si echilibrata este o adevarata provocare, in special daca aceste sufera de o boala cornica, precum: cancerul, artrita sau chiar depresia.
Bolile si medicatia recomandata pot diminua apetitul alimentar, mai ales prin declansarea imediata a greturilor. De exemplu, pacientii cu cancer sunt mult prea epuizati pentru a-si mai gasi putere sa gateasca, iar in cazul pacientilor cu artrita mersul la cumparaturi este o adevarata povara. In aceste conditii este aproape normal ca persoana suferinda sa renunta la o nutritie sanatoasa si echilibrata; fapt care implica o multitudine de riscuri.
Pentru mentinerea sanatatii la standarde optime, orice persoana are nevoie de o cantitate adecvata de vitamine si nutrienti, dar in cazul persoanelor suferinde aceasta cantitate creste, din doua motive: organismul trebuie sa lupte pentru a impiedica evolutia bolii, organismul trebuie sa asigure buna functionare si sanatatea organelor neafectate.

Tratamentul si alimentatia sanatoasa sunt complementare

Alimentatia sanatoasa in cazul persoanelor bolnave depinde de simpomele prezente, de modul in care organismul reactioneaza in fata bolii. Daca simptome precum durerea si greturile sunt coplesitoare, atunci pacientul nu va reusi sa manace sanatos oricat s-ar stradui. Astfel, specialistii recomanda controlarea efectelor secundare si a simptomelor pentru imbunatatirea apetitului alimentar. Odata reusit acest fapt, sansele adoptarii unei alimentatii sanatoase cresc, fapt ce ii confera organismului mai multa putere sa lupte cu boala, iar pacientului mai multe incredere in fortele proprii.
Alimentatia sanatoasa si tratamentul merg in paralel, motiv pentru care pacientul trebuie sa ii spuna medicului curant simptomele care diminueaza pofta de mancare. In aceste conditii, medicul va prescrie medicamentele adecvate pentru controlul durerii, pentru imbunatatirea mobilitatii si ameliorarea greturilor.

Proteinele
Proteinele sunt caramida de sustine a tratamentului in cazul oricarei afectiuni. De ce?
Deoarece proteinele joaca rolul principal im refacerea celulor lezate de afectiuni, previn pierderea de masa musculara si imbunatatesc sistemul imunitar. Toate aceste proprietati ajutand la vindecarea bolii.
Alimente cu un continut ridicat in proteine: carnea de pui, de porc, de vita, de peste dar si de mile. De asemenea, ouale si branza contin proteine de origine animala si sunt usor de digerat.

Pentru vegetarieni

Persoanele vegetariene acumuleaza mai greu cantitatea necesara de proteine, acestia fiind nevoiti sa consume o cantitate mare de proteine de origine vegetala pentru a asimila echivanetul unei cantitati foarte mici de proteine de origine animala.
Cantitati mai ridicare de proteine vegetale se gasesc in: fasole, produse din soia, precum branza tofu si nuci. Adaugand o cantitate mai mare de unt cu arahide sau unt cu migdale in dieta este un mod simplu si usor de a consuma o cantitate mai mare de proteine.
In cazul in care pacientul nu acumuleaza o cantitatea suficienta de proteine din alimentate, atunci medicul ii poate recomanda suplimente nutritionale lichide pe baza de proteine. De asemenea, pe piata medicala exista proteine sub forma de pudra care pot fi adaugate cu usurinta in orice timp de mancare.
Necesarul zilnic de calorii

Majoritatea persoanelor pierd mult timp numarand caloriile din alimente… pentru a nu se ingrasa, in cazul persoanelor suferinde de diferite afectiuni caloriile le asigura buna starea zilnica. O persoana bolnava are nevoie de o cantitate mai mare de calorii decat una sanatoasa deoarece organismul functioneaza atat pentru a lupta cu boala cat si pentru a indeplini activitatile zilnice ale pacientului.
In mod paradoxal, tocmai atunci cand pacientul trebuie sa manance mai consistent si mai mult, diminuarea poftei de mancare este si mai mare. Astfel, pierderea in greutate devine o problema serioasa, deoarece organismul este epuizat, fapt care interactioneaza cu eficienta tratamentului.

Cateva sfaturi pentru o alimentatia sanatoasa:
1. Cresterea nivelului de proteine din dieta, deoarece proteinele contin o cantitate semnificativa de calorii.
2. Este recomandat consumul de lapte cu o cantitate cat mai mare de grasime.
3. Supa crema, fructele si cerealele integrale sunt esentiale pentru asimiliarea unei cantitati considerabile de calorii.

Regula!
Fie ca doriti sa urmati un program de slabit, fie un regim de ingrasare sfatul nostru este sa ba prezentati la medicului de specialitate pentru a va recomanda regimul in functie de necesitatile nutritive ale organismului dvs.
Fibrele

Consumul de fibre este eficient atat pe termen lung, cat si pe teren scurt. Primul beneficiu al acestora si poate cel mai improtant este reglarea tranzitului intestinal, si implicit prevenirea constipatiei. Totodata, trebuie mentionate beneficiile fibrelor pe termen lung: scaderea riscului de afectiuni intestinale, diabet si alte afectiuni.
O persoana bolnava poate uita cu usurinta de necesitatea consumului de fibre si de beneficiile acestora. Daca pacientul prezinta greturi de cele mai multe ori acesta opteaza pentru consumarea panii albe, in locul celei integrale. Aceste schimbari de la nivelul dietei – alaturi de consumarea unei cantitati mai mici de lichide si lipsa activitatilor fizice sau a exercitiilor fizice - conduc la aparitia constipatiei.

Cele mai bune surse de fibre sunt fructele, legumele si cerealele integrale
.

In cazul pacientilor cu afectiuni cronice consumul alimentelor bogate in fibre conduce la aparita balonarii, motiv pentru care consumul fibrelor trebuie redus drastic, cel putin in prima parte a tratamentului pana cand organismul se obisnuieste cu medicatia.
Suplimentele nutritive

Vitaminele si mineralele joaca un rol important in mentinerea sanatatii; calciul, potasiul si vitaminele A, C, D si E sunt doar cateva dintre acestea. Specialistii ne sfatuiesc sa nu ne bazam numai pe administrarea suplimentelor nutritive, ci pe alimentatia echilibrata si sanatoasa, deoarece in alimente sunt bogate vitamine si minerale identificate si neidentificate, iar suplimentele nutritionale oricat ar fi de compleze nu vor oferi aceleasi beneficii.
Suplimentele nutritionale nu numai ca sunt inferioare unei alimentatii echilibrate si sanatoase si implica si anumite riscuri. Astfel, in cazul afectiunilor grave pacientul trebuie sa aibe certitudinea ca suplimentele nutritionale nu interactioneaza cu tratamentul. De exemplu, acizii grasi omega 3, adesea utilizati in tratarea artritei si a altor afectiuni, pot deveni periculori daca ajung in contact cu medicamente anticoagulante.
Acidul folic, un ingredient standard in multivitamine, poate deveni periculos in prezenta tratamentului cu methotrexate, un medicamente folosit in tratarea artritei, cancerului si a altor afectiuni.
Chiar si administrarea unei singure pilule de multivitamine zilnic poate devenit riscanta in cazul persoanelor bolnave. Dozele de vitamine din pilule au crescut tot mai mult in ultimii ani, astfel, multe produse au o doza mai mare de vitamine si minerale spre deosebire de cantitatea zilnica necesara organismului, fapt care, bineinteles, creste riscurile cauzate de multivitamine persoanelor cu diferite afectiuni.

Regula!
De fiecare daca cand o persoana doreste sa urmeze un tratament alternativ aceasta trebuie sa consulte medicul pentru a i se recomanda suplimentele nutritionale adecvate tinand cont de afectiunea de care sufera.
Deci, suplimentele nutritionale nu se administreaza fara acordul medicului, insa adoptarea unei alimentatii sanatoase si echilibrate deoarece astfel organismul va asimila in mod natural vitaminele, mineralele si fitonutrientii necesari.

Sanatatea femeii dupa 40 de ani

2009-10-19T12:40:00.000+03:00

Dupa 40 ani in organismul femeilor au loc multe transformari care preced menopauza. Este important ca fiecare femeie sa stie cat mai multe despre corpul sau si despre aceasta noua perioada din viata.

Nu priviti menopauza ca pe o afectiune!
Este doar o alta etapa din viata. Si pentru ca ne dorim ca aceasta sa fie una cat mai usoara si lipsita de probleme, va propunem un plan personalizat pentru bilantul starii de sanatate urmat de o atenta supraveghere de specialitate sub indrumarea unui consilier medical personal.

1. Mamografia - ecografia mamara bilaterala
Chiar daca pacienta isi autoexamineaza sanii in mod regulat, dupa o anumita varsta sunt recomandate investigatiile de specialitate. Astfel, majoritatea medicilor le recomanda femeilor cu varsta cuprinsa intre 40 si 50 ani sa isi faca o mamografie pentru a prevenii aparitia cancerului mamar.

2. Analiza zaharului din sange – glicemia; Profil lipidic si testul de toleranta la glucoza, mai ales daca exista istoric familial sau factori de risc
Prediabetul (toleranta alterata la glucoza, TAG) se caracterizeaza prin valori crescute ale zaharului (glicemiei) din sange, dar nu suficient de mari pentru a defini diabetul.
La persoanele cu toleranta alterata la glucoza riscul de a evolua spre diabet in urmatorii ani este crescut. Majoritatea bolnavilor cu diabet zaharat de tip 2 prezinta un debut al bolii prin alterarea tolerantei la glucoza.

Potrivit studiilor, la fiecare 33 secunde in lume o persoana isi pierde viata din cauza afectiunilor cardiovasculare. Un factor de risc important pentru aparitia bolilor cardiovasculare este colesterolul. Profilul lipidic implica determinarea nivelului sanguin al colesterolului (si HDL - colesterolul "bun" si LDL - colesterolul "rau"), dar si al trigliceridelor. Valoarea colesterolului poate fi reglata cu ajutorul dietei echilibrate si prin tratament medicamentos, recomandat numai de medicul curant.

3. Controlul presiunii arteriale
Incepand cu varsta de 40 ani poate aparea cresterea presiunii arteriale. Din fericire, presiunea sanguina poate fi echilibrata cu ajutorul dietelor, exercitiilor fizice dar si prin tratament medicamentos.
Merita efortul, deoarece scaderea presiunii sanguine este una din cheile longevitatii!

4. Hemoleucograma, sideremia (mai ales daca exista sangerari), VSH, calcemie, magneziemie, uree, creatinina, acid uric, TGO, TGP, fosfataza alcalina, sumar urina/urocultura

5. Teste de coagulare, mai ales daca exista istoric personal si/sau familial

6. Controlul obezitatii - evaluare endocrinologica si corelare cu investigatiile de laborator/control greutate
Poate ca ani de zile pacientul a avut numai o alimentatie dezechilibrata si a ignorat acumularea kilogramelor in plus! Este bine de stiut ca obezitatea determina cresterea riscului unui numar mare de afectiuni, printre care

diabetul

si bolile cardiovasculare, din aceasta cauza la orice varsta este recomandat ca pacienta sa isi mentina o greutate normala.

7. Examenul GINECOLOGIC si Testul Papanicolau
Necesare pentru evaluare dar si pentru preventia cancerului genital.

8. Control-depistare precoce leziuni precanceroase; preventia Cancerului de piele
Dupa ani de zile in care o persoana s-a bucurat de razelele soarelui „de munte sau de mare”, trebuie avut in vedere riscul aparitiei cancerului de piele. Deci, cel putin o data pe an pacienta trebuie sa solicite examinarea alunitelor neobisnuite dar si a schimbarilor care apar la nivelul pielii.

9. Consult - evaluare cardiologica
Pe masura ce nivelul estrogenilor scade, cel mai adesea dupa 40 ani, se pierde efectul protector asupra inimii si apar modificari care pot duce la un risc crescut de boli cardiace. Pentru evaluarea nivelului de risc se urmareste: identificarea factorilor de risc, evaluarea clinica si evaluarea neinvaziva a incarcaturii ateromatoase vasculare.

10. Consult homeopatie/psihologie
Multe probleme din viata femeii pot fi descoperite si tratate si in alt mod decat cu tratamentul medicamentos allopat utilizat cel mai frecvent.

11. Evaluare hormonala:
- Dozare FSH / LH / Estradiol – dozari utile mai ales in perimenopauza pentru diagnosticul diferential intre menopauza precoce si amenoreea secundara;
- Dozaretestosteron – daca exista scadere a libidoului sau oboseala cronica;
- Dozare TSH, mai ales daca exista simptomatologie de disfunctie tiroidiana sau tiroida palpabila.

12. Examen oftalmologic
Daca pacienta prezinta probleme de vedere in timp ce se uita la televizor sau citeste, nu este ceva anormal, dar pentru a evita afectiuni grave ale ochilor trebuie facut un examen de specialitate o data pe an sau la doi ani. Afectiuni oftalmologice frecvent intalnite la persoanele adulte: prezbitismul, glaucomul si degenerescenta maculara

13. Imunizarea
Intreabati-va medicul cat va sunt de necesare vaccinurile care sa iti mentina o sanatate optima si care sunt cele recomandate in cazul dvs! Anul acesta acordati-va sansa de a tine totul sub control. Programati-va la stomatolog si mergiti la medicul de familie pentru a va prescrie investigatiile necesare organismului dvs!

14. DEXA
Osteodensitometria DEXA este cea mai moderna si foloseste raze X de densitati diferite ce strabat osul, permitind aprecierea gradului de reducere a densitatii osoase; nu este dureroasa si se poate efectua la mai multe nivele, cel mai frecvent la nivelul soldului (col femural - cel mai expus fracturarii osteoporotice), coloanei vertebrale lombare si antebratului.

15. Consult, consiliere si gestionare plan personal - medic Medicina de Familie / Geriatrie-gerontologie
Este necesara o cunoastere amanuntita a antecedentelor personale atat fiziologice (prima menstruatie, caractere menstruale, sarcini, evolutia lor, etc), cat si patologice, dar si a antecedentelor patologice din familie ( boli importante la parinti, frati, surori). Un pas urmator este evaluarea clinica si recomandarea pasilor de bilant al starii de sanatate, iar in final integrarea tuturor informatiilor pentru recomandarea unui plan de supraveghere a starii de sanatate.

Este indicat tratamentul cu pilule contraceptive?

2009-10-19T12:37:00.000+03:00

Daca veti vizita site-urile care contin date despre anticonceptionale, veti constata ca in general, sunt impartite in doua: unele care recomanda masiv utilizarea anticonceptionalelor, minimalizand sau ignorand efectele secundare, si altele care recomanda precautie in utilizarea acestor medicamente.

Poate va puneti intrebarea, daca este bine sa luati anticonceptionale?
Depinde din ce punct de vedere este bine:
- Scad riscul de a ramane gravida - este de 1%;
- Daca luati anticonceptionale, este bine pentru unii medici care prescriu aceste medicamente (unii doar asta fac), si pentru firmele care le vand;
- Mai este bine si pentru alti medici, care va vor trata, daca faceti unul din cele peste o suta de efecte secundare ale anticonceptionalelor.

Cum sunt prezentate efectele secundare ale anticonceptionalelor de catre cei care le vand masiv?
Sigur ca nici cei care la vand nu pot spune ca anticonceptionalele nu au nici un efect secundar, deoarece dvs veti citi pe alte site-uri exact invers. De aceea, pentru a scadea frica de folosire a anticonceptionalelor, efectele secundare sunt prezentate glumet sau partial, spunandu-se astfel ca:

1. Efectele secundare sunt rare - asa este, dar riscul exista. Anticonceptionalele sunt MEDICAMENTE, HORMONI, iar aceassta categorie de medicamente au efecte secundar mai numeroase decat medicamentele obisnuite. Ganditi-va ca sportivilor de performanta (care sunt persoane extrem de sanatoase ) LI SE INTERZICE TRATAMENTUL CU HORMONI!!

2. Efectele secundare apar numai la unele persoane - da, efectele secundare ale oricarui medicament apar doar la unele persoane, dar nimeni nu poate garanta ca acea persoana nu esti chiar tu!!

3. Sunt prezentate persoane (probabil imaginare) care spun “iau anticonceptionale de 20 de ani si nu am avut nici un efect secundar, sunt slaba si frumoasa”; situatia poate fi reala, dar, se pot prezenta cazuri cu diferite forme de cancer inoperabil in urma anticonceptionalele, femei cu obezitate extrema, accidente vasculare cerebrale, etc.

4. Anticonceptionalele au efect favorabil asupra unor forme de cancer, carora le inhiba cresterea - este corect, orice medicament are si efecte favorabile; ar fi culmea tampeniei sa iei un medicament care are numai efecte secundare!! Nu cred ca doriti sa luati anticonceptionale doar ca sa nu faceti nu stiu ce cancer!! Si fumatul are risc clar de cancer de plamani, esofag, stomac, etc. si majoritatea femeilor fumeaza!!

5. Anticonceptionalele scad sangerarile mentruale si intermenstruale: este adevarat, este un efect secundar favorabil, dar aceasta scadere se datoreaza tocmai tulburarii echilibrului hormonal normal al organismului!!

6. Anticonceptionalele nu ingrasa, ba chiar slabesc! Daca acest lucru ar fi adevarat, cum se poate explica ca Societatile medicale din SUA, NU recomanda anticonceptionale femeilor cu greutatea mai mare de 90kg?

7. Se uita se se spuna ca foarte, foarte rare sunt situatiile in care un pacient ia MEDICAMENTE ZILNIC ANI DE ZILE, asa cum este cazul anticonceptionalelor.

Cred ca in folosirea anticonceptionalelor trebuie urmata o cale de mijloc:
- Acestea se iau la recomandarea medicului (de obicei ginecolog, dar si sexolog) dar dupa ce in prealabil se face o evaluare a riscurilor de catre un alt medic, internist; va inchipuiti ca cel care recomanda de obicei anticonceptionale, va avea un oarecare interes sa prezinte mai bland unele riscuri ale lor;
- Sunt situatii (postate de site), cand utilizarea acestor medicamente trebuie facuta cu mare prudenta;
- Utilizarea anticonceptionalelor presupune si unele controale pe parcurs, acestea sunt postate pe site;
- Pentru a cauta efectele secundare ale anticonceptionalelor uitati-va ce contin (este o lista cu anticonceptionalele din Romania - o parte dintre ele): majoritatea contin etinilestradiol, spirenona, ciproterona sau gestrel/gestoden, dozele putand sa difere:

- Chloe - etinilestradiol + acetat de ciproterona;
- Desorelle - etinilestradiol + desogestrel;
- Diane 35 - etinilestradiol + acetat de ciproterona;
- Femoden - etinilestradiol + gestoden;
- Femoston estradiol hemihidrat + didrogesteron;
- Jeanine - etinilestradiol + dienogest;
- Karissa - etinilestradiol + gestoden;
- Laurina - etinilestradiol + desogestrel;
- Logest - etinilestradiol + levonorgestrel;
- Marvelon - etinilestradiol + desogestrel;
- Mercilon - etinilestradiol + desogestrel;
- Microgynon - etinilestradiol + levonorgestrel;
- Novynette - etinilestradiol + desogestrel;
- Rigevidon - etinilestradiol + levonorgestrel;
- Triquilar - mg etinilestradiol + levonorgestrel;
- Tri-Regol - etinilestradiol + levonorgestrel;
- Yasmin - etinilestradiol + drospirenona.

Regim alimentar dupa scoaterea fierii (colecistectomia)

2009-10-19T12:20:00.001+03:00

Scoaterea fierii este urmare de multe ori de probleme, pe care medicii le numesc “sindrom postcolecistectomie”; cele mai frecvente simptome sunt durerile in dreapta sub coaste, greata, gust amar, episoade de diaree, arsuri pe piept. Lipsa fierii ingreuneaza digestia, iar fierea o poate lua inapoi trecand in stomac, esofag si apoi cavitatea bucala.

In principiu, bolnavul care a fost operat de fiere, suporta mai greu urmatoarele alimente:
- Supe si ciorbe grase sau condimentate;
- Afumaturi;
- Salata de vinete, boeuf;
- Fasole, varza, sarmale, muraturi;
- Maioneze;
- Bauturi alcoolice tari sau gazoase;
- Ciocolata, cacao;
- Tocanite prajite;
- Ciorba de burta;
- Tocaturi (chiftelute, mici, carnati);
- Prajeli (oua, carne, ceapa, cartofi);
- Condimente, ceapa, usturoiul;
- Mezeluri grase;
- Smantana, unt, lapte gras, branzeturi grase;
- Grasimi de orice fel (porc, rata, gasca, oaie);
- Prajituri cu frisca sau oua.
Cat timp trebuie sa se tina regimul alimentar?

In principiu neplacerile dupa scoaterea fierii pot sa dureze mai multi ani, pana cand organismul se “obisnuieste” cu lipsa fierii. De aceea, regimul alimentar se tine in perioadele cu simptome, dar grasimile de orice fel ar trebui evitate permanent, putand oricand se declanseze o criza dureroasa insotita de varsaturi.
Orice persoana care are fierea scoasa, trebuie sa tina acelasi regim?

Regimul alimentar la persoanelor operate de fiere trebuie sa fie personalizat, ca in orice boala, iar aceasta personalizare nu se poate face decat stiind direct pacientul, cu.. bunele si relele lui (medicale).

In cazul persoanelor operate de fiere, regimul de mai sus este teoretic, uneori pacientul poate observa daca:
- suporta unele dintre alimentele contraindicate;
- nu suporta unele dintre alimentele care nu figureaza in lista de mai sus;
- in anumite perioade suporta unele alimente, iar altadata nu le suporta.

In functie de acestea, fiecare dintre dvs poate sa isi faca propriul regim alimentar personalizat.
Ce poate sa manance o persoana cu fierea scoasa?

Teoretic, sunt suportate urmatoarele alimente:
1. Supe si ciorbe de legume sau carne slaba;
2. Carne fiarta (rasol) sau fripta;
3. Carne slaba (pui, vita);
4. Lapte slab si branzeturi slabe;
5. Fructe si legume crude (salate);
6. Prajituri cu fructe (tarte);
7. Apa plata sau slab mineralizata;
8. Sare in cantitate normala - daca nu are si alte boli sau contraindicatii;
9. Tocanite fara ceapa sau cu ceapa fiarta;
10. Piureuri de cartofi, legume;
11. Legume fierte sau fripte.
Daca am probleme dupa scoaterea fierii, cui trebuie sa cer sfatul?

Daca problemele apar in zilele / lunile de dupa operatie, sfatul trebuie cerut medicului care v-a operat
Daca probleme sunt mai vechi de cateva luni, puteti apela la un medic de familie, internist sau gastroenterolog, dar ATENTIE: acest tip de probleme se rezolva extrem de greu, in luni sau ani de zile, cel mai important fiind deseori regimul alimentar.
Care sunt consecintele nerespectarii regimului alimentar daca ai fost operat de fiere?

Nerespectarea regimului alimentar la un bolnav care a fost operat de fiere, nu da efecte grave (imbolnavirea ficatului de exemplu), dar frecvent poate sa apara:
- Durere in dreapta saub coaste;
- Greata;
- Gust amar;
- Diaree;
- Uneori icter;
- Scaderea poftei de mancare.

Copilul este bolnav. Se poate duce la scoala sau nu?

2009-10-19T12:08:00.001+03:00

Copilul tau s-a imbolnavit? Este permis sa mearga la scoala sau se recomanda sa stea acasa? Iata care este sfatul expertilor.

Nasul infundat. O usoara tuse. Copilul tau iti spune ca nu se simte bine. Ar trebui sa stea acasa, sa mearga la scoala sau ar trebui sa fie imediat consultat de catre un medic? Avand in vedere recenta epidemie de gripa porcina, foarte multi parinti ingrijorati isi pun aceste intrebari.
In mod normal, in cazul in care copilul are simptome de raceala, expertii spun ca factorul decisiv este prezenta sau absenta febrei. Daca nu are febra, este cel mai probabil doar o simpla raceala. Daca starea generala este buna, copilul poate merge la scoala. Daca exista dubii in legatura cu existenta febrei, specialistii considera ca cea mai indicata este vizita medicului la domiciliu.
De asemenea, in cazul in care copilul spune ca se simte rau in mod frecvent pe tot parcursul saptamanii, exceptand weekend-urile, trebuie sa ne gandim la problemele scolare care se pot ascunde in spatele acestor „simptome”. Iata simptomele care trebuie avute in vedere cand decizi daca sa trimiti copilul la scoala sau sa stea acasa:

Febra
Febra este un semn comun al infectiilor virale, precum gripa. Dar febra poate fi si rezultatul unor afectiuni grave, cum este recenta gripa porcina. Daca temperatura copilului este mai mare decat 38 de grade Celsius, copilul trebuie sa stea acasa si sa consume cat mai multe lichide.
Ori de cate ori exista manifestari ingrijoratoare privitoare la sanatatea copilului, anuntati medicul pediatru, avand in vedere ca poate fi vorba despre gripa porcina. Daca s-au inregistrat cazuri de gripa porcina printre copiii de la scoala sau daca micutul a venit in contact cu cineva care a avut gripa porcina, este indicat sa informati medicul pediatru in legatura cu acest fapt. Gripa porcina la copii trebuie sa fie monitorizata cu atentie. Medicul poate recomanda teste specifice si posibil un tratament cu medicamente antivirale.
Tamiflu este un medicament antiviral disponibil pentru copiii de toate varstele. Relenza este un medicament antiviral care nu este utilizat pentru tratarea gripei la copiii sub 7 ani sau ca masura preventiva la copiii sub 5 ani. In cazul majoritatii infectiilor virale, daca micutul are o perioada de 24 de ore fara febra, se poate intoarce la scoala. Pentru cei care au fost suspecti de gripa porcina, expertii recomanda repausul la domiciliu pentru 10 zile de la debutul simptomelor.

Tuse
Tuse usoara/ Curgerea nasului
Daca nu este prezenta febra si copilul se simte bine, este indicat sa mearga la scoala.

Tuse puternica/ Simptome de raceala
Copiii care tusesc puternic trebuie sa stea acasa si eventual sa fie vazuti de catre un medic, Poate fi vorba despre o raceala puternica sau bronsiolita, gripa sau pneumonie. Cand tusea se amelioreaza si se imbunatateste si starea generala, copilul poate merge la scoala. Nu este necesar sa asteptati ca tusea sa dispara in totalitate, intrucat poate trece mai mult de o saptamana pana sa se intample acest lucru.

Diaree sau voma
Copilul trebuie sa stea acasa pana cand starea generala se amelioreaza si cel putin 24 de ore dupa ultimul episod. Desi diareea si voma nu sunt in mod uzual asociate cu gripa, ele pot aparea ocazional in cadrul gripei porcine.

Durerea de gat
Durerea de gat usoara sau moderata nu reprezinta de obicei un semn de alarma, dar o durere de gat puternica poate semnifica o faringita streptococica, chiar daca nu se asociaza cu aparitia febrei. Alte manifestari ale faringitei streptococice la copii sunt durerile de cap (cefaleea) si durerile de stomac. Copilul trebuie sa stea acasa si sa fie consultat de catre un medic. Este necesar sa se efectueze o analiza specifica pentru a se vedea daca este vorba despre faringita streptococica sau nu. Copilul se poate reintoarce la scoala la 24 de ore dupa initierea tratamentului antibiotic.

Durerea de urechi
In caz de durere de urechi, trebuie consultat medicul.

Inrosirea ochilor (Conjunctivita)
Copilul trebuie sa stea acasa pana cand medicul permite intoarcerea in colectivitate. Inrosirea ochilor poate fi marca unei conjunctivite extrem de contagioase cauzate de catre un virus care nu raspunde la tratament cu antibiotice. Cand insa conjunctivita este de natura bacteriana, ea necesita tratament antibiotic. Medicul poate face diferentierea intre cele doua forme de conjunctivita, cea virala si cea bacteriana.

Eruptiile cutanate
Copiii cu eruptii la nivelul pielii trebuie sa fie consultati de catre un medic, deoarece manifestarile cutanate pot fi marca mai multor boli infectioase. O posibila cauza a aparitiei unei eruptii cutanate la copil poate fi impetigo, o infectie bacteriana foarte contagioasa a pielii, care necesita tratament antibiotic. De asemenea poate semnifica eritem infectios, o afectiune virala contagioasa care se transmite prin tuse si stranut; in momentul aparitiei eruptiei cutanate, boala nu mai este contagioasa.

Diabetul: bazele alimentatiei sanatoase!

2009-10-19T12:02:00.002+03:00

Generalitati

Contrar informatiilor pe care le-ati primit probabil pana acum, nu exista o dieta diabetica in sine – si asta este o veste buna! Dieta recomandata diabeticilor pentru a controla glucoza din sange (sau glicemia) este indicata pentru cei cu diabet dar este recomandata pentru oricine altcineva.
Aceasta inseamna ca dumneavoastra si familia dumneavoastra puteti manca aceleasi alimente sanatoase atunci cand este ora mesei. Totusi, pentru persoanele cu diabet, cantitatea totala de carbohidrati consumata zilnic trebuie monitorizata cu multa atentie. Dintre diferitele componente nutritive – carbohidrati (glucide), lipide si proteine – carbohidratii au cea mai mare influenta asupra nivelului de zahar in sange. Cele mai multe persoane cu diabet trebuie, de asemenea, sa monitorizeze ingestia zilnica de grasimi si proteine.
Pentru a avea controlul nivelului de zahar in sange, trebuie sa alegeti o mancare sanatoasa, sa faceti zilnic exercitii fizice si sa va luati medicamentele prescrise de catre medicul dumneavoastra. Un nutritionist va va ajuta sa va formati o educatie nutritionista solida care sa va sustina in dezvoltarea unui plan personal de dieta ce sa se potriveasca stilului dumneavoastra de viata si nivelului de activitate, satisfacand totodata si nevoile medicale ale dumneavoastra.

Invatati ABC-ul dietei pentru diabetici
Scopul nutritiei pentru persoanele cu diabet este de a indeplini ABC-ul pentru diabetici:
- A vine de la A1c sau testul hemoglobinei A1c, care masoara nivelul mediu de glucoza in sange pe ultimele 3 luni;
- B vine de la tensiunea sangvina („blood pressure”);
- C vine de la colesterol.

Persoanele cu diabet trebuie sa mentina cat mai aproape de valorile normale nivelul glucozei plasmatice (HbA1c), tensiunea sangvina si nivelul colesterolului din sange

Alcoolul si diabetul
Consumati cu moderatie alcool atunci cand tineti o dieta diabetica. Alcoolul este metabolizat in organism in mod foarte similar cu cel al lipidelor, iar alcoolul asigura tot atat de multe calorii ca si grasimile. In cazul in care alegeti sa consumati alcool, faceti acest lucru doar ocazional si numai atunci cand nivelul glicemiei dumneavoastra este bine tinut sub control. O idee buna ar fi sa il intrebati pe medicul dumneavoastra pentru a fi sigur ca puteti consuma alcool.

Diabetul si indexul glicemic
Timp de multi ani, cercetatorii au incercat sa afle ce anume face ca nivelurile glucozei in sange sa urce la valori atat de mari dupa mese la persoanele cu diabet. Potentialii factori responsabili sunt zaharul, carbohidratii si amidonul, dar si alti nutrienti. Indexul glicemic este un indice care incearca sa masoare influienta pe care o are fiecare aliment in parte asupra nivelului de glucoza din sange. Acesta ia in calcul tipul de carbohidrat dintr-un aliment si efectul acestuia asupra zaharului din sange.
Alimentele care dau un indice glicemic scazut par sa aiba un impact mai mic asupra nivelului glicemiei dupa mese. Persoanele care consuma multe dintre alimentele cu index glicemic mic au tendinta de a avea valori mai mici ale lipidelor totale din organism. Alimentele cu index glicemic ridicat determina de regula glicemii mai mari. Persoanele care consuma in cantitate mare alimente cu index glicemic ridicat au adesea mai multa grasime in organism, acesta fiind masurat prin indicele de masa corporala (IMC).
Discutati cu medicul dumneavoastra diabetolog curant sau cu un nutritionist si intrebati daca masurarea indexului glicemic v-ar putea ajuta sa obtineti un control mai bun asupra nivelurilor de glucoza din sange. Incarcarea glicemica ia in calcul efectul pe care il are intreaga cantitate de carbohidrati dintr-o masa. Atat tipul de carbohidrati cat si cantitatea acestora au efect asupra glucozei din sange.

Mancand corect in cadrul unui diete diabetice
Daca aveti diabet, este important sa mancati corect in fiecare zi pentru a tine sub control nivelurile glucozei plasmatice si pentru a avea o stare buna de sanatate.

Iata cateva sfaturi usor de tinut minte si de urmat:
- Asigurati-va ca mancati o larga varietate de alimente. Avand un platou plin de culoare, este cea mai buna modalitate de a va asigura ca mancati o multitudine de fructe, vegetale, carnuri, si alte proteine sub diverse forme cum ar fi alunele, produsele lactate si cereale/seminte;
- Consumati cantitatea corecta de calorii pentru a va mentine o greutate sanatoasa;
- Optati pentru alimente bogate in fibre, cum ar fi painea neagra, fructe si cereale. Acestea contin vitamine si minerale importante. Aveti nevoie de 25 pana la 35 de grame de fibre in fiecare zi. Studiile de specialitate au aratat ca persoanele care au diabet de tip 2 si care consuma o dieta bogata in fibre pot imbunatati nivelul glucozei din sange si nivelul colesterolului. Rezultate similare s-au obtinut si in unele studii efectuate pe persoanele cu diabet de tip 1.
Portionarea meselor

Asigurati-va ca veti consuma doar cantitatea de alimente indicata de planul din dieta diabetica. Caloriile in exces duc la exces de grasime si exces de greutate. La persoanele cu diabet de tip 2, grasimea corporala in exces inseamna o scadere a sensibilitatii la insulina. Scaderea in greutate la persoanele supraponderale si obeze care au diabet de tip 2 ajuta la imbunatatirea nivelului glucozei sangvine si la reducerea acelor factori de risc care duc la afectarea cardiaca.
Doctorul nutritionist va poate ajuta sa faceti un plan al meselor, dupa ce determinati impreuna portiile de mancare adecvate nevoilor dumneavoastra, in functie de greutatea dumneavoastra (daca trebuie sa va mentineti greutatea, sa va ingrasati sau din contra, sa slabiti) si de nivelurile scazute sau crescute ale glicemiei.
- La femeile cu diabet gestational, este important sa consumati mai multe mese si gustari pe zi, in functie de recomandari;
- Nu sariti peste mese;
- Serviti mesele si gustarile la ore fixe in fiecare zi. In cazul in care luati medicamente pentru diabet (antidiabetice orale), serviti mesele si luati medicamentele la aceleasi ore in fiecare zi.
Nota: in cazul in care luati unele dintre antidiabeticele nou aparute, unele dintre aceste sfaturi de mai sus s-ar putea sa nu fie valabile pentru dumneavoastra; intrebati-l pe doctorul dumneavoastra ce va recomanda in legatura cu aceste medicamente.
Dulcele adevar despre alimente si diabet

Cum probabil ca ati auzit pana acum, ca orice persoana care are diabet, nu trebuie sa consumati deloc zahar. In timp ce unii profesionisti din domeniul medical continua sa promoveze aceasta interdictie, multi dintre acestia insa, realizand faptul ca persoanele afectate de diabet traiesc in lumea reala si ca probabil se rasfata din cand in cand cu cate o gustare dulce, au adoptat un punct de vedere mai indulgent.
Majoritatea expertilor din ziua de azi afirma ca mici cantitati de zahar pot fi permise, atat timp cat fac parte dintr-un plan global sanatos, de alimentatie. Gustarile dulci nu cresc glucoza din sange mai mult decat cantitati similare de calorii date de amidon, care se gaseste in multe dintre alimentele pe care le consumam. Este important de retinut ca zaharul este doar unul dintre carbohidrati.

Atunci cand mancati zahar, amintiti-va aceste sfaturi:
- Cititi etichetele de pe ambalajele alimentelor. Invatati cum sa calculati cat de mult zahar sau carbohidrati se gasesc in alimentele pe care le consumati.
- Inlocuiti, nu adaugati. Atunci cand consumati un aliment bogat in zahar, cum ar fi prajituri, bomboane, considerati ca ele sunt in locul altor alimente cu carbohidrati sau amidon (cum ar fi cartofii, de exemplu) pe care le-ati fi mancat in acea zi. Asigurati-va ca le treceti pe acestea in bugetul de carbohidrati al acelei zile. In cazul in care acestea sunt adaugate la mesele din acea zi, nu neglijati sa ajustati doza de insulina adecvat carbohidratilor (glucidelor) adaugate, astfel incat sa puteti sa mentineti in continuare controlul glicemiei cat mai bine posibil. Cu alte cuvinte, readaptati medicatia in cazul in care adaugati zahar la mesele dumneavoastra;
- Alimentele bogate in zahar ingrasa. Multe alimente care contin mult zahar sunt hipercalorice si contin si multe grasimi. In cazul in care va urmariti greutatea corporala (si, ca orice persoana cu diabet, trebuie sa faceti asta!) trebuie sa consumati aceste alimente cu moderatie;
- Verificati tensiunea sangvina dupa ce consumati alimente dulci si intrebati-l pe doctorul dumneavoastra diabetolog cum trebuie sa ajustati insulina;
- In fine, gramajul total de carbohidrati – mai curand decat forma sub care este ingerat zaharul – este cel care trebuie luat in considerare in managementul nutritiv al persoanei cu diabet.
Miturile dietei diabetice

Inainte de a incepe o dieta diabetica, informati-va. Atat de multi oameni cred ca daca ai diabet inseamna ca trebuie sa eviti zaharul si carbohidratii cu orice pret, sa consumi doar proteine in exces si sa pregatesti mese diabetice „speciale”, separate de mesele celorlalti membri ai familiei.
Total gresit! Majoritatea persoanelor cu diabet pot continua sa savureze alimentele lor favorite, inclusiv deserturi, atat timp cat ei monitorizeaza ingestia de calorii, carbohidrati si alte componenete cheie ale dietei, tinand un control regulat al nivelurilor de glocoza din sange. Astfel ca trebuie sa incepeti sa savurati alimentele care va plac, tinand aceasta dieta pentru diabetici.
Dieta pentru diabetici – intrebari si raspunsuri

Ce este dieta TLC pentru diabetici?
Persoanelor cu diabet care au nivele anormale de colesterol li se recomanda, foarte probabil, o dieta cunoscuta sub numele de dieta „TLC”. Dieta „TLC” ajuta la reducerea ingestiei de nutrienti ce cresc nivelul de colesterol. Ca parte a acestei diete vi s-ar putea cere sa mai pierdeti din greutate si sa cresteti activitatea fizica – toate aceste componente va vor ajuta sa scadeti nivelul de colesterol „rau”, adica LDL colesterolul (acela care se depune pe vasele de sange, de exemplu). Uitandu-va la etichetele de pe alimente veti putea avea o idee mai clara asupra ingestiei dumneavoastra de grasimi si de colesterol.

In mod specific, dieta TLC cuprinde urmatoarele cerinte:
- Consumul total de grasimi ar trebui sa fie de 25%-35% sau mai putin din totalul caloriilor consumate pe zi;
- Grasimile saturate ar trebui sa fie mai putin de 7 % din totalul caloriilor zilnice;
- Grasimile polinesaturate (provenite din uleiurile vegetale lichide si din margarinele cu continut scazut de grasimi prelucrate) ar trebui sa fie pana la 10% din totalul caloriilor consumate pe zi;
- Grasimile mononesaturate (derivate din surse vegetale precum uleiurile din plante si alune) ar trebui sa fie sub 20 % din totalul caloriilor zilnice;
- Carbohidratii ar trebui sa nu depaseasca 50% - 60% din totalul caloriilor consumate pe zi;
- Trebuie sa consumati 20 - 30 grame de fibre pe zi. Acestea pot fi obtinute din cereale, precum ovaz, orz sau boabe de fasole;
- Cantitatea de proteine din dieta ar trebui sa fie de circa 15%-20% din totalul caloriilor consumate pe zi;
- Continutul de colesterol ar trebui sa fie mai mic de 20 mg/zi;

Cat de multe grasimi pot fi acceptate in dieta diabetica?
Persoanele cu diabet au un risc mai mare decat populatia generala de a face afectiuni cardiace, accidente vasculare cerebrale si afectiuni ale vaselor mici de sange. Tinand sub control tensiunea sangvina si limitand cantitatea de grasimi din dieta va scadea riscul de aparitie a acestor complicatii.
Limitand cantitatile de grasimi saturate, crescand timpul alocat exercitiilor fizice si primind tratament medicamentos, puteti scadea colesterolul „rau”, adica LDL colesterolul. Acest fapt a fost in mod repetat demonstrat de studiile medicale, pentru a ajuta persoanele cu diabet sa scada riscul de aparitie a unei afectiuni cardiace si pentru a reduce riscul de deces atunci cand un infarct miocardic a aparut la o persoana diabetica.

Pot folosi indulcitori artificiali in dieta diabetica?
Indulcitorii artificiali pot fi adaugati la o varitate de alimente si bauturi fara a mai adauga alti carbohidrati la dieta dumenavoastra diabetica. De asemenea, folosind indulcitori artificiali non-calorici in loc de zahar, puteti reduce substantial numarul de calorii din alimentele dumneavoastra preferate.
Retineti insa ca alimentele care contin indulcitori artificiali nu sunt neaparat alimente lipsite complet de carbohidrati. Multe dintre ele contin carbohidrati; de aceea, trebuie neaparat sa cititi etichetele de pe alimente pentru a determina cantitatile in grame din fiecare portie, astfel incat sa luati in calcul efectul pe care acesti carbohidrati il au asupra contolului dumneavoastra glicemic. Alimentele ce contin indulcitori artificiali pot afecta nivelul glicemiei.
Atat timp cat sunteti informat de continutul in carbohidrati, puteti ajusta mesele sau medicamentele pentru a tine sub control glucoza din sange. „Fara zahar” inseamna ca nu s-a adaugat zahar, dar trebuie sa retineti ca aceste alimente contin totusi carbohidrati care afecteaza nivelul glicemiei.

Iata cateva exemple de indulcitori artificiali pe care ii puteti folosi:
- Aspartam;
- Acesulfam-k;
- Zaharina;
- Sucraloza;
- Alti indulcitori non-nutritivi.

Femeile insarcinate sau care alapteaza ar trebui sa evite zaharina, iar persoanele care sufera de fenilcetonurie nu ar trebui sa foloseasca aspartamul. Persoanele cu fenilcetonurie sunt incapabili sa metabolizeze fenilalanina, un aminoacid care este frecvent intalnit ca parte componenta din multe proteine.
Unii indulcitori artificiali – precum xilitol, manitol si sorbitol – au putine calorii si cresc putin nivelul glucozei in sange. Specialistii recomanda ca folosirea acestor adjuvanti alimentari sa se faca totusi cu precautie, intrucat consumul in exces a oricarui indulcitor artificial poate duce la gaze si la diaree.

Cum sa scapati de pungile de sub ochi

2009-10-19T12:00:00.001+03:00

Generalitati

Te trezesti aratand mai obosita decat inainte de culcare? Colegii iti spun ca arati ca si cand ar fi timpul sa te duci in vacanta chiar in ziua reintoarcerii la serviciu? Daca raspunsul la aceste intrebari este unul afirmativ, cel mai sigur ai pungi sub ochi, ochii umflati sau ai cearcane. Acestea te pot face sa arati mai obosita si mai in varsta decat in realitate.
Expertii in dermatologie si cosmetologie sustin ca nu este un lucru neobisnuit ca o persoana de 20-30 de ani sa aiba aceste probleme; mai mult, ei avertizeaza ca acest aspect se poate inrautati odata cu trecerea timpului.
Chiar si specialistii in chirurgie plastica apeleaza la ajutor medical pentru a indeparta acest aspect, uneori chiar foarte devreme, la varsta de 30 de ani, si considera ca acest lucru le imbunatateste considerabil aspectul fizic. Ei spun ca imbunatatirea estetica este atat de clara, incat acum lumea nu ii mai intreaba daca au pierdut o noapte, sau de ce arata obositi cand de fapt realitatea este cu totul alta.
Desi chirurgia plastica este o optiune (care va fi detaliata in cele ce urmeaza), ea nu este singura alternativa: mai sunt si alte metode de a trata pungile de sub ochi, cearcanele si aspectul de ochi umflati. Inainte insa de a ne ocupa de toate aceste metode de tratament, este insa important sa stim de ce apar aceste probleme, pentru a le putea preveni.
Pungile de sub ochi si ochii umflati: din ce cauza apar si ce este de facut

Debutul pungilor de sub ochi se face insidios, incetul cu incetul; initial puteti observa o mica „pernuta” imediat sub pleoapa inferioara. In lipsa tratamentului, aceasta se poate mari, astfel incat odata cu trecerea timpului sa se transforme intr-o umflatura inestetica a pielii.
Dar din ce cauza si cum anume apar aceste umflaturi? O cauza este, dupa parerea expertilor, procesul natural de imbatranire. Specialistii sustin ca in mod normal exista o cantitatate de grasime in zona de sub ochi, care este tinuta in loc de ligamente. Odata cu imbatranirea, aceste ligamente devin mai laxe si se detensioneaza, permitand grasimii de sub ochi sa inainteze spre suprafata pielii, formand pungutele de sub ochi.
Odata cu trecerea timpului, punga aceasta creste, odata cu pierderea elasticitatii pielii, care formeaza un aspect de saculet. Expertii ne spun ca momentul la care apar aceste modificari depinde de foarte multi factori, incluzandu-l aici si pe cel genetic, anume daca parintii au avut sau nu pungi sub ochi. Un rol foarte important il are mostenirea genetica, putand fi vorba despre niste defecte anatomice, structurale si ereditare care pot face ca unele persoane sa dezvolte aceste pungi mai devreme decat altele.
Dar nu este vorba doar despre ereditate: si stilul de viata are un rol decisiv. Te culci tarziu? Mananci fructe de mare deseori? Faci prea putine exercitii fizice? Expertii sustin ca toate acestea pot determina formarea timpurie a pungilor de sub ochi. Uneori o sinuzita cronica sau o rinita alergica pot duce la formarea de umflaturi ale pielii de sub ochi. Aceasta umflare repetata conduce la pierderea elasticitatii pielii si la aparitia pungilor de sub ochi. De aceea daca aveti nasul infundat si simtiti dureri la nivelul arcadelor sau la nivelul obrajilor, este important sa consultati un medic alergolog. Utilizarea unei perne in plus la culcare poate fi de asemenea de folos; se faciliteaza in acest mod drenajul sangelui si acest lucru poate face ca ochii sa nu mai fie atat de umflati dimineata.
Pungile de sub ochi: alternative de tratament

Folclorul face referire la foarte multe remedii impotriva ochilor umflati. Printre cele mai populare metode se afla si acoperirea zonei umflate cu pliculete de ceai inghetate, felii de castravete sau partea bombata a unei lingurite reci; aceste metode au intr-adevar un grad de eficienta. In majoritatea cazurilor este vorba despre efectul de reducere a edemului prin simpla actiune a temperaturii locale scazute.
Dermatologii sunt de parere ca o eficienta mai mare o are aplicarea de pliculete de ceai verde. Acest efect se pare ca s-ar datora unui antiinflamator natural continut de ceaiul verde, numit EGCG, care se pare ca reduce acumularea de fluid la nivelul zonelor umflate.
Specialistii in machiaj sunt de parere ca preparatul H, un tratament utilizat de obicei pentru hemoroizi, poate duce la dezumflarea pleoapelor. Se pare ca acest preparat ajuta la intinderea pielii pentru perioade scurte de timp, dar acest lucru doar sub forma de crema; preparatul H sub forma uleioasa poate inrautati aspectul pungilor de sub ochi.
Expertii avertizeaza si asupra riscului de patrundere a substantei in ochi, motiv pentru care recomanda precautie maxima la aplicarea preparatului H la nivelul pleoapelor. O solutie temporara care insa dureaza mai mult timp este injectarea de fillere, substante care umplu ridurile, precum Restylane sau Juvederm.
Filler-ul este injectat imediat sub punga de sub ochi pentru a netezi aspectul pielii si a atenua marginile umflaturii. Ulterior Botox-ul poate fi utilizat pentru a netezi ridurile. Efectul total este un aspect intinerit, dar de cele mai multe ori trebuie repetate tratamentele la fiecare 8-9 luni, ducand la costuri ridicate de-a lungul timpului.
Pentru rezultate care dureaza peste 20 de ani se recomanda interventia chirurgicala de blefaroplastie (liftingul pleoapei). Acest lucru presupune inserarea unei canule electronice de dimensiuni reduse care sa topeasca grasimea. La persoanele tinere simpla topire a grasimii este suficienta pentru un rezultat estetic foarte bun, insa la cele in varsta este necesara si indepartarea excesului de piele de la nivelul pleoapei inferioare.
In ambele cazuri rezultatul interventiei este un aspect de piele intinsa, intinerita. Blefaroplastia este o procedura ce nu necesita internare si dureaza in jur de o ora; este necesara doar anestezia locala si o usoara sedare urmand ca in urmatoarele doua saptamani recuperarea in urma interventiei sa fie completa. Pacientii pot iesi afara din casa dupa o saptamana si cu un pic de machiaj, interventia poate trece neobservata. Desi costul unui lifting al pleoapelor poate fi ridicat, rezultatele sunt bune si de durata, uneori dovedindu-si eficienta chiar si dupa 25 de ani de la interventie.
Cearcanele si umbrele din jurul ochilor: ce este de facut

Cu sau fara pungi sub ochi, multe persoane prezinta cearcane; acestea au grade variate de intunecime si pot face si cea mai vesela persoana sa para obosita si imbatranita. Specialistii spun ca exista o afectiune medicala propriu-zisa manifestata prin prezenta cearcanelor, dar aceasta este destul de rara, ce este insa frecvent si deseori confundat cu cearcanele fiind umbrele intunecate care apar ca urmare a procesului de imbatranire.
Ei adauga ca muschii si ligamentele situate de o parte si de cealalta a nasului, la nivelul canalului lacrimal, pot slabi in decursul timpului. Odata ce aceasta structura de rezistenta dispare, pielea incepe sa se afunde conducand la aparitia unei „streasine” care confera aspectul de umbra intunecata in jurul ochilor.
Astfel, daca simpla intindere a pleoapei inferioare duce la disparitia aspectului de contur intunecat este vorba mai degraba despre o iluzie optica decat despre o modificare reala de culoare a pielii sau despre cearcane. In aceste cazuri administrarea unei injectii speciale de tratare a ridurilor determina disparitia acestor zone intunecate. Daca totusi intinderea cu degetele a pielii pleoapei inferioare lasa un contur colorat, atunci intr-adevar este vorba despre cearcane.
O cauza frecventa a acestora este subtierea pielii, ca parte a procesului natural de imbatranire. Cand acest aspect devine vizibil, lasa sa se vada o retea fina de vase de sange sub piele, ca niste liniute rosii sau albastre.
Cea mai frecvent intalnita solutie este tratamentul cu anumite tipuri de laser sau cu lumina intens pulsata (IPL) . Aceste tratamente utilizeaza caldura pentru a vaporiza vasele de sange situate sub piele astfel incat modificarea culorii sa fie cat mai putin vizibila. Pe de alta parte, daca exista si o problema de pigmentare, medicii pot prescrie creme depigmentante cu acid kojic sau hidrochinona pentru ca zonele in cauza sa nu mai fie atat de vizibile.
Cum ramane insa cu vitamina K, cea care era initial considerata tratamentul cel mai potrivit impotriva cearcanelor? Din pacate nu exista cercetari suficiente in aceasta directie. Un studiu al unui gel cu vitamina K efectuat in anul 2004 a aratat ca 47 % dintre femeile care l-au utilizat au observat usoare rezultate favorabile; avand in vedere insa ca acest gel continea si vitaminele C , E si retinol specialistii au considerat ca este dificil sa se stabileasca care dintre ingrediente este raspunzator de efectul favorabil.
Mai mult, vitamina K inregistreaza actualmente si un interes in scadere din partea utilizatorilor de produse cosmetice. Machiajul corect in cazul cearcanelor, al umbrelor din jurul ochilor si al umflarii pleoapelor Desi solutiile de durata sunt reprezentate de tratamentele medicale, exista si mici trucuri care pot fi utilizate la machiaj. Ingrijirea pielii si machiajul pot imbunatati considerabil aspectul tenului.
Secrete ale specialistilor

Expertii ne impartasesc cateva dintre aceste secrete:
- Utilizati un fard de culoarea piersicii cand acoperiti cearcane rosii sau albastre. Nu utilizati bej sau alb intrucat nu vor face decat sa dea o tenta de gri culorii initiale;
- Cand doriti sa ascundeti umflarea pleoapelor nu aplicati o culoare deschisa sau care sa reflecte lumina pe zona respectiva. Culorile deschise scot in evidenta volumul, astfel incat zona in cauza va arata si mai umflata decat este in realitate. Puteti utiliza in schimb, o pensula de nylon in loc de una de par natural pentru aplicarea unui strat subtire de fard deschis in zona de sub punga de sub ochi si la nivelul canalului lacrimal; folositi apoi pe pleoapa inferioara un fard cu unu sau doua tonuri mai inchis decat fondul de ten pentru a „reduce” volumul zonei;
- Aplicati intotdeauna fond de ten inainte de fard, o data pentru ca se poate intampla sa aveti nevoie de mai putin fard decat credeti, si in al doilea rand pentru ca aplicarea de fond de ten peste fard il va sterge pe acesta din urma;
- Incepeti machiajul cu un primer pentru fardul de ochi; acesta va netezi aria din jurul ochiului si va oferi suport de prindere pentru fardul ce va fi aplicat ulterior;
- Daca observati inchiderea culorii din jurul ochilor sau aspectul de pleoape umflate dupa aplicarea machiajului, este bine sa aveti in vedere si faptul ca unele produse cosmetice in sine pot cauza sau accentua aceste probleme ale pielii. In acest caz este indicat sa cautati produsele care nu contin parfum (uneori acest component poate fi de vina) si sa evitati produsele care contin acid glicolic sau salicilic. Acestea din urma pot fi iritante pentru zona delicata din jurul ochilor si pot cauza inrosirea pielii sau umflarea acesteia.

8 semne timpurii ale sarcinii

2009-10-19T11:54:00.000+03:00

Esti obosita? Greturile nu-ti dau pace? Ar putea fi vorba despre o sarcina?

Esti o persoana responsabila si precauta, dar in ultima vreme tu si partenerul tau ati renuntat la metodele contraceptive. Auzi in dreapta si-n stanga de la prietene cat de greu le este sa ramana insarcinate, si te gandesti: „.. care ar putea fi sansele”? Totusi, in ultima vreme esti cam obosita, te ridici de la birou de douazeci de ori pe zi pentru a merge la toaleta si sutienul pare ca te strange. Este prea devreme pentru a-ti da seama daca menstruatia a intarziat sau nu; totusi, ar putea fi toate acestea niste semne precoce ale unei sarcini?

Ar putea fi: oboseala, urinatul frecvent si intarirea sanilor sunt printre cele mai subtile semne precoce ale unei sarcini si ele pot aparea chiar daca este prea devreme sa iti faci un test de sarcina. „Intotdeauna sa iei in considerare faptul ca ai putea fi insarcinata, chiar daca utilizezi metodele contraceptive, intrucat in afara de abstinenta nici o metoda contraceptiva nu este 100% sigura”, ne sfatuiesc expertii. „Cu cat stii mai devreme, cu atat poti sa iti ingrijesti mai bine propria sanatate si de aceea este intotdeauna important sa fii atenta la primele semne ale unei sarcini”.

Daca esti insarcinata, nu este niciodata prea devreme (sau prea tarziu) sa incepi sa faci cateva schimbari importante in stiul tau de viata, cum ar fi reducerea consumului de cafeina, nicotina, sushi sau alcool. Si in cazul in care nu iei deja, va trebui sa incepi sa iei suplimente cu vitamine. Mai mult, se poate intampla uneori sa iei medicamente pentru tratamentul unor afectiuni si in acest caz, odata cu sarcina, dozele trebuie reduse sau medicamentele trebuie oprite, de aceea este important sa stii cat mai devreme daca esti sau nu insarcinata.

Asadar, care sunt semenele care pot avertiza cu privire la eventualitatea unei sarcini?

1. Oboseala
„Oboseala extrema si inexplicabila este probabil cel mai frecvent intalnit semn de graviditate”, spun expertii. „Nu luptati cu oboseala cu ajutorul cafelei in cazul in care este posibil sa fie vorba despre o sarcina; incercati sa va ascultati organismul si sa va odihniti mai mult”, adauga acestia.

2. Aversiunea fata de anumite mancaruri
Daca simpla imagine a fripturii de pui va face sa va strambati sau nici nu puteti trece pe langa resturantul cu mancare chinezeasca fara sa vi se faca greata, este foarte posibil sa fie vorba despre o sarcina. Multe femei au observat ca aceasta aversiune fata de anumit mancaruri se numara printre cele mai timpurii semne ale unei sarcini. Specialistii spun ca aceasta aversiune se datoreaza nivelului crescut al unui hormon numit beta-hCG (beta gonadotropina corionica umana), si din pacate nu puteti preveni aceasta senzatie in niciun alt fel decat evitand agentii declansatori.

3. Sensibilitatea acentuata fata de mirosuri
Mirosurile neplacute precum fumul de tigara sau chiar mirosurile agreabile cum ar fi parfumul partenerului de viata pot sa iti provoace senzatii neplacute la inceputul sarcinii. Specialistii spun ca in cazul unor femei acest efect se poate datora unor nivele crescute de hormoni in aceasta perioada. Expertii spun ca din pacate nu exista nici o alta solutie in afara de evitarea acestor mirosuri si atrag atentia in mod special asupra fumului de tigara, care poate dauna copilului.

4. Greata si varsatura
De asemenea, ca urmare a nivelului crescut de hormoni de la inceputul sarcinii apar greata si varsatura. Pentru ca tinerele mamici sa treaca mai usor peste aceasta perioada, este important ca ele sa stie ca aceste manifestari vor disparea incepand cu saptamana 12. De asemenea este important sa stie ca greturile matinale sunt un lucru bun, intrucat nivelul crescut de hormon gonadotropinic, beta-HCG, principalul responsabil pentru greata matinala, indica o sarcina.

Expertii recomanda o alimentatie bogata, astfel incat stomacul sa nu fie niciodata prea gol. O solutie simpla este ca gravida sa manance covrigei imediat dupa trezire, inainte de inceperea activitatilor zilnice. Intrucat si suplimentele de vitamine recomandata in sarcina pot fi vinovate de aparitia varsaturii, specialistii recomanda ca acestea sa nu fie luate pe stomacul gol, o alternativa recomandata fiind ca aceste suplimente sa se administreze seara, la cina.

5. Intarirea sanilor si marirea lor de volum
Modificarile ce apar la nivelul sanilor sunt de asemenea printre cele mai timpurii semne ale unei sarcini. Expertii spun ca singurul lucru care poate ameliora senzatia este alegerea unui sutien potrivit noilor conditii.

6. Urinatul frecvent
Specialistii spun ca in timpul sarcinii uterul creste si apasa pe vezica urinara, declansand senzatia imperioasa de urinare mult mai des decat in mod obisnuit. Aceasta senzatie dispare de obicei in al doilea trimestru, dar nu pentru mult timp: in cel de-al treilea trimestru reapare, ca urmare a uterului marit si a presiunii exercitate de catre capul copilului asupra vezicii. Nu exista nicio metoda de a evita acest neajuns; singurul lucru pe care il puteti face este sa urinati inainte de culcare, pentru a reduce numarul de treziri pe timpul noptii. Dar chiar si asa, va fi necesar cel mai probabil sa va treziti cel putin o data pe parcursul noptii.

7. Senzatia de lipsa de aer in timpul respiratiei
Unele femei relateaza senzatia de lipsa de aer la prima sarcina. Specialistii in domeniu explica acest lucru prin faptul ca gravida are nevoie de mai mult oxigen ca urmare a fatului aflat in crestere, aceasta senzatie accentuandu-se odata cu inaintarea sarcinii. Medicul trebuie informat ori de cate ori aceasta senzatie apare fara legatura cu exercitiul fizic, mai ales daca este insotita de durere sau daca se inrautateste atunci cand stai in pat, intrucat aceste simptome pot atrage atentia asupra unor probleme de sanatate mai grave.

8. Modificari ale aspectului fizic
In cazul in care te gandesti ca este posibil sa fi ramas insarcinata in urma unui contact sexual neprotejat, fa-ti o programare la medic, intrucat acesta poate spune in functie de modificarile de culoare ale vaginului si colului uterin daca este intr-adevar vorba despre o sarcina sau nu. Desi acestea pot fi printre primele semne ale unei sarcini, ele pot constitui uneori marca unor afectiuni.

Desi cele mai sus amintite sunt cele mai timpurii semne ale unei sarcini, ele pot alerta cu privire la diverse probleme de sanatate, incluzand sindromul premenstrual. Cel mai sigur semn al unei sarcini ramane absenta sangerarii menstruale. Concluzia? Daca exista banuiala ca ar putea fi vorba despre o sarcina, efectuati un test de sarcina la domiciliu sau faceti-va o programare la medic in cel mai scurt timp posibil!

Cresterea fertilitatii: Metode pentru a ramane mai usor insarcinata

2009-10-19T11:47:00.001+03:00

Generalitati

Se pare ca lucrurile simple sunt cele care conteaza cand vine vorba de stimularea fertilitatii. In cele ce urmeaza, vom afla parerea expertilor care ne ajuta sa intelegem ce anume din ce facem poate fi gresit.
Pentru unii fertilitatea si conceptia sunt aspecte care nu pun probleme. Pentru altii insa, tehnicile de reproducere asistate devin singura speranta de a avea un copil.
Intre aceste extreme se afla un numar in crestere de cupluri care se afla intr-o perioada de asteptare. O parte dintre acestea nu se simt pregatite sa apeleze la tehnologia medicala, in timp ce celelalte cupluri nu au putut descoperi cauza infertilitatii nici macar apeland la tehnologia de ultima generatie. Pentru acest ultim grup medicii cauta sa descopere factorii din viata de zi cu zi care ar putea face o diferenta.

"Uneori totul sta bine din punctul de vedere al tratamentului si totusi femeile respective nu raman insarcinate – astfel incat am inceput sa cautam alti factori care ar putea juca un rol semnificativ", considera expertii americani.
In culisele fertilitatii

Medicii considera ca unul dintre cei mai importanti factori exteriori se afla fumatul. In timp ce majoritatea oamenilor sunt constienti de faptul ca fumatul si bunul mers al sarcinii nu fac casa buna, expertii spun ca totusi foarte putini oameni par sa realizeze impactul negativ al fumatului asupra fertilitatii.
Expertii considera ca fumatul conduce la infertilitatea barbatului, cat si pe cea a femeii si ca are un impact negativ asupra ratelor de conceptie.
Un studiu publicat in revista „Fertilitate si sterilitate” a aratat ca fumatorii au un numar al spermatozoizilor cu 17% mai mic. Recent, un studiu polonez a aratat ca fumatul scade dramatic numarul de spermatozoizi si afecteaza calitatea spermei. In cazul femeilor, expertii considera ca fumatul nu numai ca scade sansa de a ramane insarcinate, dar afecteaza si durata de timp in care femeile raman insarcinate.
De asemenea, specialistii considera ca fumatorii care urmeaza tratamente de crestere a fertilitatii necesita doze mai mari de medicamente decat nefumatorii. Nu doar fumatul activ conteaza; intr-un studiu recent medicii au aratat ca si fumatul pasiv reduce ratele de conceptie in cazul femeilor care apeleaza la tehnologia moderna de asistare a reproducerii.
Vestea buna este ca renuntand la tigari puteti ramane insarcinate mai usor si intr-un interval de timp mai scurt! Intr-un studiu american, specialistii au descoperit ca barbatii care s-au lasat de fumat au experimentat o crestere a numarului de spermatozoizi viabili de pana la 800%!
Reducand stresul, creste fertilitatea
Desi legatura dintre stres si fertilitate este destul de neclara, din ce in ce mai multi medici spun ca stresul joaca un rol important.
„Nu exista seturi mari de date care sa ateste o legatura fara echivoc, insa tot mai multe studii pe esantioane mici arata ca metodele de reducere a stresului au un efect favorabila supra fertilitatii, si credem ca este doar o chestiune de timp pana cand cineva va pune toate datele laolalta pentru a demonstra o data pentru totdeauna impactul pe care il are stresul asupra aparatului reproducator”, considera expertii.
Intr-un studiu american, femeilor care au apelat la tehnicile de reproducere asistata li s-a aplicat la nivelul picioarelor un masaj de relaxare inaintea transferului embrionic; autorii studiului considera ca rezultatele sunt incurajatoare.
Expertii in studiul stresului de la Universitatea Harvard au aratat ca mai multe femei care efectuau proceduri de reducere a stresului cauzat de infertilitate au ramas mai usor insarcinate, acest efect putand fi pus pe seamana insusirii tehnicilor de relaxare.
Alimentatia si fertilitatea: cele mai noi date

In timp ce foarte putine persoane considera ca ar putea exista o legatura intre alimentatie si fertilitate, ultimele studii arata ca persoanelor care sufera de infertilitate le lipsesc nutrienti importanti din alimentatie.
Expertii americani de la Universitate Harvard au descoperit ca 79% dintre cuplurile infertile aveau o alimentatie mai saraca in antioxidanti (fructe si legume) decat restul persoanelor. Aceasta descoperire capata o importanta si mai mare in lumina ultimelor cercetari care arata ca vitaminele C si E joaca roluri importante in fertilitatea barbatilor. Un studiu american arata ca dupa o saptamana in care s-au administrat 1000 de miligrame de vitamina C, numarul spermatozoizilor viabili a crescut cu aproximativ 140%.
Recent, un studiu a aratat ca substantele cu activitate antioxidativa importanta precum vitamina E si seleniul au imbunatatit capacitatea spermatozoizilor de a inota – o abilitate necesara acestora pentru a ajunge la ovul in cadrul procesului de fecundatie.
Expertii considera ca o legatura interesanta este cea dintre fertilitate si consumul de peste. Studiile au aratat ca atat cuplurile cu probleme de fertilitate cat si barbatii cu anomalii ale spermogramei aveau in sange niveluri ridicate de mercur; aceleasi persoane aveau si o dieta bogata in peste.

„Daca aveti probleme legate de fertilitate, ar fi indicat sa incercati sa mancati mai putine fructe de mare”, considera expertii.
Avand in vedere ca obezitatea este considerata o cauza principala a infertilitatii la femei, expertii spun ca adoptarea unei diete cu mai putine calorii poate determina o crestere a fertilitatii.

„Daca suferiti de sindromului ovarelor polichistice, simpla scadere in greutate cu doar 5% poate imbunatati considerabil sansa de a ovula si de a ramane insarcinata”, considera specialistii in domeniu. In sindromul ovarelor polichistice se intalnesc scaderea sau absenta ovulatiei, cresterea nivelurilor de hormoni androgeni si rezistenta celulelor la actiunea insulinei. Multe dintre persoanele care sufera de aceasta afectiune sufera in acelasi timp si de obezitate sau sunt supraponderale.
Adjuvante naturale ale fertilitatii

Desi folclorul abunda in adjuvante naturale ale fertilitatii, abia in ultima perioada stiinta a patruns in gradina Mamei-Natura. De fapt, doar in ultimii doi ani un numar de studii credibile au reusit sa arate ca anumiti constituenti alimentari sau anumite plante pot oferi o imbunatatire a fertilitatii, atat in cazul barbatilor cat si in cel al femeilor.
Un grup de cercetatori germani au aratat ca anumite remedii naturiste pot functiona in cazul barbatilor. Ei au demonstrat ca functiile si calitatea spermatozoizilor s-au imbunatatit odata cu administrarea de suplimente alimentare continand combinatii de zinc si acid folic, un antioxidant cu structura de carotenoid numit Astacarox sau o combinatie de substante energizante pe baza de actil-carnitina.
Mai mult, cercetatorii au demonstrat ca barbatii cu probleme de fertilitate carora li s-a adminisitrat o doza zilnica de 66 de miligrame de zinc si 5 miligrame de acid folic pentru aproximativ sase luni au inregistrat o crestere cu 74% a numarului de spermatozoizi viabili.
Studiile cele mai recente au aratat ca atat L-carnitina cat si L-acetil-carnitina imbunatatesc calitatea spermei in cazul celor cu probleme de fertilitate. „Nu cunoastem deocamdata cum se traduc aceste tratamente naturiste in ratele de conceptie, dar este clar: calitatea spermei este imbunatatita intr-un mod considerabil”, sustin specialistii.
In ceea ce priveste fertilitatea femeilor, Mama-Natura nu a uitat ca este si ea, la randul ei, femeie. Intr-un studiu efectuat pe un esantion redus, medicii au aratat ca efecte favorabile s-au inregistrat in cazul suplimentelor alimentare bazate pe acid folic, vitaminele E, B6 si B12, fier, magneziu, zinc, L-arginina, seleniu, extract de vitex („fructul castitatii”) si ceai verde.
Cercetarile privitoare la femeile cu probleme de fertilitate si varsta cuprinsa intre 24 si 46 de ani au descoperit ca acele femei care au luat astfel de suplimente nutritionale de doua ori pe zi timp de trei luni au inregistrat o crestere atat a temperaturii corporale de la jumatatea ciclului cat si anivelului de progesteron – ambele fiind indicatori ai ovulatiei, in timp ce lotul martor, alcatuit din femei care nu au luat suplimente alimentare, nu a inregistrat aceste cresteri. Femeile care au luat suplimentul alimentar au ramas insarcinate in primele cinci luni, in timp ce femeilor care nu au luat suplimente alimentare le-au fost necesare noua luni.
In mod similar, un studiu german a descoperit ca ratele de conceptie sunt de 82% la femeile care au utilizat suplimente alimentare pe baza de vitex, comparativ cu doar 45% in cazul femeilor care nu au luat aceste suplimente.
Somnul si pesticidele – noi factori care pot afecta fertilitatea

In timp ce un numar de factori pot imbunatati fertilitatea, altii o pot diminua. Printre cei mai importanti se afla expunerea la pesticide.
„Multe pesticide pot actiona pe receptorii estrogenici; desi nu sunt estrogeni de fapt, se pot comporta in organism in aceeasi maniera ca si estrogenii, si avand in vedere ca estrogenul este hormonul implicat in fertilitate, intreaga problematica ridica multe semne de intrebare”, spun expertii.
Intr-un studiu publicat in „Biologia reproducerii”, medicii au descoperit ca expunerea la un pesticid artificial numit metoxiclor (un membru al familiei DDT-ului) reduce nivelul de testosteron cauzand scaderea fertilitatii masculine. Intr-un studiu al Universitatii Yale, cercetatorii au aratat ca acelasi pesticid – care este utilizat in combaterea tantarilor, a mustelor si a altor insecte – poate de asemenea sa altereze si capacitatea reproducatoare a femeilor.
De asemnea se pare ca impactul pesticidelor asupra fertilitatii este atat de ingrijorator incat Societatea Americana de Medicina a Reproducerii a desemnat o divizie care sa cerceteze impactul global al acestor substante asupra fertilitatii atat in cazul femeilor cat si in cel al barbatilor.
Vestea buna este ca evitand expunerea – indeosebi in gradina proprie – poate ajuta la imbunatatirea profilului de fertilitate.
Desi impactul nu este atat de direct, un alt factor care poate afecta fertilitatea este lipsa somnului. Legatura biochimica in acest caz este hormonul numit leptina, cunoscut ca si reglator al apetitului si al greutatii corporale. Cercetatorii au descoperit ca acesta joaca un rol critic in fertilitatea femeilor. Nivelul de leptina scade cand suntem privati de somn. Se pare ca exista o legatura intre acest aspect si faptul ca in cazul unor femei care sufera de infertilitate nivelul de leptina este scazut.
Mai mult, un studiu a aratat ca administrarea de injectii cu leptina de doua ori pe zi femeilor carora li se intrerupsese menstruatia (si astfel si ovulatia) de cel putin trei luni, nu numai ca a crescut nivelul acestui hormon, dar a si contribuit la reaparitia ovulatiei.
Se poate obtine un efect asemanator doar prin prelungirea somnului? Expertii nu sunt siguri in legatura cu acest aspect.
Specialistii concluzioneaza ca „daca sunteti private de somn in mod constant este foarte probabil ca ciclurile menstruale sa devina neregulate – ceea ce inseamna ca ovulatia este afectata, fapt care poate reduce semnificativ sansele de a ramane insarcinate”.

Acupunctura

2009-10-19T11:43:00.001+03:00

Generalitati

Acupunctura este o tehnica terapeutica traditionala chineza, folosita de mii de ani pentru ameliorarea durerilor, si nu numai. Procedura presupune insertia, la diferite profunzimi, a unor ace lungi, foarte subtiri, in puncte specifice de pe suprafata organismului, si are la baza teoria conform careia prin corp circula cuante de energie numita “chi” (energia vietii).
Chi circula de-a lungul unor cai energetice numite meridiane. Specialistii in acupunctura considera ca boala este rezultatul direct si imediat al aparitiei unor dezechilibre energetice ale chi-ului si ca undeva de-a lungul meridianelor curgerea libera a energiei a fost blocata. Meridianele de curgere a energiei pot fi accesate prin mai mult de 350 de puncte aflate la suprafata organismului. Prin plasarea acelor in aceste zone, foarte atent selectionate, se restabileste circulatia energetica prin organism si boala este inlaturata.
Desi acupunctura este prezenta in practica medicala traditionala de foarte mult timp, specialistii nu au descoperit inca o baza anatomica si fiziologica care sa explice beneficiile acesteia, insa nici nu o condamna, in special daca pacientii afirma ca resimt o ameliorare a starii fizice. Studiile efectuate prezinta acupunctura ca eficienta in peste 28 de boli sistemice, insa mecanismul exact si corect explicat din punct de vedere medical nu este deocamdata complet cunoscut.
Cu toate acestea, popularitatea acupuncturii cunoaste o crestere remarcabila in ultimii ani, din ce in ce mai multe persoane recurgand la ea pentru ameliorarea diverselor afectiuni. Viziunea moderna asupra acupuncturii incadreaza in explicatiile mecanismelor de actiune principii ale neurostiintei, specialistii considerand ca de fapt prin introducerea acelor sunt stimulati nervi, muschi si tesut conjunctiv. Aceasta stimulare poate sa imbunatateasca activitatea sistemelor analgezice (opioide) endogene si sa creasca fluxul sangvin prin organul afectat, ceea ce se va traduce prin ameliorarea clinica a simptomelor si imbunatatirea conditiei fizice generale.
Pacientii apeleaza adesea la acupunctura pentru a-si ameliorara durerile. Acest efect analgetic pare a fi explicat prin faptul ca acupunctura stimuleaza secretia unor substante endogene, numite peptide opioide, care au un efect calmant, linistitor si analgezic, in acelasi timp. Pe langa sinteza si secretia opioidelor endogene, acupunctura pare a influenta si functionarea hipotalamusului, stimuland de asemenea eliberarea unor substante cu actiune analgezica.
Terapia prin acupunctura necesita mai multe sedinte saptamanale sau bisaptamanale. Cel mai frecvent sunt recomandate 12 sedinte in total. Desi fiecare terapeut are propriile sale metode si tehnici particulare, baza este comuna si implica intr-o prima etapa discutia cu pacientul pentru aflarea starii de sanatate curenta, pentru identificarea bolilor si afectiunilor care il supara.
La fiecare sedinta apoi se vor recunoaste meridianele de energie interesate si terapeutul va incepe sa introduca acele de acupunctura. La sfarsitul sedinte pacientului ii vor fi facute anumite recomandari cu privire la ingrijirea personala de-a lungul acestei perioade. O sedinta dureaza in jur de 30 de minute. Inainte ca acele sa fie introduse, pacientul va fi asezat confortabil pe o masa speciala. In functie de locul in care vor trebui plasate acele, el va sta cu fata in jos sau sus, pe o parte sau pe alta.
Initial poate fi resimtita o usoara intepatura la introducerea acelor, insa intensitatea acesteia nu este foarte mare, iar disconfortul este minim. Totusi, este relativ normal ca atunci cand acul ajunge la profunzimea dorita si intentionata, pacientul sa simta o durere mai intensa. Dupa ce sunt pozitionate, acele vor fi usor stimulate manual, electric sau termic, pentru ca energia care curge de-a lungul meridianelor sa fie restabilita. La fiecare sedinta pot fi introduse 12-15 ace. O data ce ele vor fi introduse, se lasa pe loc timp de 5- 20 de minute.
Este foarte important ca terapeutul sa utilizeze ace sterile (sterilizarea se poate face cu etilen oxid sau la un aparat special numit autoclav). Acele au un diametru foarte mic, aproximativ 0.2-0.5 mm si o lungime variata, de cativa cm. Ele sunt mult mai fine decat acele utilizate pentru injectii hipodermice, de aceea si durerea la introducerea lor este atat de redusa.
Pacientii apeleaza la acupunctura pentru a ameliora dureri sau pentru a trata anumite tipuri de afectiuni cronice. Ea poate fi utilizata ca tratament unic, de sine statator, sau poate fi recomandata in cadrul unor tratamente complexe. Studiile au descoperit efecte terapeutice promitatoare pentru utilizarea acupuncturii in tratamentul greturilor si varsaturilor induse de sarcina, chemoterapie, dar si pentru ameliorarea durerii postchirurgicale.

In plus, acupunctura poate fi utilizata si pentru:
- Recuperarea post-accident vascular cerebral care presupune redobandirea unor capacitati motorii pe care pacientul le-a pierdut ca urmare a leziunii cerebrale;
- Cefalee: un studiu recent publicat a demonstrat ca prin combinarea tratamentului antimigrenosc clasic cu acupunctura, rezultatele terapeutice apar mult mai rapid, si sunt de mai lunga durata;
- Crampe menstruale, dismenoree, durere pelvina;
- Fibromialgie sau durere si sensibilitate musculara generalizata;
- Sindromul miofascial cauzat de aparitia spasmelor musculare intense;
- Durerea din osteoartrita, afectiune caracterizata prin degradarea progresiva a cartilajului articular ce protejeaza suprafetele articulare si care permite mobilitatea articulara.
Un studiu recent a demonstrat faptul ca acupunctura poate reduce durerea din gonartroza si poate ameliora miscarea in articulatia genunchiului la pacientii cu artrita degenerativa.
- Durere lombara;
- Sindromul de tunel carpian care se manifesta prin aparitia paresteziilor, amortelilor, modificarilor de sensibilitate, slabiciunii musculare si chiar durerii la nivelul degetelor si mainii;
- Fasciita plantara;
- Incontinenta urinara sau retentie urinara (neurologica, spastica sau aparuta ca urmare a unor reactii medicamentoase);
- Astm, afectiune datorata unei stari inflamatorii cronice a cailor respiratorii, care la fiecare exacerbare determina episoade de dispnee, wheezing, tuse si senzatie de constrictie toracica;
- Rinita alergica;
- Dureri dentare;
- Durerea din timpul nasterii;
- Anorexie;
- Anxietate, stari de panica;
- Depresie cronica;
- Constipatie, diaree;
- Distensia abdominala, flatulenta;
- Ileus intestinal posttraumatic sau post chirurgical;
- Colici renale;
- Sciatica;
- Anumite dermatoze (urticarie, prurit, eczeme, psoriazis).
Argumente pro si contra acupuncturii

Ca si in cazul altor terapii traditionale (si nu numai) si acupunctura are avantaje si dezavantaje, riscuri si beneficii.
Beneficiile acupuncturii sunt reprezentate de:
- Siguranta, daca este efectuata de catre specialisti cu experienta;
- Efecte secundare foarte putine;
- Poate fi utilizata ca o metoda complementara de tratament;
- Devine din ce in ce mai disponibila;
- Poate imbunatati in mod real controlul asupra unor tipuri de durere;
- Poate fi o alternativa daca pacientul nu poate sau nu doreste sa ia medicatie analgezica.

Acupunctura poate fi considerata mai putin sigura in cazul in care pacientul are tulburari ale coagularii si hemostazei, deoarece in aceasta situatie apare un risc considerabil pentru sangerari. Cele mai frecvente reactii secundare ale acupuncturii sunt durere, aparitia unor hematoame si a sensibilitatii prelungite in zonele in care au fost introduse acele.
Foarte rar, acul se poate rupe si poate leza un organ profund. Daca acele nu sut sterilizate corespunzator, sau nu se utilizeaza ace de unica folosinta, exista un important risc de infectare si de transmitere a infectiilor de la un pacient la altul. Totusi, aceste riscuri, incidente si accidente apar foarte rar daca procedurile sunt realizate la un cabinet autorizat, de catre un terapeut cu experienta in domeniu.
Acupunctura poate fi un important adjuvant al tratamentului medical clasic. In cazul in care doriti sa apelati la o astfel de metoda, cel mai sigur este sa discutati anterior cu medicul personal si ii expuneti dorinta dumneavoastra. Acesta va poate sfatui in legatura cu avantajele si dezavanajele acupuncturii in cazul bolii dumneavoastra si chiar va poate recomanda un cabinet sigur pentru realizarea sedintelor.
Acupunctura este recomandata in special in tratamentul unor afectiuni cronice caracterizate prin durere al caror tratament medical este insotit de numeroase reactii adverse, cum ar fi durerea din sindromul miofascial, din afectiuni musculoscheletice sau din fibromialgie.
In cazul in care practicati deja acupunctura si va duceti regulat la sedinte, este foarte bine daca ii spuneti medicului acest lucru. Orice terapie alternativa trebuie mentionata, astfel incat specialistul sa fie corect informat in legatura cu existenta altor practici medicale care pot interfera cu tratamentul clasic medicamentos. Specialistii nu recomanda intreruperea unui tratament medical in favoarea utilizarii unice a acupuncturii sau a altor metode terapeutice alternative. Acupunctura este foarte recomandata ca o masura adjuvanta, nu ca tratament individual unic.

De retinut!
Este foarte important ca daca alegeti un terapeut, acesta sa fie licentiat si sa practice acupunctura legal. Exista numeroase cabinete si centre care promit minuni, dar care functioneaza ilegal, singurul lor scop fiind epuizarea financiara a pacientului, fara ca tratamentul pe care il ofera sa aiba vreun rezultat clinic.

Implicatiile deficitului de testosteron asupra starii de sanatate

2009-10-18T19:28:00.001+03:00

Generalitati

Specialistii incep, incet incet, sa descifreze ce inseamna scaderea testosteronului si cum se rasfrange ea asupra starii generale de sanatate. Deja au fost descoperite implicatii asupra unor aparate si sisteme, urmand ca in viitor studiile sa fie continuate in speranta ca astfel informatiile vor fi mult mai numeroase si vor veni in ajutorul pacientilor.
Testosteronul este un hormon steroid, secretat la barbat de testicule (in principal) si de glandele suprarenale (in cantitate mai redusa). Rolul lui este important inca din perioada intrauterina, cand este implicat in diferentierea sexuala, in virilizarea genitala, in dezvoltarea veziculelor seminale si a prostatei. In viata postnatala, anume in copilarie si in perioada pre-peripubertala, testosteronul este important in cresterea osoasa, in maturarea accelerata a sistemului osos, in dezvoltarea glandelor sebacee si in stimularea secretiei lor.
Nivelul maxim de secretie al testosteronului incepe sa fi atins dupa ce organismul ajunge la pubertate. In aceasta perioada testesteronul este responsabil pentru aparitia si maturarea caracterelor sexuale secundare, pentru aparitia pilozitatii axilare, corporale, faciale, pubiene, pentru marirea in dimensiuni a penisului si pentru stimularea dezvoltarii tesutului spermatogenic (influentand astfel fertilitatea). In organismul matur, testosteronul intretine toate aceste caractere sexuale, stimuleaza libidoul, mentine tonusul muscular si stimuleaza energia psihica si fizica.
Inaintarea in varsta este unul din cei mai incriminati factori in reducerea secretiei de testosteron. Se pare ca dupa varsta de 30 de ani, nivelul testoteronului scade anual cu 1-2%. Aceasta reducere a testosteronului este asociata cu numeroase comorbiditati si cu o rata de supravieutire mai mica. Un nivel redus al testosteronului se traduce clinic in principal prin afectarea libidoului, prin reducerea functiei erectile, prin cresterea riscului de aparitie a osteoporozei, prin tulburari ale ritmului nictemeral, insomnii, letargie, schimbari bruste de dispozitie.
Datorita rolului foarte important al testosteronului in organism, foarte multe afectiuni au fost legate, de-a lungul timpului, de scaderea seceretiei si sintezei lui. Cele mai frecvente sunt diabetul zaharat, sindromul metabolic, obezitatea si hipertensiunea arteriala. Desi in prezent se recunoaste faptul ca nu scaderea testosteronului in sine este principalul factor etiologic al acestor afectiuni si ca administrarea de produse hormonale pe baza de testosteron nu este un tratament curativ, specialistii considera ca reducerea in timp a acestui hormon poate sa influenteze starea de sanatate a organismului.
Testosteronul scazut: un marker pentru boala?

Studiile de profil realizate si publicate in ultimii ani au demonstrat faptul ca exista o legatura intre reducerea nivelului de testosteron si aparitia unor afectiuni medicale. Un studiu publicat in anul 2006 a aratat faptul ca din 2100 de barbati inclusi in studiu (cu varsta de peste 45 de ani), sansele ca testosteronul sa fie redus erau:
- de 2.4 ori mai mari la barbatii obezi;
- de 2.1 ori mai mari la barbatii cu diabet;
- de 1.8 ori mai mari la barbatii cu hipertensiune arteriala.

Expertii in domeniu nu vor sa incrimineze scaderea testosteronului pentru aparitia acestor probleme. De fapt, exista chiar sanse crescute ca de fapt lucurile sa stea invers: aceste afectiuni cronice sa influenteze modul in care organismul secreta testosteron. Deci, in astfel de conditii se poate afirma ca scaderea testosteronului poate fi un marker ca ceva este in neregula in organism, ca undeva, exista o boala. Avand in vedere aceasta observatie, specialisti considera ca merita cercetata aceasta posibilitate, motiv pentru care si in prezent sunt in desfasurare numeroase studii care investigheaza legatura dintre bolile cronice si testosteron.
Diabetul zaharat si testosteronul scazut

Intre cele doua entitati exista deja o legatura bine stabilita. Diabetul zaharat si nivelurile scazute de testosteron se pot corela: barbatii cu diabet au testosteronul mai scazut, si vice versa, barbatii cu testosteron mai scazut au un risc mai crescut de aparitie a diabetului zaharat. Testosteronul ajuta in mod normal tesuturile sa preia mai multa glucoza, ca raspuns la insulina. Cand testosteronul este in cantitate insuficienta, si preluarea va fi deficitara si va aparea o rezistenta la actiunea insulinei, deoarece nu mai are cine sa ii faciliteze rolurile. Organismul va trebui, in aceste conditii, sa produca o cantitate suplimentara de insulina astfel incat nivelul glicemiei sa se mentina in parametri optimi.
In urma efectuarii unor teste aleatorii, s-a descoperit ca aproximativ jumatate dintre barbatii cu diabet zaharat au si un nivel redus al testosteronului. Deocamdata, specialistii nu au stabilit cu certitudine daca diabetul este responsabil pentru scaderea nivelului testosteronului, sau daca este invers. Cu siguranta este nevoie de efectuarea unor testari suplimentare, care sa lamureasca aceasta problema, deoarece astfel se poate stabili mult mai bine si care este schema terapeutica optima: trebuie tratat intai diabetul sau ar fi mai bine daca initial se intervine asupra normalizarii nivelului de testosteron? Totusi, studiile disponibile pana la momentul actual au demonstrat faptul ca terapia de subtitutie cu testosteron are un impact foarte bun asupra glicemiei si poate ajuta chiar si controlul greutatii, o problema cu care se confrunta foarte multi dintre pacientii cu diabet zaharat.
Obezitatea si testosteronul scazut

Obezitatea, chiar si supraponderabilitatea, si testosteronul scazut sunt strans legate. Barbatii obezi au un nivel redus al testosteronului, iar barbatii cu un nivel foarte redus al acestui hormon, au sanse foarte mari de a deveni obezi. Aceasta legatura este datorata in principal faptului ca testosteronul poate fi metabolizat de catre o enzima ce se afla in cantitati importante in tesutul adipos, si anume aromataza. Prin actiunea aromatazei asupra testosteronului se formeaza estradiol, un hormon sexual din clasa estrogenilor.
In plus, in organismul obez se pare ca si nivelurile de Sex Hormone Binding Globulin, o proteina implicata in transportul sangvin al testosteronului, sunt mai reduse. Daca SHBG este in cantitate redusa, inseamna ca nu are cine sa transporte testosteronul, rezultatul fiind acelasi: un nivel scazut al hormonului. Scaderea in greutate, atat prin dieta cat si prin activitatea fizica sustinuta, poate sa amelioreze semnificativ nivelurile testosteronului. S-a observat si faptul ca adminsitrarea de suplimente de testosteron la barbatii cu niveluri scazute poate reduce riscurile de instalare a obezitatii.
Sindromul metabolic si testosteronul scazut

Sindromul metabolic, numit in trecut “sindromul metabolic X”, reprezinta combinatia dintre niveluri anormale ale colesterolului (hiperlipidemie), hipertensiune arteriala, obezitate si hiperglicemie. Sindromul metabolic este in sine un important factor de risc pentru aparitia infarctului miocardic si al accidentelor vasculare cerebrale. Sindromul metabolic apare la peste 75% dintre pacientii diagnosticati cu diabet zaharat tip 2 si la 50% dintre pacientii cu boala coronariana ischemica.

Studiile efectuate in acest domeniu au arata faptul ca barbatii cu un nivel redus de testosteron au un risc semnificativ mai crescut de a dezvolta sindrom metabolic, comparativ cu barbatii cu un nivel normal al testosteronului. Unii pacienti raspund bine la administrarea de terapie hormonala pe baza de testosteron, aceasta ameliorand si nivelurile glicemiei si reducand si riscul de aparitie a obezitatii. Tratamentul hormonal de substitutie trebuie insa administrat cu multa precautie deoarece inca nu se cunosc riscurile pe termen lung.
Bolile cardiovasculare si nivelurile testosteronului

Testosteronul are un efect mixt asupra arterelor. Se pare ca el regleaza anumiti receptori de pe suprafata plachetelor si astfel stimuleaza agregarea plachetara, ceea ce determina formarea trombilor. Unii specialisti sunt de parere ca nivelurile crescute, de aceasta data, de testosteron pot dauna sanatatii inimii, influentand si grabind aparitia hipertensiunii arteriale, chiar si la barbatii tineri.
Pe de alta parte, deficitul de testosteron se coreleaza, dupa cum am amintit, cu obezitatea, sindromul metabolic si diabetul zaharat, toate acestea numarandu-se de fapt printre cei mai periculosi si importanti factori de risc ai problemelor cardiovasculare. Barbatii cu astfel de afectiuni pot suferi si un proces aterosclerotic mult mai extins si mai accelerat (placile de aterom progresand rapid si reducand semnificativ din lumenul vascular functional, pana se ajunge chiar la valori critice), ceea ce va creste suplimentar riscul aparitiei unor evenimente tromboembolice.
Testosteronul, in cantitatea normala, poate influenta benefic sanatatea arterelor, deoarece prin metabolizare se transforma in estrogen, care promoveaza functionalitatea arterelor. Deocamdata nu exista studii clinice care sa afirme ca administrarea unei terapii de substitutie cu testosteron influenteaza benefic arterele sau reduce semnificativ riscul de ateroscleroza, de evenimente coronariene sau de accidente vasculare cerebrale.
Testosteronul si sanatatea

Un nivel redus al testosteronului nu influenteaza exclusiv sistemul endocrin, metabolismul sau sistemul cardiovascular. Influenta sa asupra sanatatii organismului, in general, este mult mai mare.

Testosteronul scazut pare a influenta si:
- Depresia: intr-un studiu efectuat pe 4000 de barbati trecuti de varsta de 70 de ani, cei care aveau la investigatiile paraclinice cele mai cazute niveluri ale testosteronului erau si cei mai deprimati - de doua ori mai deprimati decat restul barbatilor inclusi in studiu;
- Disfunctia erectila: unul din cele mai importante si precoce semne ale scaderii nivelului testosteronului este reprezentat de disfunctia erectila. Ea este corelata cu inaintarea in varsta si cu afectarea, prin ateroscleroza, a circulatiei vasculare la nivelul penisului si restul aparatului genital. Iar ateroscleroza apare si ea in hipertensiunea arteriala, diabet zaharat, sindrom metabolic, obezitate;
- Hipertensiunea arteriala: testosteronul influenteaza in foarte multe feluri tensiunea arteriala. Pacientii de sex masculin diagnosticati cu hipertensiune arteriala au un risc de doua ori mai crescut de a avea un nivel redus al testosteronului, comparativ cu barbatii cu tensiune arteriala normala. Pe de alta parte, nici un nivel prea ridicat de testosteron nu este recomandabil, deoarece poate sa se rasfranga negativ asupra cordului si poate de asemenea, sa creasca, la randul sau, tensiunea arteriala.
Terapia de substitutie hormonala cu testosteron: o alternativa?

Este adevarat ca nivelul testosteronului scade pe masura ce barbatii inainteaza in varsta. Dar este oare terapia de substitutie o alternativa sigura? Este oare nivelul scazut al testosteronului un factor de risc pentru aparitia si poate intretine el probleme de sanatate, precum diabetul zaharat? Sau pacientii cu diabet zaharat au un risc crescut ca in timp sa le fie afectat si nivelul testosteronului? Specialistii au inca pareri impartite cu privire la acest aspect.
In prezent nu au fost stabilite cu precizie limitele inferioare ale testosteronului care sa impuna administrarea unei terapii de substitutie hormonala. Terpia nu poate fi administrata nici in functie de simptomele manifestate de catre pacient, chiar daca acestea par a fi sugestive pentru un deficit de testosteron sau interfera cu activitatea sexuala a individului, deoarece ele nu sunt specifice si pot sa apara pe masura ce barbatii inainteaza in varsta. In plus, terapia de substitutie hormonala nu are numai beneficii ci are si numeroase reactii adverse, care fac ca utilizarea ei sa fie facuta doar in cazuri atent selectionate.

Modificarile penisului aparute cu inaintarea in varsta

2009-10-18T19:08:00.001+03:00

Generalitati

Nu mai este nici un secret ca in timp, capacitatile sexuale ale unui barbat scad. Pe masura ce organismul trece prin modificari hormonale si nivelul testosteronului scade, si activitatea sexuala va avea de suferit. Va fi mai greu de obtinut o erectie, iar aceasta va tine ulterior mai putin, orgasmul va aparea si el mult mai greu, iar perioada refractara in care penisul nu mai poate fi stimulat (deoarece nu mai raspunde corespunzator la stimuli de natura sexuala) va fi mai lunga.
De asemenea, pe masura ce varsta creste, volumul spermei precum si calitatea acesteia se vor reduce. Specialistii deja au stabilit “verdictul” : inaintarea in varsta se coreleaza direct cu aparitia impotentei sau a disfunctiei erectile - se pare ca procentul barbatilor potenti scade, in timp, de la 60% la varsta de 40 de ani, la 30% la varsta de 70 de ani. In plus, pe langa functionalitate, se modifica foarte mult si aspectul lui.
Este deci un fapt demonstrat si observat de fiecare barbat in parte: penisul, ca orice alt organ, are propria sa “viata”, propriul sau ciclu de evolutie si dezvoltare. Majoritatea modificarilor se datoreaza in principal alterarii sintezei si secretiei testosteronului. Acest hormon este responsabil, in viata adulta de mentinerea erectiei, de stimularea libidoului, de dezvoltarea normala a componentelor spermei, dupa ce in perioada pubertatii a determinat cresterea in dimensiuni a penisului, aparitia caracterelor sexuale secundare sau a indus aparitia tesutului spermatogenic in testicule (pentru a aminti doar cateva dintre efecte).
Nu doar functia sexuala se modifica in timp, ci este afectata si functionarea aparatului urinar: studiile demonstreaza faptul ca in timp, jetul urinar isi modifica semnificativ caracteristicile, nu mai este la fel de puternic si poate chiar sa apara intrerupt. Acestea sunt expresia slabirii importante a tonusului musculaturii vezicale si, in numeroase cazuri, si a maririi in volum a prostatei.
Si nu este tot! Cercetari recente au descoperit faptul ca una din marile temeri ale barbatilor se adevereste; penisul sufera in sine modificari o data cu inaintarea in varsta. Asa cum este influentat benefic de pubertate si alte modificari hormonale, poate fi influentat negativ si de declinul secretiei de testosteron. Daca in jurul varstei de 30 de ani se poate spune ca barbatii ating maturitatea sexuala deplina, aceasta mentinandu-se in parametri foarte buni cativa ani in platou, pe masura ce timpul trece, functionalitatea declina. Specialistii considera ca dupa varsta de apogeu (30 de ani), penisul trece prin doua categorii majore de schimbari: modificarile de aspect si modificarile functiei. Primele se datoreaza in principal reducerii fluxului sangvin catre penis (ca urmare apar modificari de culoare) si modificarilor hormomale (astfel se va constata rarirea parului pubian, reducerea in dimensiuni - atat in lungime cat si in circumferinta). Modificarile de functionalitate apar pe fondul modificarii libidoului.

Modificarea aspectului penisului

Aspectul penisului se poate modifica prin decolorare si prin rarirea parului pubian. Pierderea coloratiei naturale (rosu-rozaliu) se datoreaza faptului ca in timp, organismul redistribuie fluxul sangvin catre alte organe, considerate mai importante, si astfel se reduce aportul sangvin catre penis. In economia organismului, importanta penisului este mare in anii reproductivi, ulterior considerandu-se ca functia sa nu mai este esentiala. Pierderea gradata a parului pubian se datoreaza in principal modificarilor testosteronului: pe masura ce acesta se reduce, zona genitala isi va relua aspectul prepuberal, fara pilozitate pubiana.
Modificarea dimensiunilor penisului

Pe masura ce inainteaza in varsta, majoritatea barbatilor castiga kilograme bune in greutate. In plus, majoritatea kilogramelor se depun in mod specific pe abdomen. Datorita acestei dispozitii particulare, dimensiunile aparente ale penisului se vor modifica si ele, reducandu-se. Corpul penisului va parea mai scurt deoarece se va afla inglobat in tesutul adipos prepubian. Plecand de la aceasta observatie, specialistii isi incurajeaza pacientii trecuti de o anumita varsta si greutate, sa se tina de un regim dietetic doar din simplul motiv ca astfel pot castiga chiar si 2-3 centrimetri in lungimea penisului. Iar o astfel de motivatie ii stimuleaza mai mult decat reducerea riscului de afectiuni cardiovasculare.
Pe langa aceasta modificare aparenta si reversibila in lungimea penisului, pe care pacientul o poate controla, in timp apare si o alta, de aceasta data, avand caracter ireversibil. Reducerea se manifesta atat asupra lungimii cat si asupra circumferintei penisului. Desi ea nu este dramatica, poate totusi sa afecteze modul in care barbatul isi percepe corpul, rasfrangandu-se si asupra capacitatilor sale sexuale, in general. Reducerea se apreciaza plecand de la dimensiunile penisului erect, specialistii apreciind ca daca penisul are 15 cm in jurul varstei de 30 de ani, cel mai probabil, dupa 60 de ani, acesta va masura 13- 14 centimetri.
Se pare ca in reducerea dimensiunilor penisului sunt implicate in principal doua mecanisme. Primul este reprezentat de ingustarea calibrului vaselor prin procesul de ateroscleroza generalizata, care va diminua astfel fluxul sangvin ce vine spre penis. Se cunoaste ca un organ insuficient perfuzat isi va modifica dimensiunile, corespunzator aportului energetic si de oxigen. Procesul este unul care afecteaza toate arterele din organism, nu se localizeaza exclusiv la sistemul arterial din sfera genitala, si este responsabil de aparitia bolii coronariene ischemice, de claudicatia intermitenta, de hipoperfuzie cerebrala. In plus, modificarea functiei endoteliale, ce apare in cursul procesului de arteroscleroza, poate afecta in mod direct capacitatea de a avea o erectie.
Al doilea mecanism are la baza aparitia de tesut fibros, neelastic, in jurul corpilor erectili. Erectia apare in momentul in care aceste zone se umplu corespunzator cu sange. Un blocaj de orice natura, aparut la nivelul arterelor peniene, inclusiv cum poate fi cel reprezentat de tesutul fibros, semnifica de fapt o erectie de intensitate mult redusa. Nu doar penisul isi modifica dimensiunile in timp, ci si testiculele, astfel incat se poate afirma ca modificarile genitale sunt globale si foarte complexe. Specialistii afirma ca testiculele incep sa se modifice inca de la 40 de ani. Astfel, daca la 30 de ani ele aveau un diametru de 3 cm, la 60 de ani pot ajunge la 2 cm.
Modificarea curburilor anatomice ale penisului

In cazul in care se va acumula tesut cicatricial sau tesut fibros cu distributie inegala, penisul isi poate modifica foarte mult aspectul, descriind curburi nefiziologice. O astfel de modificare apare in cazul pacientilor cu boala Peyronie. Aceasta afectiune se manifesta in viata adulta si poate afecta foarte mult capacitatea barbatului de a-si desfasura activitatea sexuala: erectia devine foarte dureroasa, iar penetrarea este si ea realizata cu dificultate.
Boala Peyronie se manifesta la 1-4% dintre barbatii adulti si face parte din grupa bolilor de tesut conjunctiv. In cadrul ei, tunica albuginee (cea care inconjoara corpii cavernosi ai penisului) sufera un proces extensiv de fibrozare, ceea ce determina incurbarea specifica a penisului. Tratamentul acestei boli este cel mai adesea chirurgical. Daca nu se intervine terapeutic, boala poate progresa, agravandu-se, la peste jumatate din pacienti.
Modificarea sensibilitatii penisului

Numeroase studii au demonstrat faptul ca penisul isi modifica sensibilitatea in timp. Devine mai putin receptiv la stimularea erotica, iar erectia nu mai apare la fel de usor. Erectia se obtine fie prin stimulare directa a corpului si glandului, fie prin influenta unor stimuli erotici sau emotionali. Acest fapt fiind precizat, este usor de inteles de ce erectia este direct afectata prin scaderea sensibilitatii la atingere a penisului. Deocamdata nu s-a stabilit daca modificarea sensibilitatii interfera si cu modul in care este resimtit orgasmul.
Chiar daca astfel de modificari sunt inevitabile, fiind o etapa in procesul de maturizare si imbatranire a organismului, specialistii ofera o raza de speranta barbatilor: varsta nu modifica in nici un fel viata erotica! Un studiu recent, efectuat in Statele Unite, pe un lot de 2213 barbati a demonstrat faptul ca intr-adevar, in timp, se inregistreaza un declin al functiei erectile, al libidoului si al functiei ejaculatorii, insa satisfactia sexuala se mentine in parametri relativ constanti. In final, trebuie precizat ca cel mai important ingredient pentru o viata sexuala cat mai activa este de fapt, capacitatea de satisfacere a partenerei, iar pentru atingerea unui astfel de scop nu trebui un penis de dimensiuni fabuloase si nici o erectie demna de starurile porno.

6 motive pentru care raceala persista

2009-10-18T19:04:00.000+03:00

Este deja un ritual anual: anotimpul rece se apropie si in ciuda tuturor eforturilor depuse, va alegeti cu o raceala. Cu un program de munca aglomerat, nu va permiteti sa luati o pauza de cateva zile doar pentru a trata o tuse timida si o raguseala; multi dintre noi incercam sa ignoram raceala si speram ca simptomele vor disparea cu un minim de efort. Desi exista si astfel de cazuri, in multe situatii simptomele racelii continua sa persiste pentru perioade indelungate, care par o eternitate.
Simptomele racelii pot disparea in mai putin de 2 zile. 70% dintre persoanele care se confrunta cu viroza respiratorie se simt mai bine dupa cel mult o saptamana, dar, nu este neobisnuit ca boala sa persiste mai mult de 2 saptamani.
In unele cazuri, raceala persista din cauza actiunilor noastre sau a lipsei de reactie. Va prezentam principalele cauze pentru care imbunatatirea starii de sanatate intarzie sa apara:

1. Lipsa de odihna

Somnul poarta un rol important in mentinerea sistemului imunitar. Un studiu publicat recent demonstreaza ca persoanele care dorm mai putin de 7 ore pe noapte sunt de 3 ori mai predispuse catre raceala decat persoanele care dorm in medie 8 ore. Deasemenea, in momentul contactarii unei raceli, recuperarea va fi mai anevoioasa daca in perioada premergatoare nu ati avut parte de suficienta odihna. Desi de multe ori programul de munca nu permite acest lucru, in cazul contactarii unei raceli se recomanda repaus la domiciliu.
2. Consum insuficient de lichide

Fluidele sunt importante in mentinerea unui organism sanatos. In cazul in care raceala persista, asigurati-va ca organismul este hidratat suficient si cresteti consumul de lichide. Lipsa lichidelor poate cauza discomfort si deshidratare, in special deoarece nevoia de lichide a organismului creste pe fondul temperaturii ridicate. In unele circumstante, lipsa unei hidratari corespunzatoare poate contribui la persistenta simptomelor de raceala.

3. Administarea indelungata de decongestionante

Folosite cu limita, aceste medicamentele sunt utile in tratamentul congestiei nazale, reducand inflamatia si edemul mucoasei nazale si usurand astfel respiratia. Spray-urile nazale au cele mai rapide rezultate: efectele pot fi resimtite dupa 1-3 minute. Aceastea sunt contraindicate insa a fi utilizate pe perioade mai lungi de 3 zile, deoarece efectul lor scade si este necesara o aplicare tot mai frecventa in vederea obtinerii acelorasi rezultate. Totodata, utilizate timp indelungat, spray-urile nazale pot produce dependenta. Decongestionantele orale se administreaza la intervale de 4-6 ore si actioneaza in medie dupa 20-30 de minute de la administrare. Printre principalele efecte adverse ale decongestionantelor se numara: iritarea mucoasei nazale (in cazul sprayurilor), insomnie, tremor, uscaciunea gurii, tensiune, constipatie, dificultati la urinare, etc. (in cazul decongestionantelor orale).

4. Administarea unui tratament gresit

Racelile comune pot fi usor confundate cu infectia sinusurilor sau rinita alergica. De multe ori, pacientii, convinsi ca sufera de o raceala ce dureaza de cateva saptamani, nu realizeaza ca starea lor nu se imbunatateste deoarece trateaza o afectiune gresit diagnosticata.
Situatiile in care alergiile sunt confundate cu raceala sunt destul de frecvent intalnite, sustin specialistii, mai ales din cauza simptomelor similare. Exista insa cateva moduri prin care se poate face diferenta intre cele 2 afectiuni. Simptomele racelii se manifeste de regula de la nivelul gatului in sus si ating apogeul dupa cateva zile. Alergiile pe de alta parte, se pot manifesta printr-un set de simptome persistente. Desi tusea, secretiile nazale, stranutul sunt simptome comune ambelor afectiuni, durerile musculare, slabiciunea si lipsa apetitului sunt carecteristice racelii. O metoda recomandata de specialisti in distingerea celor doua afectiuni este administarea unui antihistaminic; in cazul in care simptomele se diminueaza sau dispar, este vorba despre alergii.
Un alt motiv pentru care simptomele racelii pot persista il reprezinta infectia sinusurilor (sinuzita), o afectiune frecventa in cazul persoanelor care s-au confruntat cu raceala pe o perioada mai lunga de timp. Sinuzita poate fi dificil de diagnosticat, in special in stadiile incipiente. Principalele simptome sunt: durerea faciala, durerea de cap, febra, secretii nazale verzui sau galbene; in astfel de situatii, se recomanda tratamentul antibiotic.

5. Tratarea exclusiv cu remedii naturiste

Tratamentele pe baza de plante pentru raceala sunt cunoscute de toata lumea. Echinaceea, spre exemplu, a fost mereu considerata un remediu minune pentru raceala; cu toate acestea, studiile desfasurate de Institutul National de Sanatate nu au descoperit nici un beneficiu al folosiriii plantei in cazul racelii. Deasemenea, bazarea exclusiv pe suplimente precum vitaminele C si D in tratarea racelii, poate reprezenta o atitudine gresita, deoarece, desi vitamina C a fost intotdeauna asociata cu tratamentul racelii, nu exista studii suficiente care sa confirme acest lucru. In ceea ce priveste beneficiile vitaminei D in lupta cu raceala, exista un studiu care demonstreaza ca un nivel scazut de vitamina D in organism favorizeaza contactarea unei receli, dar nu s-a determinat daca administrarea unui surplus de vitamina D poate preveni sau scurta durata de manifestare a simptomelor.
6. Un program de exercitii prea sever

Desi greu de imaginat, multe persoane care se confrunta cu simptomele de raceala nu doresc sa renunte la programul strict de exercitii fizice. Sportul este intr-adevar recomandat de specialisti pe perioada bolii, insa in anumite limite. Suprasolicitarea organismului prin realizarea unui program de exercitii complicat si de lunga durata, poate afecta imunitatea.

Prevenirea cancerului pulmonar la barbati

2009-10-18T19:01:00.000+03:00

Cancerul pulmonar ramane pe locuri fruntase in clasamentul celor mai periculoase cancere care afecteaza barbatii, fiind depasit doar de catre cancerul de prostata. Mortalitatea crescuta si morbiditatile asociate lui sunt principalele motive pentru care specialistii considera cancerul pulmonar drept o afectiune incurabila si adesea fatala in timp scurt. Studiile demonstreaza faptul ca doar 14% dintre pacientii diagnosticati cu o astfel de afectiune vor supravietui o perioada mai lunga de 5 ani.
In cazul in care cancerul este descoperit tardiv, fie din cauza neglijentei pacientului, fie din cauza evolutiei asimptomatice (mai rar) a procesului neoplazic, supravietuirea este limitata chiar la mai putin de 9 luni. In ciuda faptului ca mortalitatea prin cancerul pulmonar se mentine foarte crescuta, specialistii spera ca in viitor acest indice sa se reduca. Motivul principal? Cancerul pulmonar poate fi prevenit.
Este unul din putinele cancere ale caror cauze se cunosc, si mai mult, este unul din cancerele ale caror factori de risc si agenti etiologici pot fi indepartati din viata pacientului. Fumul de tigara este cel mai frecvent asociat cu aparitia cancerului pulmonar. Fumatul, atat pasiv cat si activ, este cel care duce la aparitia acestei malignitati. Iar cu putina determinare si din respect pentru sanatatea fiecaruia, fumatul poate fi combatut iar pacientii pot fi ajutati sa renunte la fumat.
Daca va numarati printre barbatii care nu fumeaza si nici nu au fumat pana in acest moment, riscul de a va confrunta cu cancer pulmonar este redus. Insa acesta exista. Daca insa sunteti un fumator vechi, si consumati mai mult de un pachet de tigari pe zi, riscurile sunt mult mai mari. Specialistii considera chiar ca, pana la urma, nu trebuie sa fie vorba de un pachet intreg. Chiar si cateva tigari de-a lungul zilei pot avea acelasi efect dezastruos. Fumatorii au un risc de 30 de ori mai mare de a dezvolta cancer pulmonar comparativ cu nefumatorii.
Peste 90% din cazurile de cancer pulmonar diagnosticate la barbati apar pe fondul unui consum cronic de tutun. Procentul este impresionant. Dar, acest procent ne transmite si faptul ca 9 din 10 cancere pulmonare pot fi prevenite. Corelatia puternica dintre fumat si aparitia cancerului este sustinuta prin aceste procente. De aceea, specialistii sunt de parere ca cel mai bun si la indemana sfat preventiv este oprirea fumatului. Riscul de aparitie al cancerului este cu atat mai crescut cu cat numarul tigarilor este si el mai mare, cu cat perioada de fumat este mai lunga si cu cat tigarile sunt mai tari.
Alti factori de risc sunt:
- Expunerea la radon, un gaz radioactiv incolor, inodor ce poate fi emis in atmosfera prin sol si din pietre si care se poate acumula in locuintele foarte bine izolate termic. El este produs prin degradarea uraniului si este un important factor de risc pentru mineri. Se estimeaza ca 3% din cazurile diagnosticate anual sunt datorate expunerii la radon;
- Expunerea la azbest este un factor important deoarece se pare ca majoritatea celor expusi dezvolta in timp azbestoza. Aceasta poate evolua catre cancer pulmonar sau catre mezotelioame;
- Istoricul familial de cancer pulmonar sau de alte cancere, deoarece cancerul pulmonar are o importanta componenta genetica. S-a observat ca in dezvoltarea lui sunt incriminate mutatii aparute in familia genelor ras.
Cancerul pulmonar este o adevarat problema de sanatate. De exemplu, in anul 2007 au fost diagnosticate global peste 1.5 milioane de cazuri noi de cancer pulmonar, ceea ce reprezinta 12% din totalitatea cancerelor descoperite. Se pare ca cel mai mare risc de aparitie al cancerului pulmonar il au barbatii din Europa de Est, din America de Nord si din Rusia. Anual peste 950000 de barbati mor datorita cancerului pulmonar. In Statele Unite, de exemplu, specialistii estimeaza un total al deceselor anuale prin cancer pulmonar de 160000, din care peste 90000 de cazuri sunt in randul barbatilor.
In ciuda eforturilor sustinute pentru implementarea unor metode de screening care sa permita diagnosticarea cancerului in stadii precoce, aceasta neoplazie este diagnosticata foarte tardiv. Acesta este motivul pentru care cancerul pulmonar are o astfel de mortalitate ridicata, agresivitatea lui nefiind mult mai crescuta decat a altor cancere.
Datorita faptului ca simptomele sunt ignorate, sunt nespecifice sau in unele cazuri sunt chiar mult timp absente, pacientii se prezinta la medic prea tarziu, cand tumora s-a extins, a metastazat si cand deja terapia curativa este depasita. Cancerul pulmonar poate fi tratat daca este surprins in stadiul I sau maxim II de evolutie, insa adesea pacientii se prezinta cand tumora a trecut deja in stadiul III.
Specialistii incearca gasirea unor optiuni terapeutice care sa poata creste supravietuirea si care sa imbunatateasca si calitatea vietii pacientilor, insa progresele intarzie sa apara. Tratamentul include in prezent clasicele chimioterapice si iradieri terapeutice, si cand este posibil (in cazul cancerelor incipiente) se poate practica si rezectia tumorii. Supravietuirea nu este ameliorata semnificativ prin aplicarea acestor metode, insa daca terenul general al organismului este bun, ele pot fi aplicate cu un oarecare succes. Din pacate rata supravietuirii se mentine redusa si este chiar mai redusa in cazul barbatilor comparativ cu femeile (expertii nu pot insa preciza care este cauza acestei observatii).
Specialistii sunt ingrijorati privind estimarile si calculand procentul pacientilor care mor anual prin cancer pulmonar. Din pacate insa, producerea si comercializarea masiva a tigarilor si tigaretelor sunt atat de populare incat nu se intrevede o reducere a cifrelor. Chiar daca in prezent sunt in desfasurare numeroase campanii antitabac si foarte multe tari cresc aproape lunar accizele la aceste produse, consumul tigarilor se mentine foarte crescut. Din pacate se observa ca varsta la care indivizii incep sa fumeze devine din ce in ce mai scazuta. Societatea promoveaza atat lupta antitabac, cat si, paradoxal, consumul tigarilor. Reclamele la tigari, modulul in care este prezentat fumatul in filme, precum si influentele parintilor asupra copiilor sunt factori cheie in promovarea fumatului si intretinerea viciului.
Mai multe informatii despre cancerul pulmonar

Cancerul plumonar este o afectiune cronica, consumptiva, ce apare dupa o expunere indelungata la factori de risc, in prezenta unor comportamente cu risc (fumat) sau datorita ocupatiei profesionale. Pe langa factorii de risc clasici: fumat, expunere la azbest si radon, specialistii au indentificat si alte substante care pot avea un rol important in aparitia cancerului.
Acestea sunt beriliu, cupru, nichel si cadminiu. In plus, se pare ca si infectia cuvirusul HIV poate predispune la aparitia acestui tip de cancer. Substantele nocive pot interactiona cu materialul genetic si pot determina aparitia mutatiilor in anumite gene. Prin agresarea permanenta si prin sustinerea leziunilor genetice induse, in timp celulele incep sa isi modifice comportamentul si incep sa scape de sub controlul organismului.
Proliferarea lor devine aberanta, moartea celulara nu se mai produce in mod natural si astfel incepe sa se dezvolte in parenchimul pulmonar tumora propriu-zisa. In functie de cat de modificate sunt celulele, ele pot sa strabata bariere vasculare si sa patrunda in torentul sangvin, iar de aici pot fi apoi insamantate oriunde in organism. Metastazarea este un proces propriu neoplaziilor (tumorile benigne nu metastazeaza).
Dezvoltarea tumorii poate fi simptomatica sau nu, poate fi mai lenta sau mai rapida. Din pacate, chiar daca apar semne care sa alerteze pacientul, foarte multi dintre acestia aleg sa nu se prezinte la medic. Tumora pulmonara poate determina obstructie respiratorie, wheezing, tuse, hemoptizie, pe fondul unei stari generale alterate, si a unei scaderi ponderale semnificative.
Cancerul pulmonar este diagnosticat rar inainte de varsta de 40 de ani, insa pe masura ce pacientul imbatraneste, riscurile sunt si ele mai crescute. Incidenta maxima a neoplaziei este in jurul varstei de 70 de ani. Din pacate, pana in momentul actual nu s-a putut pune la punct un sistem eficient pentru screeningul cancerului pulmonar, cum exista, de exemplu pentru cancerul de colon.
Desi unii specialisti au propus efectuarea de tomografii computerizate in randul indivizilor la risc, metoda nu poate fi aplicata deoarece este foarte scumpa iar eficienta ei este redusa. O astfel de metoda poate intr-adevar sa detecteze tumorile mici, aflate in stadii incipiente, crescand sansele de supravietuire pentru pacientii diagnosticati in acest stadiu, insa nu influenteaza cu nimic rata supravietuirii in cazul pacientilor cu boala avansata. In cazul cancerului pulmonar specialistii au concluzionat ca metodele de screening nu sunt eficiente pentru pacientii care nu au simptome asociate unei afectiuni pulmonare, cum ar fi tuse cronica (sau modificarea caracteristicilor sale), dispnee sau hemoptizie.
Datorita faptului ca pentru cancerul pulmonar nu se poate realiza un screening eficient, majoritatea cazurilor nu sunt diagnosticate decat prea tarziu, cand atitudinea terapeutica nu mai poate fi agresiva, curativa. Cancerul pulmonar evolueaza adesea rapid si se extinde si in alte organe si sisteme, inclusiv in ficat, creier si sistemul osos. Dupa ce metastazarea s-a produs, cancerul nu mai poate fi tratat in nici un fel, iar moartea este iminenta.
Cum poate fi prevenit cancerul pulmonar?

Sfaturile specialistilor sunt simple, dar foarte importante: in cazul in care fumati, ar trebui sa faceti tot posibilul sa renuntati la acest obicei. Indivizii care renunta la fumat inaintea varstei de 50 de ani isi reduc semnificativ pericolul de a muri in urmatorii 15 ani de cancer pulmonar. Riscul este injumatatit fata de cel al barbatilor care continua sa fumeze.
Oprirea fumatului trebuie insotita si de alte actiuni preventive, cum ar fi evitarea suplimentelor vitaminice continand beta caroten. Desi acestea sunt substante antioxidante, studiile au demonstrat faptul ca ele pot agrava evolutia neoplaziei sau pot fi chiar corelati cu riscul de aparitie a unui cancer pulmonar la fumatori. Desigur, este mult mai greu de aplicat o astfel de teorie, insa beneficiile asupra sanatatii sunt foarte numeroase, iar acest gand ar trebui sa motiveze pacientul.
Exista in prezent si cateva metode, unele chiar eficiente care pot ajuta si stimula oprirea fumatului. Guma sau plasturele cu nicotina pare a fi printre cele mai recomandate de catre specialisti. Sondajele efectuate in randul fumatorilor demonstreaza ca majoritatea isi doresc sa abandoneze acest viciu, insa se simt neputincioisi si neajutorati in fata dependentei de nicotina, o reala problema in acest caz. Pacientii isi pot consulta medicul daca nu se pot opri singuri din fumat, iar acesta este in masura sa le recomande metode eficiente de a renunta la fumat.
Alte moduri de prevenire a aparitiei cancerului pulmonar includ:
- Daca nu fumati, nu va apucati. Incercati sa evitati locurile in care se fumeaza, deoarece si fumatul pasiv este o cauza de aparitie a cancerului. Daca traiti langa un fumator, incercati sa il ajutati sa se lase de fumat sau daca nu poate, rugati-l sa fumeze afara;
- Chiar daca fumati sau nu, evitati expunerea la radon. Acesta se poate aduna in casa, in special in cele foarte bine izolate termic. In acestea se formeaza gaze periculoase deoarece este opria ventilatia naturala prin porozitatile peretilor;
- Adoptati o dieta echilibrata si un stil de viata activ. Specialistii au concluzionat ca o dieta bogata in fibre vegetale poate avea un important rol protector impotriva cancerului. In plus, aceasta poate sa stimuleze si sanatatea organismului in intregul sau, facandu-l mai puternic si stimulandu-l sa lupte imptoriva agentilor agresori externi.
Care sunt optiunile terapeutice in cancerul pulmonar?

Unele tumori, daca sunt detectate in stadii incipiente pot fi indepartate chirugical. Excizia tumorii, alaturi de cativa mm sau cm de tesut aparent sanatos, se recomanda doar daca nu exista metastaze si doar daca tumora nu s-a extins difuz in organ. Pentru cancerul pulmonar o astfel de metoda este aplicabila doar in rare situatii, deoarece diagnosticarea este facuta dupa ce tumora deja s-a extins. Se pot face fie rezectii pulmonare totale (pneumectomii), fie se rezeca doar lobi sau segmente.
Tratamentul poate fi si medical, include in aceasta situatie chimioterapia sau/si radioterapia. In prezent sunt preferate in special combinatii de chimioterapice, studiile demonstrand faptul ca asocierea a doua medicamente este mai eficienta comparativ cu a monoterapiei sau cu a triterapiei. De asemenea, chimioterapicele pot fi combinate si radioterapiei, sau pot fi folosite ca tratament adjuvant dupa rezectia chirugicala a tumorii.
Eficienta tratamentului este discutabila, mai ales ca in majoritatea cazurilor cancerul reapare dupa o perioada medie de 2 ani. Supravietuirea poate fi prelungita, insa nu cu mult. In plus, efectele secundare si reactiile adverse ale tratamentului pot fi foarte intense si pot altera suplimentar calitatea vietii pacientului. Orice pacient diagnosticat cu cancer pulmonar trebuie pregatit si pentru momentul in care tratamentul medical specific nu se va mai dovedi eficient, moment in care se va trece la ingrijirea paleativa, care isi propune sa imbunateasca starea generala, sa reduca intensitatea simptomelor si sa nu mai lupte cu boala in sine.
Metode terapeutice noi, insa aflate inca in studiu sunt cele pe baza de anticorpi monoclonali, care au drept scop terapeutic reducerea dimensiunilor tumorii pana in faza in care aceasta poate fi operata. Terapia genica este si ea studiata, insa rezultatele referitoare la eficienta ei sunt inca incerte. In ciuda incercarilor de a ameliora cancerul pulmonar, rata supravietuirii se mentine foarte redusa si este cu atat mai scazuta cu cat diagnosticul se pune intr-un stadiu avansat al bolii. Mai putin de 5% dintre pacienti diagnosticati cu cancer pulmonar stadiu III supravietuiesc la 5 ani.

Principalii factori de risc in aparitia aterosclerozei

2009-10-18T12:01:00.001+03:00

Generalitati

Ateroscleroza, numita si “boala vasculara aterosclerotica”, este o afectiune medicala cu caracter cronic, sistemic si care se pare ca ajunge sa ne afecteze pe toti in cursul vietii. Aparitia aterosclerozei este corelata cu dezvoltarea placilor de aterom, care au natura lipidica, principalul constituent fiind colesterolul. Acest sindrom se manifesta la nivelul arterelor si este initiat de aparitia unei stari inflamatorii endoteliale, ce va determina atragerea in aceste locuri a celulelor implicate in sustinerea procesului si cronicizarea lui. Ateroscleroza se va traduce in timp prin ingrosarea si ingustarea lumenului vascular. Arterele ajung astfel sa isi piarda unul din elementele caracteristice, anume elasticitatea.
Ateroscleroza reprezinta principala cauza de aparitie a infarctului miocardic acut, a bolii coronariene ischemice si a accidentelor vasculare cerebrale. In Statele Unite, de exemplu, ateroscleroza se afla pe locul intai intr-un top al celor mai periculoase afectiuni cu risc cardiovascular si vasculocerebral.
Dar care este de fapt cauza aparitiei aterosclerozei si cum se poate ca de la existenta unor picaturi lipide sa se ajunga la dezvoltarea unor placi macroscopice de aterom? Ateroscleroza incepe sa se dezvolte inca din momentul in care are loc oxidarea unor particule lipidice cu densitate mica (LDL- considerat de catre specialisti, din cauza importantei in aparitia bolilor cardiovasculare, fractiunea “rea” a colesterolului).
Procesul de oxidare, indispensabil aterosclerozei este favorizat in lumenul arterial deoarece sangele arterial este foarte bogat in oxigen. Cand moleculele oxidate de LDL vin in contact cu peretele arterial sunt declansate o serie de reactii prin care apare o leziune primara la nivel endotelial, aceasta fiind de fapt cea care va sta la baza declansarii intregului proces inflamator. Organismul va trimite la locul agresiunii o serie de celule specializate care vor incerca sa inglobeze si sa elimine particulele de LDL oxidat. Procesul nu este insa finalizat cu succes, inflamatia perpetuandu-se, iar LDL oxidat nefiind inglobat si distrus. Pe masura ce timpul trece, placa de aterom se va mari si va include diverse celule si din ce in ce mai multe lipide, iar uneori va ajunge sa contina chiar si fibre de colagen sau elastice.
Placile de aterom sunt periculoase atat prin faptul ca modifica semnificativ atat diametrul lumenului arterial, precum si elasticitatea peretelui arterial, iar astfel vasele nu mai raspund corespunzator modificarilor tensionale care se transmit de-a lungul lor in timpul ejectiei sangelui (si care este unul din motivele pentru care apare in timp, pe un teren aterosclerotic, hipertensiunea arteriala), cat si prin faptul ca placa de aterom se poate desprinde (in intregime sau doar un fragment din ea), determinand astfel accidente embolice la distanta.
Cauzele exacte ale aterosclerozei nu sunt cunoscute inca, insa exista foarte multe teorii. Ce pare a fi insa cert este faptul ca procesul aterosclerotic incepe sa afecteze arterele inca de la 20 - 30 de ani si ca exista factori de risc care pot determina progresia mai rapida a acestuia. Astfel, cand este vorba de ateroscleroza, este mai important sa cunoastem si sa actionam in special asupra factorilor de risc si astfel sa nu permitem procesului sa se extinda, si sa devenim constienti de existenta lui abia cand este prea tarziu.
Factorii de risc ai aterosclerozei sunt atat de numerosi si de importanti, incat specialistii i-au grupat in mai mai multe categorii. In prinicipal sunt factori de risc modificabili, sau clasici, factorii de risc trombogenici, factori de risc nemodificabili, factori de risc genetici.
Implicatiile aterosclerozei asupra sanatatii

Cea mai buna metoda de a estima care sunt implicatiile pe care acest proces nedureros si mut din punct de vere clinic le are asupra sanatatii este luarea in discutie a complicatiilor ce pot sa apara ca urmare a evolutiei sale indelungate.
Este foarte important de precizat faptul ca ateroscleroza poate afecta toate arterele organismului, indiferent de localizare sau de regimul presional. Nici arterele inimii nu sunt crutate, acesta fiind motivul pentru care si boala coronariana ischemica se poate corela atat de bine cu evolutia aterosclerozei. Acesta afectiune incepe sa se manifeste in cazul in care diametrul lumenului este redus cu peste 70 - 75% prin evolutia placii de aterom. Cea mai periculoasa forma a ischemiei cardiace este, desigur, infarctul miocardic.
In incercarea de a ne face constienti de pericolul aterosclerozei, specialistii ne avertizeaza ca:
- Ateroscleroza nu apare localizat sau focalizat. Nu va afecta doar o artera. Daca apar semne de ischemie prin ateroscleroza la un anumit organ, mai mult ca sigur ca procesul este deja diseminat si in curand vor aparea semne si la alte organe;
- Majoritatea afectiunilor induse de existenta aterosclerozei, cum ar fi boala coronariana ischemica pot avea potential letal. Primul infarct miocardic aparut pe fond aterosclerotic poate sa nu aiba nici un fel de alte semne premonitorii, se instaleaza brusc, iar in lipsa unor masuri luate in regim de urgenta pacientul poate deceda.
In vederea aprecierii factorilor de risc, specialistii ne recomanda sa analizam cu atentie antecedentele familiale, deoarece factorii genetici pot fi foarte importanti, mai ales daca rudele de gradul 1 sau 2 au fost diagnosticate cu boala coronariana ischemica la varste mai mici de 55 de ani. Pe fondul unor antecedente medicale pozitive, riscul de existenta a aterosclerozei este cu atat mai mare cu cat au aparut deja manifestari clinice.

Cele mai importante boli aparute pe fondul aterosclerozei sunt:
- Angina pectorala;
- Infarcturi miocardice;
- Blocaje ale arterelor carotide;
- Boala vasculara arteriala periferica.

Toate aceste afectiuni sunt considerate dovezi ale unui proces aterosclerotic generalizat. Pacientii diabetici sunt de asemenea expusi unui risc mult mai crescut de aparitie a aterosclerozei. In plus, procesul poate fi, in cazul lor, mai accelerat.

Specialistii considera ca factorii de risc traditionali, clasici sunt reprezentati de :
- Fractiunea crescuta a LDL colesterolului (cea cu efecte negative);
- Scaderea concentratiei de HDL colesterol (fractiunea cu efecte benefice);
- Hipercolesterolemia;
- Fumatul;
- Obezitatea;
- Stilul de viata sedentar;
- Stressul cronic;
- Hipertensiunea arteriala (cu valori constante peste 140/ 90 mmHg);

Este foarte important ca si medicul dumneavoastra sa fie informat daca aveti o viata stresanta, daca nu faceti sport si daca in familie exista cazuri de afectiuni cardiace diagnosticate la varste relativ tinere. In Statele Unite a fost realizat, cu mai multi ani in urma, un studiu care a devenit atat de cunoscut, incat si in prezent medicii prefera sa calculeze riscul coronarian al unui pacient plecand de la informatiile oferite de acel studiu.
Studiul Framingham a fost realizat pe mii de subiecti ce au fost urmariti mai mult de 40 de ani si care in final a furnizat informatii utile si astazi. In vederea calcularii riscului de infarct miocardic conform acestui studiu, pacientii sau medicii, trebuie sa cunoasca o serie de parametri paraclinici, precum nivelul colesterolului si valoarea tensiunii arteriale.
In functie de riscul apreciat prin metoda Framingham, pacientii sunt inclusi in trei clase diferite: risc minim, mediu si crescut. Pacientii cu risc minim sunt cei al caror risc este mai mic de 10% pentru aparitia unui infarct miocardic in urmatorii 10 ani. In cazul in care nu exista simptome sau alte semne sugestive, pacientii din aceasta categorie nu trebuie investigati suplimentar. Se pot lua anumite masuri de ordin dietetic sau de modificare a stilului de viata si se indica renuntarea la fumat (daca pacientul fumeaza).
Pacientii inclusi in categoria de risc mediu au un risc estimat de 10 - 20% de a dezvolta un infarct miocardic in urmatorii 10 ani. Aceasta este considerata mai degraba zona gri a riscului prin ateroscleroza. Pacientii aflati in aceasta zona sunt sfatuiti sa isi modiifce stilul de viata (exercitiile fizice trebuie efectuate zilnic, dieta trebuie sa fie adecvata, saraca in grasimi animale, in zaharuri si bogata in antioxidanti), insa au nevoie, cel mai adesea, si de un tratament care sa poata reduce nivelurile colesterolului. In aceasta situatie medicul personal poate stabili daca este necesar ca pacientul sa fie investigat suplimentar, mai ales pentru a se determina care este gradul de afectare a arterelor coronare, si poate efectua electrocardiograme pentru investigarea functiei inimii.
In cazul in care pacientul este inclus in categoria de risc crescut, atunci se poate estima ca pericolul de a dezvolta un infarct miocardic in urmatorii 10 ani este mai mare de 20%. In aceasta situatie ateroscleroza nu mai trebuie tratata doar prin metode dietetice, ci va trebui luata foarte in serios. Schemele terapeutice trebuie sa fie mai agresive, iar factorii de risc mult mai riguros controlati. Tratamentul hipertensiunii ar trebui revizuit in cazul in care nu mai poate face fata valorilor tensionale crescande, iar daca exista si alte afectiuni conexe si acestea trebuie rezolvate cat mai rapid.
Exista anumiti factori de risc ce nu pot fi modificati, este adevarat. Ei sunt varsta (cu cat este mai inaintata, cu atat este mai grav), sexul (se pare ca sexul masculin este mai afectat) si antecedentele personale de boala coronariana ischemica. Majoritatea celorlalti pot fi insa tratati cu succes, astfel incat riscul de ateroscleroza sa fie cat mai redus. Beneficiile in aceasta situatie nu vor fi resimtite strict la nivelul vaselor, ci la nivelul intregului organism, caci o dieta echilibrata, o viata mai activa si un nivel al grasimilor redus influenteaza benefic toate organele si sistemele.

Detoxifierea este primul pas spre sanatate

2009-10-18T11:49:00.000+03:00

Detoxifierea este procesul de neutralizare, transformare si eliminare a toxinelor din organism. Toxina poate fi orice substanta care are efect negativ asupra organismului. Multe dintre aceste toxine provin din alimentatie, administrarea de medicamente si atmosfera. Chiar si corpul, si bacteriile din intestine produc toxine. In interiorul organismului, grasimile, in special cele oxidate si colesterolul, radicalii liberi si alte molecule daunatoare actioneaza ca si toxine. Digestia inceata, disfunctiile colonului, activitatea deficitara a ficatului, slaba eliminare prin intermediul rinichilor, tractului respirator si pielii duc la toxicitate crescuta in organism.
Incarcarea organismului cu substante nocive determina anumite dezechilibre ale organelor care pot duce pana la imbolnavirea acestora, simptomele aparute fiind: oboseala, scaderea capacitatii de concentrare si memorare, migrene, iritabilitate, functionarea deficitara a tractului digestiv, durerile osteo-articulare, afectiuni dermatologice, imunitate scazuta, cresterea in greutate, predispozitie la raceli frecvente.
Pentru a evita aparitia acestor simptome si agravarea lor SECOM va recomanda Thisiylin Mineral Cleansing Kit - o alternativa eficienta pentru o cura de detoxifiere. Este un produs 100% natural, complex, cu o formula perfect echilibrata pentru detoxifierea intregului organism in trei faze, pe o durata de 15 zile.
Iti poti imbunatati sanatatea lucrand cu propriul organism in procesul natural de regenerare. Inainte ca organismul sa poata reface tesuturi si organe sanatoase trebuie sa fie curatat de toxine. Daca nu este detoxifiat procesul natural de refacere al organismului va fi coplesit. Chiar si atunci cand alimentatia este naturala, daca organismul este supraincarcat cu toxine nu se vor obtine cele mai bune rezultate. Este important ca fiecare program de imbunatatire a sanatatii sa inceapa cu un program de detoxifiere. Administrarea periodica a unei cure de detoxifiere face minuni pentru sanatatea noastra!
Beneficiile detoxifierii sunt imbunatatirea aspectului pielii, cresterea nivelului de energie, imbunatatirea digestiei, cresterea rezistentei sistemului imunitar si per total o stare de mai buna dispozitie - toate pentru o sanatate mult imbunatatita si durabila.
Asadar, alegeti garantia calitatii, pentru a va imbunatati sanatatea si pentru a fi mereu plini de viata!
SECOM activeaza pe piata de produse parafarmaceutice, segmentul de suplimente alimentare si este unic importator a 9 branduri de produse naturale care acopera o gama larga de afectiuni.