Semne si simptome osteoarticulare - Membrul fantoma

Membrul fantoma reprezinta o forma particulara a tulburarilor de sensibilitate la amputati si consta in falsa perceptie a segmentelor corporale care lipsesc. In aceste impresii complementare ale amputatiilor, fantoma se manifesta ca o prelungire a bontului, fie la locul ocupat de membrul amputat, fie ca sufera unele deplasari. Oricum, fantoma urmeaza miscarile bontului, ca si cum segmentul lipsa ar continua sa existe. Uneori, invalizii afirma chiar ca pot executa anumite miscari voluntare cu ea. Alteori, ei acuza la nivelul segmentelor lipsa dureri importante si rebele la orice tratament. 

Mecanismul fiziopatologic al acestei senzatii particulare a fost studiat de multi autori, incepand cu Queniot, Charcot, Lhermitte si continuand cu Leriche, Sliosberg, Cronholm, Kiliarovschi, Bogoslavski, Kilenov, Askundov si Klikov. La noi in tara, problema a fost studiata de Grigorescu, Baciu si Popescu. Dupa studiul acestora din urma, 94% dintre invalizi au prezentat sau mai continuau sa prezinte senzie de membru fantoma (89% la membrul inferior si 99% la membrul superior). Senzatia de membru fantoma a aparut numai la invalizii amputati peste varsta de 9 ani; in 85% din cazuri, imediat dupa interventia chirurgicala, in 14% in primele 3 luni, si in 1% intre a 3-a si a 6-a luna. 

Formele de manifestare sunt total deosebite la membrul superior fata de cel inferior. Cea mai frecventa forma de manifestare a membrului fantoma la invalizii cu lipsa membrelor inferioare este aceea a senzatiei de miscari involuntare si furnicaturi in degete (in special in haluce), in calcai si la nivelul boltii externe. Senzatia de fantoma este cu atat mai complexa, cu cat nivelul amputatiei este mai jos. Durerea apare numai in 30% din cazuri. Formele de manifestare ale membrului fantoma la invalizii cu lipsa membrelor superioare sunt mult mai variate. Invalizii isi simt degetele permanent in semiflexie, uneori cu unghiile infipte in carne; unii afirma ca degetele sunt fixe, altii ca pot executa anumite miscari voluntare cu degetele lipsa. 

S-a afirmat ca membrul fantoma ar avea origine pur psihica, centrala, intrind deci in cadrul nevrozelor de obsesie, sau una pur periferica, prin cauze locale, cum ar fi iritarea filetelor senzitive prinse in cicatricea bontului. Fantoma nu poate fi insa o creatie pur cerebrala si dovezi categorice arata contributia factorilor periferici (neuroglioamele, existenta cicatricelor retractile, forma conica a bonturilor, prezenta osteofitelor si keratozelor) in fiziopatogenia ei. Fantoma nu poate fi insa nici o creatie pur periferica si ea nu s-ar produce daca nu ar exista imprimata in creier "imaginea corporala de sine". Aceasta imagine este in ultima analiza rezultatul, urma care ramane impregnata in scoarta prin activitatea reflexelor conditionate. Localizarea proceselor nervoase in diferite straturi ale scoartei, stabilizarea raporturilor dintre structura portiunilor superioare ale sistemului nervos central si functiile lor, toate acestea se integreaza in cunoscutul principiu pavlovist al "raportarii dinamicii la structura". Impregnarea corticala a imaginii de sine se realizeaza numai un timp oarecare. De aceea, invalizii care au fost amputati sub varsta de 9 ani nu cunosc senzatia de membru fantoma, desi prezinta toate conditiile periferice necesare producerii ei.