Pneumonia la copil

Pneumonia este o inflamatie a tesutului pulmonar adica a portiunii inferioare a cailor respiratorii, formate din bronsiile cele mai mici si alveolele pulmonare. Pneumonia are numeroase cauze fiind produsa de virusuri, microbi, ciuperci sau paraziti. Cele mai frecvente pneumonii la copii sunt de cauza virala dar, desi antibioticele nu sunt active pe virusuri, aceste medicamente sunt initial administrate pana cand se stabileste cu exactitate cauza determinanta.

Ce este Pneumonia?

Pneumonia este o inflamatie a tesutului pulmonar adica a portiunii inferioare a cailor respiratorii, formate din bronsiile cele mai mici si alveolele pulmonare.
Pneumonia are numeroase cauze fiind produsa de virusuri, microbi, ciuperci sau paraziti. Cele mai frecvente pneumonii la copii sunt de cauza virala dar, desi antibioticele nu sunt active pe virusuri, aceste medicamente sunt initial administrate pana cand se stabileste cu exactitate cauza determinanta.

Pneumoniile microbiene

Pentru copiii mai mari de 3 luni, cei mai intalniti microbi determinanti sunt streptococcus pneumoniae si streptococii din grupul A.
Streptococii din grupul B sunt raspunzatori de pneumoniile nou nascutilor. Alti microbi mai rar intalniti sunt stafilococul auriu si Chlamydia trachomatis.
Simptomele pneumoniei

Tabloul clinic al copiilor mai mari este clasic si destul de asemanator cu cel al adultului cu pneumonie. In schimb, la copii mai mici de 6 ani, simptomele pot fi foarte variabile.
La copiii peste 6 ani se remarca tusea si curgerea nasului urmate de aparitia brusca a febrei ridicate (40 °C), a frisonului si a durerilor toracice ca de pumnal. La ascultatia plamanilor cu stetoscopul se aud o serie de raluri caracteristice.
La copiii foarte mici, manifestarile sunt nespecifice, inselatoare. Se remarca febra, mai rar frison, stare generala alterata, manifestari gastrointestinale, neliniste. 
Semnele respiratorii pot fi foarte sarace cu tuse si respiratii frecvente. Ralurile bronsice pot lipsi.
Diagnostic in caz de pneumonie

Diagnosticul se pune pe baza analizelor de sange sau a sputei expectorate dar mai ales pe baza radiografiei pulmonare care arata o serie de modificari specifice.

Tratamentul pentru pneumonie

Tratamentul se face cu antibotice desi nu exista inca un regim antibiotic universal acceptat.
Nou nascutii trebuie spitalizati si tratati initial cu ampicilina si gentamicina sau cu ampicilina si o cefalosporina. In plus, la acesti copii trebuie sa se administreze perfuzii si oxigen. 
La copiii sub 6 ani cu manifestari moderate ale bolii se poate face tratament acasa cu augmentin dar in cazurile grave este necesara spitalizarea si tratamentul cu antibotice in perfuzii. 
Copiii peste 6 ani sunt tratati cu penicilina sau eritromicina. De asemenea, cazurile grave necesita spitalizare si antibiotice in perfuzii. 
Pneumoniile virale

Cele mai frecvente pneumonii la copii sunt de cauza virala. Cel mai intalnit este virusul sincitial respirator. Mai rar apar virusul gripal sau cel paragripal.
Simptomele in cazul pneumoniei virale

Boala incepe prin manifestari de rinita si tuse, apoi apar febra si simptomele respiratorii. In general, simptomele pneumoniei de cauza virala sunt mai putin grave decat cele ale pneumoniei bacteriene, cu febra mai mica si simptome respiratorii mai putin grave.
Diagnosticul pneumoniei virale

Diagnosticul este pus de asemenea pe baza analizelor de sange si a radiografiei pulmonare. Se incearca de asemenea punerea in evidenta a virusului atunci cand laboratorul unitatii medicale respective este bine dotat si capabil sa execute aceste teste moderne.
Tratamentul pneumoniei virale

Initial tratamentul era numai unul de sustinere, cu perfuzii si oxigen. De curand s-au introdus si substante antivirale care permit un tratament specific. Se folosesc asadar ribavirina administrata sub forma de aerosoli pentru perioade variind intre 5 si 7 zile, amantadina pe cale orala sau acyclovirul pe cale intravenoasa pentru 7 pana la 10 zile.
Pneumoniile rare

Dintre pneumoniile rare merita sa mentionam pneumonia cu Pneumocystis carinii care este o afectiune pulmonara care apare la copiii imunodeprimati, cum ar fi cei cu SIDA sau cancer tratat cu citostatice.
Boala incepe de obicei cu febra mica si tuse dar progreseaza rapid pana la insuficienta respiratorie grava. Diagnosticul este pus atat pe criterii clinice cat si pe aspectul caracteristic al radiografiei pulmonare. Tratamentul se face cu trimetoprim sulfametoxazol.

Varicela sau varsatul de vant

Varsatul de vant este o infectie cauzata de virusul varicelo- zosterian (VVZ) care face parte din familia virusurilor herpetice. VVZ se gaseste in secretia nazala eliminata si in fluidul din vezicule. Varsatul de vant este foarte contagios, 90% din persoanele care nu au imunitate la boala si care sunt expusi o vor face. Epidemia apare cu precadere intre lunile februarie- aprilie la copiii cu varste cuprinse intre 5 si 9 ani.
Semne si simptome ale varicelei

Varsatul de vant este o infectie virala care cauzeaza o eruptie pe suprafata pielii si pe mucoase. Eruptia apare mai intai pe fata si trunchi, intinzandu-se apoi pe aproape intreaga suprafata a corpului, inclusive pe scalp si pe organele genitale si chiar inauntrul gurii, urechi, vagin. Elementele eruptive constau la inceput in macule (pete) mici (5-10 mm) rosii si apar intr-o perioada de 2 pana la 4 zile in valuri eruptive.Aceste pete se umfla, devin papule si ulterior trec in stadiul de vezicule asezate pe o baza rosie. Datorita situarii lor superficiale, formei si continutului seros, veziculele au fost asemuite cu picaturile de roua. Veziculele se deprima treptat si se usuca, formand cruste. In urma veziculelor nu raman cicatrici, doar uneori o usoara coloratie maronie a pielii, trecatoare. Unele personae au doar cateva vezicule, in timp ce altele au cateva sute. 

De obicei eruptia provoaca prurit (mancarime a pielii). Scarpinarea si ruperea acestor vezicule duce la formarea unei cruste si se pot infecta cu bacterii (o infectie secundara bacteriana). ( In engleza, denumirea bolii este “chicken pox”, denumirea provenind probabil de la asemanarea cu pielea de gaina)
Unii copii au febra, dureri abdominale, sau chiar o senzatie usoara de greata in timpul eruptiei. Aceste simptome dureaza 3 pana la 5 zile iar febra nu depaseste 39,4 grade Celsius.Copiii mai mici au de obicei febra mai mica si eruptie mai usoara decat copiii mai mari sau adultii. In general, varsatul de vant este o boala usoara dar poate fi mortala pentru persoanele cu leucemiesau alte boli care slabesc sistemul imunitar. 
De obicei, o persoana care a avut boala capata imunitate pe viata. Dar virusulcare cauzeaza boala poate ramane in organism si poate cauza la adult diferite tipuri de eruptii ale pielii. 
Este varicela (varsatul de vant) contagioasa?

Varsatul de vant este o infectie cauzata de virusul varicelo- zosterian (VVZ) care face parte din familia virusurilor herpetice. VVZ se gaseste in secretia nazala eliminata si in fluidul din vezicule.
Varsatul de vant este foarte contagios, 90% din persoanele care nu au imunitate la boala si care sunt expusi o vor face. Epidemia apare cu precadere intre lunile februarie- aprilie la copiii cu varste cuprinse intre 5 si 9 ani. 
Complicatii ale varicelei (varsatului de vant)

Varsatul de vant este o boala usoara, dar poate da complicatii serioase cum ar fi pneumonie, encefalita, infectii bacteriene ale pielii. Dupa atacul bolii, VVZ ramane in corp, ramanand intr-o stare latenta in celulele nervoase si se poate reactiva la varsta adulta pentru a cauza Zona zoster. 
Prevenirea varicelei

In 1995 a fost produs si a devenit disponibil pentru prima data un vaccin impotriva varsatului de vant in SUA. Vaccinul previne boala in 70 pana la 90% din cazuri. Cei care fac varsat de vant dupa vaccinare au simptome mult mai usoare si o eruptie cutanata redusa. Vaccinul impotriva varicelei se administreaza injectabil dupa varsta de 1 an.
Daca un copil nu a fost vaccinat in copilarie, I se poate administra vaccinul la 11-12 ani. Vaccinul impotriva varsatului de vant ajuta corpul sa produca proprii anticorpi (protectie imunologica) impotriva bolii, dar in anumite cazurieste necesara administrarea unei forme de imuno-protectie numita varicela-zoster imuno globulina (VZIG). 
VZIG ii protejeaza pe cei care au fost expusi la varicela dar al caror system imunitar este fie prea imatur, fie prea slab pentru a lupta cu boala. VZIG este administrat nou-nascutilor a caror mame au avut varicela in momentul nasterii, copii cu leucemie sau limphoma, copiii cu SIDA sau alte boli de imuno-deficienta, precum si copiii care primesc medicamente care reprima sistemul imunitar. Un copil sanatos care face varicela dobandeste imunitate pe viata impotriva acestei boli. In schimb, acesta poate face la maturitate zona zoster. 
Incubatia varicelei

Perioada de incubatie este de la 7 la 21 de zile dupa expunere, in general aparand la 14 pana la 17 zile. De exemplu, daca un copil face varicela si intrerupe scoala, fratii si surorile vor avea simptome cam la 2 saptamani mai tarziu.
Durata varicelei

Varsatul de vant dureaza intre 7 si 10 zile la copii dar are o perioada mai mare la adulti. Perioada contagioasa Incepe la 2 zile dupa aparitia veziculelor pe piele si dureaza pana cand se acopera de cruste. Un copil cu varsat de vant ar trebui izolat aproximativ o saptamana. Nu trebuie tinut in casa pana cand cad toate crustele. Persoanele bolnave sau care au probleme cu sistemul imunitar nu trebuie sa vina in contact cu varicela, si nici femeile insarcinate.
Tratamentul varicelei

Nu se prescriu antibiotice pentru tratarea varsatului de vant deoarece aceasta boala este cauzata de un virus. Antibioticele se administreaza doar in cazul in care copilul dezvolta o infectie secundara de natura microbiana. Copiii si celelalte persoane care fac boala si au un sistem imunitar slabit au nevoie de un tratament antiviral (acyclovir).
De obicei, tratamentul care se da la domiciliu este orientat pentru usurarea mancarimii si pentru scaderea febrei. Pentru mancarimi se pot folosi comprese umede sau bai racoroase, la fiecare 3 sau 4 ore in primele zile. 
Baile cu fierturi de cereale pot ajuta. Baile nu raspandesc varsatul de vant. Tamponati corpul (nu frecati) pentru a-l usca. 
Lotiunea cu calamina este utilizata de obicei pentru mancarime, dar nu puneti lotiune langa ochi sau pe fata bebelusilor. Taiati unghiile scurt pentru a preveni scarpinarea care poate conduce la infectarea veziculelor rupte. 
Eruptia din interiorul gurii poate provoca dificultati la mancare. Administrati fluide racoroase si usoare, mancare pasata. Evitati orice mancare sau bautura care contine acizi cum ar fi sucul de portocale si in special sarea. Durerea din gura poate fi usurata cu ajutorul acetaminophenului (Tylenol). 
Veziculele din zona genitala pot fi dureroase. Se pot aplica cremele anestezice care atenueaza durerile. Pentru reducerea febrei se utilizeaza o medicatie fara aspirina, cum ar fi acetaminophenul (Tylenol). Aspirina nu se foloseste la copii cu varsat de vant sau alte infectii virale deoarece poate cauza sindromul Reye. 
Cand chemam doctorul

Majoritate infectiilor cu varicela nu necesita tratament medical special. Daca nu sunteti sigur asupra diagnosticului, daca aveti intrebari sau sunteti ingrijoratiasupra posibilelor complicatii, chemati doctorul. El va poate ghida pentru urmarirea complicatiilor si va poate ajuta sa alegeti medicatia potrivita pentru mancarime.
Chemati doctorul si daca febra depaseste 39,4 grade Celsius si daca copilul are dureri de cap severe, daca nu poate suporta lumina, daca este neobisnuit de somnoros sau este greu de trezit, se misca cu greutate, gatul rigid sau dezvolta probleme de respiratie. 
Chemati doctorul daca sunt semne de infectare a veziculelor; daca suprafata din jurul veziculei este umflata, rosie sau dureroasa sau daca din vezicule se scurge puroi (lichid gros, decolorat).

Oreionul la copil

Oreionul este o boala infectioasa virala acuta, extrem de contagioasa care produce umflarea glandelor salivare. Infectia este provocata de un paramixovirus si se manifesta, in principal, printr-o parotidita (inflamatia glandelor parotide, principalele glande salivare). Oreionul, numit si parotidita epidemica, se transmite pe cale aeriana (inhalarea picaturilor de saliva emise de un bolnav). El se intalneste mai ales iarna, adesea in epidemii, in particular in unele colectivitati (scoli). Cel mai frecvent sunt afectati copiii.

Simptomele oreionului

Incubatia bolii dureaza intre 17 si 21 zile; ea este urmata de o febra moderata si de dureri de urechi timp de una-doua zile. Copilul este contagios cu o saptamana inainte de aparitia simptomelor si aproximativ 8 zile dupa aparitia lor.

Inflamatia glandelor parotide apare mai intai pe o parte, apoi in ambele parti si se manifesta printr-o tumefactie care acopera santurile din spatele maxilarului. Ea provoaca o durere la masticatie si atunci cand se apasa parotidele. Uneori se asociaza o angina si o atingere a ganglionilor invecinati. Durerile de cap sunt frecvente. Evolutia este de cele mai multe ori benigna, iar boala regreseaza de la sine in vreo zece zile.

Uneori, oreionul poate produce si umflarea testiculelor, dar asta se intimpla foarte rar, la baieti, inaintea pubertatii.

Evolutia oreionului

Ziua 1.
dureri la mestecat sau durere faciala pe care copilul nu o poate localiza.
temperatura crescuta.

Ziua 2.
umflatura si sensibilitate de o parte a fetei (eventual de ambele parti)
dureri la deschiderea gurii
temperatura crescuta
dureri in gat, ce se intensifica la inghitire
gura uscata

Ziua 3-a: umflarea accentuata a fetei, de obicei bilaterala.

Zilele a 4-a si a 6-a: reducere gradata a umflaturii si ameliorarea celorlalte semne si simptome

Ziua a 13-a: copilul nu mai este contagios.

Ce putem face cand copilul are oreion?
Luati temperatura copilului si daca are febra mare, dati-i sirop de paracetamol pentru a-i scadea temprtatura.
Dati copilului multe lichide reci, dar evitati bauturile acidulate sau sucurile de fructe. Dati-i sa bea cu paiul daca deschiderea guritei este dureroasa.
Daca si inghititul este dureros, pregatiti-i mancare lichia sau semilichida - ca de exemplu inghetata si supica.
Umpleti o sticla cu apa fierbinte si inveliti-o intr-un prosop apoi lasati copilul sa-si sprijine obrazul pe ea pentru a-i micsora umflatura. Nu faceti asta in cazul unui bebelus prea mic care nu stie sa dea sticla de o parte daca e prea fierbinte pentru el. In lic de sticla, la un belelus, incalziti o panza.

Complicatii ale oreionului


Oreionul ia in unele cazuri o forma neuromeningeana (meningita, encefalita, atingere a nervului auditiv); o pancreatita (inflamatie a pancreasului) si o orhita (inflamatie a testiculelor) sunt, de asemenea, posibile si susceptibile sa apara fara inflamatia parotidelor.

Tratamentul oreionului


Tratamentul simptomatic, consta in administrarea de medicamente care combat febra si, in caz de dureri mari, in administrarea antiinflamatoarelor.

Odihna la pat este de rigoare in caz de atingere testiculara, precum si imobilizarea burselor cu un suspensor. Este preconizata evictia scolara timp de cincisprezece zile din cauza riscului contagios.

Dupa ce a avut oreion, copilul este imunizat definitiv.

Prevenirea oreionului

Exista un vaccin eficace, propus adolescentilor si adultilor tineri care nu au facut oreion, precum si copiilor trecuti de varsta de 1 an. Vaccinul destinat copiilor mici este asociat cu cel al rubeolei si rujeolei (vaccinul R.O.R.).

Pastrati medicamentele corect si la loc sigur

Incercati sa pastrati medicamentele in ambalajele originale, in cazul ca instructiunile de administrare si ingredientele nu sunt precizate complet pe sticlute. In cazul cand ati pierdut eticheta sau instructiunile de utilizare a unui medicament mai bine-l aruncati decat sa ghiciti la ce si cum se foloseste.

Multe antibiotice (si chiar si alte medicamente) trebuie pastrate inghetate (in frigider). Unele pot fi lasate la temperatura camerei pentru cateva minute, in timp ce altele trebuie tinute la rece in mod constant, acasa sau pe drum. De aceea este bine sa intrebati farmacisutl asupra instructiunilor de pastrare.

Pastrati medicamentele care nu trebuie tinute la frigider intr-un loc rece si uscat, nu in dulapiorul din baie, caci se pot incalzi si umezi de la dus.

O lingurita de zahar…

S-ar putea sa descoperiti ca bebelusul dvs. refuza sa ia un medicament, mai ales daca acesta nu are un gust prea bun. In acest caz, puteti adauga putin zahar sau suc la medicament in timpul administrarii lui, dar in nici un caz nu puneti medicamentul in laptele sau sucul pentru copil. Daca copilul nu bea tot laptele sau sucul, atunci nu va lua si doza necesara de medicament.

Daca copilul este destul de mare pentru a manca alimente solide, o alte posibilitate ar fi sa-i cereti medicului pediatru medicamantul sub forma de tablete, care pot fi strivite si apoi amestecate cu putin iaurt sau piure de fructe.

Aveti grija sa nu numiti medicamentele “bomboane”. Mai bine-i spuneti copilului ca siropul este un tratament pentru tusea lui, caci altfel, daca reuseste cumva sa ajunga la sticluta cand nu sunteti langa el, s-ar putea sa aiba ideea sa o bea pe toata.