Paradoxul francez

De mai bine de un deceniu, lumea se întreabă cum se face că francezii mănâncă ce vor şi totuşi suferă mai putin din cauza bolior de inimă.



Efectele alcoolului asupra sanatatii


Se ştie de mai mult timp că ingestia unor cantităti mari de grăsimi saturate, de origine animală, se asociază cu creşterea incidentei bolilor de inimă. Această corelatie se remarcă peste tot în lume, cu exceptia anumitor regiuni din Franta. Astfel, francezii din regiunea Toulouse, de exemplu, mănâncă după plăcere unt, smântână, produse de patiserie, brânzeturi grase, carne şi alte alimente bogate în grăsimi saturate, fără ca aceasta să conducă la o creştere riscului de boli de inimă şi obezitate comparabilă cu cea evidentiată în rândul americanilor sau al altor populatii occidentale. Francezii consumă de trei ori mai multe grăsimi saturate decât americanii, însă au doar o treime din mortalitatea prin boli cardiace a acestora.

Această discrepantă a fost numită "paradoxul francez".

Cercetătorii au căutat imediat explicatii. Aici este bine să vă opriti putin din lectură şi să vă puneti în pielea acestor cercetători. Unde ati fi căutat explicatia? De unde ati fi început investigatia? Ce strategie de explicare a paradoxului ati fi ales? Vă las câteva clipe să vă răspuneti, apoi puteti continua.

Cei mai multi cercetători au ales o strategie de lămurire a paradoxului care ar putea fi rezumată astfel: există ceva în stilul de viată al francezilor care îi protejează de efectele devastatoare ale grăsimilor animale şi colesterolului, iar noi am aflat că acel cevaeste...
...vinul roşu. Cel putin aceasta a fost, initial, părerea cercetătorului francez Serge Renaud, care dealtfel şi-a cucerit o faimă mondială explicând paradoxul francez prin obiceiul compatriotilor săi de a folosi cu regularitate vinul roşu. ªi, într-adevăr, vinul roşu s-a dovedit a fi capabil să crească nivelurile HDL-colesterolului (aşa-numitul colesterol bun). Ulterior s-a constatat că şi alte băuturi alcoolice cresc HDL-colesterolul, dar este vorba doar de o fractiune a acestuia, care nu este protectoare. Aşa că efectul protector al vinului roşu pare a fi datorat mai degrabă unor compuşi fitochimici prezenti în strugurii roşii (vezi mai jos). Secretul deci este în struguri, nu în alcool! Cu toate acestea, de atunci încoace, unii recomandă consumul moderat de alcool pentru reducerea riscului de boli de inimă. Multi alti specialişti au retineri serioase fată de această recomandare, şi pe bună dreptate. Folosirea alcoolului s-a dovedit a creşte riscul de cancer, hipertensiune arterială, malformatii congenitale grave şi osteoporoză. De asemenea, consumul de alcool stă la baza a numeroase decese prin accidente rutiere şi reprezintă unul din cei mai perturbatori factori ai vietii familiale. De fapt, explicatiile cele mai credibile ale paradoxului francez, aşa cum vom vedea mai departe, au lăsat la o parte alcoolul.
...uleiul de măsline. Populatiile din bazinul Mării Mediterane, inclusiv locuitorii din sudul Frantei, folosesc cu regularitate ulei de măsline. Acesta, gratie continutului bogat în grăsimi mono-nesaturate, are un efect protector împotriva bolilor de inimă, ceea ce ar explica mortalitate mai mică a francezilor datorită acestor maladii. De ce însă paradoxul eixstă doar la francezi?
...antioxidantii. Pornind de la observatia legată de vinul roşu, unii cercetători au tras concluzia că nu alcoolul este cel care protejează, ci alte substante din vinul roşu, în special anumiti fenoli cu efecte antioxidante foarte puternice. Vinul roşu contine cantităti mari de compuşi fenolici (epicatehină, quercetină etc.). Aceste substante au un puternic efect inhibitor asupra oxidării LDL-colesterolului (colesterolul „rău") – mult mai puternic decât cel al vitaminei E. De asemenea, flavonoizii fenolici din vinul roşu inhibă şi formarea cheagurilor de sânge, iar antocianinele, prezente în vinul roşu şi strugurii roşii, au şi ele un efect protector fată de bolile de inimă, gratie capacitătii lor de a inhiba sinteza de colesterol.

...timpul. Mai precis, unii specialişti consideră că francezii nu au fost suficient de mult timp expuşi la factorii moderni de risc pentru bolile de inimă, pentru a se observa o creştere a incidentei lor comparabilă cu cea din alte tări occidentale. Este o ipoteză discutabilă, dar care ascunde în ea un grăunte de adevăr.
...când şi cum, nu ce mănâncă francezii. Cel putin aşa par să indice ultimele studii în această privintă. Astfel, Curtis Ellison de la Universitatea din Boston, SUA, este de părere că explicatia paradoxului se găseşte în faptul că francezii servesc masa cea mai mare la prânz, consumând 60% din caloriile zilei înainte de ora 14:00. Americanii, în schimb, tind să consume masa cea mai bogată seara, după care privesc la televizor sau îşi ocupă timpul cu alte activităti sedentare. Consecinta – americanii metabolizează grăsimea mai putin eficient, iar plachetele lor sangvine vor tinde să se agrege şi să formeze cheaguri de sânge, ceea ce creşte riscul de boli de inimă. Alti cercetători au mai observat că francezii fac din servirea mesei un eveniment important, plăcut, social, peste care sar rareori, şi nu prea consumă nimic între mese, spre deosebire de alte popoare, la care „cultura" fast-food a devenit o prezentă ubicuitară...
În loc de concluzie
Probabil că, după citirea celor de mai sus, v-ati dat seama că munca de cercetător nu este chiar aşa de uşorară. Aşa este. Cercetătorii mai greşesc şi ei, uneori, plecând de la presupuneri greşite, sau trăgând concluzii eronate. De aceea, în final, consider oportune câteva sugestii:
Nu vă grăbiti să luati de bune concluziile tuturor studiilor despre care cititi sau auziti, în special atunci când ele contrazic descoperiri anterioare acceptate de comunitatea ştiintifică. Aşteptati ca ele să fie validate, infirmate sau corectate de studii ulterioare.
Încercati să aflati cine a sponsorizat studiul respectiv. Tot ce face omul, inlcusiv studiile ştiintifice, poartă amprenta omului, şi cred că multi ar ridica din sprâncene dacă ar şti cât a investit industria vinului în studiile care arată efectele benefice ale acestuia...
Cereti părerea unui specialist în sănătate, cu vederi echilibrate şi obiective.
Nu cădeti în capcana de a căuta „secretul" – acel unic lucru care explică paradoxul. Fiinta omenească este foarte complexă, iar bolile de inimă sunt cauzate de o multitudine de factori. Deşi mintea noastră este atrasă de idea panaceului, aşa ceva nu există. Explicatia completă a paradoxului este că efectul dietei bogată în grăsimi a francezilor este compensat de consumul crescut de fructe, legume şi băuturi bogate în compuşi fitochimici protectori.
În fine, din studiile efectuate în legătură cu paraxodul francez reiese că nu este necesar să consumăm vin pentru a ne bucura de protectia împotriva bolilor de inimă. Strugurii şi mustul nefermentat contin toti flavonoizii, compuşii fenolici şi antioxidantii care se găsesc în vin, mai putin in alcool. De fapt, multe alte fructe şi legume contin toti aceşti compuşi fitochimici (şi altii – de ex. carotenoizi etc.).